Contestaţie la executare. Decizia nr. 233/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 233/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 14-01-2015 în dosarul nr. 3876/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 233
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Judecător D. R.
Grefier E. D.
Pe rol pronunțarea apelului principal declarat de contestatoarea SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA BUCUREȘTI – cu sediul în București, ..15-17, etj.11-14, sector 1, reprezentată legal de administrator judiciar EURO – INSOL SPRL și a apelului incident formulat de intimații B. G., domiciliat în oraș Nehoiu, . B. și P. V., domiciliat în oraș Nehoiu, județ B., împotriva sentinței civile nr.9137 din data de 26.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații . HIDROCENTRALE CURTEA DE ARGEȘ – prin administrator judiciar EURO INSOL SRL, P. I., domiciliată în oraș Nehoiu, . GH.V., domiciliată în oraș Nehoiu, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 07.01.2015, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru termenul din 14.01.2015.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ /19.02.2014, contestatoarea H. S.A. - S. CURTEA DE ARGEȘ a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. G. și P. G., anularea tuturor formelor de executare efectuate de S. F. L. și S. P. în dosarul de executare nr. 201/2013 și a executării însăși, întoarcerea executării silite în situația în care executarea se finalizează până la soluționarea irevocabilă a contestației, prin restabilirea situației anterioare acesteia, cu cheltuieli de judecată
În motivarea cererii, contestatoarea a învederat că prin cererea de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului 1834/2005 reclamantul Statul Român prin H. SA a solicitat Tribunalului B. exproprierea terenurilor în suprafață de 4200 mp situate în Nehoiu, .. Între Râuri, precum și stabilirea despăgubirilor cuvenite proprietarilor vizați de despăgubire
Prin sentința civilă nr. 566/2006 Tribunalul B. a admis acțiunea și a respins cererile reconvenționale obligând reclamantul la despăgubiri pentru valoarea terenului de 13,56 euro/mp
În al doilea ciclu procesual, în rejudecarea apelurilor împotriva sentinței civile nr. 566/2006, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat decizia civilă nr. 259/2010 prin care a obligat la despăgubiri pentru valoarea terenului 7,5 euro/mp și la daune calculate pentru fiecare proprietar, pentru B. G. și sora lui 37.323 lei valoare teren și 632 lei daune, pentru P. G. 51.480 lei valoare teren și 816 lei daune; acesta din urmă decedat la 08.11.2011 fiind necesară introducerea în cauză a moștenitorilor săi.
La data de 20.06.2012, prin sentința civilă nr. 7222/2012, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de H. S.A., numind lichidator judiciar, dată de la care toți creditorii au fost chemați la masa credală pentru a-și acoperi creanțele contra debitoarei
Dispozițiile sentinței civile nr. 566/2006 a Tribunalului B., astfel cum au fost modificate prin decizia nr. 259/2010 a Curții de Apel Ploiești, au devenit irevocabile la 29.03.2012 data respingerii recursului promovat de intimații creditori, prin Decizia nr.2334/2012 a ÎCCJ
La data de 18.12.2013 intimații au formulat cerere de executare silită, fiind comunicată la data de 06.02.2014 la Uzina H. B. somația emisă de executorul judecătoresc în dosarul execuțional nr. 201/2013, având atașată încheierea privind stabilirea cheltuielilor executare în valoare de 10.373,62 lei
Contestatoarea a invocat excepția prescripției dreptului intimaților de a obține executarea silită a creanțelor, potrivit art. 705 NCPC titlul executoriu și-a pierdut puterea executorie; excepția decăderii intimaților din dreptul de a-și realiza creanțele împotriva societății prevăzută de art. 76 din Legea 86/2005, întrucât în data de 20.06.2012, prin sentința civilă nr. 7222/2012 pronunțată în dosarul_/3/2012, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței, dată de la care, fiind în procedura reorganizării judiciare, toți creditorii trebuiau să se înscrie în tabelul creanțelor potrivit art. 64 al 1 din Legea 85/2006, art. 66 alin 1.
Toți creditorii care dețineau creanțe împotriva patrimoniului debitorului H. S.A. au avut posibilitatea de a se înscrie în masa credală, toți acei creditori care s-au înscris în masa credală și a căror creanță a fost admisă în tabelul definitiv de creanțe sunt evidențiați în planul de reorganizare aprobat de Adunarea Creditorilor și confirmat de judecătorul sindic, urmând să le fie achitate creanțele conform programului de plăți. Societatea a achitat voluntar creanțe provenind din expropriere la solicitarea unor petenți, iar intimații nu s-au înscris la masa credală a societății în conformitate cu prevederile legii insolvenței, fiind aplicabile dispozițiile art. 76.
În ceea ce privește actele de executare transmise punctului de lucru UH B., cererea de punere în executare a hotărârii judecătorești după 6 luni de la ieșirea din insolvență a societății se datorează culpei exclusive a intimaților care nu au înțeles să își exercite dreptul de înscriere la masa credală. H. S.A. a ieșit din insolvență la data de 26.06.2013 în conformitate cu sentința civilă nr. 6482/2013 pronunțată de Tribunalul București
S-a învederat și faptul că sunt abuziv stabilite cheltuielile de executare, dat fiind că societatea contestatoare nu se face vinovată de pasivitatea intimaților creditori de a nu se înscrie în tabelul creditorilor, solicitându-se cenzurarea cuantumului acestor cheltuieli, potrivit art. 669 al 1 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 722 alin 1 Cod procedură civilă, în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 705, art. 711 și următoarele, art. 722, art. 718 Cod procedură civilă.
Ulterior, prin cererea depusă la filele 56 - 57 dosar fond contestatoarea a învederat că prin efectul deciziei civile nr. 456/25.02.2014 a fost casată sentința civilă nr. 6482/26.06.2013 de ieșire din procedura de insolvență a H. SA, consecința fiind aceea a redeschiderii procedurii de insolvență împotriva societății
Intimații au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii, cu cheltuieli de judecată, invocând excepția decăderii din dreptul de a contesta executarea silită motivat, în esență, de faptul că acțiunea a fost formulată peste termenul prevăzut de art. 714 Cod procedură civilă, nu au depus cauțiunea, potrivit art. 28, 30 și 31 din Legea nr. 33/1994 nu poate exista prescripție care să sancționeze persoana expropriată indiferent dacă acesta este diligentă sau nu cu dreptul ei, legea specială impune ca mai întâi să se execute obligația de plată, apoi realizându-se transmiterea dreptului de proprietate; prescripția în cazul punerii în posesie este de 10 ani, regimul juridic al exproprierii și caracterul prealabil al despăgubirii rezultă nu numai din legea specială ci și din dispozițiile art. 44 Constituție; nu are nici o importanță că societatea contestatoare a intrat sau nu în insolvență
În drept, au fost invocate art. 205, 634, 705, 714, 718, 719 Cod procedură civilă, art. 28, 30, 31 din Legea nr.33/1994, art. 44 Constituție.
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a învederat că S. Hidrocentrale B. a fost desființată și radiată din evidențele registrului comerțului la finele lunii ianuarie 2014, contestația fiind formulată în termen legal, motiv pentru care a solicitat respingerea excepției tardivității invocate de intimați. Totodată, s-a arătat că nu s-a solicitat suspendarea executării silite prev. de art. 718 NCPC și, prin urmare, nu trebuia să depună cauțiunea prevăzută de textul invocat de intimați.
Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, începând cu data deschiderii procedurii de insolvență sunt suspendate de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, astfel că actele de executare întocmite după data de 20.06.2012 sunt nule.
La termenul de judecată din 28.04.2014, prima instanță a pus în discuția părților și a admis excepția lipsei capacității de folosință a intimatului P. G., decedat, fiind introduși în cauză moștenitorii P. I., P. V., P. V..
Prin cererea conexă înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr. 5431/200/07.03.2014, Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale - H. S.A. a formulat, în contradictoriu cu intimații B. G., P. G., contestație la executare prin care a solicitat suspendarea de drept a măsurilor de executare silită în temeiul art. 36 din Legea 85/2006, anularea tuturor formelor de executare efectuate de S. F. L. și S. P. în dosarul de executare nr. 201/2013 și a executării însăși, întoarcerea executării silite în situația în care executarea se finalizează până la soluționarea irevocabilă a contestației, prin restabilirea situației anterioare acesteia, cu cheltuieli de judecată, acțiunea având aceeași motivare în fapt și în drept cu cea din dosarul nr._ .
Intimații au formulat întâmpinare prin care au reiterat în esență aceeași motivare în fapt și în drept ca la dosarul de mai sus nr._ .
Contestatoarea a depus răspuns la întâmpinare prin care a invocat excepția conexității
La termenul de judecată din 20 mai 2014 instanța de fond a admis excepția conexității și a conexat dosarul nr._ la dosarul nr._ .
La solicitarea primei instanțe a fost înaintat în copie certificată dosarul execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P..
Prin sentința civilă nr. 9137 din 26 mai 2014, Judecătoria B. a admis, în parte, acțiunile conexe formulate de contestatoarele S.C. H. S.A. – S. HIDROCENTRALE CURTEA DE ARGEȘ și S.P.E.E.H H. S.A. ambele prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL, în contradictoriu cu intimații B. G., P. I., P. V., P. Gh. V., având ca obiect contestație la executare.
A constatat, în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu referire la art. 700 al 1 Cod procedură civilă, suspendarea de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/2/2012 al Tribunalului București.
A respins capetele de cerere din acțiunile conexe referitoare la anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P., întoarcerea executării silite, obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
A obligat contestatoarea către intimatul B. G. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 210 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 711 alin 1 Cod procedură civilă, împotriva executării silite a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare.
Prin cererea formulată la data de 17.12.2013 intimații, prin apărător, au solicitat executarea silită împotriva debitoarelor S.C. H. S.A. și S. Hidrocentrale B. a titlului executoriu reprezentat de decizia nr. 259/2010 a Curții de Apel Ploiești, pentru realizarea creanțelor de 37.955 lei și respectiv 52.296 lei, sume ce vor fi reactualizate cu dobânda legală.
Potrivit art. 632, art. 634 Cod procedură civilă, respectiva hotărâre judecătorească reprezintă titlu executoriu împotriva debitorilor contestatari.
Ca urmare, în temeiul art. 664 Cod procedură civilă a fost constituit dosarul execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P..
Prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 23.12.2013 în dosarul nr._/200/2013, Judecătoria B. a încuviințat executarea silită împotriva debitorilor contestatari a titlului executoriu - decizia nr. 259/2010 a Curții de Apel Ploiești.
La data de 24.01.2014, executorul judecătoresc a emis somație, în baza art. 731 alin 1 coroborat cu art. 667 Cod procedură civilă, către debitorii contestatari, ca în termen de 1 zile de la primire sau lăsarea la domiciliu să se conformeze titlurilor executorii să achite sumele de_ lei către B. G., de_ lei către P. G., de_,62 lei cheltuieli de executare, act comunicat la data de 26.02.2014, cu respectarea art. 666 Cod procedură civilă, filele 65, 81 dosar.
A reținut prima instanță că în opoziția la executarea silită contestatorii se prevalează de faptul că cererea de executare silită nu a fost formulată de toate persoanele îndreptățite potrivit titlului executoriu, însă apărarea a fost înlăturată față de faptul că obligația de achitare a sumei de_ lei pentru creditorii B. G. și D. L. este una solidară, raportat la prevederile art. 663 Cod procedură civilă și art. 9 Cod procedură civilă.
A fost înlăturată și susținerea potrivit căreia creditorul P. G. ar fi formulat cerere de executare silită după data decesului său, întrucât acesta, anterior decesului, a desemnat apărătorul ales, a cărui împuternicire avocațială este depusă la fila 76 dosar, de a redacta, semna cererile de executare silită, asistare/reprezentare, fiind respectate art. 663 alin 2 Cod procedură civilă, iar contestatorii nu au solicitat și nici nu au probat că respectiva împuternicire avocațială sau contractul de asistență juridică în baza căreia a fost emisă ar cuprinde un fals în ceea ce privește semnătura respectivului creditor.
Susținerea contestatorilor potrivit căreia intimații nu aveau la îndemână procedura de executare silită pe dreptul comun după data deschiderii insolvenței judiciare, a fost înlăturată de prima instanță, care a reținut că la data formulării cererii de executare silită nu era finalizată lichidarea judiciară a H. S.A., iar prin efectul deciziei civile nr. 456/25.02.2014 a fost casată sentința civilă nr. 6482/26.06.2013 de ieșire din procedura de insolvență a H. SA, consecința fiind aceea a redeschiderii procedurii de insolvență împotriva societății, obligatorie fiind numai suspendarea executării silite pe dreptul comun în baza textului legal prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006, creditorii asumându-și riscul consecințelor ulterioare generate de neînscrierea lor în masa credală în cadrul dosarului de lichidare judiciară, alături de ceilalți creditori ai debitoarei, de a nu fi fost admisă creanța lor în tabelul definitiv de creanțe de a nu fi evidențiați în planul de reorganizare aprobat de Adunarea Creditorilor și confirmat de judecătorul sindic, de a nu le fi achitate creanțele conform programului de plăți; ca urmare, riscul acestor consecințe va fi resimțit de intimați în situația neînscrierii lor voluntare în procedura specială descrisă, la data reluării procedurii executării silite în discuție derulate potrivit dreptului comun, ceea ce nu poate conduce la nulitatea formelor de executare silită, ci numai la ineficacitatea lor. Formele execuționale în discuție au fost întocmite cu respectarea art. 664, 665, 666, 667 Cod procedură civilă, precum și toate celelalte dispoziții legale arătate.
S-a apreciat că motivele contestației la executare ce privesc cuantumul cheltuielilor de executare, în contextul de mai sus, sunt neîntemeiate, urmând a fi înlăturate, întrucât examinând încheierea din 24.01.2014, fila 80 dosar, instanța de fond a constatat că aceasta cuprinde toate mențiunile prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 656 Cod procedură civilă.
Au fost reținute prevederile art. 669alin.2 Cod procedură civilă, conform cărora debitorul va fi ținut să suporte cheltuielile de executare făcute după înregistrarea cererii de executare și până la data realizării obligației stabilite în titlul executoriu. Același articol, teza finală, prevede că în cazul în care, debitorul somat potrivit art. 667 Cod procedură civilă, a executat obligația de îndată sau în termenul acordat de lege, el nu va fi ținut să suporte decât cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc, proporțional cu activitatea depusă.
Cuantumul cheltuielilor de executare poate fi cenzurat de instanța de judecată potrivit art. 669 alin 4 Cod procedură civilă, pe calea contestației la executare și ținând seama de probele administrate de acesta.
