Contestaţie la executare. Decizia nr. 370/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 370/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 370/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 370/. publică din data de 25 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR: L. S. P.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu intimata contestatoare Galmeanu O., împotriva Sentinței civile nr. 6684/22.06.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2016, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.02.2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 6684/22.06.2015 a Judecătoriei B. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea G. O. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. și în consecință s-a dispus anularea titlului executoriu nr._/26.02.2015 și a somației nr._/26.02.2015 emise de către intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_, fiind obligată intimata să plătească reclamantei contestatoare suma de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că contestatoarea a formulat contestație la executare împotriva formelor de executare începute în dosarul execuțional nr._/8/_ /_ al intimatei, motivat de faptul că decizia de impunere prin care s-au stabilit sumele cu privire la care se efectuează executarea silită nu i-a fost comunicată în conformitate cu dispozițiile legale. Deși contestatoarea a criticat și temeinicia emiterii deciziei de impunere, aceasta nu a investit instanța de judecată cu cerere privind anularea acesteia, ci doar cu privire la valabilitatea actelor de executare emise împotriva sa.
În raport de susținerile contestatoarei din cererea formulată, instanța a pus în vedere intimatei să facă dovada comunicării către aceasta a actului administrativ fiscal în baza căruia au fost stabilite obligațiile de plată menționate în actele de executare contestate.
Cu privire la legalitatea comunicării actului administrativ fiscal către contestator, respectiv a deciziei de accesorii nr._/31.12.2014 – decizie care este menționată în titlul executoriu nr._/26.02.2015, instanța a avut în vedere faptul că aceasta este guvernată de dispozițiile art. 44 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
Astfel, legiuitorul a stabilit că „(2) Actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
(2^1) Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.
(2^2) În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2^1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.”.
În dovedirea susținerii potrivit cu care a comunicat contestatoarei actul administrativ fiscal în baza căruia au fost stabilite obligațiile de plată menționate în actele de executare contestate, intimata depus la dosarul cauzei o confirmare de primire poștală cu data de 05.03.2015, la care au fost atașate actele de executare silită contestate, care au fost emise la data de 26.02.2015.
Actul administrativ fiscal în baza căruia au fost stabilite obligațiile de plată menționate în actele de executare contestate, respectiv decizia de accesorii nr._, a fost emis la data de 31.12.2014 și la dosarul cauzei nu a fost depusă de către intimată nici o dovadă a comunicării actului respectiv către contestatoare.
În condițiile în care intimata nu a făcut dovada comunicării actului administrativ fiscal către contestatoare, respectiv nu a făcut dovada comunicării prin poștă, cu confirmare de primire, astfel cum prevăd dispozițiile art. 44 alin.2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, instanța a apreciat că actul administrativ fiscal constând în decizia de accesorii nr._/31.12.2014 nu a fost comunicat niciodată contribuabilului, ceea ce face să nu-i fie opozabil acestuia și să nu producă nici un efect juridic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 45 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003.
În condițiile în care actul administrativ fiscal nu a fost comunicat contribuabilului, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina acestuia, astfel cum prevăd dispozițiile art. 44.1 din Hotărârea Guvernului nr. 1050/2004 – Normele metodologice de aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 92/2003.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că actele de executare întreprinse de către intimată, respectiv titlul executoriu nr._/26.02.2015 și somația nr._/26.02.2015 emise de către intimată în dosarul execuțional nr._/8/_ /_, au fost efectuate în baza unui act administrativ fiscal ce nu este opozabil contestatoarei și care nu poate servi ca temei al executării silite a acesteia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că din conținutul art. 46 raportat la art. 43 din Codul de procedură fiscală nu rezultă că nelegala comunicare a deciziei de calcul accesorii atrage nulitatea absolută a actelor de executare, fiind evident că sancțiunea care intervine este nulitatea virtuală, care este condiționată de producerea unei vătămări, iar în cauză nu s-a făcut dovada în acest sens.
A mai arătat că din înscrisurile depuse în probațiune rezultă că au fost respectate toate prevederile legale în ceea ce privește comunicarea actului administrativ-fiscal, precum și că, prin adresa emisă la data de 4.05.2015, instanța i-a pus în vedere să depună dovada comunicării titlului executoriu nr._/26.02.2014, iar nu a titlului de creanță constând în decizia nr._/31.12.2014, de calcul accesorii, dovadă care însă a fost depusă de intimată la dosarul instanței de fond, pe parcursul judecății, așa încât instanța de fond a reținut în mod greșit culpa intimatei cu privire la necomunicarea acestei decizii.
În acest sens, a arătat că pe dovada de comunicare recomandată cu confirmare de primare se regăsește codul de bare inscripționat în cuprinsul deciziei de calcul accesorii.
