Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 121/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD
Comentarii |
|
Decizia nr. 121/2013 pronunțată de Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD la data de 16-10-2013 în dosarul nr. 1425/265/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 121/A/2013
Ședința publică din data de 16 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător
JUDECĂTOR: G. C. F.,președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare apelul civil declarat de pârâtul C. T. împotriva sentinței civile nr. 1463/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru reclamantul-intimat avocat M. N., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat M. N., depune la dosar împuternicire avocațială la dosar. Arată că menține excepția tardivității invocată prin întâmpinarea depusă la dosar și solicită admitere aacesteia pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Instanța unește cu fondul apelului excepția tardivității formulării apelului, excepție invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Se constată că din eroare pentru acest termen de judecată au fost citați numiții C. I. și O. A. în calitate de martori.
Prezent în instanță numitul O. A. se legitimează cu CI ., nr._, având CNP_ care arată că dorește să fie despăgubit pentru faptul că s-a prezentat azi în instanță.
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat M. N., arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii apelului.
In temeiul disp.art. 392 NCPC, constatând că nu sunt alte cereri sau incidente, tribunalul închide dezbaterile asupra fondului și dă cuvântul părților în susținerea apelului.
Reprezentantul reclamantului-intimat, avocat M. N., solicită în principal admiterea excepției tardivității declarării apelului, iar în subsidiar solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1463/2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, instanța admite cererea de ordonanță președințială formulată de reclamantul P. V.-D. cu domiciliu în comuna Salva, ./B, județul Bistrița-Năsăud, în contradictoriu cu pârâții C. T. și C. S. cu domiciliu în comuna Salva, ., județul Bistrița-Năsăud; dispune obligarea pârâților să permită accesul reclamantului la imobilele înscrise în CF nr._ Salva top._ cad._ – C1, prin utilizarea gratuită a drumului pietruit ce traversează imobilul teren înscris în CF nr._ Salva top 7746/4 proprietatea pârâților, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii reconvenționale ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud; obligă pârâții la plata către reclamant a sumei de 900,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Sentința a fost pronunțată cu drept de apel în termen de 5 zile de la comunicare.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că, prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la Judecătoria Năsăud sub nr._ /27.05.2013, reclamantul P. V.-D., prin mandatar, în contradictoriu cu pârâții C. T. și C. S., a solicitat instanței să dispună obligarea pârâților să-i permită accesul peste terenul înscris în CF nr._ Salva nr. top. 7746/4 cad. 114 pentru a ajunge la terenul și construcția înscrise în CF nr._ Salva top._, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii reconvenționale ce formează obiectul dosarului nr._, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, arată că obiectul acțiunii reconvenționale formulate în dosarul nr._ vizează instituirea unei servituți de trecere în favoarea fondului dominant proprietatea reclamantului și peste fondul aservit, proprietatea pârâților. Pe calea de acces ce traversează proprietatea pârâților a fost stabilită o servitute de trecere prin sentința civilă nr. 1811/1189 în dosarul nr. 909/1989 al Judecătoriei Năsăud, însă în favoarea altor fonduri dominante (terenuri înfundate) învecinate cu proprietatea reclamanților. Consideră că sunt îndeplinite condițiile legale pentru admiterea cererii: aparența dreptului, vremelnicia măsurii și urgența.
În drept, cererea este motivată pe art. 996 și urm. Cod.proc.civ.
În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri (copii ale procesului-verbal de constatare din 27.10.2011, expertizei întocmite în dosarul nr._ și acțiunii reconvenționale), proba testimonială.
Pârâtul C. T. prezent în sala de judecată depune întâmpinare și copia sentinței civile nr. 43/2000 din dosarul nr. 847/1999. Totodată, și-a exprimat poziția procesuală în sensul respingerii acțiunii, motivat de faptul că reclamantul are și alte căi de acces de la drum la proprietatea sa în afara celui ce face obiectul cauzei.
În probațiune, pârâtul C. T. a solicitat încuviințarea probei testimoniale.
Cererea de ordonanță președințială a fost legal timbrată cu timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei și taxă de timbru judiciar de 10 lei, potrivit art. 3 lit. b) din Legea nr. 146/1997.
Instanța a încuviințat și administrat pentru reclamant proba cu înscrisuri și proba testimonială, având în vedere prezența acestora în ședința de judecată.
În vederea soluționării litigiului s-au acvirat dosarele nr. 146/265/_ și nr._ .
În ceea ce privește cererea în probațiune formulată de pârât după audierea martorilor, instanța apreciază că nu este utilă cauzei, întrucât martorii au fost propuși pentru a se demonstra că există și alte căi de acces de la drumul public la proprietatea reclamantului. Obiectul prezentei cauze nu este stabilirea dreptului de servitute (ceea ce constituie obiectul acțiunii reconvenționale din dosarul de fond) iar, potrivit art. 998 alin. (3) Cod proc. civ., judecata acesteia se face de urgență, nefiind admisibile probe a căror administrare necesită un timp îndelungat.