În ceea ce privește onorariul de executor, suma stabilită de acesta, respectiv de câte 7570,20 lei, din care TVA de 1465,2 lei inclus, respectă dispozițiile art. 39 alin. 1 lit. a din Legea nr. 188/2000 și dispozițiile Ordinului nr. 2561/2012.
În legătură cu celelalte cheltuieli de executare în cuantum de 20 lei, prima instanță a avut în vedere că taxa judiciară de timbru de 20 lei a fost calculată corect potrivit art. 10 alin 1 lit. a din OUG 80/2013.
Verificând anexa Ordinului nr. 2550/2006 modificat prin Ordinul 2561/2012, care stabilește cuantumul maxim al cheltuielilor de executare, instanța de fond a constatat că se pot stabili: pentru notificare comunicare acte procedură de la 20 lei la 400 lei, consultații în legătură cu constituirea actelor de la 20 lei la 200 lei. În dosarul de executare s-au emis următoarele acte de executare: înregistrare dosar executare, formare dosar executare, pronunțare încheieri deschidere dosar executare și privind stabilirea cheltuielilor de executare, adresă către Judecătoria B. pentru încuviințarea executării silite, somații și înștiințări, filele 60-81 dosar execuțional. Fiind comunicate prin poștă, pentru aceste acte de executare se adaugă taxele poștale, costuri materiale și de personal cu întocmirea actelor de procedură enumerate, sume prevăzute de art. 669 alin 3 C.p.civ. Mai mult, toate aceste acte execuționale au fost efectiv realizate până la data plății debitelor înscrise în titlul executoriu, de către creditori, astfel că suma de 303,42 lei cheltuieli de executare, din care 58,73 lei TVA nu este excesivă. TVA în procent de 24% este un impozit indirect, executorul judecătoresc având obligația de a-l colecta și a-l achita către bugetul de stat potrivit dispozițiilor Codului fiscal.
În privința onorariului de avocat în cuantum de 2.480 lei cuprins în cheltuielile execuționale, s-a apreciat că suma nu a fost reținută discreționar, ci a fost stabilită în baza chitanțelor nr. 1669/18.12.2013 și 1668/2013 prin care a fost achitată avocatului ales de către creditori.
Instanța de fond a apreciat că în dosar nu există dovezi cu privire la îndeplinirea vreuneia dintre cerințele art. 702 alin 1 Cod procedură civilă, susținerile contrare ale contestatoarelor fiind înlăturate.
În temeiul art. 711 Cod procedură civilă, art. 703, art. 722 Cod procedură civilă, prima instanță a respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere privind anularea tuturor formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P., încetarea executării și întoarcerea executării silite.
Referitor la cererea de suspendare de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/2/2012 al Tribunalului București, solicitată de contestatori, instanța a avut în vedere că art. 64 din Legea nr. 85/2006 deschide posibilitatea tuturor creditorilor ale căror creanțe sunt anterioare datei încetării plăților să depună declarația de creanțe în adunarea creditorilor. Judecătorul sindic are ca atribuții să stabilească exact masa pasivă și să verifice toate creanțele. Desfășurarea, în paralel, a procedurii de executare silită cu privire la o parte din bunurile mobile sau imobile ale debitorului, în condițiile procedurii de drept comun, reglementate de Codul de procedură civilă, ar prejudicia interesele celorlalți creditori și chiar exercitarea, în condițiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 a atribuțiilor judecătorului sindic.
În consecință, instanța de fond a admis capătul de cerere în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 cu referire la art. 700 al 1 Cod procedură civilă, constatând suspendarea de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosar nr._/2/2012 al Tribunalului București.
S-a apreciat că intimații nu au o culpă procesuală, astfel că în temeiul art. 453 al 1 Cod procedură civilă a fost respins capătul de cerere accesoriu referitor la plata cheltuielilor de judecată către contestatori.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale H. S.A. București, societate în insolvență, reprezentată legal prin administrator judiciar EURO - INSOL SPRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie în privința soluționării excepției decăderii intimaților din dreptul de a-și realiza creanța, în speță pe calea executării silite, și pe cale de consecință a anulării tuturor formelor de executare din dosarul execuțional.
S-a învederat că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal, a respins excepția decăderii din dreptul de a-și realiza creanța cu motivare că procedura insolvenței nu este încă finalizată, în condițiile în care la data deschiderii procedurii insolvenței față de societate creanța ce face obiectul executării silite era pendinte. Instanța de fond a fost sesizată pentru a constata decăderea intimaților din dreptul de a-și realiza dreptul constatat prin sentință irevocabilă, având în vedere că aceștia nu s-au înscris la masa credală așa cum dispune legea specială, ci, împotriva dispozițiilor imperative ce guvernează insolvență, au ales, în sfidarea prescripțiilor legii speciale, să înceapă executarea silită în plină procedură de insolvență pentru recuperarea unei creanțe pentru care singura posibilitate de recuperare era înscrierea la masa credală a societății.
Au fost invocate dispozițiile art. 3 pct. 16 din Legea 85/2006, art. 62 alin. 1 lit. b) din Legea 85/2006, cu privire la termenul limită pentru înregistrarea cererii de admitere a creanței asupra averii debitorului, de maxim 45 zile de la data deschiderii procedurii, art. 64 alin. 1 din Legea 85/2006, art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, art. 137 alin. 2 din Legea 85/2006.
Se arată că, în speță, intimatul a solicitat executarea silită a unei creanțe născută anterior datei deschiderii procedurii insolvenței și care se afla în litigiu la data deschiderii procedurii; că intimatul a stat în pasivitate și nu a depus diligențe în a formula declarație de creanță în termen de maxim 45 zile de la deschiderea procedurii, în vederea înscrierii în tabelul preliminar, și apoi definitiv, a creanței sale aflate în litigiu la data deschiderii procedurii; că, neformulând declarație de creanță, este evident că nu a fost înscris în tabelul preliminar și cu atât mai puțin în cel definitiv, așa încât, pe cale de consecință, nu a fost prins nici în planul de reorganizare ce a fost confirmat de judecătorul sindic prin hotărâre judecătorească. Or, în aceste condiții, potrivit art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 76 alin. 1 din aceeași lege, este neîndoielnic că societatea este descărcată de plata acestei creanțe care intră practic în acea diferență dintre valoarea obligațiilor pe care aceasta le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan.
În pofida celor reținute de instanța de fond în soluționarea excepției decăderii, faptul că societatea este încă în procedura insolvenței nu are nicio relevanță sub aspectul soluționării excepției, relevanță având exclusiv dispozițiile imperative ale articolelor evocate.
S-a solicitat admiterea criticilor formulate cu privire la sentința instanței de fond relative la modul de soluționare a excepției decăderii, intimații fiind decăzuți din dreptul de a-și mai realiza creanța împotriva societății, aceasta descărcându-se de creanța născută anterior deschiderii procedurii și care nu a fost cuprinsă, în lipsa declarației de creanță, în tabelul de creanțe și, implicit, în planul de reorganizare.
A solicitat admiterea apelului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției decăderii, cu consecința anulării tuturor actelor de executare.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466-282 N.C.P.C.
Intimații B. G. și P. V. au formulat apel incident, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria B., în sensul respingerii cererii de suspendare de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/2/2012 al Tribunalului București.
Totodată, s-a solicitat respingerea apelului formulat de S.C. H. București S.A. prin administrator Judiciar EURO - Insol SPRL, ca nefondat, și obligarea apelantei S.C. H. București S.A. la plata cheltuielilor de judecată.
