Fond funciar. Decizia nr. 39/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 39/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-02-2015 în dosarul nr. 2973/200/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 39/2015
Ședința publică de la 16 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE E. P.
Judecător A. M.
Judecător M. Ș.
Grefier R. O.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil formulat de reclamantul P. C. domiciliat în București . ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat C. I. cu sediul în București ., ., ., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâții C. J. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în B. .. 48, județul B., C. L. VERNEȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR cu sediul în ., M. D. domiciliat în B., cartier Episcopiei, ., ., M. A. domiciliată în București, ., ., . sector 5, M. O. domiciliată în București, ., ., . sector 5, N. G. domiciliată în . domiciliată în . reprezentată de N. Ș. domiciliat în ., Județul B., având ca obiect fond funciar
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul P. C. personal, asistat de avocat C. I., lipsă fiind intimații C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. L. Vernești pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, M. D., M. A., M. O., N. G. și M. M..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care arată că procedura este legal îndeplinită, după care:
Avocat C. I. a arătat că nu mai are alte cereri de formulat.
Nefiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat, probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat C. I. având cuvântul a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate și admiterea cererii introductive. P. sentința civilă nr. 6544 pronunțată de Judecătoria B. au fost anulate titlurile de proprietate nr._/24/18.08.1995 emis pe numele P. M. și nr._/86/26.02.1998 emis pe numele de P. C. eliberate de C. Județeană, procesul verbal de punere in posesie nr. 1235/29.05.2005, nr. 1236/29.05.2005 și nr.. 5/18.11.2002 cu obligația ca pârâta să procedeze la punerea în posesie a reclamantului P. C. în calitate de succesor al defuncților P. N C. și P. M. cu suprafața de teren menționată in dispozitivul deciziei civile nr. 303/18-09.1995 a Tribunalul B. si să înainteze pârâtei C. Județeană B. documentația necesară întocmirii titlului de proprietate pe numele P. N C. și P. M.. A arătat că au criticat hotărârea primei instanțe pentru modul defectuos în care a reținut situația de fapt, ignorând practic înscrisurile de la dosar, orientându-se numai după raportul de expertiză întocmit de expert V. T. cu încălcarea tuturor normelor în materie și a Ordinului Ministerului Justiției nr. 1882/C/2011 privind obligativitatea avizării raportului de expertiză de către OCPI. De asemenea instanța de fond nu a studiat cu atenție nici cererile de înscriere in CAP atât ale autorilor reclamantului cât și ale autorilor pârâților precum si asupra cererilor acestora de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, toate atașate la dosarul cauzei din care rezultă cu precizie că autorii reclamantului au deținut teren în tarlaua 19 și 74 Burducari, iar autorii pârâților au deținut teren în tarlaua S.. La raportul de expertiză reclamantul a formulat obiecțiuni, iar expertul nu a răspuns la obiectivele propuse si aprobate de instanță. P. adresa din data de 10.06.2014 instanța l-a obligat pe expert să răspundă la cele 5 întrebări punctuale în legătură cu expertiza, acesta refuzând fără justificare. Tot prin această adresă instanța i-a solicitat expertului să avizeze tehnic raportul la OCPI, conform OMJ nr.1882/2011, expertul a evitat să prezinte un raport caricatural la OCPI. Raportul are în structura sa pct. B dar îi lipsește pct A are introducere dar nu are concluzii. Consideră că acest înscris nu poate avea nici o valoare probatorie, fiind întocmit cu încălcarea tuturor normelor care reglementează domeniul. Astfel că instanța de fond apreciază acest raport ca pe o probă cu valoare prestabilită valorificând-l fără a-l corobora cu alte probe din dosar ajungând la concluzia la fel de greșită că terenul deținut de autorii pârâților nu s-ar suprapune pe terenul în litigiu deținut de autorii reclamantului. Această concluzie este contrazisă chiar de C. L. Vernești care prin adresa nr. 3039/14.08.2012 a comunicat reclamantului ca referitor la suprafața de teren arabil situat în tarlaua 74 Burducari menționată in sentința civilă nr.303/1995 pentru a fi înscriși în titlul de proprietate pentru autorii P. N C. și P. M. în urma verificării actelor de proprietate emise în acest amplasament sunt deținute si înscrise în Titluri de proprietate având ca autori si pe defuncta M. M.. Astfel că o hotărâre judecătorească pentru a fi legală trebuie mai întâi să fie temeinică în sensul că instanța de judecată trebuia sa stabilească o situație de fapt reală, numai în baza probelor administrate în dosar, această situație trebuia sa se încadreze perfect în matricea care este reprezentată de lege, iar judecătorul trebuia sa aibă un rol activ să depună toate diligentele pentru administrarea probelor necesare aflării adevărului să le evalueze în coroborare unele prin altele, astfel să se dea o hotărâre pe cât de temeinică pa atât de reală ceea ce nu este cazul în hotărârea criticată. Potrivit prevederilor art. 14 din Legea nr. 18/1991, terenul se va reconstitui pe același amplasament, însă legiuitorul a dat posibilitatea să atribuie în altă parte atunci când nu era liber, dar din cererile depuse rezultă că la data reconstituirii terenurile erau libere. Față de toate cele menționate solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței atacate si admiterea cererii introductive
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:
P. cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ din 08.02.2013, petentul P. C. a chemat în judecată pe pârâții C. L. Vernești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, M. D., M. A., M. O., N. G. si M. M., solicitând anularea in partea Titlului de proprietate nr._/37 eliberat la data de 05.12.1997 pe numele M. M., certificatului de moștenitor nr. 185/25.08.2004 emis de BNP L. Sinica și a Certificatului de moștenitor nr. 77/19.05.2000 emis de BNP Lefetr Sinica si V. D..
