Revendicare imobiliară. Decizia nr. 57/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 57/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 25-02-2015 în dosarul nr. 175/287/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B. - SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 57
Ședința publică de la 25 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. R.
Judecător I. M.
Judecător G. I. R.
Grefier E. D.
Pe rol, judecata recursului formulat de reclamanta S. N., domiciliată în oraș Gura Humorului, ., județ Suceava, împotriva sentinței civile nr. 945/25.07.2014, pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat în dosarul nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamanții V. V., V. C., V. M., domiciliați în comuna Mânăstirea Humorului, . Suceava, M. A., cu domiciliul în comuna Mânăstirea Humorului, ., județ Suceava, P. F., P. G., P. M., T. G., la familia P. F., FÎȘCU V., P. I., BUGANIUC L. G., toți domiciliați în . Suceava, D. I., domiciliat în . Suceava, pârâții S. S., domiciliată în com.Mânăstirea Humorului, ., nr.4, județ Suceava, C. R., domiciliat în comuna Mânăstirea Humorului, ., nr.127, județ Suceava, T. R., domiciliată în comuna Mânăstirea Humorului, ., ., județ Suceava, S. C. și S. D. E., ambii domiciliați în București, ., sector 2, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Z. V., București, ..11, ..4, ..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 18.02.2015, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, ce face corp comun cu prezenta. Pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru termenul din 25.02.2015.
După deliberări,
TRIBUNALUL:
Asupra recursului civil de față:
La data de 29.01.2014, sub dosar nr._, pe rolul Judecătoriei Rm Sărat a fost înregistrată cauza cu obiect revendicare privind pe reclamanții V. V., V. C., V. M., S. N. prin procurator S. I., M. A., P. F., P. G., P. M., T. G., Fîșcu V., P. I., B. L. G., D. I., în contradictoriu cu pârâții S. S., C. R., T. R., S. C., S. D. E..
Cauza provine din strămutări, prin admiterea cererii formulate de pârâții S. D. E. și S. C., așa cum rezultă adresa din data de 15.01.2014 emisă de ÎCCJ în dosarul nr._, prin care s-a dispus și păstrarea actelor de procedură.
Prin cererea cu care a fost inițial învestită Judecătoria Gura Humorului, sub dosar cu nr._, reclamanții P. V., M. A., V. F., D. M., S. N., au chemat în judecată pe pârâtele S. S. și C. E., solicitând ca prin sentința ce se va pronunța, „pârâta” să fie obligată să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 1 ha. teren pădure situată pe raza comunei Mânăstirea Humorului, în punctul „Paduman”, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii reclamanții au arătat că, așa cum rezultă din cuprinsul hotărârii nr.1428/17.11.2005, a fost admisă contestația și, pe cale de consecință, s-a dispus includerea numitei P. V., ca moștenitor după defunctul G. A., validat la poziția nr. 187 din anexa 54 prin hotărârea nr. 16/27.03.2005 a Comisiei Județene, în ceea ce privește suprafața de 1 ha pădure situată în punctul Paduman, că s-a reținut că justifică un drept de pe urma străbunicului matern, G. A., având calitate de moștenitoare a mamei sale Fîșcu E., decedată în anul 2002, că nu există niciun contract din care să rezulte că G. A. ar fi vândut dreptul său de pădure numitului C. C., ci doar afimații și mențiuni din tabelul obșnenilor și de la Arhivele Statului, însă nu s-a făcut dovada identității de drepturi dintre cel obținut de autorul lor și cel al autorului „intervenientei”, că, în actele depuse de intervenientă autorul său figurează înscris în tabel la nr. crt. 139, poziția 160 și vine în contradicție cu actul eliberat de arhivele statului, unde acest defunct apare înscris la nr. crt. 161, poziția 87, iar într-un alt tabel, la nr. crt. 160, poz. 87., că hotărârea pronunțată în dosarul nr._ nu le este opozabilă și de aceea solicită compararea titlurilor.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea acțiunii au fost depuse, în copie, înscrisuri: sentința civilă nr. 814/31.05.2007, sentința civilă nr. 819/2008.
