Contestaţie la executare. Decizia nr. 1/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 07-01-2015 în dosarul nr. 19172/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1
Ședința publică de la 07 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Grefier E. D.
Pe rol judecata apelului declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în mun.B., ., județ B., la sediul Secției de Drumuri Naționale B., împotriva sentinței civile nr.6490 din 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. C. & A. A., din B., ..3, ., . și intimata B. A. A., cu sediul în mun.B., Piața Daciei, ., ..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că cererea de apel a fost comunicată intimaților; la data de 06.11.2014, intimata . a depus la dosar întâmpinare; nu s-a formulat răspuns la întâmpinare, după care:
Procedura de citare legal îndeplinită.
Tribunalul constată că s-a solicitat judecata în lipsă, în conformitate cu art.411 Cod pr.civilă și reține cauza în pronunțare.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, contestatoarea . a formulat, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI și B. A. A., contestație la executare prin care a solicitat anularea tuturor actelor de executare întocmite în dosarul execuțional nr. 416/2013, precum și anularea titlului executoriu.
În motivare, contestatoarea a învederat că, la data de 30.10.2013, i s-a comunicat de către B. Ailincai A. o somație prin care i se solicita achitarea sumelor de 28 euro și 466,40 lei reprezentând c/val. tarifului de despăgubire și cheltuieli de executare în dosarul execuțional nr. 416/2013, că somației i-au fost anexate titlul executori reprezentat de procesul-verbal de contravenție . nr._/18.03.2011, proces-verbal de comunicare a acestuia, încheierea din data de 21.08.2013 pronunțată de Judecătoria B., încheierea nr.416/28.10.2013 a B. A. A., prin care s-au stabilit cheltuieli de executare în cuantum de 466,40 lei, solicitând suspendarea executării silite până la soluționarea contestației.
Prin aceeași cerere a fost contestat titlul executoriu, dar și executarea propriu zisă, cât și cuantumul cheltuielilor de executare.
S-a arătat că societatea deține în proprietate mai multe autoturisme care deservesc transportul administratorului și a altor angajați, că în data de 22.10.2010 s-a constatat că autoturismul cu nr. de înmatriculare_ a circulat fără a deține rovinieta valabilă, motiv pentru care s-a încheiat procesul verbal de contravenție . nr._/18.03.2011. Procesul-verbal nu i-a fost comunicat, deși anexat înscrisurilor comunicate de către executorul judecătoresc există un proces-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare, că din procesul-verbal de comunicare reiese că procesul verbal de contravenție a fost comunicat în . societății se află în ., astfel cum reiese din copia certificatului de înregistrare a societății, că această comună are în componență 9 sate, că procesul-verbal în cauză nu a fost comunicat nici către AFP –DGFP B., astfel încât societatea să poată afla despre existența titlului executoriu în momentul în care și-a achitat datoriile către stat, că, în ceea ce privește suma de 28 euro, tariful de despăgubire a fost anulat conform dispozițiilor art. II din Legea nr. 144/2012, pentru modificarea OG 15/2002, că aceste prevederi sunt aplicabile inclusiv proceselor-verbale anterioare intrării în vigoare a legii mai sus menționate. De asemenea, a arătat că onorariul de executor este nejustificat de mare prin raportare la cuantumul sumei datorate, precum și la actele îndeplinite efectiv de către executorul judecătoresc, apreciind că titlul executoriu nu îndeplinește cerințele legale, respectiv suma datorată nu reprezintă o creanță exigibilă, întrucât procesul-verbal nu i-a fost comunicat și astfel i s-a încălcat dreptul la apărare.
Intimata a depus formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, iar contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare, solicitând admiterea contestației așa cum a fost formulată.
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.6490/09.04.2014, Judecătoria B. a admis contestația la executare și a dispus anularea formelor de executare emise în baza procesului verbal . nr._/18.03.2011 în dosarul de executare nr.416/2013 al B. A. A..
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin adresa aflată la fila 5 dosar, contestatoarei i s-a pus în vedere să achite la sediul intimatei suma de 250 lei, reprezentând amenda aplicată de CNADNR în baza procesului verbal de contravenție.
A pretins contestatoarea că procesul-verbal nu are valoare de titlu executoriu și nu se poate începe împotriva sa urmărirea silită, în condițiile în care acesta nu i-a fost comunicat la adresa de domiciliu, ci la o altă adresă.
S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art.37 din OG nr. 2/2001, procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. Potrivit art. 39 alin.2, în vederea executării amenzii organele prevăzute la alin. (1) vor comunica din oficiu procesul-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, neatacat cu plângere în termenul legal, în termen de 30 de zile de la data expirării acestui termen, ori, după caz, dispozitivul hotărârii judecătorești irevocabile prin care s-a soluționat plângerea, în termen de 30 de zile de la data la care hotărârea a devenit irevocabilă, iar potrivit alin. 3,4 executarea se face în condițiile prevăzute de dispozițiile legale privind executarea silită a creanțelor fiscale, împotriva actelor de executare se poate face contestație la executare, în condițiile legii.
