Contestaţie la executare. Decizia nr. 257/2016. Tribunalul BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 257/2016 pronunțată de Tribunalul BUCUREŞTI la data de 20-01-2016 în dosarul nr. 257/2016
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BUCUREȘTI SECȚIA A IV A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 257 A
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 20.01.2016
TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: E. A.
JUDECĂTOR: I. TÂRȚĂU
GREFIER: C. C.
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulate de apelanta contestatoare A. pentru Administrarea Activelor Statului împotriva sentinței civile nr._/11.03.2015 pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. O. T. și cu intimata terț poprit A. de T. și contabilitate Publică a Municipiului București, cauza având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nefiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, tribunalul constată cauza în stare de judecată și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față, Tribunalul constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 02.06.2014 sub numărul de dosar_/4/2014, contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S., în contradictoriu cu intimatul C. O. T. și terțul poprit A. DE T. ȘI contabilitate PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, a formulat contestație împotriva actelor de executare efectuate de B. C. B. M. în dosarul de executare nr. 1531/2013, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, anularea somației și a încheierii privind stabilirea cheltuielilor de executare întocmite de către executorul judecătoresc, întoarcerea executării în conformitate cu art. 722 și urm. Cod procedură civilă.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că nu era posibilă declanșarea procedurii de executare, deoarece A. a efectuat plata voluntară a sumelor datorate în temeiul sentinței civile nr. 924/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr._/3/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 197/R/14.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București. Contestatoarea a solicitat totodată anularea încheierii de cheltuieli de executare considerând-o nelegală. Astfel, s-a aratat ca desi in dosarul de executare executorul judecatoresc a emis doar o somatie, acesta a stabilit in sarcina A. un onorariu de executare fara a lua in considerare faptul ca, in interiorul termenului de 6 luni prevazut de dispozitiile speciale, plata debitului poate fi facuta de bunavoie. De asemenea, a învederat că executorul judecătoresc nu a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului său, dispozițiile art. 37 alin. 1 din Legea nr. 188/2000 și OMJ nr. 2550/2006. A aratat că potrivit acestor dispoziții legale, în cazul unei executări pentru sume mai mici de 50.000 lei, onorariul poate fi de maxim 10 %. A susținut contestatoarea că dispoziția legală privitoare la onorariu trebuie interpretată restrictiv, în sensul că plafonul nu trebuie depășit sub nicio formă, deci nici prin adăugarea TVA-ului. O altă critică formulată în cadrul contestației la executare a vizat faptul că, fără nicio justificare, în afară de onorariul executorului judecătoresc, se solicită și alte cheltuielile de executare.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 622 și urm. C.pr.civ.
Intimatul, legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Prin sentința civilă nr. 7315/04.09.2014, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Sectorului 4 București și s-a dispus declinarea cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București.
Cauza a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București la data de 19.12.2014, sub nr._ .
Prin sentința civilă nr._/11.03.2015, Judecătoria Sectorului 1 București a respins contestația la executare privind pe contestator A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI – A.A.A.S. în contradictoriu cu intimatul C. O. T., terț poprit A. DE T. ȘI CONTABILITATE PUBLICĂ A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, ca neîntemeiată; a respins cererea de suspendare a executării silite, ca rămasă fără obiect și a respins cererea de întoarcere a executării silite, ca neîntemeiată.
P. a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 924/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr._/3/2008, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 197/R/14.01.2010 pronunțată de Curtea de Apel București, s-a dispus anularea ordinului de concediere nr. 225/08.04.2008 și reintegrarea contestatorului C. O. T. în postul și funcția deținute anterior concedierii, dispunându-se totodată obligarea A. la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și până la data reintegrării efective.
În baza acestei sentințe, A. a emis Ordinul nr. 1475/09.09.2009 prin care a dispus reintegrarea dlui C. O. T. în funcția de executor, a întocmit fișa de calcul a drepturilor salariale cuvenite acestuia pentru perioada 13.05._09 și i-a achitat suma de 71.944 lei prin OP nr. 8130/21.12.2010.
La data de 18.12.2013, creditorul-intimat C. O. T. s-a adresat cu o cerere către B. C. B. M. în vederea punerii în executare silită a sentinței civile nr. 924/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, solicitând recuperarea actualizării cu indicele de inflație și a cheltuielilor de executare, precizând că s-a achitat suma fără actualizare.
Prin încheierea de ședință din data de 23.12.2013 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/299/2013, s-a încuviințat executarea silită.
