Interdicție. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175/
Ședința publică din 30 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Viorica Mihai Secuianu judecător
JUDECĂTOR 2: George Popa
Grefier - - -
Ministerul Publica fost reprezentat de Procuror -
La ordine fiind soluționarea apelului civil declarat de către reclamanta INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 511 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâtul, în acțiunea civilă având ca obiect interdicție.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că: este primul termen de judecată în apel; apelul este motivat și timbrat; s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentantul parchetului, precizează că nu are alte cereri de formulat.
Curtea, având în vedere că în cauză nu mai sunt cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul parchetului, solicită respingerea recursului, ca nefondat.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamantul INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE a solicitat restrângerea dreptului la liberă circulație în Italia pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului.
În motivarea cererii a arătat că pârâtul a fost returnat din Italia la data de 25.06.2008 în baza Decretului Prefectului Romei.
Mai invocă reclamantul că dreptul la liberă circulație este în strânsă legătură cu respectarea legislației statului român, precum și a tratatelor și convențiilor pe care România le-a ratificat și care fac astfel parte din dreptul intern.
În drept, și-a întemeiat cererea pe disp. art. 5, 38, 39 din Legea 248/2005, invocând, de asemenea și disp. art. 2 alin. 1 din Convenția bilaterală, precum și disp. art. 2 alin. 3 din Protocolul adițional nr. 4 la.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 511 din 17 iulie 2008 a respins ca neîntemeiată acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Că dispozițiile art. 27 din Directiva 2004/38/CE stabilesc într-un mod precis și lipsit de echivoc cele trei excepții de la principiul liberei circulații a persoanelor.
Că România avea obligația după 1.01.2007 să transpună dispozițiile Directivei în dreptul intern obligație ce nu a fost însă îndeplinită, Legea 248/2005 nefiind până în prezent modificată și armonizată cu dispozițiile cuprinse în Directivă.
Norma internă prevăzând o categorie mai largă de situații posibile când se poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Astfel, a reținut instanța de fond că norma internă fiind parțial incompatibilă cu norma comunitară, reclamantul nefăcând dovada că pârâtul se află în una din cele trei situații de excepție care ar restricționa dreptul la libera circulație în statele membre
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, criticând-o pentru următoarele motive;
Chiar și în condițiile existenței principiilor priorității dreptului comunitar și al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exercițiului dreptului la liberă circulație în străinătate al unui cetățean român, reglementată de art. 38 lit. a din Legea 248/2005, este condiționată de returnarea acelui cetățean dintr-un alt stat în baza unui Acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetățean a încălcat legislația statului de unde a fost returnat.
Mai arată că dispozițiile legale sus-menționate nu au fost modificate prin nici un alt act normativ și nu există nici un impediment ca aceste texte să nu fie aplicate începând cu 1.05.2007.
Că textul nu condiționează instituirea restricției decât de returnarea prin acordul de readmisie, dar nu și verificarea procedurii și a condițiilor în care s-a dispus returnarea, precum și a pericolului real pe care îl prezintă persoana în cauză pentru valorile sociale pretins protejate.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel constată apelul nefondat pentru următoarele considerente;
În speța de față se pune problema interpretării și aplicării dispozițiilor legale referitoare la exercitarea unui drept fundamental al cetățeanului și anume, dreptul la libera circulație, ceea ce implică dreptul de a părăsi teritoriul României în scopul de a circula pe teritoriul Uniunii Europene după data aderării.
În raport de dispozițiile art. 20 din Constituția României, instanța este obligată să cerceteze compatibilitatea legii interne privind libera circulație a persoanelor cu pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte.
Având în vedere ordinea juridică în vigoare la momentul formulării cererii determinată de aderarea României la, necesitatea dreptului la libera circulație trebuie analizată prin prisma îndeplinirii normei comunitate în materie, care are prioritate în fața celei interne.
Astfel, dispozițiile art. 38 lit. a din Legea 248/2005 prevede că restrângerea exercitării dreptului la libera circulație în străinătate a cetățenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 3 ani, cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România și acel stat.
În schimb, art. 27 din Directiva 2004/38/CE prevede că " statele membre pot restrânge libertatea de circulație și de ședere a cetățeanului Uniunii și a membrilor lor de familie, indiferent de cetățenie, pentru motive de ordine publică, siguranță publică sau sănătate publică. Aceste motive nu pot fi invocate în scopuri economice".
După cum se observă, norma comunitară prevede în mod limitativ doar 3 situații în care statul ar putea restrânge libertatea de circulație a persoanelor: afectarea ordinii publice, siguranței publice sau sănătății publice, pe când dacă cetățeanul român a fost returnat dintr-un stat pe baza unui acord de readmisie, fără a se face nici o distincție în ceea ce privește persoana cetățeanului în cauză, respectiv dacă acesta prezintă sau nu un pericol pentru ordinea, siguranța sau sănătatea publică a statului din care a fost returnat.
În aceste condiții, Curtea constată că norma internă prevede o categorie mai largă de situații posibile când poate dispune restrângerea dreptului cetățeanului român la libera circulație, în raport cu categoria situațiilor de excepție prevăzute de norma comunitară.
Consecința firească este aceea că norma internă este parțial incompatibilă cu norma comunitară, în ceea ce privește alte excepții la libera circulație a persoanelor decât cele ce vizează ordinea, siguranța sau sănătatea publică.
Cum reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul s-ar afla într-una din cele situații ce ar impune restricționarea dreptului la libera circulație în spațiul Uniunii Europene reține, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a principiilor de interpretate stabilite în jurisprudența sa de Curtea Europeană de Justiție.
Față de considerentele expuse mai sus va respinge ca nefondat apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul reclamantului INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR DIN MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, împotriva sentinței civile nr. 511 din 17.07.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 30 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./08.10.2008
Tehnored.
7 exp./08.10.2008
Com. 5 exp./09.10.2008
Fond: Tribunalul Vrancea - judecător
Președinte:Viorica Mihai SecuianuJudecători:Viorica Mihai Secuianu, George Popa
| ← Interdicție. Decizia 155/2008. Curtea de Apel Galati | Interdicție. Decizia 217/2008. Curtea de Apel Galati → |
|---|