Pârâta S. S. a formulat întâmpinare prin care, în esență, a arătat că autorul său C. C. a D., decedat la data de 27.08.1978 a fost proprietarul unui drept de pădure – 6,22 ha – situat pe raza localității Mânăstirea Gura Humorului, teren cumpărat de la G. A., fapt atestat prin certificatul nr. 120/5.03.2001 al Direcției Județene Suceava a Arhivelor Naționale, că, autorul său apare și în tabelul nominal cu membrii ce compun obștea de pădure Mânăstirea Humorului, precum și partea pe care o deține, că, prin hotărârea nr. 727/15.05.2003 Comisia Județeană Suceava a validat pozițiile nr. 1-219 din Anexa 54 întocmită pentru Asociația „Padu M.” Mânăstirea Humorului, că, în baza titlului de proprietate nr. 40/5.05.1993 li s-a reconstituit după autorul C. C. dreptul de proprietate pentru suprafața de 1 ha. pădure, că reclamanta, alături de ceilalți moștenitori, s-a prevalat de drepturile deținute de autorul lor anterior vânzării prin care C. C. a dobândit un drept de pădure și așa s-a procedat la o dublă reconstituire, eroare recunoscută de comisia de fond funciar care, prin adresa nr. 1193/6.02.2007, a comunicat că, din documentația pe care o deține, a reieșit că autorul reclamantei a înstrăinat dreptul său de pădure, că a învestit instanța cu cerere prin care a solicitat anularea Hotărârii nr. 61/2008 a Comisiei Județene Suceava și modificarea anexei 54, poziția 187, în sensul excluderii moștenitorilor după G. A. și introducerea moștenitorilor lui C. C. și reconstituirea în favoarea sa și a numitei C. E. a dreptului de proprietate pentru diferența de 5,22 ha. pădure, acțiunea fiind admisă prin sentința civilă nr. 819/2008.
Cererea nu a fost întemeiată în drept.
În susținerea cererii au fost depuse acte: titlu de proprietate nr. 40/1993, certificat de deces . nr._- C. E.-, certificat de deces C. C., certificat căsătorie S. S. (fostă C.), proces verbal din data de 30.1]2.1993, tabel nominal cu membrii care compun obștea pădurii Mânăstirea Humorului, certificat nr. 120/2001 eliberat de D.J.Suceava a Arhivelor Naționale, Tablou cu membrii și drepturile respective din pădurea Mânăstirea Humorului.
Prin sentința civilă nr. 1374/19.11.2010, s-a respins acțiunea reclamanților, reținându-se că aceștia nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, reclamantul având sarcina de a face dovada lucrului revendicat și nu pârâtul.
Prin decizia civilă nr. 373/21.02.2012, Tribunalul Suceava, a admis recursul formulat de reclamanta S. N., a casat în totalitate sentința civilă nr. 1374/2010 și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Suceava a reținut că sentința civilă nr. 819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului nu a fost pronunțată în contradictoriu și cu reclamanții, deși efectul său i-a vizat în mod direct și nu poate fi opusă decât părții care a stat în litigiu, iar pe de altă parte, reclamanții opun ca titlu înscrierile din cartea funciară nr. 900, urmând a se solicita părților probe certe din care să rezulte că autorul reclamanților ar fi înstrăinat dreptul său de pădure autorului pârâților, care pleacă de la prezumția că autorul lor s-ar fi înscris în anul 1943 în locul autorului reclamanților, fără a produce o altă dovadă certă, iar hotărârea judecătorească nu le este opozabilă, nu poate fi considerată o dovadă a dreptului de proprietate din partea pârâților.
După rejudecare, reclamanta S. N., a solicitat obligarea pârâtei să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de un drept pădure, ce reprezintă suprafața de 6,22 ha. teren pădure, situată în punctul Padu M., Mânăstirea Gura Humorului.
