Contestaţie la executare. Decizia nr. 108/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 108/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 1514/282/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 108/2015
Ședința publică de la 24 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M.
Judecător M. N.
Judecător G. I. R.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de contestatorii F. S., domiciliată în . și M. N.,domiciliat în . împotriva sentinței civile nr.1061/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații S. V.,domiciliată în . și B. E. JUDECĂTORESC C. L. C., cu sediul în municipiul B., .. 176,., etaj 1, ..
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenții F. S. și M. N. ,lipsă fiind intimații B. E. Judecătoresc C. L. și S. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Recurenții au arătat că nu au cereri de formulat și au solicitat judecarea cauzei.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Recurenta F. S. a arătat că nu au primit hotărârea pronunțată de instanța de Judecătoria Pogoanele deoarece nu au locuință.
A mai precizat că a achitat 1.600 lei onorariu avocat solicitând restituirea pretențiilor formulate.
A solicitat obligarea intimatei să-i restituie porcii .În imobil se află copii și de animale se îngrijește fata acesteia .Urmează ca intimata să –i restituie îmbrăcămintea.
Recurentul M. N. a arătat că lacătele la casă nu au fost puse de către executor, și nici sigiliu.În imobilul în litigiu aceștia locuiesc de 36 de ani.
A mai precizat că are 2 copii unul locuiește în Târgu M., iar celălalt este plecat în America .
TRIBUNALUL
Deliberând, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 21.11.2014 pe rolul Judecătoriei B., sub nr._/200/2014, contestatorii F. S. și M. N. au formulat, în contradictoriu cu intimații B. executorului judecătoresc C. L.-C. și S. V., contestație la executare împotriva formelor de executare emise în dosarul execuțional nr.1013/2012,inclusiv împotriva încheierii emise la data de 15.10.2014, act comunicat la data de 20.10.2014, solicitând să se constate nulitatea acestora și, pe cale de consecință, să se constate că executarea este nelegală și netemeinică, urmând a se anula înștiințarea emisă la data de 15.10.2014, precum și suspendarea executării silite, cu plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației contestatorii au învederat că prin sentința civilă nr.557/7.11.2011 a Judecătoriei Pogoanele s-a admis acțiunea formulată de S. V. și s-a dispus evacuarea lor din imobil, că la data de 20.10.2014 li s-a afișat pe poartă o înștiințare datată 15.10.2014 prin care executorul judecătoresc îi înștiința că la data de 23.10.2014, ora 9,30, se va proceda la punerea în executare a titlului executoriu, că actul de executare este lovit de nulitate pentru încălcarea prevederilor art.388 alin.1 cod proc.civilă, nefiind încheiat un proces verbal și că, în atare condiții, se impune suspendarea executării silite în temeiul prevederilor art.403 alin.1 cod proc.civilă, că în realitate nu au ocupat abuziv imobilul în discuție.
În drept au fost invocate prevederile art.399,403 și 578 ind.1 cod proc.civilă.
În dovedirea celor susținute contestatorii au atașat, în copie, înștiințarea din data de 15.10.2014 și o adeverință pe numele M. N.-filele 8-9.
Instanța a solicitat Biroului executorului judecătoresc să înainteze copia dosarului de executare nr.1013/2012,acesta conformându-se.
Intimatul B. executorului judecătoresc C. L.-C. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive raportat la prevederile art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000,art.1 din Regulamentul de punere în aplicare a legii și Deciziei Curții Constituționale nr.162/22.04.2003.
Intimata S. V. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației motivat de împrejurarea că împotriva titlului executoriu au fost formulate mai multe contestații la executare care au fost respinse.
Prin sentința civilă nr._/7.11.2014 Judecătoria B. și-a declinat competența de soluționare a contestației în favoarea Judecătoriei Pogoanele.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul instanței competente teritorial la data de 26.11.2014.
Judecătoria Pogoanele a pronunțat sentința civilă nr.1061/15.12.2014 prin care a admis excepția invocată de intimatul B. E. JUDECĂTORESC C. L. C. respingând, față de acesta, contestația la executare ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Totodată, a respins, ca neîntemeiată, contestația la executare formulată în contradictoriu cu intimata S. V. și a dispus rămânerea în sarcina statului, potrivit prevederilor art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, a cheltuielilor judiciare avansate de acesta sub forma scutirii contestatorilor de la plata taxei judiciare de timbru de 100 de lei, conform încheierii nr.705/2.12.2014.
Pentru a pronunța acestă hotărâre prima instanță a reținut că, potrivit prevederilor art.137 alin.1 din vechiul cod de proc.civilă sub imperiul căruia se poartă prezenta judecată, instanța trebuie să se pronunțe, mai întâi, asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot în parte,cercetarea în fond a pricinii.
