Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 287/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 287/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 16-01-2015 în dosarul nr. 24531/200/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 287/2015
Ședința publică de la 16 Ianuarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A.-M. D.
Judecător G. S.
Grefier D. H.
Pe rol judecata apelului declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sectorul 6, împotriva încheierii de ședință din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu debitorul D. D. R. cu domiciliul în mun. B., ., jud. B..
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată; cererea de apel a fost comunicată intimatului; acesta neformulând întâmpinare, după care:
Tribunalul reține cauza în pronunțare.
După deliberări,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub nr._, la data de 15.10.2014, petentul B. A. AILINCAI, a solicitat încuviințarea executării silite, in toate modalitățile de executare, a titlului executoriu reprezentat de procesul verbal de constatare a contravenției . nr._/12.12.2011, întocmit de C.N.A.D.N.R. SA – CESTRIN, împotriva debitorului D. R. D., la cererea creditoarei C.N.A.D.N.R. S.A. prin Direcția Regionala de Drumuri si Poduri București, ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 7379/2014.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că debitorul a refuzat să execute de bunăvoie obligațiile stabilite în sarcina sa prin titlul executoriu menționat, motiv pentru care s-a solicitat executarea silită.
În drept au fost invocate dispozițiile art.665 alin.1 C.proc.civ.
Îndovedire, creditorul a uzat la instanța de fond de proba cu înscrisuri.
În urma probelor administrate, Judecătoria B. a pronunțat încheierea din 20.10.2014, prin care a respins cererea de încuviințare executare silită.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
”Potrivit art. 665 alin. 1 C. pr. Civ, executorul judecătoresc solicită încuviințarea executării silite, în maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, instanței de executare, căreia îi va înainta în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută la art. 664 alin. 1 și dovada taxei de timbru. Totodată vor fi avute în vedere dispozițiile și considerentele deciziei Curții Constituționale nr. 348/2014 publicată în Monitorul Oficial nr.529 din data de 16.07.2014, decizie prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art.650 alin.1 C.proc.civ. referitoare la instanța de executare, mai sus redate.
Potrivit dispozițiilor art. 632 C.proc.civ, executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu, care poate fi reprezentat de o hotărâre judecătorească executorie, o hotărâre judecătorească definitivă, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare.
Conform art. 37 din OG 2/2001,procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
În cauză procesul verbal de contravenție a fost comunicat petentului prin afișare, astfel cum rezultă din procesul verbal de îndeplinire a procedurii de comunicare a procesului verbal atașat la dosar.
Instanța constată că procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal, nefiind respectate dispozițiile deciziei în interesul legii a ICCJ nr. 10/2013, conform căreia în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 27 teza I raportat la art. 14 alin. (1), art. 25 alin. (2) și art. 31 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că: Modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Cerința comunicării procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Potrivit art. 517 alin.4 din codul de procedură civilă, dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțele de judecată de la data publicării deciziei în Monitorul oficial al României.
În cauză instanța constată că procesul verbal a fost comunicat prin afișare, deși potrivit dispozițiilor Deciziei în Interesul Legii, comunicarea procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
Procesul verbal de contravenție nefiind comunicat în mod legal, se consideră că nu a fost comunicat
Cum potrivit art. 37 din OG 2/2001, doar procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească definitivă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate, în condițiile în care, în speță, procesul verbal nu a fost comunicat în mod legal, termenul de atacare a acestuia nu a început să curgă, și prin urmare, nu poate constitui titlu executoriu. „
Împotriva acestei încheieri a declarat apel C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivare, s-a arătat, în esență că, potrivit art. 27 din O.G. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, „comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”, fiind la atitudinea expeditorului (emitentul documentului) modalitatea de comunicare, aceasta fiind alternativa și nu subsidiara, așa cum a reținut instanța.
Astfel, susține apelanta că emiterea și comunicarea procesului-verbal de contravenție în cauză a fost efectuat în termenul imperativ prevăzut de lege, cu respectarea dispozițiilor art. 3 coroborat cu art. 14 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare.
Solicită instanței de apel să constate faptul că procesul-verbal de contravenție a fost emis în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar comunicarea acestuia s-a efectuat în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii.
