Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 2324/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2324/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 23-03-2015 în dosarul nr. 2763/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 2324/2015
Ședința publică de la 23 Martie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. B.
Judecător E. P.
Grefier V. P.
Pe rol judecarea apelului declarat de către pârâtul R. O. – domiciliat în B., cartier Micro III, . 8, ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 16 NR.1 – cu sediul în B., cartier Micro 3, ., județul B., având ca obiect cerere de valoare redusă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul pârât R. O., personal și avocat P. V., pentru intimata reclamantă Asociația de P. PT 16 nr.1.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită.
Instanța constată procedura de citare legal îndeplinită și acordă cuvântul apelantului în susținerea apelului.
Apelantul R. O., invocă inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată deoarece nu are calitatea procesuală în cauză având în vedere că, potrivit Legii nr. 230/2007, legea de funcționare a asociațiilor de proprietari, nu există acordul de asociere din partea sa, sau dacă există poate să facă dovada că nu l-a semnat, pentru că în acea perioadă a fost arestat, fiind în penitenciar în anul 2007, că, potrivit legii susmenționate, acordul de asociere însoțește decizia de a se afilia la asociația respectivă.
Mai arată că a solicitat de două ori Asociației să-i pună la dispoziție acordul de asociere, depune la dosar dovada că a făcut cerere în acest sens, odată în 2014 și odată în 2015, că având în vedere acest aspect nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Depune la dosar înscrisuri în acest sens, respectiv cerere înregistrată sub nr. 841/2014 la Asociația de P., intimata din prezenta cauză, prin care solicită ca aceasta să-i pună la dispoziție acordul de asociere.
Instanța constată că apelantul invocă excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că acesta, nesemnând acordul de asociere, nu are calitatea de membru al asociației.
Avocat P. V., pentru intimata reclamantă Asociația de P. PT 16 nr.1, față de excepția invocată, solicită a fi respinsă și a se constata că la dosarul cauzei este depusă hotărârea de înființare a Asociației la Judecătoria B., ca persoană juridică nonprofit, hotărârea judecătorească fiind întemeiată pe acordul de asociere, pe Statutul Asociației. Mai arată că hotărârea judecătorească este din anul 1998, că din acel an și până în prezent apelantul a făcut parte din asociație, a plătit până în anul 2011, depune la dosar chitanțele cu care s-au făcut ultimele plăți.
Față de Legea nr. 230/2007, privind organizarea și funcționarea Asociațiilor de proprietari, invocată de către apelant, arată că aceasta a apărut ca un act normativ care a continuat actele normative emise anterior, că în principiu, apariția acestei legi nu a însemnat că era un vid legislativ, erau suficiente acte normative care reglementau activitatea Asociațiilor de proprietari, aceasta fiind validată ca persoană juridică non profit și înregistrată legal în Registrul asociațiilor la Judecătoria B..
În replică, apelantul invocă art. 5 din Legea nr. 230/2007 privind acordul de asociere, faptul că Asociația de proprietari se înființează pe baza acordului scris al individului și nu la grămadă, cum spune reprezentantul intimatei că s-a adunat tot cartierul și a făcut o asociație, că suma nu este prea mare fiind de 20 000 000 lei ROL, pe care poate să-i achite acum dar această sumă tot timpul se rostogolește sub formă de penalități, că vrea să plătească lunar și să nu se mai rostogolească aceste penalități.
Mai arată că nu este de rea credință ca să nu plătească suma de 20 000 000 lei ROL și pe urmă să plătească lunar ce are de plătit, că nu vrea să stea la Asociație fără să plătească, că nu este de acord să achite și penalitățile de 20 000 000 lei ROL, că nu locuiește tot timpul la această adresă deoarece o mare parte din timp locuiește în străinătate, apreciază că este un abuz din partea Asociației întrucât se regăsește pe tabelul afișat cu sume de plată la fel cu ale altor persoane care locuiesc tot timpul acolo.
Instanța unește această excepție cu fondul și acordul cuvântul apelantului pe fondul cauzei, întrebând apelantul, raportat la faptul că acesta a plătit din sumele datorate, dacă contestă că are de plată suma stabilită de către instanța de fond.
Apelantul R. O. precizează că a plătit suma de 2000 lei cheltuieli de întreținere, depune in acest sens un set de chitanțe, cupon de pensie, dar precizează că nu este de acord și cu plata penalităților în sumă de 2000 lei.