Cercetând excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de B. C. L. C., judecătoria a reținut că excepția lipsei calității procesuale active sau pasive,este o excepție de fond, absolută și peremptorie, că potrivit prevederilor art.2 alin.1 din Legea nr.188/2000 a executorilor judecătorești, aceștia nu pot avea calitate de parte într-o contestație la executare în care raporturile juridice sunt stabilite de părțile implicate, respectiv creditor și debitor, în același sens fiind și Decizia Curții Constituționale nr.162/22.04.2003, definitivă și general obligatorie și că, în atare condiții, excepția invocată este întemeiată și va fi admisă,contestația urmând a fi respinsă, în ceea ce îl privește pe acest intimat, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Asupra fondului contestației la executare Judecătoria Pogoanele a reținut că, în dosarul execuțional nr.1013/2013, executorul judecătoresc C. L.-C., la cererea creditoarei S. V., a declanșat procedura executării silite a titlului executoriu reprezentat de sentința civilă irevocabilă nr.557/7.06.2011 pronunțată în dosarul nr._, că de la data formulării cererii – 19.09.2012 – titlul executoriu nu a fost pus în executare, evident în dauna creditoarei, datorită faptului că debitorii obligației,contestatorii de astăzi,F. S. și M. N.,s-au opus și au formulat mai multe contestații la executare, că la data de 15.10.2014 executorul judecătoresc a emis o înștiințare pe care a trimis-o debitorilor, solicitându-le ca a data de 23.10.2014, ora 9,30 să rămână la domiciliu în vederea punerii în executare a titlului executoriu, atenționându-i, totodată, că, în caz de neconformare, titlul va fi pus în executare și în lipsa lor și că înscrisul emis de executorul judecătoresc nu constituie un act de executare, în sensul prevederilor art.388 alin.1 din vechiul cod de proc.civilă, așa cum au susținut contestatorii, ci este o înștiințare în vederea punerii în executare a titlului, procesul verbal de executare la care face referire textul procedural încheindu-se la momentul executării.
A mai reținut prima instanță că, potrivit prevederilor art.399 alin.1,contestația la executare se poată formula împotriva executării silite precum și împotriva oricărui act de executare și că, în speță, contestația dedusă judecății a fost formulată împotriva actelor de executare din dosarul execuțional nr.1013/2012, precum și împotriva înștiințării din 15.10.2014, pentru primul capăt de cerere neexistând nicio motivare, în realitate actele de executare emise de executorul judecătoresc fiind temeinice și legale iar contestațiile la executare formulate anterior au fost respinse, ultima hotărâre pronunțată în acest sens fiind sentința civilă nr.122/20.02.2014 pronunțată în dosarul nr._/200/2013,atașată la filele 13-16.
În atare condiții, contestația la executare a fost găsită neîntemeiată motiv pentru care a fost respinsă.
În legătură cu cheltuielile judiciare avansate de stat, judecătorul de primă instanță a reținut că prin încheierea nr.705/2.12.2014 a fost încuviințată cererea contestatorilor și le-a fost acordat ajutor public judiciar sub forma scutirii de la plata taxei judiciare de timbru de 100 de lei și că, potrivit prevederilor art.19 alin.1 din OUG nr.51/2008, aceste cheltuieli rămân în sarcina statului.
Împotriva sentinței civile nr.1061/15.12.2014 au declarat recurs contestatorii F. S. și M. N., criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie.
Recurentul M. N. a depus la dosar un memoriu, în care a arătat că s-a născut la data de 22 septembrie 1933 în . B., provenind dintr-o familie săracă, cu șase frați, el fiind cel mai mare. A muncit alături de părinții săi la Ocolul Silvic, cărând cu caii bușteni din pădure la căile de acces, contribuind la creșterea si educarea celorlalți frați.
Fiind o muncă destul de grea și neplătită, s-a hotărât să comercializeze materialul lemnos ce-l primea ca drept răsplată de la Ocolul Silvic, în schimbul unor produse agricole, mergând în diferite localități din județul B., printre care și . unde să găzduiască pe timp de noapte, împreună cu animalele cu care transporta, a aflat de la diferiți cetățeni ai localității că ar fi un localnic care găzduiește contracost, în persoana lui T. V..
Aceasta s-a întâmplat în anul 1973, ocazie cu care l-a cunoscut si pe fiul lui T. V., T. I., care locuia împreună cu concubina sa I. A. in respectiva casă. După o perioadă scurtă de timp fiul acestuia a plecat la București împreuna cu concubina. Văzându-i comportamentul și caracterul de care dădea dovadă, i-a propus, alături de tatăl său, ca după plecarea lui la București, să aibă grijă de T. V. pe toată perioada vieții, să locuiască împreuna cu el, să gospodărească lucrurile în comun, să mănânce împreună, să-l spele, să-i încălzească locuința (camera) și după moartea acestuia toate bunurile ce i-au aparținut să rămână în stăpânirea lor fără a fi deranjați de nimeni, lucru consimțit verbal în prezența lor. De asemenea, s-a angajat să-l înmormânteze și să-i facă toate cele lumești, pe cheltuiala sa.