Or, prima instanță a constatat că procesul-verbal de contravenție nu a fost comunicat contestatoarei la adresa corectă, respectiv comuna Beceni, .-a menționat în dovada anexată la dosar doar .> În privința caracterului de titlu executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției, instanța de fond a reținut că, în acord cu prevederile art. 27 alin.1, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată trebuie realizată prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Acest articol trebuie interpretat astfel cum s-a reținut în decizia în interesul legii nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului fiind utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire. În dovedirea caracterului executoriu al procesului-verbal de constatare a contravenției a fost depus procesul-verbal de îndeplinire a procedurilor de comunicare a procesului-verbal de constatare a contravenției prin afișare la data de 29.03.2011. Prin prisma dispozițiilor art. 27 alin.1 din OG nr.2/2001, astfel cum a fost interpretat prin decizia în interesul legii, comunicarea ar fi trebuit realizată prin scrisoare recomandată cu aviz de primire sau creditorul ar fi trebuit să facă dovada că, prealabil afișării, a încercat comunicarea cu scrisoare recomandată.
În lipsa unor asemenea dovezi, instanța de fond a constatat că procesul-verbal nu a fost legal comunicat, situație în care nu a început să curgă termenul pentru formularea plângerii contravenționale. Cum doar procesul verbal neatacat în termenul legal constituie titlul executoriu, s-a apreciat că procesul-verbal de constatare a contravenției nu este la acest moment titlu executoriu.
Coroborând aceste aspecte, instanța de fond a reținut că împotriva contestatoarei nu se pot întocmi acte de urmărire silită, procesul-verbal nedobândind valoarea de titlu executoriu.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 14 din OG 2/2001, prima instanță a reținut că executarea sancțiunii contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
Așa fiind, a fost apreciată ca întemeiată contestația la executare, cu consecința anulării formelor de executare întocmite în baza procesului verbal . nr._/18.03.2011 în dosarul de executare nr.416/2013 al B. A. A..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - prin DIRECȚIA REGIONALĂ DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului s-a arătat că, în calea de atac exercitată, contestatoarea a invocat motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins in titlul executor, cum ar fi: necomunicarea procesului verbal de contravenție și alte excepții privind nulitatea acestuia.
Potrivit art. 712 al. 2 NCPC, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede, în legătură cu acel titlu executoriu, o cale procesuală specifică pentru desființarea acestuia.
În speță, s-a arătat că executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, respectiv procesul-verbal de contravenție . nr._/18.03.2011, iar pe calea contestației la executare nu se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, întrucât legea (art. 31 din OG nr. 2/2001) prevede o cale procesuală specifică pentru desființarea sa, respectiv plângerea contravențională.
Chiar dacă contestatoarea a luat cunoștință de procesul-verbal de contravenție la momentul comunicării actelor de executare, aceasta avea posibilitatea de a formula plângere contravențională, iar nu de a introduce contestație la executare, având și posibilitatea de a solicita suspendarea executării silite până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale.
A mai arătat apelanta că debitoarea a primit procesul-verbal de contravenție în termenul procedural, astfel cum rezultă din procesul verbal de afișare (procesul verbal de constatare a contravenției a fost încheiat în data de 18.03.2011 și a fost comunicat contravenientei în data de 29.03.2011 prin procedura afișării, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001), totuși aceasta nu a formulat plângere în virtutea art. 31 al. 1 din același act normativ, motiv pentru care procesul verbal a devenit titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Pe de altă parte, se învederează că procesul-verbal de afișare îndeplinește cerințele art. 19 al. 1 din OG nr. 2/2001, coroborat cu cele ale art. 164 NCPC, în sensul că are în conținutul său informații atât suficiente, cât și concludente nu doar cu privire la datele de identificare ale martorului, dar și cu celelalte dispoziții ale acestora.
De asemenea, a învederat apelanta că prin simetrie juridică se poate aprecia că afișarea procesului verbal de contravenție în virtutea art. 27 din OG nr. 2/2001 echivalează afișării reglementată de prevederile art. 168 Cod procedură civilă.
Arată că, în mod neîntemeiat prima instanță a apreciat că, față de dispozițiile deciziei nr. 10/2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal. Comunicarea procesului verbal s-a făcut prin afișare în termenul de o lună, iar contestatorul avea obligația de a proba faptul că nu a primit actul sancționator decât odată cu actele de executare.
În altă ordine de idei, arata că, prin Decizia nr. 57/26.01.2012, Curtea Constituțională reține că, în concepția actului normativ criticat, respectiv OG nr. 15/2002, utilizatorul a săvârșit o faptă ilicită (folosirea drumului național fără rovinietă), prin care a cauzat un prejudiciu rețelei de drumuri naționale prin uzarea și degradarea acestora și, totodată, există un raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, acesta fiind rezultatul direct al acțiunii de folosire a drumurilor naționale fără plata rovinietei.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiata pe dreptul CNADNR din România de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator.