La data de 6.12.2012, reclamanta S. N. a solicitat introducerea în cauză, în calitate de pârât, a numitului T. P., cumpărător al terenului reconstituit pârâtei S. S. prin titlul de proprietate nr. 40/1993, cerere admisă prin încheierea din data de 10.01.2013.
De asemenea, pe parcursul procesului au decedat o parte dintre reclamanți, fiind introduși în cauză moștenitorii acestora, iar reclamanta D. M., era decedată la data promovării acțiunii, așa cum rezultă din certificatul depus la dosar ( fila 72 – dosar_ – primul ciclu procesual), în al doilea ciclu procesual, prin încheierea din data de 25.03.2013 dispunându-se introducerea în cauză a moștenitorilor cumpărătorului T. P. (decedat la data de 7.02.2012) și al reclamantei D. M.(decedată în 1999), numiții T. R. și D. I..
În vederea soluționării cauzei s-a încuviințat proba cu acte.
Instanța a analizat excepțiile de procedură, precum și cele de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamanților, instanța a respins-o, reținând că, prin sentința civilă nr. 814/31.05.2007 a Judecătoriei Gura Humorului, definitivă prin nerecurare, s-a dispus includerea reclamantei P. V., alături de pârâții M. A. (A.), Voloșciuc F., D. M. pe tabelul celor îndreptățiți să primească dreptul de pădure după autorul comun G. A. și s-a respins cererea de intervenție formulată de S. S., ca prematur introdusă.
Reclamanții din cauză, descendenți ai autorului G. A., au legitimitatea procesuală activă în cauză atâta timp cât pretind un drept din moștenirea acestuia, cu privire la care au parcurs etapele legii speciale, au calitate de titular al dreptului subiectiv afirmat, prin urmare, au dreptul de a reclama în justiție și de a li se răspunde la pretențiile formulate.
Referitor la excepția tardivității formulării cererii modificatoare a acțiunii, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
La al patrulea termen de judecată, după casarea hotărârii, reclamanții prin apărător au „precizat” cererea revendicând un drept de pădure – 6,22 ha - și nu doar suprafața de 1 ha. pădure, cerere care a fost pusă în discuție la acel termen (4.10.2012), iar instanța a respins-o pe de o parte apreciind că este vorba despre o modificare a pretențiilor, iar pe de altă parte față de opoziția pârâtei S. S..
Cererea a fost reiterată la data de 4.03.2013, când instanța a prorogat pronunțarea asupra excepțiilor și cererilor la un termen următor, însă nu au mai fost luate explicit în dezbateri chestiunile legate de cererea precizatoare, așa încât, deși prin decizia de strămutare s-a dispus menținerea actelor de procedură, instanța a apreciat că prin reiterarea cererii și prin lipsa tranșării chestiunii în discuție, poate să se pronunțe asupra sa.
Prin solicitarea unei diferențe de 5,22 ha. teren nu s-a modificat cererea de chemare în judecată, obiectul litigiului dedus judecății este tot revendicare, fiind vorba despre o modificare a câtimii cererii, ceea ce, potrivit prevederilor fostului art. 132 C.p.c., era permis. Instanța a apreciat că este întemeiat să se raporteze la acest text legal, față de data sesizării instanței și de prevederile art. 3 al. 1 din Legea nr. 76/2012, potrivit cărora, dispozițiile codului de procedură civilă se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după ..
În ceea ce privește faptul că cererea modificatoare nu a fost timbrată corespunzător valorii terenurilor pentru care s-a mărit câtimea, atâta vreme cât nu s-a pus în vedere părților această obligație, nu li se poate aplica nici sancțiunea anulării și nici aceea a lipsirii de dreptul de a le fi analizată cererea, întrucât nu se poate reține o culpă a acestora.
Referitor la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților S. D. E. și S. C., instanța a respins, având în vedere faptul că aceștia sunt dobânditori succesivi ai dreptului de proprietate asupra suprafeței de 1 ha. teren ce face obiectul revendicării, apreciind că există identitate între persoana acestora și cel obligat la raportul juridic dedus judecății.