De asemenea a mai solicitat includerea suprafețelor de teren de 1900 mp, teren arabil, situat pe tarlaua 19, având ca vecini la N – def. P. Consantin, la E – M. M., la S – M. A., la V – M. M., de 7200 mp, situat in tarlaua 74, având ca vecini la N – def. P. C., la E – canal, la S – M. A. si la V – drum, precum si suprafața de 1500 mp teren arabil, situat in tarlaua 75, având ca vecinătăți la N – drum, la E – Stalpeanu D., la S – SCLF B., la V – Banica A., terenuri ce sunt înscrise in Titlul de proprietate nr._/37.
In motivarea în fapt a acțiunii a arătat că prin Sentința civilă nr. 6544, pronunțată de Judecătoria B. in data de 12.11.2009, in dosarul nr._, s-au anulat titlurile de proprietate nr._/24/18.08.1995 emis pe numele P. M. si nr._/86/26.02.1998 emis pe numele P. C., precum și procesele verbale de punere în posesie nr. 1235/29.05.2005, nr. 1236/29.05.2005 și nr. 5/18.11.2002, totodată fiind obligată parata la punerea în posesie, in calitate de succesor ai defuncților P. C. si P. M., cu suprafețele de teren menționate în dispozitivul Deciziei civile nr. 303/18.09.1995 a Tribunalului B..
A menționat că, pârâta, C. Locala Vernesti, i-a ridicat cele doua titluri de proprietate în discuție și după doi ani i-a comunicat că pe amplasamentul proprietății autorilor săi au fost emise alte titluri de proprietate printre care și pe numele lui M. M..
In drept a invocat prevederile Legii 18/1991, titlul V din Legea 247/2005, art. 112 C.pr.civ.
In probațiune a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză, fiind depuse la dosar în fotocopie, dovada ridicării Titlurilor de proprietate_/86 si_/29, Sentința civila nr. 6544/12.11.2009, Decizia civila nr. 303/18.09.1995, raportul de expertiza tehnica întocmit de A. P. in dosarul 2427/1993, suplimentul la expertiza, adrese, Titlu de proprietate nr._/37/05.12.1997, certificat de moștenitor 185/2004, certificat de deces., contract de vânzare cumpărare nr. 1652/27.03.1987, documentație tehnică de înstrăinare, carte de identitate, carte de rezidență, sentința civila nr. 189/07.01.2011, schiță.
Paratul M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii având in vedere că, toate suprafețele solicitate de acesta sunt înscrise în titlul de proprietate eliberat pe numele mamei sale, posesia acestora fiind neîntreruptă, la vedere și netulburată de nimeni, toate actele pe care le deține fiind legale.
Numita M. A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii, aceste terenuri fiind înscrise în titlul de proprietate eliberat pe numele bunicii sale.
La rândul său C. Județeana B. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii. In ceea ce privește primul capăt de cerere, a precizat ca nu deține date sau documente din care sa reiasă faptul ca suprafețele de teren precizate coincid cu suprafețele de teren determinate de expertiza tehnica întocmită de expert A. P..
