Contestaţie la executare. Hotărâre din 17-04-2015, Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 17-04-2015 în dosarul nr. 8700/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2538/2015
Ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător M. Ș.
Grefier A. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de reclamantul C. M. INDIVIDUAL C. E., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 15.09.2014 de Judecătoria B. în contradictoriu cu pârâtele . și B. R. BANK AGENȚIA B., cu sediul în municipiul B., ..2, județul B., având ca obiect contestație la executare
La apelul nominal făcut în ședința publică la prima strigare au lipsit apelantul C. M. Individual C. E., reprezentată de avocat I. M. și intimatele ., reprezentat de avocat N. L. S. și B. R. Bank Agenția B..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că apelul a fost motivat, a fost timbrat cu suma de 220 lei conform chitanței nr. 332 din 23.01.2015, după care:
Din oficiu instanța a invocat excepția tardivității formulării apelului având în vedere faptul că obiectul cererii deduse judecății este contestație la executare.
Avocat I. M. a solicitat lăsarea cauzei la a doua strigare.
La apelul nominal făcut în ședință publică la a doua strigare au lipsit apelantul C. M. Individual C. E., reprezentat de avocat I. M. și intimatele ., reprezentat de avocat N. L. S. și B. R. Bank Agenția B..
Nemaifiind alte cereri sau excepții de invocat instanța constată terminată cercetarea judecătorească și în temeiul dispoz.art.392-394 Cod proc.civ. acordă părților cuvântul pe excepția tardivității.
Avocat I. M. a arătat că a fost indusă în eroare de mențiunea din dispozitivul sentinței pronunțate de instanța de fond care a indicat termenul de formulare a apelului de 30 de zile.
Avocat N. L. S. având cuvântul a solicitat admiterea excepției tardivității având în vedere obiectul acțiunii contestație la executare hotărârea instanței de fond fiind comunicată la data de 8.12.2014 ,iar apelul a fost declarat la data de 23.12.2014.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata sub nr._ din 28.04.2014, contestatoarea C. M. Individual C. E. a formulat contestație la executare, in contradictoriu cu . R. Bank Agenția B., solicitând anularea somației din 16.04.2014 si adresa de înființare a popririi nr. 2110/16.04.2014. Contestatoarea a arătat ca înscrisurile nu au fost comunicate, ca la baza executării silite nu sta un titlu executoriu in sensul art. 85 alin. (1) lit. b din OG nr. 92/2003, neexistând o decizie emisa de organul fiscal. A mai aratat ca creanța pentru care s-a pornit executarea silita nu exista un titlu, iar poprirea a fost demarata si pentru obligații fiscale prescrise.
In drept contestatoarea a invocat art. 172 si urm. din OG nr. 92/2003. In susținerea cererii a atașat înscrisuri.
Intimata . întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației. A arătat ca in speța este vorba de o creanța bugetara reprezentant impozit pe clădiri. A mai arătat ca, in urma unui control efectuat, Camera de Conturi B. a stabilit ca nu au fost calculate si înregistrate in evidenta venituri reprezentând taxa pe cladiri in sarcina contestatoarei, conform codului fiscal, controlul recomandând sa se ia masuri de incasare integrala a acestora la bugetul local.
In drept a invocat art. 205 si urm cod proc. civ.
In susținerea întâmpinării a atașat înscrisuri.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor intimatei ca neîntemeiate, arătând ca prin contestația formulata nu a inteles sa conteste obligații legate de plata unor creanțe bugetare, întrucât acestea au fost deja indeplinite. A aratat ca suma imputata a fost calculata printr-un calcul eronat de 1,2% aplicabil persoanelor juridice si nu de 0,1% aplicabil persoanelor fizice, asa cum este cabinetul medical individual
Urmare a materialului probator administrat, prin sentinta civila nr._ pronunțată la data de 15.09.2014 Judecătoria B. a respins cererea având ca obiect contestație la executare formulată de C. M. Individual C. E. în contradictoriu cu intimata . si tertul poprit B. R. Bank Agenția B..