Prin încheierea din data de 14.05.2014, executorul judecătoresc a procedat la actualizarea drepturilor salariale în sumă de 71.944 lei cu rata inflației, rezultând un debit în cuantum de 12.439,11 lei.
De asemenea, executorul judecătoresc a stabilit următoarele cheltuieli de executare: 1.542,44 lei– onorariu executor judecătoresc(inclusiv TVA), 20 lei-taxe judiciară de timbru, 150 lei-alte cheltuieli de executare.
Prin somația din 19.05.2014, contestatoarea a fost somată să se conformeze titlului executoriu și să achite suma de 12.439,11 lei, reprezentând debit și 1.712,44 lei cheltuieli de executare.
Potrivit art. 711 alin. 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
În privința cererii de anulare a executării silite înseși, instanța de fond a apreciat că aceasta ar putea fi admisă în cazul în care se probează de către contestator existența unei cauze legitime de împiedicare a creditorului de a recurge la procedura execuțională.
Analizând criticile contestatoarei potrivit cărora nu era posibilă declanșarea procedurii de executare, deoarece A. a efectuat plata voluntară a sumelor datorate în temeiul sentinței civile nr. 924/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, instanța constată că aceste critici sunt neîntemeiate.
Astfel, potrivit art. 622 alin. 3 C.pr.civ, „executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare”.
Or, în speță, din fișa de calcul a drepturilor salariale cuvenite dlui C. O. T. pentru perioada 13.05._09, se constată că A. a calculat și achitat intimatului doar drepturile salariale, fără a proceda însă la actualizarea acestor sume, așa cum s-a dispus prin sentința civilă care constituie titlu executoriu.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 628 alin. 2 și 3 C.proc.civ., care prevăd „În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (3) Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.”
În consecință, instanța de fond a constatat că intimatul-creditor a fost îndreptățit să demareze procedura de executarea silită pentru a recupera de la contestatoare actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale cuvenite acestuia.
În ceea ce privește somația și încheierea prin care s-a actualizat debitul de către executorul judecătoresc, instanța reține că, în privința acestora, contestatorul nu a invocat nicio cauză de nulitate proprie.
In ceea ce priveste cheltuielile de executare, instanța reține că, potrivit dispozițiilor art. 666 alin. 2 C.proc.civ., în afară de cazurile în care legea prevede altfel, executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație, care are caracterul unui act începător de executare, astfel încât apare ca fiind corectă plata onorariului pentru exercitarea de către executorul judecătoresc a atribuțiilor stabilite prin art. 7 lit. a din Legea nr. 188/2000, referitoare la punerea în executare a dispozițiilor cu caracter civil din titlurile executorii, atâta vreme cât creditorul l-a învestit cu o cerere de executare silită.
Somația adresată de către intimat contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, cum a susținut aceasta din urmă, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
Conform prevederilor art. 669 Cod procedură civilă, debitorul, inclusiv instituție publică, va fi ținut să suporte cheltuielile de executare stabilite sau, după caz, efectuate după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Sumele ce urmează a fi plătite se stabilesc de executor, pe baza dovezilor prezentate de partea interesată, prin încheiere ce constituie titlu executoriu.
În speță, prin confruntarea onorariului de executare silită cu Anexa din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, se observă că acest onorariu se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ (10 % din valoarea urmărită).
Susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare este neîntemeiată. Astfel, executorii judecătorești sunt ținuți a respecta Ordinul nr. 2550/2006 și a stabili onorariile în limitele acolo prevăzute, insa, la onorariile astfel calculate, unii executori judecătorești au obligația calculării și reținerii TVA-ului, taxă ce este suportată potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare. Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, instanța constată că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2550/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.
Referitor la cheltuieli de executare în sumă de 150 lei, instanța de fond a apreciat că acestea au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, considerând că este rezonabilă suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlul de cheltuieli de executare, sumă în care trebuie incluse costurile legate de: coli de hârtie, tonner, comunicări poștale, transport, fotocopierea dosarului de executare, context în care susținerile contestatoarei sunt neîntemeiate.
Raportat la considerentele expuse, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare și, pe cale de consecință, și cererea de întoarcere a executării silite, urmare a caracterului său accesoriu.