În ceea ce privește excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului T. P., excepție dirimantă și care poate fi invocată în orice fază a procesului, instanța a admis-o, întrucât la data la care s-a solicitat introducerea acestuia în proces – 6.12.2012 – potrivit certificatului depus la dosar - acesta era decedat de la data de 7.02.2012 (fila 7 – vol. III).
Capacitatea de folosință, ca o condiție a exercitării acțiunii civile trebuie să existe la momentul sesizării instanței.
Acțiunea civilă pornită împotriva unei persoane decedate este îndreptată împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, situație în care acțiunii îi lipsește una din condițiile de validitate, cea privitoare la capacitatea părților de a sta în judecată.
Moștenitorul acestuia T. R. nu putea sta în proces deoarece aceasta nu poate dobândi decât aceeași poziție procesuală pe care ar fi avut-o cel în locul căruia este introdusă în proces, ori la momentul chemării în judecată a dobânditorului terenului, T. P., fiind decedat, nu putea avea calitate procesuală.
Prin sentința civilă nr. 945/2014 din data de 25 iulie 2014, Judecatoria Ramnicu –Sarat a respins excepția lipsei calității procesual active, excepția tardivității formulării cererii de modificare a acțiunii si excepția lipsei calității procesual pasive a pârâților S. D. E. și S. C.. Totodata a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului T. P., iar pe fond, a respins acțiunea formulată, însușită și continuată de reclamanții V. V., V. C., V. M., S. N. prin procurator S. I., M. A., P. F., P. G., P. M., T. G. (la familia P. F.), Fîșcu V., P. I., B. L. G., D. I. în contradictoriu cu pârâții S. S.,, C. R.,T. R., S. C., S. D. E.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanții din prezenta cauză, sunt succesori în drepturi ai autorului G. A..
După adoptarea legilor fondului funciar, aceștia s-au adresat cu cerere Comisiei locale pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenului Gura Humorului, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru un drept de pădure – 6,22 ha. – situate pe raza . admisă și validată de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Suceava(fila 6 – dosar nr._ . )
Pârâtele S. S. și C. E., sunt succesoare în drepturi ale autorului C. C. (C. ) a D. și, de asemenea, în temeiul legilor fondului funciar au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 1 ha. teren, cerere admisă și pentru care s-a eliberat la data de 5.05.1993 titlul de proprietate nr. 40.
La data de 22.07.1996, S. S., și ulterior, la data de 23.07.1997, C. E., și-au înstrăinat, prin acte autentice de vânzare –cumpărare, cotele indivize de ½ din suprafața de 1 ha. teren pădure, reconstituită în baza legii 18/1991 conform titlului de proprietate nr. 40/1993, format din două trupuri, situată în parcelele topo nr. 2108/302 și 2018/303 din CF nr. 2225 numitului Tomasciu P., care, la rândul său, în anul 2011, prin act autentificat sub nr. 3189, le-a înstrăinat pârâților S. D. E. și S. C..
Ulterior, pârâtele au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 5,22 ha., cerere respinsă prin hotărârea nr. 61/23.01.2008 s Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate Gura Humorului.
Împotriva acestei hotărâri, S. S. a formulat contestație, admisă prin sentința civilă nr. 819/22.05.2008.
Prin aceeași sentință s-a modificat și anexa 54, poziția 187 în sensul excluderii moștenitorilor după G. A. și introducerea în anexă, la această poziție, a moștenitorilor după C. C. (C.) a D..
Terenul solicitat, așa cum reiese din toate actele de la dosar, a făcut parte din obștea comunei Mânăstirea Gura Humorului, căreia i s-a eliberat titlu de proprietate nr. 653/2003 în baza registrului drepturilor obștenilor din . înscris în CF nr. 900 a comunei, prin care în baza hotărârii nr. 727/15.05.2003 a Comisie de fond funciar Suceava s-a reconstituit drept de proprietate pentru toate persoane înscrise tabelul obștii, (fila 34- vol III) .