Precizează că susține excepția invocată, apreciind că este reală, că în anul 1998 se afla în Penitenciarul Rahova, și că Legea nr. 230/2007 spune clar că este nevoie de acord scris individual al fiecărui proprietar.
Avocat P. V., pentru intimata reclamantă Asociația de P. PT 16 nr.1, având cuvântul pe fond, solicită respingerea apelului ca nefondat, în baza probatoriului administrat.
Astfel, învederează că la dosar a depus hotărârea judecătorească pentru obligații cu titlu de intreținere și penalități până în luna februarie 2011, că chitanțele pe care le-a depus astăzi apelantul se referă cu siguranță la această perioadă deoarece nu sunt alte plăți făcute, că una din chitanțe depuse de către intimata Asociația de P. se referă la luna ianuarie 2011, care fac obiectul unei hotărâri judecătorești prin care apelantul a fost obligat la plata cheltuielilor de întreținere până în luna februarie 2011 inclusiv, cu penalități de întârziere de 0,2 % care curg până la nivelul sumei datorate, conform art. 49 din Legea nr. 230/2007, că toate sumele achitate de apelant se referă la perioada anterioară celei care face obiectul acestui dosar.
Sumele care fac obiectul acestui dosar sunt cele începând cu luna martie 2011.
Fără cheltuieli de judecată.
În replică apelantul arată că nu face referire la fondul cauzei ci solicită ca instanța să se pronunțe pe excepția lipsei calității procesuale invocată, apreciind că nu are calitatea procesuală în cauză pentru motivele invocate mai sus, că nu se poate judeca cauza pe fond până nu se soluționează excepția, că pentru soluționarea excepției este nevoie ca instanța să solicite acordul de asociere, că în cazul in care are calitate procesuală este un aspect iar în cazul în care nu are calitate procesuală este alt aspect.
Instanța, având în vedere că a unit excepția cu fondul, constată încheiată cercetarea judecătorească și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de fata, constata
Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei B. sub nr.2763 /200/2014 la data de 12.02.2014, reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 16 NR.1 BUZAU a solicitat in contradictoriu cu pârâtul R. O. emiterea unei cereri de valoare redusă cu privire la suma de 1807,48 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli comune pentru perioada martie 2011 – decembrie 2013, suma de 1284,26 lei reprezentând penalități de întârziere calculate până la data de 10.02.2014 (în cuantum de 0,2 % pe zi începând cu a 51 a zi de afișare a listelor de plată) urmând ca acestea să curgă în continuare începând cu data de 11.02.2014 și până la achitarea integrală a întreținerii, fără ca penalizările să depășească nivelul sumei asupra căreia s-au calculat.
In motivarea cererii, reclamanta a arătat că, în fapt, deși pârâtul a beneficiat de serviciile și utilitățile specifice unui apartament dintr-un . nu a achitat cheltuielile de întreținere și cheltuielile comune pentru perioada martie 2011 – decembrie 2013 în cuantum de 1.807,48 lei și penalitățile aferente acestora în cuantum de 1284,26 lei, împrejurare în care asociația de proprietari este în imposibilitate de a plăti la termen datoriile către furnizori
In drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr.230/2007 (art.46 – 49) ale HG nr.1588/2007 privind aprobarea Normelor Metodologice referitoare la înființarea, organizarea și funcționarea asociaților de proprietari precum și pe cele ale art.1025 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanta a precizat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri. In acest sens, a depus la dosarul cauzei, fișa contabilă privind debitele înregistrate de pârât ce conține și calculul penalizărilor de întârziere, listele de plată, hotărârea judecătorească de înregistrare a asociației la instanța competentă, certificatul de înregistrare fiscală și procesul verbal privind hotărârea adunării generale a asociației de proprietari de stabilire a cuantumului (procentului) penalităților de întârziere.
Legal citat, pârâtul a formulat răspuns potrivit art.1029 alin.3 din Legea 134/2010 solicitând suspendarea cauzei până la soluționarea acțiunii penale pornite împotriva numitului R. D.- președintele Asociației de P..
Instanța, în temeiul art. 258 coroborat cu art. 255 raportat la art. 265 din Noul C.proc.civ., a încuviințat proba cu înscrisurile existente la dosar, în dovedirea cuantumului pretențiilor, apreciind că acestea sunt pertinente, concludente și utile dezlegării pricinii.