In ceea ce priveste cererea de suspendare a executarii silite, avand in vedere ca aceasta solicitare a fost analizata odata cu solutionarea pe fond a cauzei, a respins aceasta cerere ca ramasa fara obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea A. P. ADMINISTRAREA ACTIVELOR STATULUI –A.A.A.S., cerere înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IV-a Civilă sub nr._, la data de 28.09.2015, solicitând admiterea apelului, schimbarea in tot a hotararii atacate cu consecința admierii in fond a contestației astfel cum aceasta a fost formulata, iar pe fond admiterea contestației la executare si anularea actelor emise de executorul judecătoresc in dosarul nr.1531/2013.
În motivarea apelului, s-a arătat că soluția instanței de fond este nelegala sentinta atacata si solicita instanței de apel sa constate ca actele de executare efectuate in prezentul dosar de executare sunt criticabile.
Astfel, critică pentru nelegalitate actele de executare intocmite - Somația din 19.05.2014 si încheierea din 14.05.2014, emise de executorul judecătoresc din următoarele considerente: în cazul de fata. asa cum am argumentat in in fata instanței de fond. nu era posibila declanșarea procedurii de executare, deoarece AAAS a efectuat plata voluntara a sumelor datorate in temeiul sentinței civile nr. 924/05.02.2009, pronunțata de Tribunalul București in dosarul nr._/3/2008, ramasa irevocabila prin Decizia nr. 197/R/14.01.20.10 pronunțata de Curtea de Apel București.
AAAS a efectuat plata voluntara a sumelor stabilite prin cele doua hotarari judecătorești anterior menționate, anterior depunerii cerererii de executare, astfel ca nu se mai impunea declanșarea procedurii de executare silita.fin probatiune se alia la dosarul dc fond OP nr. 8130din 21.12.2010 emis de AAAS).
Executarea silita declansata de creditor s-a făcut cu incalcarea dispozițiilor art.622 raportat la dispozițiile legale vizând respectarea termenelor in executarea silita pornita prin somație.
Conform dispozițiilor art. 622 Cod procedura civila – „Obligația stabilita prin hotararea unei instanle sau printr-un alt titlu executor se aduce la îndeplinire de buna voie. In cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede altfel”.
Potrivit dispozițiilor legale, executorul judecătoresc va proceda la executarea silita numai in cazul debitorul nu achita in termenul stabilit prin somație.
Astfel dispozițiile cuprinse in Cartea a V-a din Codul de procedura civila, nu isi găsesc aplicabilitatea in speța de fata, care se aplica doar in cazul neachitarii de bunăvoie a unei creanțe, acest aspect nu a fost analizat de instanța de fond aceasta pronunțând astfel o hotarare nelegala.
Declanșarea procedurii de executare silita este posibila doar in cazul in care partea care a căzut in pretenții nu isi indeplineste de bunăvoie obligațiile stabilite printr-o hotararea judecătoreasca devenita executorie.
Asa cum a aratat si probat, AAAS a achitat aceea creanța de buna voie, inainte de data emiterii somației, neavand la cunostiinta de faptul ca intimatul creditor a depus o cerere de executare silita (acest lucru fiindu-ne adus la cunostiinta de abia la data de 19.05.2014, cand ne-au fost comunicate somația din 19.05.2014, incheierea din 14.05.2014), rugam onorata instanta sa constate ca nu sunt indeplinite condițiile prevăzute de art.622 Cod procedura civila (nefiind posibila declanșarea acestei proceduri).
Asa cum rezulta si din inscrisurile anexate la contestație, AAAS a efectuat plata sumei de 71.944 lei (asa cum rezulta din calculul, de asemenea atașat).
Efectul principal al anularii ordinului nr. 225/08.04.2008 ii constituie, potrivit reglementarilor in materie, repunerea pârtilor in situatia anterioara incheierii actului anulat.
In cazul executării total sau parțial a actului juridic anulat, prestațiile efectuate in temeiul acestui act vor fi restituite.
In temeiul celor aratate, intimatul era obligat sa restituie suma încasata cu titlu de plați compensatorii.
Executorul judecătoresc a calculat insa despăgubirile luând in calcul si aceste sume, ce fuseseră deja plătite, procedând astfel in mod nelegal.
AAAS nu este de acord cu acest calcul, deoarece plata sumei stabilite de executor ar conduce la o îmbogățire fara just temei a intimatului creditor.
AAAS nu datoreaza actualizarea cu indicele de inflație si nici cheltuieli de executare.
Conform dispozițiilor art.622 Cod procedura civila „Obligația stabilita prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu executor se aduce la indeplinire de buna voie In cazul in care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la indeplinire prin executare silita potrivit dispozițiilor prezentei cârti, daca legea nu prevede altfel”.