Acțiunea în revendicare este acțiunea reală și petitorie, prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cerere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
În ceea ce privește proba dreptului de proprietate, reclamantul este acela care trebuie să facă dovada pozitivă că el este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, pârâtul posesor având o poziție pur pasivă, în favoarea sa operând o prezumție de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei.
Potrivit dispozițiilor art. 563 C.civ. (aplicabil în speță față de dispozițiile art. 5 din Legea nr. 71/2011 conform căruia dispozițiile Codului civil se aplică și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării sale în vigoare derivate… din raporturile de proprietate…, dacă aceste situații juridice subzistă după . codului civil), proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept, dovada dreptului de proprietate în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară urmând a se face cu extrasul de carte funciară.
Conform adresei nr._/10.07.2014, în CF nr. 900, proprietar tabular este Composesoratul de pădure Gura Humorului, iar parcele nr. 2108/302 și 2108/303 s-au format prin dezmembrarea parcelei nr. 2108/7. (pag 185- vol I- dosar_ )
Din înscrisul depus la fila 16 – vol. III- dosar nr._ ), rezultă că în CF 900, proprietar tabular pentru suprafața de 1 ha. pădure sunt pârâta S. S. și sora sa, C. E., ulterior fiind înscrise drepturile de proprietate pentru această suprafață de teren, pe numele dobânditorilor succesivi, T. P., respectiv S. E. D. și S. C. (fila 58-64).
Potrivit mențiunilor din CF. 911 din data de 25.05.1998 privind înscrierea dreptului de proprietate al obștii de pădure a comunei Mânăstirea Humorului, s-a încorporat dreptul de proprietate pentru A. G. cu un drept pădure, în baza dispozițiilor art. 29 și urm C.Silvic. (fila 92- vol. II).
Prin urmare instanța va trebui să stabilească dreptul căreia dintre părți este mai caracterizat.
În ceea ce privește suprafața de 1 ha. teren pădure instanța reține că pârâtei S. S. și surorii sale C. E., autoarea pârâtului C. R., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acesteia, s-a emis titlu de proprietate, au fost înscrise în CF cu acest teren care a și intrat în circuitul civil, pădurea fiind înstrăinată unor dobânditor ulterior, care l-au cumpărat cu bună credință. Pe de altă parte, instanța a reținut că valabilitatea titlului de proprietate nr. 40/1993 nu a fost atacată niciodată, nu este desființat, apreciind că titlul deținut de acestea este mai caracterizat.
Din actele depuse la dosar instanța a reținut că reclamanții nu au depus la dosar niciun document în baza căruia să facă dovada că autorul lor, G. A., la momentul naționalizării mai poseda vreo suprafață de teren categoria pădure, având în vedere că până la apariția acestui act normativ terenurile fuseseră în circuitul civil.
În tabelele cu obștenii din . regăsește înscris cu un drept de pădure (echivalent a 6,22 ha, teren, conform adresei nr. 715/9.1.2013 a Comunei Mânăstirea Humorului ), numai autorul pârâților, fiind făcută mențiune și despre nr. chitanței cu care s-a achitat impozitului în anul 1946.
Este real că nu există niciun act translativ de proprietate care să facă dovada transferului dreptului deținut de G. A., către C. C. a D., însă, coroborând mențiunile din tabelul obștii, cu certificatul nr. 120 din 5.03.2001 eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Statului și cu adeverința nr. 29/2012 a Asociației Padu M. – Mânăstirea Gura Humorului – din care rezultă că în tabloul cu numele membrilor cu drepturi de pădure din Obștea de pădure Mânăstirea Humorului la nr. 161 figurează înscris C. C. a D. și că la naționalizare, acesta a fost deposedat de pădure conform tabelului nominal din anul 1946-1947, instanța a apreciat că titlul pârâților este mai caracterizat.
