Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 34/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 34/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-02-2016 în dosarul nr. 34/2016
ECLI:RO:TBBRV:2016:006._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 34/S
Ședința publică de la 11 februarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE – S. N. – judecător
Grefier – I. M.
Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de reclamanta R. NAȚIONALĂ A P. R., prin DIRECȚIA SILVICĂ B., în contradictoriu cu pârâții C. JUDEȚEANĂ B. DE S. A D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, prin PREFECT și M. SA R. M. I AL R., având ca obiect constatare nulitate act juridic (DECLINAT DS_ al Juddecătoriei B.).
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic V. D. pentru reclamantă și avocat A. V. pentru pârâtul M. SA R. M. I AL R., lipsă fiind reprezentantul pârâtei C. JUDEȚEANĂ B. DE S. A D. DE P. PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR, prin PREFECT.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
În conformitate cu dispozițiile art. 219 Cod procedură civilă, reprezentanții convenționali ai reclamantului și pârâtului M. sa R. M. I al R. depun la dosarul cauzei delegații ce atestă calitatea lor de reprezentanți convenționali ai părților menționate.
Instanța pune în discuția părților prezente competența de soluționare a cauzei și, în mod expres, competența materială de soluționare a cauzei.
Reprezentantul în instanță al reclamantului solicită admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului, arătând că Judecătoria B. este instanța competentă să soluționeze aceste litigii de fond funciar.
Avocatul ales al pârâtului M. sa R. M. I al R. arată că își însușește motivarea Judecătoriei B., care a declinat în mod corect această cauză la Tribunalul B..
În urma deliberării, instanța rămâne în pronunțare asupra acestei excepții.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată la Judecătoria B. sub nr.9490/197/28.04.2015 reclamanta R. N. A PADURILOR R. P. DIRECTIA S. BRASOV a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. JUDETEANA BRASOV DE S. A D. DE P. PRIVATA ASUPRA TERENURILOR P. PREFECT și M. SA R. M. I AL ROMANIEI: să se constate nulitatea absolută a Hotărârii nr. 363/04.08.2006 și a actelor juridice ce au stat la baza emiterii acestora emise de pârâta nr. 1 pentru pârâtul nr. 2, pentru suprafața de 30,7 ha fond forestier înscris în amenajamentul silvic UP X Predeal, UA 85C, 50C, 107D, 108D, 110D, 115D, 116D, 117D, 118D, 106D, 112D. În drept au fost invocate dispozițiile art. III lit. a) din Legea nr. 169/1997.
P. Nota depusă la termenul din data de 26.10.2015 reclamanta a indicat valoarea terenurilor forestiere care fac obiectul prezentei acțiuni la 95.036.466,9 lei, calculat conform OM nr. 924/2011; valoarea de inventar a mijloacelor fixe zero lei; valoarea mijloacelor fixe – drumuri forestiere de 418.466 lei, valoarea totală fiind de 95.454.932,9 lei.
La termenul din data de 26.10.2015 instanța a invocat excepția de necompetență materială a Judecătoriei B. și prin sentința civilă_/2015 a admis această excepția și a declinat competența în favoarea Tribunalului B..
Pentru a pronunța această sentință, judecătoria a reținut următoarele:
Cererea de chemare în judecată are ca obiect constatarea nulității absolute a Hotărârii nr. 363/04.08.2006 și a actelor juridice ce au stat la baza emiterii acestora, emise de C. Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., prin Prefect. Acțiunea de față este o acțiune în justiție formulată de reclamantă pentru apărarea și asigurarea integrității fondului forestier considerat proprietate publică a Statului, acțiune întemeiată pe dispozițiile III lit. a) din Legea nr. 169/1997 și nu o plângere în baza art. 54 și urm. din Legea nr. 18/1991 pentru a fi competența absolută a judecătoriei.
Potrivit art. III alin. 2 din Legea nr. 169/1997 și „ (2) Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.”
Ca atare, competența de soluționare a cererilor prind constatarea nulității absolute în baza art. III alin. 1 din Legea 169/1997 revine instanțelor judecătorești de drept comun. P. sintagma folosită de legiuitor „instanțele de drept comun”, nu se înțelege neapărat judecătoria, ci se înțelege că competența nu aparține unei instanțe specializate.
Conform art. 1, titlul XIII din Legea nr. 247/2005 „ în scopul accelerării judecății plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fonfului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se va completa cu cele ale Codului de procedură civilă”.
Legea 18/1991 republicată stabilește expres competența materială în favoarea judecătoriei în a cărui rază teritorială se află terenul situat doar în privința plângerilor întemeiate pe dispozițiile art. 53, 56 și 64 din Legea 18/1991 rep., fără a prevedea o anume competență materială pentru soluționarea acțiunilor privind constatarea nulității absolute sau anularea titlurilor de proprietate sau a celorlalte acte de reconstituire emise în cadrul procedurii reconstituirii dreptului de proprietate .
Acțiunea de față este o acțiune patrimonială, întrucât nu privește un drept personal (legat de persoana reclamantului) ci privește dreptul de proprietate al pârâtei dobândit în baza hotărârii atacate, ca atare la stabilirea competenței materiale trebuie avută în vedere valoarea obiectului cauzei, date fiind dispozițiile art. 101 alin. 2 cu respectarea și a art. 94 și 95 din NCPC.