Cum AAAS a achitat aceea creanța de buna voie, neavand la cunosțiinta de faptul ca intimatul creditor a depus o cerere de executare silita, depusa ulterior achitării tuturor sumelor stabilite in sarcina sa, rugam onorata instanta de apel sa constate ca in cazul de fata nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.622 Cod procedura civila, nefiind posibila declanșarea acestei procedure, aceasta fiind vădit nelegala.
Asa cum rezulta si din inscrisurile depuse, A. a efectuat plata voluntara a sumelor datorate inainte de depunerea cererii de executare silita.
Executorul judecătoresc prin actele întocmite a solicitat plata unor sume ce fuseseră deja plătite, procedând astfel in mod nelegal, fapt ce cauzeaza un grav prejudiciu statului.
Actualizarea cu indicele de inflație, si cheltuielile de executare sunt datorate numai in cazul declanșării procedurii de executare silita, ca urmare a neachitarii de bunăvoie a sumelor datorate.
Or, in cazul de fata asa cum am aratat nu este posibila declanșarea procedurii de executare silita, cata vreme aceste sume au fost achitate voluntar, inainte de depunerea cererii de executare silita.
Prin prizma celor aratate rezulta ca procedura de executare silita a fost declansata in mod neîntemeiat si abuziv si duce la o dubla despăgubire fapt de adduce un grav prejudiciu statului.
AAAS nu este de acord cu aceste calcule, deoarece plata sumei stabilite de executor ar conduce la o îmbogățire fara just temei a intimatului creditor.
In acest caz, sunt pe deplin aplicabile dispozitile art. 174 si urm. Cod procedura civila, avand in vedere ca instituția noastra este astfel prejudiciata. Acest fapt atrage nulitatea absoluta a actelor de executare intocmite cu incalcarea dispozițiilor leșale aratate.
In mod nelegal instanta de fond arespins si capatul de cerere prin care am Criticat pentru nelegalitate inclieierea din 14.05.2014 de stabilire a cheltuielilor de executare motivat de faptul că în conformitate cu dispozițiile legale in material executării silite, cheltuielile de executare sunt datorate de debitor ca urmare a declanșării procedurii de executare silita.
Aceasta procedura se declanseaza doar daca debitorul nu efectuează de buna voie plata creanței.
Prin prizma celor aratate, consideră ca încheierea de stabilire a cheltuielilor este lovita de nulitate absoluta.
Executorul judecătoresc nu a aplicat corect, pentru a determina cuantumul onorariului sau, dispozițiile art. 37 alin.l din Legea nr. 188/2000 si cele ale Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, precum si cele ale Codului Fiscal cu privire la TVA.
Asa cum s-a aratat mai sus, creditorul era indreptatit sa declanșeze procedura executării împotriva apelantei doar in cazul neachitarii de buna voie a creanței, si totodata (in cazul in care s-a procedat deja la declanșarea acesteia) cu respectarea termenului de gratie de 6 luni prevăzut de OG nr.22/2002.
Încheierea prin care au fost fixate cheltuieli a fost întocmit cu incalcarea dispozițiile Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550 din 14 noiembrie 2006 (anexa 1). Potrivit acestui act normativ, in cazul unei executări (indiferent de modalitatea de executare (poprire, executare silita mobiliara sau imobiliara) „pentru sume mai mici de 50.000 lei onorariul este de maxim 10%”.
Or, executorul a stabilit un onorariu ce depășește maximul admis.
Chiar si fara includerea TVA, onorariul judecătoresc a depășit plafonul de 10%.
In consecința, in subsidiar, solicita si reducerea onorariului pana la nivelul admis de lege.
Apelanta a precizat că in lege nu se specifica ca onorariul poate fi pana la 10% „cu TVA sau fara TVA” si deci potrivit principiului “ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus” nu se poate solicita un onorariu mai mare de 10% din suma de către executor pe considerentul ca diferența ar reprezenta TVA, deoarece debitorul in fapt plătește mai mult de 10% din creanța, ceea ce contravine legii.
Trebuie respectat si principiul de drept “in dubio pro debitori” respectiv nu se poate interpreta Ordinul Ministerului Justiției nr.2550 din 14 noiembrie 2006 decât in favoarea debitorului respectiv ca suma datorata drept cheltuieli de executare cu tot cu TVA este de maxim 10% din debit.
F. nicio justificare in sensul probării, in afara de onorariul executorului judecătoresc se solicita si alte cheltuieli de executare.