Analizând cererea introductivă prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:
Ordonanța președințială se înfățișează ca o procedură specială reglementată de lege în scopul luării unor măsuri vremelnice în cazuri urgente. Procedura ordonanței președințiale este reglementată de art. 996-1001 Cod procedură civilă.
Pe lângă condițiile generale ce trebuie îndeplinite în cazul oricărei acțiunii civile (formularea unei pretenții, interesul, capacitatea procesuală și calitatea procesuală), admisibilitatea ordonanței președințiale presupune și îndeplinirea unor condiții speciale care se desprind din art. 996 alin. (1) Cod procedură civilă.
Potrivit art. 996 alin. (1) Cod procedură civilă „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.”.
Prin urmare, textul de lege stabilește patru condiții principale cumulative de admisibilitate a cererii de ordonanță președințială, anume:
a) aparența dreptului;
b) caracterul provizoriu al măsurilor
c) existența unor cazuri grabnice;
d) neprejudecarea fondului.
În cazul în care nu ar fi îndeplinită vreuna dintre condiții ordonanța președințială urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.
Analizând prezenta acțiune sub aspectul întrunirii condițiilor mai sus enumerate, instanța urmează să o admite, pentru următoarele considerente:
a) Aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestora, în cadrul raportului juridic pe care se grevează ordonanța președințială, este preferabilă din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize ale situației de fapt.
Instanța constată că obiectul acțiunii de fond (cererii reconvenționale formulate în dosarul nr._ ) privește stabilirea unei servituți de trecere cu piciorul și autovehiculele în favoarea fondului dominant înscris în CF nr._ Salva top_ proprietatea reclamantului peste terenul fond aservit înscris în CF nr._ Salva nr. top. 7746/4 cad. 114 proprietatea pârâților.
Din procesul-verbal de constatare încheiat la 27.10.2011 (fila 7) rezultă că drumul ce traversează proprietatea pârâților reprezintă singura cale de acces de la drumul DN Salva-Beclean la mai multe proprietăți printre care și cea a reclamantului. Instanța mai reține și faptul că acest drum pietruit a constituit obiectul unei servituți de trecere instituit în anul 1989, asupra terenului proprietatea pârâților și în favoarea fondurilor dominante învecinate. Totodată, potrivit raportului de expertiză efectuat în cauza nr._ și depus pentru termenul din 31.01.2013, (pct. 7 fila 9) rezultă că proprietatea reclamantului prezintă caracteristicile unui loc înfundat, fără acces la drumul public. Din extrasul de carte funciară (fila 21), rezultă că pe acest teren este amplasată locuința proprietarului P. V. D., dobândite prin act autentic în 02.08.2011.
Atât din declarațiile martorilor audiați (fiele 41 și 42) cât și din poziția pârâtului prezent în ședința de judecată rezultă faptul că în ultima perioadă de timp pârâtul C. T. nu permite accesul persoanelor pe drumul pietruit ce traversează terenul proprietate a sa. Motivația constă în faptul că mai există și alte căi de acces în afara drumului pietruit, însă din documentele aflate la dosar acestea nu au fost identificate.
Având în vedere faptul că obiectul prezentei cauze nu este reprezentat de instituirea servituții de trecere, instanța nu va analiza condițiile pentru constatarea acestui drept. Însă, din analiza sumară a probelor administrate și a concluziilor părților, instanța apreciază că în cauza de față reclamantul a prezentat o aparență de drept constând în necesitatea de a accede de la calea publică la locuința sa situată într-un loc înfundat, folosind drumul pietruit ce traversează proprietatea pârâților, identificat până în prezent ca singura cale de acces la drumul public.
b) Caracterul provizoriu al măsurii rezultă în mod evident din modul de formulare a acțiunii, reclamantul solicitând să i se permită accesul pe proprietatea pârâților până la soluționarea dosarului de fond (instituirea dreptului de servitute), având așadar o durată limitată de timp și conținut reversibil.
c) Caracterul urgent al măsurii trebuie stabilit prin raportare la scopul luării acesteia: păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere; prevenirea unor pagube iminente ce nu s-ar putea repara altfel; înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu ocazia unei executări.
Urgența este una din condițiile specifice procedurii ordonanței președințiale. Ea trebuie să rezulte din fapte concrete, specifice fiecărui caz și se apreciază în raport cu situația existentă la momentul judecății.
În cauza de față, prejudiciul pe care reclamantul l-ar suporta prin împiedicarea accesului pe drumul pietruit ce traversează proprietatea pârâților constă chiar în lipsa de folosință a proprietăților deținute.
d) De asemenea, instanța constată că este îndeplinită în speță și condiția neprejudecării fondului, având în vedere că prin măsura solicitată a fi luată, instanța nu urmează a se pronunța asupra fondului raportului juridic dintre părți, constând în instituirea dreptului de servitute asupra fondului proprietate a pârâților, ci doar asupra oportunității folosirii drumului pietruit (ce a constituit dreptul de servitute în favoarea altor fonduri dominante aflate în imediata vecinătate, în baza unei hotărări judecătorești pronunțate în anul 1989), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei înregistrate cu nr._ .