La un moment dat bătrânul s-a gândit și la fiul său, să aibă grija și de el în situația când cădea la pat întrucât în concubina sa nu avea încredere.
Când a murit bătrânul T. V., apelantul l-a chemat pe fiul acestuia și pe concubina lui, care i-au reproșat că potrivit înțelegerii îi rămân toate bunurile din casa de locuit, anexe gospodărești, teren loc de casă și îi revine sarcina să-l înmormânteze.
Precizează recurentul că în acel moment nu dispunea de posibilități materiale pentru a face față cheltuielilor și a fost nevoit să facă împrumuturi pe la prieteni si să vândă din animalele pe care le avea în gospodărie. Când a convenit să aibă grijă de T. V., acesta avea 82 de ani și a murit la 92 de ani, iar timp de 10 ani s-a preocupat, împreună cu soția sa, pentru a-i asigura cât de cât confortul, introducând curent electric pe cheltuiala lor, plătind toate taxele și impozitele locale ca proprietari de drept, lucru ce poate fi dovedit cu chitanțe eliberate de către Primăria Smeeni.
Pe perioada cât au locuit în acea casă a decedat și T. I., iar sora acestuia, S. V., l-a anunțat că potrivit înțelegerii cu tatăl lui îi revine sarcina să-l înmormânteze, lucru pe care l-a și făcut, motivul fiind acela că i-au rămas toate bunurile și frații nu mai au nici-o pretenție. La această discuție a fost prezent și soțul lui S. V., care nu a făcut nici-o obiecțiune și a fost intru-totul de acord.
Recurentul solicită a se observa că după toate cheltuielile pe care le-a făcut cu înmormântarea lui T. I., îngrijirea și înmormântarea lui Târca V., a fost executat silit de S. V. și aruncat în stradă în plină iarnă, în luna noiembrie, fără a ține cont de pretențiile sale reprezentând despăgubiri în valoare de 2o.ooo euro, concretizate în: cumpărat lemne pentru încălzirea locuinței, introducerea curentului electric, îmbrăcăminte, încălțăminte, alimente, taxele și impozitele locale plătite la zi, frigider pentru păstrarea alimentelor, întreținerea locuinței, scos de la morga, cheltuieli cu înmormântarea, pomenile și parastasele, punându-se sechestru nejustificat pe animalele pe care le deținea în gospodărie și asigurau traiul de zi cu zi pentru familia sa, nefiind permis accesul în curte pentru îngrijirea lor.
De asemenea, au fost sechestrate toate bunurile de către executorul judecătoresc, fiind îngreunat procesul de învățământ pentru cele doua fete gemene eleve la școală în vârstă de 14 ani, nu s-au putut bucura de sărbătorile de iarnă, dormind pe unde au găsit înțelegere și în ultima perioadă într-o construcție nouă din beton, încălzirea făcându-se cu un reșeu foarte mic, fără apă și alte utilități.
Solicită ca S. V. să îi lase să locuiască în continuare în casa din care au fost dați afară, ori să le plătească toate cheltuielile în valoare de 2o.ooo euro.
Intimata S. V. a formulat în cauză întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca tardiv și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond.
A mai susținut intimata că recurenții au doi copii căsătoriți în localitatea Smeeni, însă nu îi primesc în domiciliul lor datorită comportamentului acestora.
Analizând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, Tribunalul apreciază recursul nefondat pentru următoarele motive:
În primul rând, în raport de prevederile art 137 Cod procedură civilă de la 1865 aplicabil în cauză, instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care ar face de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricini.
Așa fiind, Tribunalul este chemat, mai întâi, să analizeze dacă recursul de față a fost sau nu exercitat în termenul prevăzut de lege, în condițiile în care intimata, prin întâmpinarea formulată a pretins că este tardiv.
În acest sens urmează să se rețină, mai întâi, dispozițiile art 301 Cod procedură civilă, care constituie regula în ceea ce privește termenul de declarare a recursului și care prevăd că termenul de recurs este de 15 de zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.
Așa cum rezultă din conținutul dovezilor de comunicare aflate la filele 44-45 dosar fond, sentința astăzi recurată a fost comunicată la data de 15.01.2015, situație în care ultima zi a termenului de recurs de 15 zile a fost data de 31.01.2015, care fiind o zi de sâmbătă, zi nelucrătoare, s-a prelungit până în ziua lucrătoare imediat următoare, adică luni, 02.02.2015, declarația formală de recurs fiind depusă la instanță la data de 04.02.2015, deci în afara termenului de recurs, situație în care solicitarea intimatei de respingere a căii de atac ca tardiv formulată ar aparea ca întemeiată.