Au apreciat apelanții incidenți că sentința pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală întrucât nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 28, 30 și 31 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, potrivit cărora prima obligație ce trebuia îndeplinită este plata despăgubirilor, a doua este punerea în posesie a bunului expropriat, moment la care operează și transferul dreptului de proprietate.
Ținând cont de faptul că legea specială stabilește ordinea de prioritate a executării obligațiilor și anume: prima este plata despăgubirilor pentru ca ulterior să se realizeze punerea în posesie și transmiterea proprietății și ținând cont de cauza exproprierii care urmărește realizarea unui interes public, este evident că scopul exproprierii este realizarea efectivă a acesteia, dar, ca să se poată realiza, trebuie plătită anterior despăgubirea.
Regimul juridic al exproprierii și caracterul prealabil al despăgubirii rezultă nu numai din legea specială ci și din dispozițiile art. 44 din Constituție.
Arată că apărarea debitoarei se face pe dreptul comun și nu pe legea specială aplicabilă în speță, iar potrivit Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, chiar dacă acesta nu este prevăzut în legea specială.
Având în vedere ordinea de prioritate a obligațiilor (așa cum rezultă ea din legea specială), plata despăgubirilor urmează a se face indiferent dacă mai există sau nu dreptul de a cere executarea silită, indiferent dacă obligația de plată a despăgubirilor este obligație civilă sau a devenit una naturală, indiferent dacă ea se realizează voluntar sau pe calea executării silite. Este cert că obligația de plată a despăgubirilor trebuia executată de contestatoare, deoarece numai așa se poate realiza exproprierea și, implicit, interesul public.
Apreciază că, față de cele expuse și de necesitatea executării obligației de plată, nu are nicio importanță dacă H. S.A. este sau nu în procedura insolvenței, creanța rezultată din expropriere nefiind o creanță obișnuită ce poate face obiectul înscrierii în tabloul creditorilor, ci este o creanță cu un regim special care nu poate fi decât plătită în întregime indiferent de orice situație, pentru a se putea realiza exproprierea și interesul public.
Suspendarea executării silite are ca rezultat încălcarea interesului public, iar interesul public este mai presus de interesele personale ale debitoarei sau ale creditorilor.
S-a solicitat respingerea apelului declarat de contestatoare, ca nefondat, admiterea apelului incident și, pe cale de consecință, modificarea în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de suspendare de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/2/2012 al Tribunalului București.
Totodată, s-a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 719 alin. 3 Cod procedură civilă, în sensul obligării contestatoarei-apelante la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205, 472, 717, 719 Cod procedură civilă, art. 28, 30, 31 din Legea nr. 33/1994 și art. 44 din Constituție.
Contestatoarea S.C. H. București S.A. prin administrator judiciar EURO - INSOL SPRL, a formulat întâmpinare la cererea de apel incident formulată de intimații B. G. și P. V., solicitând respingerea apelului incident ca nefondat.
Prima instanța a avut în vedere faptul că apelanta H. S.A. este în stare de insolvență (sentința civilă nr. 7222/20.06.2012 pronunțată de Tribunalul București, irevocabilă prin decizia nr. 1774/18.10.2012 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă, respectiv decizia civilă nr. 456/25.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă, prin care a fost casată sentința civilă nr. 6.482/26.06.2013 de închidere a procedurii de insolvență).
Ca atare, în speță s-a făcut o judicioasă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, deoarece creanțele intimaților-creditori sunt născute anterior datei deschiderii procedurii de insolvență împotriva societății, creanțele în discuție au natură litigioasă și, prin urmare, intimații-creditori aveau obligația de a formula și depune declarație de creanță la masa credală în termen de maxim 45 de zile de la deschiderea procedurii (art. 62 alin. 1 lit. b) și art. 64 alin. 1 și 3 din Legea nr. 85/2006 ); este inadmisibilă recuperarea acestor creanțe prin executare silită individuală, câtă vreme se derulează în prezent procedura de executare colectivă, egalitară și concursuală la masa credală a societății și, întrucât intimații-creditori nu au depus declarație de creanța la masa credală, aceștia sunt decăzuți din dreptul de a fi înscriși în tabelul definitiv de creanțe și nu vor dobândi calitatea de creditori îndreptățiți să participe la procedură și nu vor avea dreptul de a-și realiza creanțele ulterior închiderii procedurii de insolvență (art. 76 din Legea nr. 85/2006).
Apreciază că nu sunt aplicabile în speță dispozițiile art. 28, art. 30 și art. 31 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, întrucât intimații au avut la dispoziție posibilitatea de a formula declarație de creanță la masa credală a H. S.A., cu finalitatea înscrierii în tabelul preliminar, respectiv în tabelul definitiv de creanțe, demers de care aceștia nu au uzat.
Întrucât intimații invocă realizarea interesului public, care ar fi încălcat prin suspendarea executării silite dispuse de prima instanță, aceștia trebuie să formuleze pretențiile în contradictoriu cu Statul R. ca titular al drepturilor și obligațiilor.
Conform art. 863 lit. b) din Noul Cod Civil, dreptul de proprietate publică se dobândește prin expropriere pentru cauză de utilitate publică, în condițiile legii; în același sens, art. 7 lit. c) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, în redactarea în vigoare înainte de aplicarea Noului Cod Civil.
Terenurile expropriate de la intimați fac parte din domeniul public al Statului Român, prin urmare, despăgubirile cuvenite acestora trebuie achitate de titularul dreptului de proprietate publică.
Referitor la pretenția intimaților de aplicare a dispozițiilor art. 719 alin. 3 Cod procedură civilă și obligare a apelantei principale la despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării, se solicită respingerea, motivat de faptul că legea insolvenței exonerează H. S.A. de plata oricăror accesorii privind creanțele care fac obiectul cauzei. Potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nici o dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
Se învederează că intimații nu au investit prima instanță cu o cerere prin care să solicite obligarea contestatoarei la plata de despăgubiri pentru pagubele cauzate prin întârzierea executării și, câtă vreme aceștia nu au cerut iar prima instanța nu s-a pronunțat pe o astfel de cerere, se apreciază că solicitarea de despăgubiri după pronunțarea sentinței apelate este o cerere nouă, formulată în apel cu încălcarea art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă.
S-a mai arătat că intimații nu au probat în niciun fel existența și întinderea prejudiciului ori faptul că prejudiciul ar fi consecința unei conduite culpabile a contestatoarei; întrucât intimații nu au formulat declarație de creanță conform Legii nr. 85/2006, aceștia nu figurează în tabelul definitiv de creanțe - anexa la Planul de reorganizare confirmat de judecătorul sindic prin hotărâre judecătoreasca irevocabilă, creanțele acestora nu mai există, H. fiind descărcată de plata acestora prin efectul art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 478 alin. 3 Cod procedură civilă, art. 41 alin. 1, art. 62 alin. 1 lit. b), art. 64 alin. 1 și 3, art. 137 din Legea nr. 85/2006.
În probațiune, se solicită proba cu înscrisuri.
Intimații - apelanți B. G. și P. V. au formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate și argumentelor invocate prin întâmpinare, arătând că, prin sentința civilă nr. 9137/26.05.2014 Judecătoria B. a admis cererea de suspendare de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013, până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/2"2012 al Tribunalului București.
Având în vedere faptul că nu au fost notificați cu privire la deschiderea procedurii de insolvență față de H. S.A., nu au avut cunoștință de faptul că au posibilitatea înscrierii la masa credală.