S-a învederat instanței că debitorul nici nu a formulat plângere împotriva procesului - verbal de contravenție și nici nu a achitat de bună voie obligația stabilită prin procesul - verbal de contravenție.
A invocat art. 37 din O.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Obligarea la plata tarifului de despăgubire este o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite, respectiv utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, care a avut ca rezultat un prejudiciu cauzat CNADNR – S.A., în calitate de administrator al rețelei de drumuri naționale și autostrăzi, astfel cum este statuat de dispozițiile O.U.G. nr. 84/2003, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, stabilirea tarifului de despăgubire este întemeiată pe dreptul CNADNR – S.A. de a beneficia de repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și, în consecință, și recuperarea creanțelor aferente.
Această creanță, de drept comun, este supusă regulilor de procedură civilă, iar în caz de neexecutare de bunăvoie din partea debitorului, se execută la cererea creditorului de către executorul judecătoresc.
În opinia apelantei, instanța de fond trebuia să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 638 NCPC raportat la art. 640 NCPC și la art. 37 din O.G. nr. 2/2001 și să constate faptul că procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. De asemenea, instanța de fond trebuia să constate faptul că creanța este certă, lichidă și exigibilă, întrunind cerințele art. 662 alin. 1-3 NCPC.
Mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite fiind o procedură necontencioasa, judecătorul fondului realizează o cercetare formală si limitată ( „pipăie fondul”) la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond, cum ar fi nelegalitatea actului, neînceperea curgerii termenului de a ataca titlul ori prescrierea dreptului de a cere executarea silită ca urmare a nerespectării dispozițiilor privind comunicarea actului, aceste aspecte fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
De asemenea, instanța de fond, în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare în România, în momentul pronunțării și deliberării asupra încuviințării executării silite, avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, care stabilesc: „dispozițiile Codului de Procedură Civilă privitoare la titlurile executorii se aplică si hotărârilor judecătorești sau altor înscrisuri pronunțate ori, după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formula executorie.”
Totodată, învederează apelanta, potrivit art. 665 alin. 2 NCPC, încuviințarea executării silite se face fără citarea părților, tocmai pentru faptul că procedura încuviințării executării silite este o procedura necontencioasă, legiuitorul reglementând clar acest aspect.
Prin urmare, a considerat că, în această fază, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesul-verbal de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, și că nu s-ar impune să se facă distincțiile la care trimite Decizia nr. 10/2013 a ICCJ, întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege.
În drept, au fost invocate prevederile art. 665 alin. 6 NCPC, art. 466 și următoarele NCPC.
Apelanta a depus la dosar înscrisuri, filele 8-18.
Intimatul deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul apreciază că apelul este nefondat, din următoarele considerente:
Raportat la situația de fapt concretă, Tribunalul constată că, obiectul acțiunii, îl constituie cererea creditoarei C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin executorul judecătoresc, de încuviințare a executării silite a procesul-verbal de constatare a contravenției, pentru începerea executării în vederea recuperării sumei de 28 euro, tarif de despăgubire.
Sub acest aspect, Tribunalul reține că potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului.
În raport de prevederile art. 31 al.1 din OG2/2001, care reglementează modalitatea formulării plângerii în termen de 15 zile de la comunicarea procesului-verbal, Tribunalul constată că prevederile acestei ordonanțe, care reprezintă legea cadru în materia contravențiilor, la momentul pronunțării prezentei decizii au fost interpretate printr-un recurs în interesul legii de către Î.C.C.J..
Sub acest aspect, Tribunalul reține că prin decizia nr.10 din 10.06.2013, Î.C.C.J. a dat o interpretare aplicării dispozițiilor art. 27 al.1 teza I raportat la art. 14 al.1, art.25 al.2 și art. 31 al.1 din OG 2/2001, statuând că modalitatea de comunicare a procesului-verbal de contravenție și a înștiințării de plată prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă cu aviz de primire. Cerința comunicării procesului verbal de contravenție și a înștiințării de plată este îndeplinită și în situația refuzului expres al primirii corespondenței, consemnat în procesul-verbal încheiat de funcționarul poștal.
Față de dezlegarea acestei probleme de drept, ce este obligatorie pentru instanțe, Tribunalul, constată că atâta timp cât apelanta nu a realizat comunicarea acestuia prin poștă cu aviz de primire, cerință primordială stabilită prin decizia susmenționată, CNADNR SA, conform dovezilor administrate, a îndeplinit doar obligația subsidiară de comunicare.