Pentru a hotara astfel, instanta de fond a retinut ca, potrivit procesului-verbal de constatare din 20.09.2013 incheiat de Camera de Conturi Buzau, s-a constatat ca, in anul 2012, . stabilit, nu a evidentiat si nu a urmarit in scopul incasarii venituri reprezentand taxa pe cladiri datorata de persoanele juridice care au incheiat contracte de concesiune cu . 6618 lei, fiind incalcat art. 249 alin. (3) din legea nr. 571/2003.
Instanta a mai retinut ca, intre contestatoare si . incheiate doua contracte de consiune pe durata de 15 ani (filele 14-17 la dosarul cauzei), având ca obiect exploatarea unor imobile in suprafata de 52,82 mp si, respectiv, 6,65 mp si potrivit art. 249 alin. (3) din legea nr. 571/2003, pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, persoanelor juridice, altele decât cele de drept public, se stabilește taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
Totodată, conform cap. II, pct. 17 (2) din HG nr. 44/2004, in cazul clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităților administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosință, după caz, se datorează taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală doar pentru persoanele juridice, concesionari, locatari, titulari ai dreptului de administrare sau de folosință, după caz, în condiții similare impozitului pe clădiri.
De asemenea, potrivit art. 1 alin. (1) din OG nr. 124/1998, cabinetul medical este unitatea cu sau fără personalitate juridică, furnizoare de servicii publice, de stat sau private, de asistență medicală umană preventivă, curativă, de recuperare și de urgență, iar din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, instanța a constatat ca contestatoarea are personalitate juridica, motiv pentru care nu poate retine critica acesteia privind aplicarea greșita a cotei de impozitare.
Cat privește critica privind lipsa din cuprinsul contractelor de concesiune a clauzei de plata a impozitului pe clădiri, instanța a constatat ca aceasta este o obligație legala, prevăzuta de codul fiscal, nemaifiind necesara inserarea unei prevederi exprese in acest sens in contractele de concesiune.
Referitor la critica contestatoarei privind demararea executării silite pentru obligații fiscale prescrise, instanța a reținut ca, potrivit art. 91 din legea nr. 571/2003, dreptul organului fiscal de a stabili obligații fiscale se prescrie în termen de 5 ani, termen care începe să curgă de la data de 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut creanța fiscală, iar in prezenta cauza, fiind vorba de obligații începând cu anul 2008, instanța a constata ca pentru acestea termenul de prescripție a început sa curgă la 1 ianuarie 2009 si s-a împlinit la 31 decembrie 2013, iar, intimata a comunicat contestatoarei prima înștiințare de plata la 15.11.2013 (filele 46-47), deci pana la împlinirea termenului de prescripție, motiv pentru care a apreciat ca, nu poate retine critica privind demararea popririi pentru obligații prescrise.
Nu in ultimul rând, instanța a mai reținut ca, potrivit art. 172 din OG nr. 92/2003, contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. Or, in speța, contestatoarea avea deschisa procedura contestației la organul emitent al actelor contestate, procedura prevăzuta de art. 205 si urm din OG nr. 92/2003.
Împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 15.09.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a formulat apel reclamantul C. M. Individual C. E. criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea apelului a arătat că instanța de fond nu a examinat apărarea expusă la punctul 1 din contestația formulată, în sensul că instituirea poprii s-a realizat în condițiile în care la acel moment nu a avut cunoștință despre existența unui titlu executoriu (decizie de impunere), dovadă formularea acestei apărări, iar în condițiile în care acesta era deja emis, cu certitudine, nu a fost la sediul cabinetului și nici terțului poprit care dispune poprirea doar pe baza unei adrese fără a avea atașat titlul executoriu.