În ceea ce privește greșita invocare a Deciziei nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nu se cere o aplicare efectivă în speță, ci doar au făcut trimitere la modul în care instanța supremă a interpretat principiul de drept „specialia generalibus derogant”.
Referitor la afirmația că despăgubirile cuvenite ar trebui achitate de Statul Român, se arată că prin decizia civilă nr. 259/2010 Curtea de Apel Ploiești a obligat H. S.A. la plata despăgubirilor.
În privința aplicării art. 719 alin. 3 Cod procedură civilă, prin obligarea apelantei principale la despăgubiri pentru întârzierea executării, învederează că a fost învestită și instanța de fond cu această cerere. De asemenea, consideră că nu trebuie să probeze în niciun fel existența și întinderea prejudiciului, având în vedere art. 1.535 alin. 1 Cod Civil, conform căruia, în cazul în care o sumă de bani nu este plătită la scadență, creditorul are dreptul la daune fără a trebui să dovedească vreun prejudiciu.
La data de 12.11.2014, contestatoarea - apelantă a depus la dosar Note de ședință prin care a adăugat motivelor inițiale de apel, arătând că suspendarea de drept a executării silite în dosarul de executare nr. 201/2013 se impune motivat de faptul că societatea este în stare de insolvență, în cauză fiind aplicabil art. 36 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în vigoare atât la deschiderea insolvenței societății, cât și la data sesizării executorilor judecătorești, respectiv a efectuării actelor de executare.
I. S-a învederat că la data de 20.06.2012, prin sentința civilă nr.7222/2012 pronunțată în dosarul_/3/2012, Tribunalul București a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței prevăzută de Legea nr. 85/2006 față de debitoarea H. S.A., numind în calitate de administrator judiciar pe Euro Insol SPRL și, prin urmare, începând cu aceasta dată, H. S.A. s-a aflat în procedura reorganizării judiciare, toți creditorii, cunoscuți sau necunoscuți, fiind chemați să participe la masa credală pentru a-și putea acoperi creanțele contra debitoarei.
Prin decizia civilă nr. 456/25.02.2014 pronunțata de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă în dosarul nr. 22._ /al, a fost casată sentința civilă nr. 6.482/26.06.2013 de ieșire din procedura de insolvență a H. S.A. pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. 22._, consecința fiind aceea a redeschiderii procedurii de insolvență împotriva societății.
Or, prin efectul casării sentinței civile nr. 6.482/26.06.2013 de ieșire din procedura de insolvență, în data de 25.02.2014, procedura de insolvență deschisă împotriva contestatoarei la data de 20.06.2012 s-a desfășurat fără întrerupere până în prezent.
Există o singură stare de insolvență, cea deschisă la data de 20.06.2012, ca atare este inadmisibilă valorificarea unei creanțe prin procedura de executare silită individuală câtă vreme este în curs procedura de insolvență deschisă împotriva contestatoarei.
Pe rolul Tribunalului București, se află înregistrat dosarul nr. 22._ *, având ca obiect - procedura insolvenței H., cu termen la data de 25.02.2015, termen acordat în vederea continuării procedurii de insolvență.
În consecință, în speță se impune suspendarea de drept a executării silite pe cale individuală în temeiul pe art. 36 din Legea nr. 85/2006.
II. Apelanta a solicitat anularea formelor de executare efectuate în dosarul execuțional nr. 201/2013, întrucât acestea au fost efectuate într-o perioadă în care operează suspendarea de drept a executării silite în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006 (efectul casării sentinței civile nr. 6.482/26.06.2013 de ieșire din procedura de insolvență prin decizia civilă nr. 456/25.02.2014 ).
Totodată, s-a reiterat că, în speță, intimații-creditori sunt decăzuți din drepturi în baza art. 76 din Legea nr. 85/2006, respectiv sunt decăzuți din dreptul de a fi înscriși în tabelul creditorilor, nu vor dobândi calitatea de creditori îndreptățiți să participe la procedură, și nu vor avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului ulterior închiderii procedurii.
Se arată că, întrucât intimații-creditori au o creanță născută anterior datei deschiderii procedurii de insolvență (20.06.2012), singura cale de realizare a creanței era prin formularea cererii de admitere a creanței la masa credală a contestatoarei, respectiv în dosarul nr. 22._ aflat pe rolul Tribunalului București ( art. 3 pct. 16 și art. 64 alin. 1 și 3 din Legea 85/2006).
III. Apreciază că apărarea intimaților-creditori în sensul că aceștia nu au fost notificați în procedura insolvenței este fără relevanță, din moment ce intimații nu au formulat declarație de creanțe în termenul legal peremptoriu stabilit în sentința de deschidere a procedurii de insolvență.
Astfel, termenul limită de depunere a cererii de admitere a creanței intimaților la masa credală a fost 04.08.2012, potrivit sentinței civile nr. 7.222/20.06.2012 pronunțată de judecătorul sindic al Tribunalului București în dosarul nr. 22._ .
Notificarea deschiderii procedurii are o reglementare generală consacrată prin dispozițiile art. 61-62 din Legea nr. 85/2006.
Potrivit art. 61 alin. 1 din Legea 85/2006, în urma deschiderii procedurii administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor cunoscuți menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. 1 lit. c) din lege, în cauză cererea de deschidere a procedurii de insolvență fiind formulată de debitoarea H..
De la această regulă, legiuitorul a prevăzut o excepție în ceea ce privește pe creditorii care nu au putut fi identificați în lista înaintată de către debitor în condițiile art. 28 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006 - așa cum este cazul intimaților-creditori, în cazul cărora art. 7 alin. 3 teza a II-a prevede că procedura notificării stabilită prin art. 61 din Legea 85/2006 va fi considerată îndeplinită dacă a fost îndeplinită prin Buletinul procedurilor de insolvență.
În speță, faptul că societatea debitoare a intrat în procedura de insolvență rezultă și din publicarea acestor mențiuni în buletinul procedurilor de insolvență din 27.06.2012.
Este evident că intimații dețineau la data deschiderii insolvenței o creanță în litigiu împotriva debitoarei constatată printr-un titlu, respectiv decizia Curții de Apel Ploiești nr. 259/14.12.2010, devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 2.334/29.03.2012 a Î.C.C.J., astfel încât regimul înscrierii creanțelor respective era guvernat de Legea nr. 85/2006.
Chiar dacă intimații-creditori nu figurează în lista care se depune de debitoare conform art. 28 alin. 1 lit. c) din Legea 85/2006 odată cu cererea introductivă, această împrejurare nu poate fi opusă normei legale care prevede în mod expres procedura notificării creditorilor care nu există în listă prin Buletinul Procedurilor de Insolvență.
În acest sens se invocă sentința comercială nr. 687/20.12.2010 pronunțată de Tribunalul B., respectiv sentința comercială nr. S53/17.02.2009 a Tribunalului București, menținută prin decizia C. nr. 876R/02.06.2009, prin care instanțele de judecată au statuat că, într-o astfel de situație, procedura notificării stabilită prin art. 61 din Legea 85/2006 va fi suplinită față de toți creditorii debitoarei.
Critica intimaților-creditori nu poate fi analizată în acest cadru procesual și nu poate constitui un temei pentru înlăturarea aplicării art. 7 alin. 3 teza a II-a din Legea 85/2006.