Este, de asemenea real, că sentința nr. 819/2008 nu le este opozabilă, însă, după ce au aflat de existența sa, nu au întreprins nici un demers referitor la înlăturarea efectelor acesteia în ceea ce îi privește și nici nu au atacat hotărârile comisiilor de fond funciar, prin care, în temeiul acestei sentințe, au operat modificările în anexa 54.
Dacă autorul reclamanților, la data naționalizării ar fi mai deținut vreo suprafață de teren pădure, s-ar fi putut depune dovezi de la arhivele naționale și ar fi fost nominalizat în tabelul cu membrii care compun composesoratul, acte care nu se regăsesc la dosarul cauzei.
În cererea introductivă de instanță, chiar reclamanții emiteau și ipoteza ca este posibil între terenul pe care îl revendică și cel pretins de la pârâte să nu fie identitate(fila 4 paragraful 3), însă acest fapt este lipsit de relevanță atâta vreme cât sarcina probei le incumbă și sub acest aspect.
Față de cele ce preced, de împrejurarea că reclamanții nu au făcut dovada că la data naționalizării autorul lor a fost deposedat de un drept de pădure, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. N., arătând că aceasta este nelegală și netemeinică.
În motivele de recurs se arată următoarele:
l. Instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii trasate prin decizia nr.373 a Tribunalului Suceava, decizie prin care s-a casat prima hotărâre a instanței de fond și s-a dispus rejudecarea cauzei.
In rejudecare, instanța de fond a pronunțat prezenta hotărâre recurată, însă fără a ține seama de ceea ce a ordonat instanța de recurs, decizia de casare reprezentând o dispoziție obligatorie pentru instanța de fond și nu o dispoziție de recomandare.
Astfel că, instanța de recurs a ordonat instanței de fond următoarele: "cu prilejul rejudecării cauzei, instanța de trimitere va solicita părților probe certe, din care să rezulte că autorul reclamanților ar fi înstrăinat dreptul său de pădure autorului pârâților, așa cum susțin aceștia, care pleacă de la prezumția că autorul lor s-ar fi înscris în anul 1943 într-un tabel în locul autorilor reclamanților, fără a produce o altă dovadă certă, care să dovedească că ar fi existat o convenție, iar faptul că s-a depus o hotărâre judecătorească care nu este opozabilă reclamanților, respectiv sent.civ.nr.819/22.05.2008 și unde s-ar fi impus analiza tuturor aspectelor invocate în contradictoriucu reclamanții, nu poate fi considerată o dovadă a dreptului de proprietate din partea pârâților, în sensul dispozițiilor legale în materie" ( a se vedea pag.5 din considerentele dec.civ.nr.373/21.02.2012 a Tribunalului Suceava).
Așadar, din cuprinsul acestor dispoziții obligatorii pentru instanța de fond, rezultă în mod clar că, în rejudecare, instanța de fond ar fi trebuit să solicite părților probe certe, nu prezumții, așa cum reține instanța, din care să rezulte că autorul reclamanților, G. A., ar fi înstrăinat dreptul său de pădure autorului pârâților, C. C., respectiv să dovedească existenta unei convenții de vânzare-cumpărare.
Aceasta era problema centrală și obligatorie pe care instanța de fond trebuia să o rezolve, însă, instanța nici măcar nu a pus în discuție aceste aspecte trasate de instanța de recurs.
Mai mult, se arată că instanța de fond contrazice în mod evident ceea ce reține cu putere de lucru judecat instanța superioară, respectiv faptul că sent.civ.nr.819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului de care se prevalează pârâții, care nu este opozabilă reclamanților, și, prin care a fost respinsă hot.61/23.01.2008 a Comisiei județene, s-a modificat anexa 54, poziția 187, fiind excluși reclamanții ca și moștenitori ai def.G. A. și introduși moștenitorii după C. C., nu poate fi considerată o dovadă a dreptului de proprietate din partea pârâților.