Prin sentința civilă nr._ din 23.06.2014 Judecătoria B. a admis cererea formulată de reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 16 NR.1 în contradictoriu cu pârâtul R. O. . A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumelor de 1807,48 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli comune pentru perioada martie 2011-decembrie 2013 și penalități de întârziere aferente în cuantum de 1284,26 lei, calculate până la data de 10.02.2014, penalități în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, urmând să curgă până la achitarea integrală a debitului, fără a depăși suma asupra căreia se calculează.
Hotărând astfel, instanța a reținut în fapt și în drept că astfel cum rezultă din cuprinsul listelor de întreținere aflate la dosarul cauzei, care reprezintă documente contabile ale Asociației de proprietari, pârâtul se înregistrează în evidențele contabile ale acesteia cu un debit restant în cuantum de 1807,48 lei reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli comune pentru perioada martie 2011 –decembrie 2013.
În temeiul art. 34 alin. 2 lit. b din Legea 114/1996, Asociația de proprietari este îndreptățită să încheie contracte și să angajeze juridic membrii săi pentru „efectuarea formalităților necesare în angajarea contractelor cu furnizorii serviciilor pentru exploatarea și întreținerea clădirii, derularea și urmărirea realizării acestor contracte”.
În conformitate cu dispozițiile art. 12 alin.1 pct. B lit.c din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, proprietarii au obligația să contribuie la constituirea mijloacelor bănești și materiale ale asociației de proprietari și să achite în termenul stabilit cota de contribuție care le revine în cadrul cheltuielilor asociației de proprietari.
În ceea ce privește penalitățile de întârziere aferente debitului restant, instanța constată că acestea sunt calculate și percepute de asociație cu respectarea dispozițiilor art. 49 alin.1 din Legea nr.230/2007(Asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.), fiind stabilite . 0,2% pe fiecare zi de întârziere, fără ca suma penalizărilor să poată depăși cuantumul cotelor de contribuție la care s-a aplicat.
Din cuprinsul listelor de plată afișate, coroborate cu înscrisul conținând modalitatea detaliată de calcul a penalităților de întârziere și hotărârea Adunării Generale privind sistemul de penalizare pentru întârzierea plății cotelor de întreținere rezultă că Asociația a respectat dispozițiile legale anterior redate, calculând penalitățile de întârziere, începând cu a 51-a zi de la data afișării listei, eludând prevederile art. 49 alin.1 din Legea nr.230/2007, acestea fiind în cuantum de 1284,26 lei la data de 10.02.2014, urmând a curge în continuare.
În cazul în care oricare dintre proprietari nu-și respectă obligația de a achita contravaloarea serviciilor de care a beneficiat și a cotei-părți din cheltuielile ce-i revin, Asociația de P. poate introduce acțiune în instanță, în vederea recuperării cheltuielilor de întreținere restante pe o perioada mai mare de 90 de zile.
Analizând cererea formulată de către reclamanta în raport cu dispozitiile art.1025-1.032 din Noul C.proc.civ., instanța a apreciat că procedura speciala privind cererile de valoare redusă este aplicabilă în cauza de față, deoarece sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1.025 alin.1 din Noul C.proc.civ., respectiv valoarea cererii, fără a se lua în considerare dobânzile, cheltuielile de judecată și alte venituri accesorii, nu depășește suma de 10.000 lei la data sesizării instanței.
Astfel, se pretinde executarea de către pârâtă a unor creanțe constând în plata unor sume de bani, creanțe care îsi au izvorul în listele de plată afișate, debitele fiind calculate în temeiul facturilor emise de furnizori.
Totodata, creantele sunt certe si lichide, conform art.662 alin.2 si 3 din Noul C.proc.civ., în sensul că existența si întinderea lor rezultă din cuprinsul listelor depuse la dosarul cauzei, necontestate de pârât potrivit prevederilor din Legea nr.230/2007, si exigibile, deoarece data scadenței fiecărei facturi fiscale s-a împlinit.
In consecinta, prin probele administrate în cursul judecatii, creditoarea a facut dovada pretențiilor sale în ceea ce privește debitul restant, în cuantum de 1807,48 lei, reprezentând contravaloare servicii furnizate si neachitate de catre parat, motiv pentru care instanța de fond a admis capatul principal de cerere.