Asa cum s-a invederat si in practica judecătoreasca, dispoziția legala privitoare Ia onorariu trebuie interpretata restrictiv, in sensul ca plafonul nu trebuie depășit sub nici o forma, deci nici prin adaugarea TVA-uIui.
Statul, care conferă executorului judecătoresc, liber profesionist care nu aparține unei structuri statale, dreptul de a exercita prerogative de putere publica, in vederea satisfacerii unui interes public, are dreptul de a institui limite maxime ale onorariilor percepute de executori pentru executarea silita.
Ca atare, limita instituita de art.37 alin.1 din Legea nr.188/2000 are un dublu scop: pe de o parte, protecția creditorului urmăritor, care nu trebuie expus unor onorarii excesive, care i-ar putea practic nega dreptul de acces la justiție, impiedicandu-l sa puna in executare silita dreptul ce i-a fost recunoscut prin titlul executoriu; pe de alta parte, protecția debitorului urmărit (in sarcina caruia cad in final cheltuielile de executare, conform art.371/7 alin. 2 Cod procedura civila), pentru alte cheltuielile de executare nu trebuie sa constituie o povara excesiva, disproporționata in raport de suma pusa in executare.
Scopul normei in discuție nu este acela de a asigura un onorariu net de maxim 10% in favoarea executorului judecătoresc, ci acela de a plafona suma globala plătită de părțile raportului executional.
Daca scopul normei prevăzută de art.37 alin.1 din Legea nr. 188/2000 este limitarea sumei globale care trebuie avansata de creditorul urmăritor si suportata in final de debitor, in scopul protecției acestora, inseamna ca plafonul maximal prevăzut de lege nu poate fi depășit prin adaugarea TVA.
Aceasta interpretare este susținuta si de împrejurarea ca legea nu impune un onorariu in cota procentuala fixa, ci stabilește doar o cota maximala.
Executorul judecătoresc este liber sa perceapa un onorariu inferior limitei maximale, in asa fel incat, adaugand TVA la tariful stabilit, sa nu depaseasca limita maxima prevăzută de lege.
Daca insa alege sa perceapa tariful maximal prevăzut de lege, atunci TVA trebuie dedusa din onorariul incasat de prestatorul de servicii taxabile.
Aceasta concluzie de impune si intrucat nu toti executorii judecătorești sunt plătitori de TVA, fiing ilogic ca onorariul maxim ce trebuie avansat de creditor si suportat in cele din urma de debitor sa difere in funcție de regimul fiscal aplicabil executorului judecătoresc, desi norma juridica ce instituie onorariul maxim este aceeași pentru toti, iar aplicarea ei nu poate fi diferita pentru persoane aflate in aceeași situatie (art. 16 din Constituție).
In consecința, au fost incalcate prevederile Ordinului Ministrului Justiției nr. 2550/2006, intrucat procentul de 24% reprezentând TVA se suporta de către executorul judecătoresc in calitate de plătitor de TVA, iar nu de către debitor, prin adaugarea lui la onorariul maxim prevăzut de lege.
Perceperea de către executorul judecătoresc a unor cheltuieli de executare mai mari decât Cel admis de lege echivalează cu o îmbogățire fara justa cauza.
Instanta de judecata nu poate ignora cele aratate de către institutia noastra, cu privire la modul de calcul al sumelor pretinse de executorul judecătoresc. Consideră ca acestea nu îndeplinesc cerințele impuse de către art. 622 si urm. Cod procedura civila, privind caracterul cert al creanței.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 coroborat cu art. 480 C.proc.civ. și a solicitat judecarea apelului si in lipsă, potrivit dispozițiilor art. 223 alin (3) si art 411 pct. 2 C.proc.civ.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la motivele de apel formulate, Tribunalul urmează a respinge apelul declarat ca fiind nefondat.
Cu prioritate, se constată că promovând calea de atac, apelanta-contestatoare a învestit instanța de control judiciar cu examinarea acelorași motive expuse și în contestația la executare, motive care în aprecierea sa ar conduce la nulitatea urmăririi silite derulate și care nu ar fi fost analizate corespunzător de instanța de fond.
Analizând criticile apelantei-contestatoarei potrivit cărora nu era posibilă declanșarea procedurii de executare, deoarece A. a efectuat plata voluntară a sumelor datorate în temeiul sentinței civile nr. 924/05.02.2009 pronunțată de Tribunalul București, Tribunalul constată caracterul neîntemeiat al acestora.