Cu toate acestea, instanța de fond a apreciat că această sent.civ.819/2008 reprezintă o dovadă a dreptului de proprietate al pârâților, făcând trimitere la acele Tabele cu membrii obștii în care apare înscris def. C. C., însă în fiecare Tabel acesta apare la alt număr, respectiv 160,161,163.
In motivarea acestui fapt, instanța de fond a reținut într-un mod aberant, făcând mari confuzii cu privire la conținutul înscrisurilor de la dosarul cauzei și dându-le o interpretare greșită, faptul că sent.civ.819/2008, de care se prevalează pârâții, desi nu este opozabilă reclamanților, totuși ar fi în culpă, întrucât nu au întreprins nici un demers referitor la înlăturarea efectelor acesteia și nici nu au atacat hotărârile comisiilor de fond funciar, prin care, în temeiul acestei sentințe, au operat modificările în anexa 54.
Instanța de fond nu explică acest fenomen juridic, cum ar fi putut înlătura efectele unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în cadrul căreia nu este parte si nu puteau ataca hotărârile comisiilor de fond funciar, în speță hot.61/23.01.2008 a Comisiei Județene care respinge cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată de pârâta S. S., hotărâre contestată de aceasta și desființată prin sent.819/2008, în condițiile în care această hotărâre nu privește pe reclamanți și nici nu ar fi avut calitate procesuală să atace această hotărâre și nici altele întrucât avea validat deja un drept de pădure în anexa 54, poziția 187, după autorul G. A.. Fără știrea reclamantilor, în mod fraudulos, pârâta S. S. a obținut prin sent.civ.nr.819/2008 excluderea moștenitorilor după G. A., respectiv a reclamanților, din anexa 54, fără a fi chemați în judecată .
2.Un alt aspect este acela că, potrivit aceleiași decizii de casare cu trimitere spre rejudecare, dec.civ.nr.373/21.02.2012 a Tribunalului Suceava, instanța de fond avea obligația de a compara efectiv titlurile de proprietate invocate de către părți, respectiv, așa cum menționează expres instanța de recurs, pe de o parte sent.civ. 819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului, care reprezintă titlul pârâților și, pe de altă parte, înscrierile din cartea funciară nr.900 a . Humorului, fila 6 dosar recurs, unde apare proprietar tabular autorul reclamanților, cu un drept de pădure, respectiv Composesoratul de pădure Mănistirea Humorului, care constă din 132 drepturi și formează averea nedivizată a obștenilor.
Și de această dată s-a ignorat de către instanța de fond a se analiza extrasul de carte funciară unde proprietar tabular este autorul reclamanților G. A. și cu toate acestea s-a apreciat că titlul pârâților este mai bine caracterizat.
Instanța de fond se contrazice făcând trimitere la dispozițiile art.563 C.civ., potrivit cărora dovada dreptului de proprietate, în cazul imobilelor înscrise în cartea funciară, se face cu extrasul de carte funciară, și cu toate acestea ignoră și confundă mențiunile din extrasul de Carte Funciară 900 a . Humorului, unde apare ca și proprietar tabular autorul reclamanților G. A..
Inscrierile din cartea funciară sunt constitutive de drepturi și fac dovada certă a dreptului de proprietate, în acest sens sunt și dispozițiile art.ll, 17, 31, 32, 111 din decr.115/1938.
3.Un alt motiv de recurs vizează și modalitatea în care instanța de fond a analizat titlul de proprietate nr.40 /1993 eliberat pentru 1 ha teren, parte dintr-un drept de pădure de 6,22 ha, în temeiul legii 18/1991, către pârâtele S. S. și C. E., diferența de 5,22 ha fiind reconstituită prin sent.819/2008, apreciind că acest titlu este mai bine caracterizat, pentru simplul motiv că acest titlu nu a fost atacat niciodată," și nu a fost desființat iar pârâtele s-au înscris în Cartea Funciară cu acest teren.