In ceea ce priveste penalități de întarziere solicitate de catre reclamanta, instanta a retinut, astfel cum am arătat anterior, că acestea au fost calculate în mod corect.
Față de faptul că termenul scadenței a expirat, pârâtul nu a făcut dovada achitării debitului restant.
Potrivit articolului 969 C.civ. alineat 1, „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante”. Articolul 970 C.civ. statuează: „convențiile trebuie executate cu bună credință”, iar articolul 1073 din același cod prevede: „creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației, și în caz contrar are dreptul la dezdăunare”. Din aceste texte legale reiese că pârâta avea obligația, în temeiul contractului de prestări servicii, să achite contravaloarea serviciilor prestate de către reclamantă și penalitățile de întârziere aferente.
Odată reținută situația de fapt de mai sus, instanța, observând și prevederile art. 1169 C.civ., potrivit cărora cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească, a considerat că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Față de cele menționate, având în vedere dispozițiile art.969 și art.970 C.civil, raportate la art.3 din Legea nr.71/2011, respectiv art.1.025-1032 din Noul C.proc.civ., instanța a admis acțiunea având ca obiect „cerere de valoare redusă” formulată de reclamanta Asociația de P. PT 16 nNr.1 în contradictoriu cu pârâtul R. O. și va dispune obligarea pârâtului la plata către reclamantă a sumelor de 1807,48 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere și cheltuieli comune pentru perioada martie 2011-decembrie 2013 și penalități de întârziere aferente în cuantum de 1284,26 lei, calculate până la data de 10.02.2014, penalități în valoare de 0,2% pe zi de întârziere, urmând să curgă până la achitarea integrală a debitului, fără a depăși suma asupra căreia se calculează.
Împotriva sentinței a declarat apel pârâtul în termen legal, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie potrivit motivelor de apel depuse la dosar.
În expunerea motivelor de apel, pârâtul a invocat faptul că instanța de fond, prin sentința pronunțată, i-a încălcat dreptul la apărare, nu a analizat corect probatoriul în cauză, și nu a avut rol activ.
Intimata Asociația de P. nr. 1 PT 16 a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca fiind nefondat.
Arată că prima instanță a pronunțat sentința criticată în baza probatoriului administrat în cauză, reținând în mod corect că în cursul judecății, creditoarea a făcut dovada pretențiilor sale în ceea ce privește debitul restant, iar în privința penalizărilor de întârziere, instanța a precizat că acestea sunt calculate corect.
A precizat că pârâtul este un rău platnic consecvent deoarece și-a plătit datoriile către asociație numai după acționarea sa în justiție și punerea în executare a hotărârilor judecătorești pronunțate de instanță.
La data de 19.09.2014, apelantul a depus la dosar un set de înscrisuri, f- 15-38, iar la data de 23.10.2014 a fost atașat dosarului memoriul înaintat de apelant la BIRP, însoțit de înscrisurile atașate.
La termenul de judecată din 8.12.2014, în baza art. 411 c.p.c. s-a dispus suspendarea judecății apelului, pentru lipsa părților legal citate.
Cauza a fost repusă pe rol la data de 23.02.2015, ca urmare a cererii formulate de intimată, la data de 12.01.2015.
La termenul de judecată din 23.03.2015 apelantul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, motivat de faptul că nu se consideră membru al asociației de proprietari., având în vedere că, potrivit Legii nr. 230/2007, legea de funcționare a asociațiilor de proprietari, nu există acordul de asociere din partea sa, sau dacă există poate să facă dovada că nu l-a semnat, pentru că în acea perioadă a fost arestat, fiind în penitenciar în anul 2007, că, potrivit legii susmenționate, acordul de asociere însoțește decizia de a se afilia la asociația respectivă.
Mai arată că a solicitat de două ori Asociației să-i pună la dispoziție acordul de asociere, depune la dosar dovada că a făcut cerere în acest sens, odată în 2014 și odată în 2015, că având în vedere acest aspect nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Potrivit art. 248 alin. 1 c.p.c., instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
Tribunalul urmează a respinge excepția lipsei calității procesuale pasive, invocate de apelant, pentru următoarele motive:
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, (calitatea procesuală activă), precum și între pârât și cel obligat în același raport juridic, (calitatea procesuală pasivă).