Pentru cele ce preced, instanța apreciază că sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 996 Cod procedură civilă, motiv pentru care instanța apreciază că se impune admiterea cererii de ordonanță președințială și va obliga pârâții sa permită accesul reclamantului la imobilele înscrise în CF nr._ Salva top._ cad._ – C1, prin utilizarea gratuită a drumului pietruit ce traversează imobilul teren înscris în CF nr._ Salva top 7746/4 proprietatea pârâților, până la soluționarea irevocabilă a acțiunii reconvenționale ce face obiectul dosarului nr._ al Judecătoriei Năsăud.
Conform art. 453 alin. (1) C.proc. civ. partea care pierde procesul va fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată. În speță, pârâții sunt cei care au căzut în pretenții existând și cererea reclamantului de obligare a acestora la plata cheltuielilor de judecată. Prin urmare, instanța va admite cererea reclamantului de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 900,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar în cuantumul legal datorat și onorariu avocațial 800 lei (dovedit prin chitanțele nr.56/21.05.2013 și 62/23.05.2013).
În ceea ce privește suma de 100 lei solicitată de martorul O. A., reprezentând ziua de muncă în gospodărie, instanța nu o poate acorda, nefiind dovedită, potrivit art. 452 Cod proc.cv.
Împotriva sentinței expuse a declarat apel pârâtul C. T., apelul fiind expediat prin poștă la data de 01.07.2013, potrivit ștampilei aplicate pe plicul aflat la fila 3 dosar apel, aceasta fiind data la care se consideră declarată calea de atac, potrivit art. 183 alin.3 din Noul cod de procedură civilă(NCPC).
Apelantul a solicitat schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, apreciind că sentința este nelegală și netemeinică, instanța a dat mai mult decât s-a cerut, a respins probele propuse de apelant, fiind reținut greșit de instanță că prin sentința civilă nr.1811/1989 a fost instituită o servitute de trecere.
Intimatul P. V.-D., a formulat întâmpinare, prin avocat, prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind tardivdeclarat arătând că, în speță ordonanța președințială a fost soluționată cu citarea părților astfel că termenul de apel de 5 zile, curge de la pronunțare și la data formulării apelului acest termen era împlinit.
Pe fondul cauzei a solicitat respingere a apelului ca nefiind fondat apreciind că soția primei instanțe este legală și temeinică.
Examinând cu prioritate excepția tardivității declarării apelului, excepție invocată de intimat prin întâmpinare, tribunalul reține că aceasta este întemeiată și urmare a admiterii ei, în baza art.480 alin.1 raportat la art.999 alin.1 și art.457 din Noul cod de procedură civilă(NCPC) va respinge apelul ca fiind tardiv declarat.
Pentru a adopta această soluție tribunalul reține că prin sentința atacată cu apel prima instanță a soluționat o cerere de ordonanță președințială, cerere care a fost soluționată cu citarea părților (f.34-40 și f.48 dosar fond), situație în care calea de atac a apelului, de 5 zile, curge de la pronunțarea hotărârii de către instanță, potrivit art.999 alin.1 teza I din NCPC și doar termenul pentru depunerea motivelor de apel, conform art.471 NCPC, curge de la comunicarea sentinței, cu mențiunea că, în cazul hotărârilor pronunțate asupra cererilor de ordonanță președințială soluționate cu citarea părților, cum este și în prezenta speță, termenul de apel curge de la pronunțare iar, termenul pentru depunerea motivelor de recurs curge de la comunicarea sentinței motivate astfel că, în acest caz, curg două termene, unul pentru declararea apelului, care curge de la pronunțare și, unul pentru depunerea motivelor de apel, care curge de la comunicarea hotărârii motivate, dar ambele termene sunt de 5 zile.
Sentința atacată cu apel a fost pronunțată la data de 14 iunie 2013, astfel că ultima zi pentru declararea apelului a fost 20 iunie 2013 și, la această dată, s-a împlinit termenul de apel. Nu are nicio relevanță faptul că în sentință s-a indicat că termenul de apel de 5 zile curge de la comunicare întrucât, potrivit art.457 NCPC, care reglementează principiul legalității căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acestea, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
În speță, apelul a fost declarat doar la data de 1 iulie 2013, după împlinirea termenului de apel astfel că, văzând dispozițiile art.999 raportat la art.457 NCPC, apelul este tardiv declarat și va fi respins ca atare, ceea ce face imposibilă analizarea pe fond a sentinței atacate.
Potrivit art.453 NCPC apelantul va fi obligat să plătească intimatului P. V. D. 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la fila 17 dosar apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca fiind tardiv, apelul declarat de pârâtul C. T., domiciliat în Salva, ., județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1463/2013, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ .
Obligă apelantul să plătească intimatului P. V. D. suma de 300 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data 16 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. R.-I. F. G.-C. G. N.
Redactat BRI/tehnoredactat BRI//2 ex.
Judecător fond CS
← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1330/2013.... | Curatelă. Decizia nr. 42/2013. Tribunalul BISTRIŢA NĂSĂUD → |
---|