A precizat ca nu se poate retine culpa Comisiei Județene B. cu privire la tergiversarea eliberării noului titlu, conform Deciziei civile nr. 303/18.09.1995, având in vedere că prin Sentința civilă nr. 6544/12.11.2009 a Judecătoriei B., instanța a obligat C. Locala Vernești la punerea în posesie a reclamanților cu suprafețele de teren menționate și să înainteze Comisiei Județene documentația necesară în vederea întocmirii Titlului de proprietate, iar până în acest moment C. locala nu a înaintat documentația aferentă.
Reclamantul a mai depus la dosar înscrisuri în probațiune, iar la data de 12.06.2013 a formulat cerere precizatoare, prin care a arătat că Titlul de proprietate ce solicită a fi anulat a fost emis în aceeași perioadă cu efectuarea raportului de expertiză iar membrii Comisiei Locale de Fond Funciar Vernești în mod abuziv au împroprietărit alte persoane cu terenuri ce au aparținut familiei P., deși tatăl său a prezentat acte din care rezulta cu claritate acest aspect.
A învederat că, în fapt, familia M. nu a avut în proprietate decât casa de locuit și o mica suprafață de teren de 300 mp lângă aceasta, însa C. locală Vernesti nu a ținut cont de actele prezentate, și a mărit această suprafață de teren la 400 mp, diferența de 100 mp fiind atribuită din curtea tatălui sau.
Pârâții au depus la dosar înscrisuri in probațiune.
La solicitarea instanței, C. Locala Vernesti a depus la dosar documentația ce a stat la baza eliberării titlului de proprietate a cărei anulare se solicită.
In cauza a fost desemnat expert tehnic V. T., pentru a efectua raport de expertiză, acesta fiind depus la dosarul cauzei, reclamantul formulând obiecțiuni, la care expertul a răspuns.
Ulterior reclamantul a formulat precizări, prin care a arătat că renunță la suprafața de 1500 mp teren deoarece, din verificări a rezultat că această suprafață de teren nu a aparținut tatălui său.
Urmare a materialului probator administrat, prin Sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria B. în ședința publică din data de 14.10.2014, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul P. C. în contradictoriu cu pârâții M. D., M. A., M. O., N. G., M. M., C. L. VERNESTI PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR si C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, Art. III alin. 1 lit. a pct. ii prevede că sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor legii fondului funciar: actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, in favoarea persoanelor care nu erau îndreptățite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt, actele de reconstituire si constituire in favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foștilor proprietari, solicitate de către aceștia, in termen legal, libera la data solicitării, in baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii 1/2000 si a prezentei legi, precum si actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public in acest scop.
A reținut că, reclamantul P. C. solicită anularea titlului de proprietate nr._/37 eliberat pe numele def. P. M. motivat de faptul că suprafețele de teren de 1900 mp, teren arabil, situat în tarlaua 19, având ca vecini la N – def. P. Consantin, la E – M. M., la S – M. A., la V – M. M., și de 7200 mp, situat în tarlaua 74, având ca vecini la N – def. P. C., la E – canal, la S – M. A. si la V – drum, ce sunt incluse in acest titlu, au aparținut în fapt autorilor săi, prin Decizia civila nr. 303/18.09.1995, dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate pentru acestea.
S-a constatat că, prin titlul de proprietate nr._/37 din data de 05.12.1997 eliberat de C. Locala Vernesti, numitei M. M. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha și 6800 mp teren situat pe raza satului Zoresti, . M. M. a decedat la data de 13.12.1998, iar potrivit Certificatului de moștenitor nr. 185/25.08.2004 eliberat de BNP L. Sinica, numiții N. G., M. D., M. A. si M. M., sunt moștenitorii acesteia, că numitul M. A. a decedat la data de 04.09.2002, iar numiții N. G., M. D. si M. M., sunt succesorii acestuia, după cum reiese din Certificatul de moștenitor nr. 186 din 25.10.2004 eliberat de BNP L. Sinica.
S-a mai reținut că, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 77/19.05.2008 emis în baza Sentinței civile nr. 1174/04.03.2005, prin care s-a dispus anularea Certificatului de moștenitor nr. 186/25.08.2004, moștenitori ai defunctului M. A. sunt paratele M. A. si M. O..
Instanța fondului a reținut de asemenea că, reclamantul P. C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut bunicului sau, C. Locala de fond funciar Vernesti admițând în parte cererea acestuia și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o parte din terenuri.
Împotriva acestei Hotărâri reclamantul a formulat plângere la Judecătoria B., acțiune respinsă prin Sentința civila nr. 3918/03.05.1993, împotriva acestei Sentințe a formulat recurs reclamantul, iar prin Decizia civilă nr. 303/18.09.1995 s-a admis recursul si s-a dispus reconstituirea drepturilor de proprietate cu privire la terenurile prevăzute în raportul de expertiză efectuat de expertul A. P. și în suplimentul la acest raport de expertiză.