În cazul situațiilor juridice pentru a căror realizare calea justiției este obligatorie, calitatea procesuală activă aparține celui ce se poate prevala de acest interes, iar calitatea procesuală pasivă aparține celui față de care se poate realiza interesul respectiv.
În speță, prin sentința civilă nr. 11 din 30.04.1998, f- 76 dosar fond, Judecătoria B. a admis cererea formulată de Asociația de locatari și a dispus înregistrarea ca persoană juridică în Registrul Judecătoriei B. a Asociației de proprietari din B., ., parter, jud. B., asociație din care face parte și apelantul.
În această considerare apelantul a fost chemat în judecată de intimată, pentru a fi obligat la plata cheltuielilor de întreținere și cheltuielilor comune pentru perioada martie 2011-decembrie 2013.
Așa cum se poate observa, cererea de chemare în judecată formulată de intimat a fost înregistrată sub imperiul dispozițiilor procedurale ale noului cod de procedură civilă, astfel că, la data de 29.04.2014 a fost comunicată cererea de chemare în judecată apelantului pârât, care potrivit art. 208 c.p.c. avea obligația de a depune întâmpinare, în cuprinsul căreia avea dreptul de a invoca excepții și propune probe, neinvocarea excepțiilor atrăgând decăderea pârâtului apelant din dreptul de a mai propune probe și de invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Potrivit art. 478 alin. 2 c.p.c., părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Apelantul a depus la dosar Formularul de răspuns, prevăzut de art. 1029 alin. 3 din Legea 134/2010 privind codul de procedură civilă, f-86, dat fiind că intimata a formulat o cerere prevăzută de dispozițiile speciale ale art. 1028 alin. 2 c.p.c., în cuprinsul căruia, la toate punctele prevăzute, apelantul a menționat că a formulat plângere penală împotriva președintelui de asociație și după soluționarea acestui dosar penal se impune a continua soluționarea prezentului dosar, fără a invoca nicio excepție și apărări, astfel încât în calea de atac a apelului acesta este decăzut din dreptul de a mai invoca excepții, decât cele de ordine publică.
Și dacă s-ar trece peste aceste dispoziții procedurale, Tribunalul reține că excepția invocată nu este întemeiată, pe de o parte pentru că înregistrarea asociației a intrat în puterea de lucru judecat, fiind analizată documentația necesară pentru ca asociația de proprietari să dobândească personalitate juridică, de o instanță, și pe de altă parte motivat de faptul că apelantul, în situația în care considera că nu sunt îndeplinite cerințele legale privind înregistrarea asociației, respectiv el nu și-a dat acordul pentru a face parte din asociație, putea formula apel împotriva sentinței de înregistrare a asociației, invocând nelegalitățile respective.
Și dacă ar considera că intimatei i-ar fi aplicabile dispozițiile legii 230/2007, privind înființarea asociațiilor de proprietari, apelantul are deschisă calea procedurală impusă de legea specială, privind înființarea asociației, moment până la care, în mod definitiv și irevocabil subzistă calitatea sa de membru al asociației, în baza sentinței de înființare din anul 1998.
Examinând sentința atacată în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate, precum și de prevederile legale incidente, tribunalul constată că apelul declarat este neîntemeiat.
În mod corect instanța fondului a respins cererea apelantului de suspendare a soluționării cauzei, dat fiind faptul că pentru a se dispune suspendarea în condițiile art. 413 alin.1 pct.2, textul prevede în mod expres condiția începerii urmăririi penale pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire determinantă asupra hotărârii ce urmează să se dea, nefiind suficientă simpla sesizare a organelor de urmărire penală, ori existența unor indicii în legătură cu săvârșirea unei infracțiuni, oricât de precise ar fi acestea.
În speță, potrivit adresei nr. 3005/P/2014 din 26.05.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria B. a fost doar înregistrată plângerea apelantului depusă la data de 23.05.2014 și trimisă la Poliția mun. B., pentru efectuarea cercetărilor față de R. D., pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 297,244,320 și 323 cp, nefiind dispusă încă începerea urmăririi penale față de acesta, condiție obligatorie pentru suspendarea cauzei. Și dacă s-ar fi dispus începerea urmăririi penale, cererea vizează o suspendare facultativă, reglementată prin norme dispozitive, instanța judecătorească fiind cea chemată să decidă asupra oportunității ei, în vederea unei bune administrări a justiției, or în speță în mod corect a reținut prima instanță că între începerea urmăriri penale împotriva președintelui asociației și obligația sa privind achitarea cheltuielilor de întreținere nu există o legătură suficientă care să atragă suspendarea.