Prin contestația formulată a solicitat a se constata că la baza executării silite realizată prin poprire nu stă un titlu executoriu, în sensul prevederilor art. 85(1) lit.b din O.G nr. 92/2013 privind Codul de procedură fiscală, text de lege potrivit căruia, impozitele, taxele, contribuțiile și alte sume datorate bugetului general consolidat se stabilesc prin decizie emisă de organul fiscal.
În cazul de față intimata, în această calitate nu a emis decizia din conținutul căreia să rezulte impozitul pe clădiri datorat și modalitatea de calcul al acesteia, anterior momentului popririi ci s-a trecut direct la executare silită prim emiterea somației de plată fără număr din 16.04.2014 pentru suma de 6.334 lei în care s-au inclus debitul de 3.430 lei și accesoriile acestuia calculate până la data de 16.04.2014 în sumă de 2.904 lei.
Creditoarea . nr. 2110/16.04.2014 comunică această somație terțului poprit odată cu adresa de înființare a popririi, fără a atașa însă și decizia de impunere și în baza acestor două înscrisuri s-a poprit contul până la concurența sumei de 6.334 lei.
La termenul din 17 Aprilie 2015, instanța din oficiu a invocat excepția tardivității formulării apelului, si a acordat cuvântul părților pe aceasta.
Potrivit art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, „instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe sau, după caz, cercetarea în fond a pricinii”, astfel încât tribunalul va analiza excepția tardivității apelului declarat.
În acest sens, urmează să se rețină dispozițiile art. 468 din Codul de procedură civilă, care constituie regula în ceea ce privește termenul de declarare a apelului și care prevăd că „termenul de apel este de 30 de zile și curge de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”.
Sentința apelată, a fost pronunțată în materia contestației la executare, reglementată în Capitolul VI al Titlului I din Cartea a V-a a Codului de procedură civilă si la art. 650, intitulat „instanța de executare”, alin. 2, se prevede că „instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe”, iar la alin. 3 al aceluiași articol se dispune că „hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel”.
Fiind o normă specială în privința termenului de declarare a apelului împotriva unei hotărâri pronunțate în contestația la executare, derogatorie de la regula ce constituie dreptul comun în materia termenului de apel, cuprinsă la art. 468 din Codul de procedură civilă, aceasta se aplică în cauză, situație în care apelantul era obligat, sub sancțiunea decăderii prevăzute de art. 185 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmată de nulitatea actului de procedură efectuat peste termen, să promoveze calea de atac în termen de 10 zile de la data la care hotărârea i-a fost comunicată, și nu în termenul general de 30 de zile.
Potrivit art. 181 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, termenele socotite pe zile se raportează la zile libere, fără a fi luate în calcul nici ziua în care termenul începe să curgă, nici cea în care se împlinește.
Așa cum rezultă din conținutul dovezii de înmânare aflate la fila 37 din dosarul primei instanțe, sentința apelată i-a fost comunicată contestatorului la data de 08.12.2014, astfel că, ultima zi în care putea fi înregistrată cererea era 19.12.2014.
Raportat la cele de mai sus, depunerea cererii de apel la judecătorie, la data de 22.12.2014, așa cum rezultă din rezoluția de la fila 3 din dosarul de apel, se situează peste termenul prevăzut de lege, astfel că apelantul este decăzut din dreptul de a mai exercita calea de atac.
În aceste condiții, tribunalul va admite excepția invocată din oficiu și va respinge, ca fiind tardiv formulat, apelul, neputând fi cercetate motivele invocate.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca tardiv formulat recursul declarat de reclamantul C. M. INDIVIDUAL C. E., cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 15.09.2014 de Judecătoria B. în contradictoriu cu pârâtele . și B. R. BANK AGENȚIA B., cu sediul în municipiul B., ..2, județul B., având ca obiect contestație la executare
Definitiva.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Aprilie 2015
Președinte, A. E. D. | Judecător, M. Ș. | |
Grefier, A. P. |
Red. MS / Th. red ..015
Dosar fond._, Judecator fond N. R. I.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2505/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 2501/2015.... → |
|---|