Potrivit acestei sentințe, a reținut instanța de fond, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru toate terenurile deținute de la autorii reclamanților, respectiv de pe urma bunicii lor P. M., de pe urma mătușii P. Efimița, de pe urma unchiului P. C., de pe urma bunicului P. C. și N. P..
Ulterior, reclamantului i s-au eliberat Titlurile de proprietate nr._/24/18.08.1995 și nr._/86/26.02.1998 si procesele verbale de punere în posesie nr. 1235 și 1236/29.05.1995 și nr. 5/18.11.2002, acestea fiind anulate prin Sentința civilă nr. 6544/12.11.2009 a Judecătoriei B..
Aceste Titluri au fost ridicate de C. locala Vernesti, iar prin adresa nr. 3039/14.08.2012, a comunicat reclamantului că, referitor la suprafața de teren arabil situată în tarlaua 74 – Burducari menționată in Sentința civilă nr. 303/1995, pentru a fi înscrisă în Titluri de proprietate pentru autorii P. Consantin si P. M., în urma verificării actelor de proprietate emise în acest amplasament, s-a constatat că, sunt deținute si înscrise în Titluri de proprietate având ca autori pe def. M. M..
Instanța fondului a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topo cadastru efectuat în prezenta cauză de expert V. T., atașat la filele 270 – 272 din dosar, terenul de 1900 mp solicitat de reclamant, are în fapt suprafața de 2493 mp din care 400 mp teren curți construcții și 2093 terenul care trebuia să aibă suprafața de 1900 mp, are număr cadastral 1400, și nu a fost măsurat de expert în dosarul în care s-a dat decizia 303/18.09.1995.
Cu privire la terenul în suprafață de 7200 mp, solicitat de reclamant, s-a reținut că, expertul l-a identificat, acesta fiind în continuarea terenului de 1900 mp din . de punctele de contur nr. 12-14-16-39-38-17-36-37-18-20-50-12, și fiind în suprafață de 6454 mp.
S-a reținut de asemenea că, terenul de 20.054 mp identificat de expertul A. P. în suplimentul la expertiză, astfel cum a fost reținut de instanță în Decizia civilă nr. 303/1995, este delimitat de punctele de contur 30-28-29-23-24-25-26-31-32-18-27-30, fiind hașurat, iar din analiza planului A, se observă că, terenurile solicitate de reclamant în prezenta cauză, respectiv terenurile ce au fost reconstituite defunctei M. M. si terenurile ce i-au fost reconstituite reclamantului prin Decizia civila nr. 303/18.09.1995, nu se suprapun, acestea nefăcând parte din terenurile ce au aparținut autorilor reclamantului, nereprezentând vechiul amplasament, astfel încât solicitarea reclamantului, ca aceste terenuri să fie incluse în titlul său, este neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut că, se observă din raportul de expertiză efectuat în cauză, pe planul B, că, expertul a reprezentat în galben, cartea funciară aferentă terenului de 7200 mp din tarlaua 74 aparținând autoarei pârâților, iar acesta este amplasat greșit, însă în teren este o altă situație.
Referitor la susținerile reclamantului că, aceste terenuri au aparținut familiei P. și nu familiei M., s-a reținut că, acesta este îndreptățit la reconstituire, având în vedere cererile de reconstituire formulate de reclamant și soluțiile pronunțate de instanța de judecată în urma plângerilor formulate, instanța a constatat că deja s-au analizat cererile sale de reconstituire, iar dacă aceste terenuri nu au fost solicitate de reclamant, mai întâi la C. Locala de fond funciar, și nu s-a urmat procedura administrativă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, susținerea sa este neîntemeiată.