Numai că, Tribunalul constată că sentința recurată a fost comunicată părților la sediul cabinetului avocatului pe care acestea l-au avut angajat în fața primei instanțe, iar nu la propriul domiciliu deși în cauză, din actele și lucrările dosarului, nu rezultă că recurenții și-ar fi ales domiciliul la cabinetul avocatului.
În atare condiții, comunicarea sentinței la un alt domiciliu decât cel indicat de parte nu este una de natură a face să curgă, împotriva acestora, termenul de declarare a căii de atac. D. consecință, Tribunalul urmează a constata că, în lipsa unei comunicări valabile a sentinței recurate, dclarația de recurs a fost depusă în termen.
Problema care s-ar putea pune ar fi și aceea dacă recursul a fost motivat în termen în condițiile în care motivarea s-a făcut printr-un memoriu separat depus la dosar la data de 23.03.2015.
Potrivit art 305 alin 1 Cod procedură civilă, recursul trebuie motivat, sub sancțiunea nulității, în interiorul termenului de 15 zile prev de art 301 Cod procedură civilă, anterior redat.
Raportat la cele de mai sus, depunerea motivelor de recurs la data de la data de 23.03.2015, așa cum rezultă din conținutul rezoluției aplicată pe cererea aflată la f 13 dosar recurs, ar părea că se situează peste termenul prevăzut de lege. Numai că, Tribunalul constatând, așa cum s-a arătat mai sus, că sentința recurată a fost comunicată părților la sediul cabinetului avocatului pe care acestea, adevărat., l-au avut angajat în fața primei instanțe dar fără a-și alege domiciliul la sediul cabinetului avocațial, urmează a aprecia că depunerea motivelor de recurs se situează în interiorul termenului prevăzut de lege, comunicarea sentinței în condițiile de mai sus nefiind una valabilă..
Pe fondul căii de atac Tribunalul constată că recurenții au solicitat, prin contestația la executare dedusă judecății, anularea formelor de executare pe motiv că s-au încălcat prevederile art.388 alin.1 cod proc.civilă, în sensul că nu a fost încheiat un proces verbal pentru actele de executare întreprinse de executor..
Criticile invocate de aceștia în calea de atac vizează cu totul alte aspecte, care nu au făcut obiectul judecății primei instanțe, nefiind invocate prin contestația la executare formulată, și anume faptul că, după toate cheltuielile pe care le-au făcut cu înmormântarea lui T. I., îngrijirea și înmormântarea lui Târca V., au fost executați silit de S. V. și aruncați în stradă în plină iarnă, în luna noiembrie, fără a ține cont de pretențiile d-lor reprezentând despăgubiri în valoare de 2o.ooo euro, precum și în faptul că le-au fost sechestrate toate bunurile de către executorul judecătoresc, fiind îngreunat procesul de învățământ pentru cele doua fete gemene eleve la școală, în vârstă de 14 ani, care nu s-au putut bucura de sărbătorile de iarnă, dormind pe unde au găsit înțelegere, solicitarea recurenților fiind aceea ca S. V. să îi lase să locuiască în continuare în casa din care au fost dați afară, ori să le plătească toate cheltuielile în valoare de 2o.ooo euro.
Or, toate acestea apar ca cereri noi, formulate pentru prima dată în recurs de vreme ce nu au fost deduse judecății și în fața primei instanțe, cereri ce nu pot fi primite în raport de art 316 Cod procedură civilă (care dispune în sensul că în recurs se aplică normele de procedură referitoare la judecata în apel raportat la art 294 alin 1 Cod procedură civilă potrivit căruia în apel nu se pot formula cereri noi.
În atare condiții, și văzând că nu se conturează nici motive de recurs de ordine publică, ce ar putea fi invocate și din oficiu, de către instanță, recursul este găsit ca nefondat urmând ca, în temeiul art 312 alin 1 Cod procedură civilă să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorii F. S. și M. N., domiciliați în ., împotriva sentinței civile nr.1061/15.12.2014 pronunțată de Judecătoria Pogoanele în dosarul nr._ având ca obiect contestație la executare, în contradictoriu cu intimații S. V., domiciliată în . și B. E. JUDECĂTORESC C. L. C., cu sediul în municipiul B., .. 176, ., etaj 1, ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2015.
Președinte, A. M. | Judecător, M. N. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, A. P. |
Red.AM
Th.red.CC/AM/2 ex.
19.05.2015
Dosar fond nr._ Judecătoria Pogoanele
Judecător fond B. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2483/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2572/2015.... → |
|---|