Totodată, Tribunalul reține că pentru a fi titlu executoriu, fără nicio altă formalitate, art. 37 din O.G. nr. 2/2001 prevede: „Procesul-verbal neatacat în termenul prevăzut la art. 31, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate”. Norma trimite la art. 31, care, pentru atacarea procesului-verbal, la alin. 1, dispune: „Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia”.
Din coroborarea acestor norme cu cele referitoare la comunicarea procesului-verbal, astfel cum au fost interpretate prin decizia în interesul legii, obligatorie pentru judecător, în temeiul art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, Tribunalul constată că, pentru a începe să curgă termenul de 15 zile de la data comunicării, în interiorul căruia persoana sancționată este îndreptățită să formuleze plângere împotriva procesului verbal de contravenție, este necesar ca actul de sancționare să fie înmânat sau comunicat prin poștă, cu aviz de primire, în principal. Numai în subsidiar, dacă organul constatator nu a putut transmite actul de sancționare în această modalitate, se poate proceda la afișarea la domiciliul sau sediul contravenientului, operațiune care să fie atestată de un martor.
Din dosarul de executare atașat, Tribunalul constată că apelanta nu a făcut dovada că a comunicat procesul verbal de contravenție în modalitatea principală, prevăzută de art. 27 alin. 1 teza I din O.G. nr. 2/2001, ci a afișat procesul-verbal de contravenție la domiciliul intimatului, fără să procedeze la recomunicarea actului înainte de a cere executarea silită.
În acest context, așa cum corect a reținut și instanța de fond, o astfel de comunicare, se impunea, deoarece procesul-verbal neatacat în termenul de 15 zile, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate. În lipsa unei comunicări valabile, termenul de 15 zile, prevăzut pentru plângere, nu începe să curgă, astfel încât nu se poate reține împlinirea termenului pentru a se aprecia că procesul-verbal este neatacat în termen.
În conformitate cu art. 665 alin. 5 pct. 2 din Codul de procedură civilă, se constată că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite „dacă hotărârea sau, după caz, înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu”.
Conform art. 638 alin. 1 pct. 3 din Codul de procedură civilă, sunt titluri executorii și pot fi puse în executare silită, titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște putere executorie. Art. 37 din O.G. nr. 2/2001 recunoaște puterea executorie a procesului-verbal de contravenție neatacat în termenul de 15 zile, de la data comunicării, însă, cât timp comunicarea unui asemenea act nu s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor legale, nu a început să curgă termenul în care debitorul intimat avea posibilitatea să formuleze plângere, iar procesul-verbal nu a devenit executoriu.
Susținerile apelantei în sensul cercetării doar formale a procedurii încuviințării executării silite care este o procedură necontencioasă judiciară, nu pot fi acceptate, întrucât analiza caracterului titlului executoriu nu este de ordine privată, instanța fiind obligată să analizeze condițiile pe care trebuie să le îndeplinească un înscris sau hotărârea judecătorească, pentru a deveni titlu executoriu. Această analiză se impune a fi efectuată și în privința hotărârilor judecătorești pronunțate în primă instanță, care nu sunt executorii de drept și a căror încuviințare se solicită, instanța de executare verificând procedura de comunicare, pentru că numai dacă aceasta a fost legal îndeplinită, se poate stabili că nu a fost exercitată calea de atac, iar hotărârea a devenit definitivă, conform art. 633 și 634 din Codul de procedură civilă).
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge, ca nefondat, apelul.
Hotărârea este definitivă în baza art. 634 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A., prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, cu sediul în mun. București, .. 401A, sectorul 6, împotriva încheierii de ședință din 20.10.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, având ca obiect încuviințare executare silită, în contradictoriu cu debitorul D. D. R., cu domiciliul în mun. B., ., jud. B..
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Ianuarie 2015.
Președinte, A.-M. D. | Judecător, G. S. | |
Grefier, D. H. |
G.S. 19 Ianuarie 2015
Tehnored.E.C./5ex.
Judecătoria B.
Dosar fond:_
Judecător fond: P. E.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 614/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 353/2015.... → |
|---|