Critica apelantei, potrivit căreia instanța fondului nu și-a exercitat rolul activ în soluționarea dosarului, încălcându-i dreptul la apărare este nefondată.
Procesul civil este, în regulă generală, un proces al intereselor private; rolul activ al judecătorului trebuie înțeles în contextul asigurării unui echilibru cu celelalte două principii ale procesului civil; al disponibilității și contradictorialității; acesta presupunând doar aflarea adevărului judiciar, instanța neputându-se substitui părții.
În cauză, ambele părți au avut posibilitatea de a propune și administra probatorii, apelantul pârât, așa cum s-a subliniat și mai sus, potrivit art. 208 c.p.c. avea obligația de a depune întâmpinare, în cuprinsul căreia avea dreptul de a invoca excepții și propune probe, neinvocarea excepțiilor atrăgând decăderea pârâtului apelant din dreptul de a mai propune probe și de invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
În consecință, apelantul nu poate invoca în apel omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care el nu le-a propus și administrat în condițiile legii.
În ceea ce privește dreptul la apărare se poate observa din lucrările dosarului că a fost respectată procedura privind regularizarea cererii de chemare în judecată, s-a acordat apelantului posibilitatea de propune probe și invoca excepții, astfel încât nu se poate aprecia asupra îngrădirii dreptului la apărare al apelantului de către instanța de fond.
Și critica privind analiza incorectă a probelor este nefondată.
Cel ce face o propunere în fața judecății trebuie să o dovedească.
Nu putea instanța fondului să facă referire și să analizeze ce nu s-a solicitat și dovedit de către apelant, acesta fiind motivul pentru care s-au analizat probele propuse și administrate de intimată.
Așa cum s-a reținut și mai sus, în primă instanță, apelantul nu a propus și administrat nicio probă, toată apărarea sa din Întâmpinare fiind axată pe plângerea penală pe care a formulat-o împotriva președintelui de asociație.
Deși este decăzut din dreptul de a propune probe și a invoca excepții în apel, pârâtul apelant a susținut că penalitățile au fost calculate de intimată pe baza unor înscrisuri false, afirmație ce nu poate fi apreciată de tribunal ca fiind reală, în condițiile în care pe de o parte apelantul nu precizează care sunt aceste înscrisuri false, iar pe de altă parte, înscrisurile nu au fost declarate false de instanță.
Tot în apel, s-a invocat faptul că nu s-a luat în considerare la calculul întreținerii faptul că nu a locuit o perioadă de timp în apartament, situație sesizată intimatei, afirmație ce deasemenea nu a fost invocată și dovedită, la fondul cauzei .
Este adevărat că în apel, s-au depus la dosar cererile din 25.03.2015 și 22.05.2014, prin care a solicitat ca la calcului întreținerii să se ia în calcul „0” persoane, pentru că în perioadele 15.04._13, respectiv 26.05._14, este plecat cu soția în străinătate, însă, potrivit cererii formulate de locatarii blocului B8, scara A, aceste cereri au fost operate, astfel încât apelantul trebuia să facă dovada că nu s-a luat în calcul această solicitare, dovadă ce nu a fost făcută.
De asemenea, apelantul a mai susținut că a achitat contribuția la întreținere, depunând la dosar o . chitanțe ce sunt aferente anilor 2009-ian.2011, ori, prezenta acțiune cuprinde perioada martie 2011- decembrie 2013.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul, în baza art. 480 c.p.c., urmează a respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de apelant.
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de către pârâtul R. O. – domiciliat în B., cartier Micro III, . 8, ., județul B. împotriva sentinței civile nr._ din 23.06.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu reclamanta ASOCIAȚIA DE P. PT 16 NR.1 – cu sediul în B., cartier Micro 3, ., județul B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Martie 2015.
Președinte, V. B. | Judecător, E. P. | |
Grefier, V. P. |
Red.E.P/Th.red.E.P/2 ex./04.05.2015
d.f. nr._ – Judecătoria B.
j.f. A. N.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2062/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2192/2015.... → |
|---|