Față de soluția ce urmează a se da cu privire la cererea reclamantului de anulare a Titlului de Proprietate nr._/37 eliberat la data de 05.12.1997 pe numele M. M. și de includere a acestor suprafețe în Titlul ce urmează a se elibera reclamantului, instanța a apreciat că, și capetele de cerere privind anularea certificatului de moștenitor nr. 185/25.08.2004 emis de BNP L. Sinica și a Certificatului de moștenitor nr. 77/19.05.2000 emis de BNP Lefetr Sinica si V. D., sunt neîntemeiate, terenurile din Titlul de proprietate a cărei anulare se solicită fiind în mod corect reținute la masa partajabilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P. C. criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului a arătat că a solicitat instanței de fond ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a titlului de proprietate nr._/37/1997 emis pe numele M. M., certificatul de moștenitor nr. 185/2004 și certificatul de moștenitor nr. 77/2008, solicitând ca în titlul de proprietate ce va fi emis pe numele de P. C. să fie incluse următoarele terenuri cu care să fie pus în posesie: suprafața de teren de 1.900 m.p teren arabil situată pe tarlaua 19, cu vecinătățile arătate în cererea introductivă, suprafața de 7.200 m.p teren arabil situat în tarlaua 74 cu vecinătățile indicate în acțiune, cererea sa fiind respinsă ca neîntemeiată de instanța fondului.
Susține că, prin sentința civilă nr. 1421 /200/2009, rămasă definitivă au fost anulate titlurile de proprietate nr._/24 din 18.08.1995 pe numele P. M. și nr._/86 din 26.02.1998 pe numele P. C. emise de comisia județeană, procesele verbale de punere în posesie nr. 1235/29.05.2005, nr. 1236/29.05.2005, precum și nr. 5/18.11.2002 cu obligația ca pârâta să procedeze la punerea în posesie a reclamantului P. C. în calitate de succesor al defuncților P. N.C. și P. M. si pe suprafața de teren menționată în dispozitivul deciziei civile nr. 303/18.09.1995 a Tribunalului B. și să înainteze pârâtei C. Județeană B. documentația necesară întocmirii titlului de proprietate pe numele P. C. și P. M..
Pârâta C. L. Vernești deși i-a ridicat cele două titluri de proprietate nu s-a conformat nici dispoziției Comisiei Județene B. și nici hotărârilor judecătorești încălcându-i cu bună știință și cu voință și într-un dispreț suveran față de cetățean, comunicându-i după 2 ani cu adresa nr. 3039/14.08.2012 că pe amplasamentul proprietății autorilor săi au fost emise alte titluri de proprietate printre care și pe numele M. M..
În cauza suspusă analizei, se arată în recurs, la cererea părților au fost administrate probe, recurentul înțelegând să critice hotărârea instanței de fond pentru modul defectuos în care a reținut situația de fapt ignorând practic înscrisurile de la dosar orientându-se numai așa cum raportul de expertiză întocmit de expert V. T., cu încălcarea normelor în materie și a Ordinului Ministerului Justiției nr. 1882/C/2011 privind obligativitatea avizării raportului de expertiză de către O.C.P.I a fost întocmit.
Arată recurentul că, la raportul de expertiză adus în discuție reclamantul a formulat obiecțiuni însă expertul nu a răspuns la obiectivele propuse și aprobate de instanță și prin adresa din data de 10.06.2014 instanța l-a obligat pe expert să răspundă la 5 întrebări punctuale în legătură cu expertiza întocmită acesta a refuzat, fără justificare. Mai mult, prin aceeași adresă instanța a cerut expertului să avizeze tehnic raportul la O.C.P.I conform O.M.J nr. 1882/2011, expertul refuzând să procedeze la avizarea lucrării.
Consideră astfel că, expertul a evitat să prezinte un raport la O.C.P.I, lucrarea neavând nici o valoare probatorie fiind întocmită cu încălcarea dispozițiilor legale.
Apreciază recurentul că, raportul de expertiză nu este nici concludent și nici util în cauză însă instanța de fond a apreciat că acest raport poate fi valorificat fără a-l corobora cu alte probe din dosar, în condițiile în care, în dosarul cauzei au fost administrate mai multe probe constând în înscrisuri unele autentice altele fiind cereri de înscriere în C.A.P, altele reprezentând cereri de reconstituire a dreptului de proprietate conform Legii nr. 18/1991, toate demonstrând fără putință de tăgadă temeinicia cererii reclamantului de a se îndrepta un abuz săvârșit de comisia locală, aspect confirmat și de decizia civilă nr. 303/1995 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2427/1993, irevocabilă, precum și de sentința civilă nr. 6544/12.11.2009 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, definitivă, ambele atașate la dosar, probe care nu au fost avute în vedere de instanța de fond.
De asemenea mai critică hotărârea primei instanțe pentru faptul că nu s-a aplecat cu atenție asupra cererilor de înscriere în C.A.P atât ale autorilor reclamantului cât și ale autorilor pârâților, precum și asupra cererilor acestora de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor toate atașate la dosar din care rezultă că autorii reclamantului au deținut teren în tarlaua 19 și 74 Burducari, iar autorii pârâților au deținut teren în tarlaua S..