Cum termenul de 45 de zile pentru formularea declarației de creanțe la masa credală este un termen procedural peremptoriu, legiuitorul a sancționat pasivitatea creditorilor care nu au respectat regulile de procedura prevăzute de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 cu judecarea specială din drepturi.
Toți creditorii care dețineau creanțe împotriva patrimoniului debitoarei H. S.A. au avut posibilitatea de a se înscrie la masa credală în conformitate cu dispozițiile legale.
Toți acei creditori care s-au înscris la masa credală a societății și a căror creanță a fost admisă la tabelul definitiv de creanțe sunt evidențiați în planul de reorganizare aprobat de Adunarea Creditorilor la data de 18.06.2013 și confirmat de judecătorul sindic, urmând să le fie achitate creanțele conform programului de plăți.
Planul de reorganizare al societății a fost confirmat de judecătorul sindic desemnat de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă prin Sentința Civilă nr. 6.251/20.06.2013, publicată în BPI nr. 15.475/24.09.2013, irevocabila .
IV. Întrucât intimații-creditori nu au formulat cerere de admitere a creanței la masa credală, creanțele acestora nu au fost înscrise în tabelul preliminar, și cu atât mai puțin în tabelul definitiv anexă la Planul de reorganizare ( Anexa nr. 6 la Planul de reorganizare).
Cererea de executare silită pornită în dosarul de executare nr. 155/2013 a rămas fără obiect prin raportare la art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, potrivit căruia, odată cu confirmarea planului de reorganizare, debitorul este descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și ceea ce este prevăzut în plan.
Ca atare, debitorul este descărcat de toate obligațiile sale de plată ce au luat naștere înainte de data deschiderii procedurii și care nu figurează în tabelul definitiv de creanțe anexa la planul de reorganizare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin. (2) din Legea insolvenței, a solicitat a se constata că orice creanță care nu este cuprinsă în Planul de reorganizare nu există, debitorul fiind descărcat de diferența dintre valoarea obligațiilor pe care le avea înainte de confirmarea planului și cea prevăzută în plan.
Aplicarea în cauză a acestui text de lege conduce la anularea formelor de executare silită, întrucât intimații-creditori nu mai au în patrimoniu dreptul de creanță spre a cărui valorificare tind pe cale de executare silită individuală .
Prin sentința civilă nr. 6.251/20.06.2013, publicată în BPI nr. 15.475/24.09.2013, judecătorul sindic desemnat de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a dispus în baza art. 94 alin. 3 din Legea nr. 85/2006 și executarea planului de reorganizare pe o durată de maxim 3 ani de la data confirmării acestuia, în prezent contestatoarea fiind în etapa de reorganizare judiciară în accepțiunea art. 3 pct. 20 din legea insolvenței.
V. Încheierea din data de 23.12.2013, prin care Judecătoria B. a încuviințat executarea silită, a fost dată în interiorul procedurii de insolvență ca efect al casării sentinței civile nr. 6.482/26.06.2013, ceea ce este inadmisibil, prin raportare la art. 36 din Legea nr. 85/2006. Or, în aceste condiții este evident că o cerere de încuviințare a executării silite cu care instanța a fost investită după data deschiderii procedurii insolvenței nu poate fi decât inadmisibilă.
VI. În speță, accesoriile nu se pot adaugă creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii de insolvență împotriva societății.
Astfel, potrivit art. 41 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, nicio dobândă, majorare sau penalitate de orice fel ori cheltuială, numită în mod generic accesorii, nu va putea fi adăugată creanțelor născute anterior datei deschiderii procedurii.
VII. Încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare în dosarul nr. 201/2014, prin care a fost stabilită suma de 10.373,62 lei cu titlu de cheltuieli de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 este nelegală prin raportare la dispozițiile art. 36, art. 41 alin. 1, art. 76 și art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, iar cheltuielile de executare sunt excesive.
VIII. Prin sentința civilă nr. 3.766/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București într-o cauză cu obiect similar, contestația la executare împotriva formelor de executare privind creanțe din expropriere, născute anterior datei deschiderii insolvenței H. SA, au fost anulate formele de executare respective.
Au fost administrate probatorii cu înscrisuri (f.70-127).
Examinând sentința atacată sub aspectul criticilor formulate și raportat la dispozițiile legale incidente, tribunalul constată fondat apelul declarat de contestatoarea Societatea de Producere a Energiei Electrice în Hidrocentrale H. S.A. București, prin administrator judiciar EURO - INSOL SPRL, în ce privește încălcarea normelor imperative ale art. 36 din Legea nr. 85/2006, și ca nefondat apelul incident al intimaților B. G. și P. V..
Mai întâi în privința apelului principal, tribunalul observă că prin motivele inițiale (f. 9-11), contestatoarea apelantă a invocat exclusiv decăderea intimaților din dreptul de a-și realiza creanța pe calea executării silite, ca urmare a neînscrierii creanței la masa credală în procedura insolvenței debitoarei H. S.A, potrivit art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006 coroborat cu art. 76 alin. 1 din aceeași lege, apreciind că a intervenit descărcarea societății de creanța născută anterior deschiderii procedurii și care nu a fost cuprinsă, în lipsa declarației de creanță, în tabelul de creanțe și, implicit, în planul de reorganizare.
Ulterior, prin notele de ședință depuse la 12.11.2014, apelanta contestatoare a solicitat anularea formelor emise în dosarul execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P., precum și anularea încheierii din data de 23.12.2013, prin care Judecătoria B. a încuviințat executarea silită, ca urmare a încălcării normelor imperative cuprinse în art. 36 din Legea nr. 85/2006.
În privința decăderii invocate de contestatoarea apelantă atât la fond, cât și în apel, tribunalul constată că dispozițiile art. 76 din Legea nr. 85/2006, în forma aplicabilă în cauză, prevăd următoarele: „(1) Cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură. El nu va avea dreptul de a-și realiza creanțele împotriva debitorului sau a membrilor ori asociaților cu răspundere nelimitată ai persoanei juridice debitoare ulterior închiderii procedurii, sub rezerva ca debitorul să nu fi fost condamnat pentru bancrută simplă sau frauduloasă ori să nu i se fi stabilit răspunderea pentru efectuarea de plăți ori transferuri frauduloase. (2) Decăderea va putea fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.”
Se observă astfel că pentru a fi aplicată sancțiunea decăderii prevăzută de textul citat este necesar atât ca părțile să nu se găsească în situația de excepție prevăzută expres, respectiv, a cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 7 din legea specială menționată, cât și ca titularul creanței anterioare deschiderii procedurii să nu depună cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.
Totodată, tribunalul constată că dispozițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006 au fost declarate neconstituționale prin Decizia Curții Constituționale Nr. 1137/2007, în măsura în care se interpretează că prima comunicare a actelor de procedură către persoanele împotriva cărora se promovează o acțiune în temeiul dispozițiilor Legii nr. 85/2006, ulterior deschiderii procedurii insolvenței, se realizează numai prin Buletinul procedurilor de insolvență, iar nu și potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă.