Nu este adevărat că în prezent Judecătoria judecă în primă instanță toate litigiile privind fondul funciar, întrucât dispozițiile procedurale s-au modificat odată cu . Noului Cod de Procedură Civilă.
Dacă vechiul Cod de Procedură Civilă excludea în mod expres judecarea litigiilor în materia fondului funciar de către tribunal, indiferent de valoare, în prezent acele dispoziții nu au mai fost preluate în NCPC, avându-se în vedere că tribunalul a devenit instanță de drept comun, iar valoarea litigiilor pe care le judecă judecătoria a fost redusă la 200.000 lei.
Astfel, potrivit art. 2 din VCPC Tribunalul judeca „b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;”
După . Noului Cod de procedură civilă legiuitorul român a stabilit ca instanță de drept comun tribunalul care, potrivit art. 95 pct. 1 NCPC, judecă:” în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe „
Conform art. 94 pct. 2 din NCPC judecătoriile judecă: „căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;”
Dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată stabilesc competența materială de soluționare a judecătoriei doar în cazul plângerilor formulate împotriva hotărârilor emise de comisia județeană. Ca atare, dacă s-ar fi formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 22/24.01.2006, judecătoria ar fi fost competentă, însă în litigiul dedus judecății nu ne aflăm în această ipoteză reglementată de norma legală sus-menționată, ci reclamanta a investit instanța de judecată cu o cerere de anulare a unei hotărâri emisă de C. Județeana de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B., prin Prefect, chestiune tranșată de reclamantă atât în acțiune, cât și în răspunsul la întâmpinare.
Excluderea din NCPC a competenței materiale exclusive a judecătoriei pentru orice litigiu de fond funciar face ca stabilirea competenței materiale să se facă potrivit normelor de drept comun în materie și anume valoarea obiectului cauzei deduse judecății.
În speță valoarea terenurilor forestiere care fac obiectul Hotărârii a cărei nulitate absolută se solicită a se constata este de 95.036.466,9 lei, valoare ce depășește cu mult plafonul care ar atrage competența judecătoriei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului B. în prezentul dosar.
La primul termen de judecată, în conformitate cu prevederile art. 131 Cod procedură civilă, instanța a procedat la verificarea, din oficiu, a competenței.
Cu privire la competența materială a tribunalului de soluționare a acestei cauze reținem următoarele:
Instanța a fost sesizată cu o cerere de constatare a nulității absolute a hotărârii 363/2006 și a actelor juridice emise în baza acestora de către pârâta C. Județeană B. de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, întemeiată pe dispozițiile art. III lit. a din Legea 169/1997.
Așa cum a reținut și Judecătoria B., acest litigiu este un litigiu de fond funciar, în conformitate cu prevederile art. 1 titlul XIII din Legea 247/2005, iar art. III alin. 2 din Legea 169/1997 stabilește competența de soluționare a acestor cereri în favoarea instanțelor de drept comun.
Instanța de drept comun indicată în textul de lege indicat este reprezentată de instanța de drept comun în materie de fond funciar, respectiv instanța indicată de Legea 18/1991, norma de drept comun în materie de fond funciar.
Legea 18/1991 stabilește competența de soluționare a litigiilor întemeiate pe aceasta în favoarea judecătoriei, ceea ce duce la concluzia că judecătoria este instanța de drept comun în materia fondului funciar.
Totodată, art. 94 pct. 2 Cod procedură civilă prevede că judecătoriile judecă căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege.
În conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 din Legea 18/1991, comisia județeană este autoritate publică cu autoritate administrativ –jurisdicțională.
Actele emise de comisia județeană pot fi atacate cu plângere întemeiată pe prevederile Legii 18/1991, sau cu acțiune în constatarea nulității, întemeiată de dispozițiile Legii 169/1997.
Acțiunea în constatarea nulității hotărârii comisiei județene se încadrează în categoria căilor de atac prevăzute la pct. 2 al art. 94 Cod procedură civilă, astfel că și față de această normă, competența de soluționare a cererii revine judecătoriei.
În consecință, față de considerentele mai sus expuse, instanța va admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B. și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
În conformitate cu prevederile art. 133 pct. 2 Cod procedură civilă se va constata ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria B. și Tribunalul B. și se va înainta cauza Curții de Apel B. pentru soluționarea conflictului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului B..
Declină competența de soluționare a cererii formulată de reclamanta R. Națională a P. R. prin Direcția Silvică B., cu sediul în B., ., împotriva pârâților C. Județeană B. de S. a D. de P. Privată asupra Terenurilor prin Prefect, cu sediul în B., ., și M. Sa R. M. I al R., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat A. V., București, Splaiul Independenței nr. 3, ., ., sector 4, având ca obiect constatare nulitate act emis în baza legilor fondului funciar, în favoarea Judecătoriei B..
Constată ivit conflictul negativ de competență și trimite cauza Curții de Apel B. pentru soluționarea acestuia.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.02.2016.
PREȘEDINTE,Grefier,
Judecător S. N. I. M.
Red. S.N.- 15.02.2016
Tehnored. I.M.-15.02.2016
5 ex.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 452/2013. Tribunalul BRAŞOV | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 846/2016.... → |
|---|