Preluând raportul de expertiză deja analizat și fără a ține seama și de alte probe din dosar prima instanță a ajuns la concluzia la fel de greșită, că terenul deținut de autorii pârâților nu s-ar suprapune pe terenul în litigiu deținut de autorii reclamantului, concluzie care este contrazisă chiar de C. L. Vernești care prin adresa nr. 3039/14.08.2012 a comunicat reclamantului că referitor la suprafața de teren arabil situată în tarlaua 74 Burducani menționată în sentința civilă nr. 303/1995 pentru a fi înscris în titluri de proprietari emise în acest amplasament sunt deținute și înscrise în titluri de proprietate având ca autori și pe defuncta M. M..
Recurentul critică de asemenea hotărârea primei instanțe întrucât la pagina 3 aliniatul final, aceasta părăsește domeniul riguros al probelor plasându-se în zona alunecoasă a probabilităților prin folosirea conjuncției „ dacă”, menționând că, dacă aceste terenuri nu au fost solicitate de reclamant mai întâi la comisia locală și nu s-a urmat procedura administrativă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate susținerea sa este neîntemeiată.
Susține recurentul că, a urmat toată această procedură și pentru ca o hotărâre judecătorească să fie legală trebuie mai întâi să fie temeinică în sensul că, instanța de judecată trebuie să stabilească o situație de fapt reală numai în baza probelor administrate.
Această situație de fapt la rândul ei trebuie să se încadreze perfect în matricea care este reprezentată de lege, judecătorul trebuie să aibă un rol activ, să depună toate diligențele pentru administrarea probelor necesare aflării adevărului, să le cântărească, să le evalueze în coroborare unele cu altele astfel ca rezultanta să fie o hotărâre pe cât de temeinică pe atât de legală ceea ce nu este cazul în hotărârea criticată.
A solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond admiterea cererii introductive.
În drept, a invocat dispoz.art.304 pct.9 Cod prodc.civ. și art.312 alin.2 teza 1 Cod proc.civ.
In termen legal intimatul M. D. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.
A susținut că prin cererea de chemare în judecată recurentul reclamant a solicitat anularea în parte a titlului de proprietate nr._/37/1997 emis pe numele autoarei sale M. M. întrucât terenuri ce pretinde acesta că trebuie să-i fie reconstituite ar fi fost înscrise în mod greșit în titlul autoarei sale.
În recursul declarat recurentul a pretins că instanța de fond nu ar fi analizat în mod temeinic probele administrate,ori, prima instanță a analizat cu atenție cererile de înscriere în C.A.P ale autoarei acestuia și ale autorilor recurentului și au concluzionat că terenurile pretinse de recurent că i-ar aparține aparțin de fapt autoarei sale.
Apreciază că, în mod temeinic și legal instanța de fond a concluzionat că dacă, terenurile în litigiu nu au fost solicitate de reclamant mai întâi la C. L. de fond funciar și nu s-a urmat procedura administrativă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate susținerea recurentului este neîntemeiată.
A solicitat astfel respingerea recursului, menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală.
Examinând actele și lucrările dosarului și evaluând dovezile administrate în raport de conținutul cererii de chemare în judecată, a hotărârii recurate și a motivelor de recurs invocate, examinând cauza și sub toate aspectele, potrivit art.304/1 Cod procedură civilă., Tribunalul apreciază că recursul este fondat pentru următoarele motive:
Așa cum rezultă din considerentele ce preced, prin sentința a cărei recurare se solicită acțiunea formulată a fost respinsă de instanța de fond ca fiind neîntemeiată, reținând că reclamantul P. C. a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate cu privire la terenurile ce au aparținut bunicului sau, cerere admisă în parte de C. Locala de fond funciar Vernesti, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la o parte din terenuri.
Împotriva acestei Hotărâri reclamantul a formulat plângere la Judecătoria B., acțiune respinsă prin Sentința civila nr. 3918/03.05.1993, sentință modificată de instanța de recurs prin Decizia civilă nr. 303/18.09.1995, prin care s-a admis recursul si s-a dispus reconstituirea drepturilor de proprietate cu privire la terenurile prevăzute în raportul de expertiză efectuat de expertul A. P. și în suplimentul la acest raport de expertiză, fiind astfel reconstituit dreptul de proprietate pentru toate terenurile deținute de la autorii reclamanților, respectiv de pe urma bunicii lor P. M., matușii P. Efimița, unchiului P. C., bunicului P. C. și numitului N. P..