Apreciază că sentința apelată este netemeinică și nelegală, motiv pentru care solicită admiterea apelului, iar în urma rejudecării cauzei, să se dispună respingerea contestației și obligarea debitorului la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
Intimata a depus la dosar, în termen legal, întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței primei instanțe ca legală și temeinică. Arată că instanța de fond a reținut în mod corect că procesul-verbal executat nu a fost comunicat niciodată intimatei contestatoare, astfel că Decizia nr. 10/2013 a ÎCCJ trebuie aplicată în mod concret față de toate procesele verbale comunicate în acel mod de către apelantă.
Examinând sentința apelată sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că apelul pendinte este nefondat și va fi respins pentru următoarele considerente:
În speță, executarea silită în privința sumei de 28 euro în echivalent lei, a fost pornită la cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. - CESTRIN în baza procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției . nr._/18.03.2011, după încuviințarea începerii executării, prin încheiere, la 21.08.2013.
Conform procesului verbal nr. 3926, datat 24.03.2011 reprezentantul apelantei - E. M., controlor trafic în cadrul SDN B. a procedat la afișarea procesului verbal în data de 29.03.2011 la sediul contravenientei din . martorului M. G., domiciliat în mun. B. (f.12 dosar fond). Însă acest proces verbal, datat 24.03.2011, ce atestă o afișare ulterioară, din 29.03.2011, a procesului verbal de contravenție sus menționat, nu indică sediul complet al contravenientei, respectiv localitatea propriu-zisă din cadrul comunei Beceni, în care s-a realizat afișarea, astfel încât tribunalul constată că prima instanță a reținut corect nulitatea actului de procedură.
Totodată, instanța observă că sunt neîntemeiate și celelalte susțineri ale apelantei, întrucât, potrivit art. 27 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor.
În conformitate cu art. 14 alin. 1 din aceeași ordonanță, executarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie dacă procesul verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
De asemenea, potrivit art. 25 alin.2 din OG nr. 2/2001, comunicarea procesului verbal se face de către organul care a aplicat sancțiunea în termen de cel mult o lună de la data aplicării acesteia.
Împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii, persoana sancționată poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia, așa cum dispun prevederile art. 31 alin.1 din ordonanța menționată.
Prin decizia în interesul legii nr.10/10.06.2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.27 teza I raportat la art.14 alin.1, art.25 alin.2 și art.31 alin.1 din OG 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, că modalitatea de comunicare a procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată, este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
În consecință, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie comunicat prin poștă, cu aviz de primire.
Așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, apelanta intimată nu a comunicat procesul verbal și înștiințarea de plată prin poștă cu aviz de primire, recurgând la afișarea procesului verbal de contravenție, în acest sens fiind întocmit procesul verbal depus la fila 12 dosar fond.
Potrivit art.37 din OG 2/2001, procesul verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art.31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Din interpretarea judicioasă a acestor dispoziții coroborat cu prevederile art.27 alin.1 din OG 2/2001, rezultă concluzia că procesul verbal neatacat poate constitui titlu executoriu numai în situația în care comunicarea s-a făcut în mod legal, întrucât de la o asemenea comunicare începe să curgă termenul de 15 zile pentru formularea plângerii, așa cum dispune art.31 din OG 2/2001.
Apelanta este în culpă în ceea ce privește respectarea procedurii legale de comunicare a procesului verbal de contravenție, culpă care nu îi poate profita în cauza de față pentru faptul că procesul verbal necomunicat contravenientei în modalitatea reglementată expres de lege, nu poate constitui titlu executoriu.
În mod judicios prima instanță de judecată a constatat iregularitatea săvârșită de către apelantă în ceea ce privește comunicarea procesului verbal de contravenție, astfel încât nu se poate reține că acesta constituie titlu executoriu, iar creanța constatată prin acesta exigibilă.
Așa fiind, tribunalul urmează să respingă apelul, ca nefondat, potrivit dispozițiilor art. 480 alin.1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de intimata C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI, cu sediul procesual ales în mun.B., ., județ B., la sediul Secției de Drumuri Naționale B., împotriva sentinței civile nr.6490 din 09.04.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu contestatoarea ., cu sediul procesual ales la Cabinet Avocat A. C. & A. A., din B., ..3, ., . și intimata B. A. A., cu sediul în mun.B., Piața Daciei, ., ..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 07 Ianuarie 2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | |
Grefier, E. D. |
Red. I.M./ 5 ex./26.01.2015
Dosar fond nr._
Judecător fond - M. M.
Judecătoria B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 375/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 349/2015.... → |
|---|