Apoi, se constată că alin. (3) al art. 7 din Legea nr. 85/2006 stabilește că „prin excepție de la prevederile alin. (1) se vor realiza, conform Codului de procedură civilă, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii și notificarea deschiderii procedurii. Pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență”. Aceste dispoziții trebuie corelate cu cele ale art. 61 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora „în urma deschiderii procedurii, administratorul judiciar va trimite o notificare tuturor creditorilor menționați în lista depusă de debitor în conformitate cu art. 28 alin. (1) lit. c) ori, după caz, în condițiile art. 32 alin. (2), debitorului și oficiului registrului comerțului sau, după caz, registrului societăților agricole ori altor registre unde debitorul este înmatriculat/înregistrat, pentru efectuarea mențiunii. Notificarea prevăzută la alin. (1) se realizează conform prevederilor Codului de procedură civilă și se va publica, totodată, pe cheltuiala averii debitorului, într-un ziar de largă circulație și în Buletinul procedurilor de insolvență.” Art. 62 din legea specială stabilește conținutul notificării și termenele de înscriere a creanțelor la masa credală.
Coroborând înscrisurile depuse în cauză, tribunalul constată că debitorul H. S.A. a intrat în insolvență ca urmare a cererii pe care societatea a formulat-o în acest sens, deschiderea procedurii fiind dispusă prin sentința nr. 7222/20.06.2012 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă (f.70-71), cu numirea administratorului judiciar EURO INSOL SPRL, astfel încât debitorul avea obligația de a atașa cererii de intrare în insolvență lista creditorilor, conform art. 28 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 85/2006, fiind, totodată, pe deplin aplicabile și prevederile art. 61 alin.1 și 3 din Legea nr. 85/2006 redate mai sus.
Or, în speță, nu s-a făcut dovada că, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art. 28 alin. (1) lit. c), procedura notificării prevăzute la art. 61 a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență pentru a putea fi considerată îndeplinită, așa cum a susținut apelanta, fiind depus doar certificatul privind soluția deschiderii procedurii insolvenței societății, fără a fi depuse și dovezi asupra îndeplinirii procedurii notificării prin Buletinul procedurilor de insolvență, potrivit legii speciale.
În privința creanțelor în discuție, se observă că titlul executoriu este reprezentat de o hotărâre judecătorească – decizia nr. 259/14.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 5781,_, definitivă de la data pronunțării și rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2334/29.03.2012 pronunțată de ÎCCJ (ca urmare a respingerii recursurilor declarate), prin care au fost stabilite despăgubirile cuvenite prin expropriere creditorilor B. G. și P. G. - autorul defunct al intimaților P. Gh. V., P. V. și P. I.. Chiar dacă s-au mai exercitat căi extraordinare de atac împotriva deciziei instanței de recurs, data stabilirii în mod irevocabil a întinderii creanțelor (despăgubiri) în discuție este data de 29.03.2012, iar titlul executoriu este pronunțat în contradictoriu cu debitoarea . a stat în proces prin S. Hidrocentrale B., astfel cum rezultă din hotărârea depusă la filele 67-72 în dosarul de fond, S. Hidrocentrale B. fiind radiată ulterior din registrul comerțului, abia la data de 29.01.2014, după cum reiese din certificatul de radiere de la fila 17 dosar fond.
În privința stării de insolvență a debitoarei se observă că procedura a fost deschisă prin sentința nr. 7222/20.06.2012 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă (f.70-71), dată la care debitoarea avea cunoștință de întinderea creanței intimaților din cauză, stabilită irevocabil cu trei luni înainte într-un proces început din anul 2005 în care a fost parte, nefiind făcute dovezi în cauză în privința notificării acestor creditori în condițiile art. 7 din Legea nr. 85/2006, respectiv a respectării cerințelor art. 61 cu referire la art. 28 alin. (1) lit. c) din legea specială.
Pentru toate aceste considerente, ce vor înlocui motivarea instanței de fond pe excepția decăderii, nu poate fi aplicată în cauză sancțiunea decăderii intimaților creditori din dreptul de a-și realiza creanța pe calea executării silite, ca urmare a neînscrierii la masa credală în procedura insolvenței debitoarei H. S.A, sancțiune prevăzută de art. 76 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, tribunalul apreciind că nu sunt întrunite cerințele textului de lege citat pentru a interveni această sancțiune (invocată în cauză pe cale de excepție).
Referitor la prevederile art. 137 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, tribunalul observă că acestea nu pot fi analizate și reținute în prezentul cadru procesual, fiind exclusiv atributul instanței speciale de a constata respectiva descărcare a debitorului, în cadrul procedurii insolvenței.
Apoi, tribunalul observă că, prin sentința civilă nr. 6251/20.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._/3/2012, publicată în Buletinul procedurilor de Insolvență nr._/24.09.2013 (f. 20-22 dosar fond), s-a dispus confirmarea planului de reorganizare a H. S.A, propus de administratorul judiciar, dispunându-se executarea acestuia pe o perioadă de maxim 3 ani de la data confirmării, conform art. 94 alin.3 din Legea nr. 85/2006, iar debitoarea apelantă se află în continuare în insolvență prin efectul deciziei civile nr. 456/25.02.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă în dosarul nr._/3/2012/a1, de casare a sentinței civile nr. 6482/26.06.2013 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._/3/2012 și a sentinței civile nr. 3806/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._/3/2012 (f.72-85 apel).
Prin urmare sunt aplicabile în cauză prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, norme imperative potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii de insolvență „se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare saumăsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”.
În acest context, executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P., pornită ca urmare a cererii formulate de creditorii intimați la data de 17.12.2013, încalcă o normă specială ce are caracter imperativ, sancțiunea ce se impune în privința tuturor formelor de executare emise în cadrul dosarului execuțional pe durata derulării procedurii insolvenței debitoarei H. S.A (deschisă la 20.06.2012 și aflată în stadiul reorganizării debitoarei prin executarea planului de reorganizare a societății pe durată de maxim 3 ani, începând din 20.06.2013) fiind nulitatea absolută.
Așa fiind, tribunalul constată fondat motivul de apel indicat prin notele de ședință depuse la 12.11.2014, constând în încălcarea normelor imperative cuprinse în art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin emiterea formelor de executare în dosarul execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P. după deschiderea procedurii insolvenței debitoarei H. S.A la data de 20.06.2012, sancțiunea ce se impune fiind nulitatea absolută a tuturor acestor forme de executare în condițiile art. 711 alin.1 Cod procedură civilă cu referire la art. 719 alin.1 și art. 174 alin.1 și 2 Cod procedură civilă.
În ce privește solicitarea de anulare a încheierii din data de 23.12.2013 pronunțată în dosarul nr._/200/2013, prin care Judecătoria B. a încuviințat executarea silită, tribunalul constată că aceasta reprezintă o cerere nouă în apel, formulată prin notele de ședință din 12.11.2014 pct.V (f.69), întrucât solicitarea de anulare a încheierii de încuviințare a executării silite nu a fost cerută la prima instanță (prin cererile de chemare în judecată introductive ori, ulterior, până la închiderea dezbaterilor la fond), în condițiile art. 711 alin.3 Cod procedură civilă, prin contestațiile la executare conexe nr._ și nr._ . Or, această solicitare nu poate fi primită în calea de atac pendinte în conformitate cu prevederile art. 478 alin.3 Cod procedură civilă.
Asupra celorlalte aspecte indicate prin notele de ședință din 12.11.2014 de către apelanta contestatoare, ce nu au format obiectul motivelor inițiale de apel, tribunalul observă că aserțiunile din cadrul pct. I au fost soluționate în dosarul de fond, prima instanță constatând suspendarea de drept prin aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, în limitele contestației la executare admise la fond nefiind formulate critici în apel (partea neavând nici interes să critice respectivul aspect); că aserțiunilor din cadrul pct.III li s-a răspuns mai sus prin considerentele expuse, iar motivul de apel de la pct.II a fost găsit întemeiat în prezentul apel; că aserțiunile de la pct.IV pot fi valorificate numai în procedura specială a insolvenței, ce se derulează în fața judecătorului sindic din cadrul Tribunalului București; că solicitările de la pct. V au fost calificate ca cerere nouă în apel, așa cum s-a arătat mai sus; că aspectele de la pct. VI și VII se includ în limitele apelului admis, prin care s-a dispus anularea formelor execuționale emise în dosarul nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P..