Astfel, așa cum a reținut prima instanță, potrivit art. 622 alin. 3 C.pr.civ, „executarea silită are loc în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, până la realizarea dreptului recunoscut prin titlu executoriu, achitarea dobânzilor, penalităților sau a altor sume, acordate potrivit legii prin titlu, precum și a cheltuielilor de executare”.
Or, în speță, din fișa de calcul a drepturilor salariale cuvenite dlui C. O. T. pentru perioada 13.05._09, se constată că A. a calculat și achitat intimatului doar drepturile salariale, fără a proceda însă la actualizarea acestor sume, așa cum s-a dispus prin sentința civilă care constituie titlu executoriu.
În aceste condiții, devin incidente dispozițiile art. 628 alin. 2 și 3 C.proc.civ., care prevăd „În cazul în care prin titlul executoriu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte sume, fără să fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecătoresc, potrivit legii. (3) Dacă prin titlul executoriu nu au fost acordate dobânzi, penalități sau alte asemenea sume care să poată fi stabilite potrivit alin. (2), executorul judecătoresc, la cererea creditorului, poate actualiza valoarea obligației principale stabilite în bani, indiferent de izvorul ei. În cazul în care titlul executoriu nu conține niciun asemenea criteriu, executorul judecătoresc va proceda, la cererea creditorului, la actualizare în funcție de rata inflației, calculată de la data când hotărârea judecătorească a devenit executorie sau, în cazul celorlalte titluri executorii, de la data când creanța a devenit exigibilă și până la data plății efective a obligației cuprinse în oricare dintre aceste titluri.”
În consecință, instanța de fond a constatat în mod corect că intimatul-creditor a fost îndreptățit să demareze procedura de executarea silită pentru a recupera de la contestatoare actualizarea cu rata inflației a drepturilor salariale cuvenite acestuia.
În plus, Tribunalul urmează a respinge și criticile formulată de apelanta-reclamantă în ceea ce privește cheltuielile de executare.
Tribunalul apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că somația adresată de către intimat contestatoarei, prin executorul judecătoresc, nu are semnificația juridică a unei simple notificări a unui act judiciar, cum a susținut aceasta din urmă, ci reprezintă un act prin care creditorul și-a manifestat expres și neechivoc voința în sensul realizării executării silite, față de refuzul aducerii la îndeplinire de bunăvoie a titlului executoriu.
De asemenea, prin confruntarea onorariului de executare silită cu Anexa din Ordinul Ministerului Justiției nr. 2550/2006, se observă că acest onorariu se încadrează în limitele prevăzute de acest act normativ (10 % din valoarea urmărită), iar susținerea contestatoarei referitoare la includerea nelegală a TVA-ului în onorariul de executare este neîntemeiată întrucât TVA-ul este suportat potrivit Codului fiscal de destinatarul final, în cazul de față debitorul obligat a rambursa cheltuielile de executare.
Din verificarea onorariului calculat în dosarul de executare analizat, Tribunalul constată, asemenea primei instanțe, că executorul a respectat prevederile legale, calculând onorariul în raport de valoarea urmărită, în procentul impus de Ordinul nr. 2550/2006, la acest onorariu calculând și percepând TVA, întregul onorariu astfel calculat urmând a fi suportat de contestatoarea-debitoare.
Referitor la cheltuieli de executare în sumă de 150 lei, instanța de fond a apreciat de asemenea, în mod corect că acestea au fost stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 39 alin. 5 din Legea nr. 188/2000, considerând că este rezonabilă suma stabilită de executorul judecătoresc cu titlul de cheltuieli de executare, sumă în care trebuie incluse costurile legate de: coli de hârtie, tonner, comunicări poștale, transport, fotocopierea dosarului de executare, context în care criticile apelantei-contestatoare sunt neîntemeiate.
Față de cele de mai sus, în temeiul art. 480 c.pr.civ. va respinge ca nefondat apelul.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanta-contestatoare A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, .. S. nr. 50, sectorul 1, împotriva sentinței civile nr._/11.03.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul C. O. T., cu domiciliul în București, ., ., ., sectorul 3 și cu intimata terț poprit A. de T. și Contabilitate Publică a Municipiului București, cu sediul în București, Splaiul Unirii nr. 6-8, sectorul 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20.01.2016
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
E. A. I. Târțău C.C.
Red. EA, 18.02.2016
Thred. PI/ 5 ex
J. S. 1 – jud. A. L. V.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 454/2016.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 477/2016.... → |
|---|