Ulterior pronunțării acestei sentințe, reclamantului i s-au eliberat Titlurile de proprietate nr._/24/18.08.1995 și nr._/86/26.02.1998 precum și procesele verbale de punere în posesie nr. 1235 și 1236/29.05.1995 și nr. 5/18.11.2002, acestea fiind însă anulate prin Sentința civilă nr. 6544/12.11.2009 a Judecătoriei B., titlurile fiind ridicate de C. locală Vernesti, care prin adresa nr. 3039/14.08.2012, a comunicat reclamantului că, referitor la suprafața de teren arabil situată în tarlaua 74 – Burducari menționată in Sentința civilă nr. 303/1995, pentru a fi înscrisă în Titluri de proprietate pentru autorii P. Consantin si P. M., în urma verificării actelor de proprietate emise în acest amplasament, s-a constatat că, sunt deținute și înscrise în Titluri de proprietate având ca autori pe def. M. M..
Instanța fondului a reținut de asemenea că, potrivit raportului de expertiză tehnică specialitatea topo cadastru efectuat în prezenta cauză de expert V. T., atașat la filele 270 – 272 din dosar, terenul de 1900 mp solicitat de reclamant, are în fapt suprafața de 2493 mp din care 400 mp teren curți construcții și 2093 terenul care trebuia să aibă suprafața de 1900 mp, are număr cadastral 1400, și nu a fost măsurat de expert în dosarul în care s-a dat decizia 303/18.09.1995, că, terenul în suprafață de 7200 mp, solicitat de reclamant, expertul l-a identificat, acesta fiind în continuarea terenului de 1900 mp din . de punctele de contur nr. 12-14-16-39-38-17-36-37-18-20-50-12, și fiind în suprafață de 6454 mp.
Din aceeași expertiză instanța fondului a reținut că, terenul de 20.054 mp identificat de expertul A. P. în suplimentul la expertiză, astfel cum a fost reținut de instanță în Decizia civilă nr. 303/1995, este delimitat de punctele de contur 30-28-29-23-24-25-26-31-32-18-27-30, fiind hașurat, iar din analiza planului A, se observă că, terenurile solicitate de reclamant în prezenta cauză, respectiv terenurile ce au fost reconstituite defunctei M. M. și terenurile ce i-au fost reconstituite reclamantului prin Decizia civila nr. 303/18.09.1995, nu se suprapun, acestea nefăcând parte din terenurile ce au aparținut autorilor reclamantului, nereprezentând vechiul amplasament, astfel încât solicitarea reclamantului, ca aceste terenuri să fie incluse în titlul său, este neîntemeiată.
Instanța de fond a reținut de asemenea că, se observă din raportul de expertiză efectuat în cauză, pe planul B, că, expertul a reprezentat în galben, cartea funciară aferentă terenului de 7200 mp din tarlaua 74 aparținând autoarei pârâților, iar acesta este amplasat greșit, însă în teren este o altă situație.
Referitor la susținerile reclamantului că, aceste terenuri au aparținut familiei P. și nu familiei M., s-a reținut că, acesta este îndreptățit la reconstituire, având în vedere cererile de reconstituire formulate de reclamant și soluțiile pronunțate de instanța de judecată în urma plângerilor formulate, instanța constatând că deja s-au analizat cererile sale de reconstituire, iar dacă aceste terenuri nu au fost solicitate de reclamant, mai întâi la C. Locala de fond funciar, și nu s-a urmat procedura administrativă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, susținerea sa este neîntemeiată.
P. recursul promovat recurentul petent critică sentința instanței de fond pe care o consideră ca fiind netemeinică și nelegală, recursul fiind întemeiat pe disp. art. 304 pct.9 Cod prodc.civ. și art.312 alin.2 teza 1 Cod proc.civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs, se invocă în primul rând modul defectuos în care a reținut instanța fondului situația de fapt ignorând înscrisurile de la dosar, soluția fiind întemeiată doar pe conținutul raportului de expertiză întocmit de expert V. T., cu încălcarea normelor în materie și a Ordinului Ministerului Justiției nr. 1882/C/2011 privind obligativitatea avizării raportului de expertiză de către O.C.P.I . S-a susținut că, la raportul de expertiză a formulat obiecțiuni însă expertul nu a răspuns la obiectivele propuse și aprobate de instanță deși prin adresa din data de 10.06.2014 instanța l-a obligat pe expert să răspundă la 5 întrebări punctuale în legătură cu expertiza întocmită cerându-i și să avizeze tehnic raportul la O.C.P.I conform O.M.J nr. 1882/2011 însă acesta a refuzat, fără justificare.