În privința apelului incident declarat de intimații creditori B. G. și P. V., tribunalul constată că susținerile apelanților incidenți sunt în totalitate nefondate, iar solicitarea de acordare a despăgubirilor întemeiată pe dispozițiile art. 719 alin.3 Cod procedură civilă, reiterată în apel (despăgubirile fiind inițial solicitate la prima instanță prin întâmpinare - fila 87 dosar fond), este neîntemeiată, nefiind întrunite cerințele textului de lege menționat în contextul în care contestația la executare a fost admisă ca întemeiată datorită încălcării normelor imperative ale art. 36 din Legea nr. 85/2006 prin emiterea formelor de executare în cadrul dosarului execuțional nr. 201/2013 al S. F. L. și S. P..
Obiectul apelului incident constă în solicitarea de schimbare în parte a sentinței pronunțată de Judecătoria B., în sensul respingerii cererii de suspendare de drept a formelor de executare silită în dosarul execuțional nr. 201/2013 al B. F. L. și S. P. până la rămânerea definitivă a hotărârii ce se va pronunța în dosarul nr._/2/2012 al Tribunalului București.
Or, tribunalul constată că soluția instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul menționat, fiind corect aplicate prevederile art. 36 din Legea nr. 85/2006, norme imperative potrivit cărora, de la data deschiderii procedurii de insolvență „se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal”.
Așa fiind, aserțiunile apelanților incidenți sunt nefondate și vor fi înlăturate ca atare.
Referitor la incidența în speță a dispozițiilor art. 28, 30 și 31 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică, la regimul juridic al exproprierii și caracterul prealabil al despăgubirii, invocate de intimații creditori, tribunalul constată că aceste prevederi ale legii speciale nu sunt aplicabile în prezentul cadru procesual (al contestației la executare), ele putând fi valorificate exclusiv în contextul procedurii speciale a exproprierii și stabilirii despăgubirilor cuvenite proprietarilor ale căror bunuri au fost expropriate. De altfel, prevederile acestei legi speciale s-au impus prioritar față de dreptul comun reprezentat de Codul civil și au fost aplicate în cadrul procesului purtat anterior între părți, finalizat prin decizia nr. 259/14.12.2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. 5781,_, irevocabilă prin decizia nr. 2334/29.03.2012 a ÎCCJ, nefiind incidente în contextul executării unui titlu de creanță constând într-o hotărâre judecătorească irevocabilă (ce se bucură de autoritate de lucru judecat).
Totodată, tribunalul observă că în speță nu vin în concurs prevederile a două legi speciale - Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru o cauză de utilitate publică și Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței - aplicabile prioritar față de dreptul comun (reprezentat pentru prima de Codul civil și pentru secunda de codul de procedură civilă - materia executării silite), ci sunt aplicabile prioritar normele speciale din materia insolvenței față de cadrul general vizând executarea silită ce se găsesc în Cartea a V-a, Despre executarea silită, a Codului de procedură civilă în vigoare din 15.02.2013, întrucât legiuitorul a stabilit prin norme imperative că nu pot fi purtate, împotriva debitorului, în același timp două forme de executare (insolvența - ca formă prin care se urmărește executarea colectivă, respectiv executarea silită individuală a creditorilor).
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 480 alin.1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite, ca fondat, apelul declarat de contestatoarea H. SA București, prin administrator judiciar EURO INSOL SPRL București, și va schimba, în parte, sentința apelată în sensul că va dispune anularea formelor de executare emise de S. F. L. și S. P. în dosarul execuțional nr.201/2013. În condițiile art. 477 cu referire la art. 479 alin.1 Cod procedură civilă, vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței ce nu au format obiectul criticilor formulate în prezenta cale de atac, privind constatarea suspendării de drept conform art.36 din Legea 85/2006, întoarcerea executării și cheltuielile de judecată.
Va respinge, ca nefondat, apelul incident declarat de intimații creditori B. G. și P. V. împotriva sentinței civile nr.9137 din data de 26.05.2014, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Conform art.45 alin.1 lit. f) din OUG nr.80/2013, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 650 lei către apelanta contestatoare H. SA., întrucât în condițiile normelor speciale indicate aceste sume se restituie, la cerere, contestatoarei, neputând fi puse în sarcina părților căzute în pretenții.
În temeiul art.45 alin.1 lit. b) din OUG 80/2013, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 630 lei către apelantul B. G., instanța constatând la termenul de judecată din 07.01.2015 că apelul incident trebuia timbrat cu suma de 20 lei - conform prevederilor art. 23 alin.2 cu referire la art. 23 alin.1 lit. a) din OUG 80/2013 (aspectul criticat prin motivele apelului incident nefiind evaluabil în bani), și nu cu suma de 650 lei, cum s-a pus în vedere părții și aceasta a achitat prin chitanța nr. NEH_/17.12.2014 (f.137), diferența de 630 lei fiind peste cuantumul legal datorat în cadrul apelului incident.
Va respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de apelanții intimați B. G. și P. V., întrucât apelanta contestatoare nu a căzut în pretenții conform prevederilor art. 453 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta contestatoare SOCIETATEA DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE ÎN HIDROCENTRALE H. SA BUCUREȘTI – cu sediul în București, ..15-17, etj.11-14, sector 1, reprezentată legal de administrator judiciar EURO INSOL SPRL BUCUREȘTI, împotriva sentinței civile nr.9137 din data de 26.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ – având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu apelanții incidenți B. G., domiciliat în oraș Nehoiu, . B. și P. V., domiciliat în oraș Nehoiu, județul B., și intimatele P. I., domiciliată în oraș Nehoiu, . B. și P. GH.V., domiciliată în oraș Nehoiu, ..
Schimbă, în parte, sentința apelată în sensul că dispune anularea formelor de executare emise de S. F. L. și S. P. în dosarul execuțional nr. 201/2013.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței privind constatarea suspendării de drept conform art. 36 din Legea nr. 85/2006, întoarcerea executării și cheltuielile de judecată.
Respinge, ca nefondat, apelul incident declarat de apelanții intimați B. G., domiciliat în oraș Nehoiu, . B. și P. V., domiciliat în oraș Nehoiu, județ B., împotriva sentinței civile nr.9137 din data de 26.05.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
Dispune, conform art. 45 alin. 1 lit. f) din OUG nr. 80/2013, restituirea taxei judiciare de timbru în sumă de 650 lei către apelanta H. SA.
Dispune, în temeiul art. 45 alin. 1 lit. b) din OUG nr. 80/2013, restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 630 lei către apelantul intimat B. G..
Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de apelanții intimați B. G. și P. V..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 14.01.2015.
Președinte, I. M. | Judecător, D. R. | |
Grefier, E. D. |
Red. I.M./Tehnored. C.S./ I.M./ 8 ex./13.02.2015.
Operator de date cu caracter personal
înregistrat în registrul de evidență sub nr. - 8214
Dosar fond :_
Jud. fond: F. N. P.
Judecătoria B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 537/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 658/2015.... → |
|---|