Apelanta a arătat de asemenea că pe calea contestației la executare nu se pot analiza aspecte legate de fondul raportului de drept fiscal, ci numai criticile aduse formelor de executare, precum și chestiuni cum ar fi prescripția dreptului de a cere executarea silită, perimarea executării silite, urmărirea unor bunuri exceptate, neopozabilitatea titlului executoriu, compensația legală, executarea voluntară sau altele asemenea, ceea ce rezultă și din decizia nr. 454/2003 a Curții Constituționale.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce se vor expune în continuare.
Motivul pentru care prima instanță a admis contestația la executare dedusă judecății este în esență acela că, nefiind în mod legal comunicată, decizia ce constituie titlul executoriu nu îi este opozabilă contestatoarei și nu produce nici un efect juridic, astfel cum prevăd dispozițiile art. 45 alin. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, iar organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina acesteia.
În acest sens, instanța a reținut că intimata nu a făcut dovada comunicării deciziei de calcul accesorii nr._, la care contestatoarea s-a referit în motivarea cererii sale.
Cu privire la acest aspect, Tribunalul reține că decizia menționată mai sus este evidențiată în sistemul intern al instituției apelante sub nr. AA_, însoțit de codul de bare corespunzător (fila 7 din dosarul Tribunalului B.), iar pe confirmarea poștală de primire a corespondenței recomandate, depusă la fila 8, figurează același număr de evidență (AA_), această corespondență fiind expediată contestatoarei și primită de aceasta, sub semnătură, la data de 28.01.2015, la rubrica privind calitatea primitorului fiind menționată aceea de destinatar.
Tribunalul constată că, într-adevăr, ceea ce i s-a pus în vedere intimatei să depună la dosarul instanței de fond, prin citația emisă la data de 4.05.2015, a fost „dovada comunicării către contestatoare a titlului executoriu în baza căruia s-au stabilit obligații fiscale în sarcina contestatoarei”, fiind adăugată în paranteză mențiunea „_/26.02.2015”, fiind așadar menționat greșit numărul titlului executoriu cu privire la care contestatoarea susținea că nu i-a fost comunicat.
Se constată totodată că, în cuprinsul actelor de executare contestate, este menționată la rubrica „documentul prin care s-a evidențiat suma de plată” decizia de accesorii nr._ din 31.12.2014, care a fost depusă și la fila 37 din dosarul Judecătoriei B. și poartă numărul de evidență internă AA_, însoțit de codul de bare, dovada de comunicare a documentului cu acest număr aflându-se la fila 38 din dosarul instanței de fond.
În consecință, Tribunalul reține că dovada comunicării actului administrativ-fiscal s-a făcut și în fața instanței de fond, aceasta considerând în mod greșit că nu i-a fost comunicat în mod legal contestatoarei titlul care a stat la baza emiterii actelor de executare.
Se constată de asemenea că partea nu a contestat semnătura aplicată pe confirmarea de primire, deși acest act i-a fost comunicat, și nu a combătut susținerile făcute prin cererea de apel.
Restul motivelor de apel nu sunt fondate.
Prima instanță nu a reținut la pronunțarea sentinței apelate motive care țin de fondul raporturilor de drept fiscal, soluția anulării actelor de executare fiind întemeiată pe faptul necomunicării titlului de creanță, iar nu pe aspecte care exced cadrului legal al contestației la executare propriu-zisă.
În ceea ce privește susținerea potrivit căreia necomunicarea actului administrativ nu ar atrage nulitatea absolută a actelor de executare, instanța de fond a avut în vedere întocmai dispozițiile art. 45 din Codul de procedură fiscală, care sancționează o atare omisiune cu neopozabilitatea actului și cu lipsirea acestuia de efecte juridice.
Se constată însă că motivul de apel referitor la greșita reținere a aspectului privind comunicarea actului administrativ-fiscal este suficient pentru a conduce la admiterea apelului, hotărârea urmând a fi schimbată în mod corespunzător.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 6684/22.06.2015 a Judecătoriei B., care va fi schimbată în totul, în sensul respingerii contestației la executare formulată de contestatoarea G. O. în contradictoriu cu intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice B. și cu consecința înlăturării din dispozitivul sentinței apelate a dispoziției privind obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr. 6684/22.06.2015 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în totul, în sensul că respinge contestația la executare formulată de contestatoarea G. O. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B..
Înlătură din dispozitivul sentinței apelate dispoziția privind obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 25 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF/25.02.2016
Tehnored. CND/25.02.2016
Ex.4
Jud fond – C. A. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Sentința nr. 49/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 44/2016.... → |
|---|