Tribunalul examinând această critică constată că este întemeiată motivat de faptul că, în primul rând, contrar celor reținute de instanța de fond, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu recurentul-reclamant a urmat atât procedura administrativă cât și pe cea jurisdicțională prevăzută de Legea 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, instanța de recurs prin Decizia 303/18.09.1995, recunoscându-i integral dreptul asupra terenurilor solicitate, terenuri în care se regăsesc și cele în litigiu.
Cu toate acestea, deși instanța fondului face trimitere la decizia mai sus menționată, reține în mod cu totul nejustificat că, - acesta este îndreptățit la reconstituire, având în vedere cererile de reconstituire formulate de reclamant și soluțiile pronunțate de instanța de judecată în urma plângerilor formulate, și constată că, deja s-au analizat cererile sale de reconstituire, iar dacă aceste terenuri nu au fost solicitate de reclamant, mai întâi la C. L. de fond funciar, și nu s-a urmat procedura administrativă cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate, susținerea sa este neîntemeiată.
Mai mult, se poate observa că, soluția pronunțată de instanța fondului se bazează pe un probatoriu incomplet, respectiv preponderent pe un raport de expertiză contradictoriu și contestat de părți, raport prin care expertul nu răspunde obiectivelor stabilite de instanță la momentul încuviințării expertizei, nu răspunde la obiecțiunile formulate de reclamantul recurent și nici nu procedează la avizarea lucrării, procedură de avizare la care instanța renunță în mod nejustificat, în condițiile în care, deși convocat pentru termenul din 17.09.2014, expertul nu se prezintă și nici nu procedează la completarea lucrării întocmite.
P. probele administrate de instanța de fond, tribunalul constată că hotărârea are la bază un material probator insuficient și neconcludent pentru soluționarea cauzei, iar raportul întocmit de expert nu este de natură a stabili situația juridică reală a terenurilor ce fac obiectul litigiului, aspect ce se regăsește în mod constant în obiecțiunile făcute de părți cu privire la modul de întocmire a lucrării și la care expertul nu a înțeles să răspundă.
Apreciind că Judecătoria B. a făcut o insuficientă cercetare a fondului și văzând că este necesară administrarea de probatorii suplimentare, apte să lămurească pe deplin situația de fapt, probatorii a căror administrare nu este posibilă în recurs, tribunalul, reținând și superficiala motivare a hotărârii primei instanțe aspect de natură a contura aceeași concluzie a insuficientei cercetări a fondului, urmează ca, în baza art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 al. 3 Cod procedură civilă, să caseze sentința pronunțată și să trimită cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare se vor suplimenta probatoriile cu acte precum și prin refacerea lucrării de expertiză de același expert sau întocmirea altei lucrări, urmând a se identifica terenurile care fac obiectul litigiului, evidențierea lor pe schița anexă la raport și stabilirea situației juridice a acestora, concluzii în raport de care se poate stabili dacă cererea cu care a fost investită instanța fondului este sau nu întemeiată.
Față de cele reținute mai sus tribunalul apreciază că recursul de față este fondat, astfel că în temeiul art.312 al.1 c.p.c. urmează să-l admită și să caseze sentința recurată, trimițând cauza spre rejudecare, la aceeași instanță de fond, pentru suplimentarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere și celelalte motive de recurs invocate de către recurentul reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de reclamantul P. C. domiciliat în București . ., ., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet avocat C. I. cu sediul în București ., ., ., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 14.10.2014 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu pârâții C. J. B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE PRIVATĂ ASUPRA TERENURILOR cu sediul în B. .. 48, județul B., C. L. VERNEȘTI PENTRU APLICAREA LEGILOR DE FOND FUNCIAR cu sediul în ., M. D. domiciliat în B., cartier Episcopiei, ., ., M. A. domiciliată în București, ., ., . sector 5, M. O. domiciliată în București, ., ., . sector 5,, N. G. domiciliată în . domiciliată în . reprezentată de N. Ș. domiciliat în ., Județul B..
Casează sentința recurată si trimite cauza spre rejudecare aceleași instanțe pentru completarea probatoriilor în vederea stabilirii corecte a situației de fapt.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Februarie 2015
Președinte, E. P. | Judecător, A. M. | Judecător, M. Ș. |
Grefier, R. O. |
Red.M.Șdos.fond-_
Teh.red.M.Ș/A.P/2ex. jud.fond –M.B.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1722/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1770/2015.... → |
|---|