Motivul invocat de către instanța de fond, prin care-și susține și motivează eficiența acestui titlu de proprietate, respectiv faptul că titlul nu a fost atacat niciodată, este pur formal, și nu vizează însăși eficiența sa juridică, în condițiile în care nu a fost analizată documentația care a stat la baza emiterii acelui titlu de proprietate, pentru a vedea efectiv care sunt documentele care au condus la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea pârâtelor S. S. și C. E. pentru 1 ha teren, erau acestea îndreptățite pentru a li se reconstitui dreptul de proprietate, au făcut dovada dreptului de proprietate...doar această documentație putea fi comparată cu titlul său de proprietate, extrasul de carte funciară, pentru a vedea care este mai bine caracterizat.
Faptul că acest titlul de proprietate nu a fost atacat/desființat, cum menționează instanța de fond, nu are nici o relevanță juridică și nici nu poate fi apreciată ca și culpa reclamanților, în avantajul pârâților, în condițiile în care este binecunoscută jurisprudența instanțelor din ultimii ani, în raport de care, în cadrul acțiunii în revendicare, se poate înlătura eficiența juridică a unui titlu de proprietate fără a mai fi necesară și justificată promovarea separată a unei acțiuni în constatarea nevalabilității aceluiași titlu de proprietate, efectul urmărit în cadrul acțiunii în revendicare fiind același.
Instanța de fond nu a ținut cont de obligațiile trasate prin decizia de casare 373/21.02.2012 a Tribunalului Suceava, a analizat superficial titlurile de proprietate invocate de părți, făcând confuzii în interpretarea înscrisurilor de la dosar, fapt ce echivalează cu necercetarea fondului cauzei.
De fapt, instanța de fond reiterează aceleași motivări reținute înainte de trimiterea cauzei spre rejudecare, fără a lămuri aspectele noi puse în discuție de către instanța de recurs.
4. Referitor la cererea precizatoare, cu privire la modificarea câtimii cererii de chemare în judecată, respectiv revendicarea unui drept de pădure în echivalent- 6,22 ha, formulată înainte de trimiterea cauzei spre rejudecare și reiterată după strămutarea cauzei, deși instanța de fond a apreciat că este permisă modificarea, nu s-a pronuntat asupra cererii, făcând doar mențiunea ei.
Din suprafața totală de 6,22 ha, pentru suprafața de 1 ha s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Lg.18/1991 pentru pârâta S. S. și C. E. și s-a emis Titlul de proprietate nr.40/05.05.1993 iar pentru diferența de la 1 ha teren pădure până la un drept teren pădure, respectiv pentru 5,22 ha, s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru aceleași persoane prin sent.civ.nr.819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului, care nu a fost dată în contradictoriu cu moștenitorii după G. A., deși hotărârea menționată a vizat modificarea anexei 54, poziția 187 unde erau înscriși moștenitorii după G. A.. Această anexă a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.16/27.03.2002, modificată mai apoi prin Hotărârea nr.1428/17.11.2005 a Comisiei Județene, aflată la fila 6, dosar_ al Judecătoriei Gura Humorului, hotărâre prin care a fost inclusă în anexă numita P. V. ca și moștenitoare după G. A.. Această hotărâre a Comisiei Județene nu a fost anulată ci doar a fost modificată anexa 54, poziția 187 în sensul excluderii moștenitorilor după G. A., dar în baza unei hotărâri judecătorești, așa cum s-a precizat, care nu este opozabilă moștenitorilor după G. A., respectiv sent.civ. nr.819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului.
Se solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și precizată, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din toate instanțele.
Intimata S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Acesta arată că nu poate fi reținută pasivitatea instanței de fond în rejudecarea cauzei, nici încălcarea principiului rolului activ si nici nerespectarea dispozițiilor trasate prin Dec. nr. 373 a Tribunalului Suceava,.
Instanța din oficiu a solicitat la Biroul de carte funciara Gura-Humorului, lămuriri privind înscrierile in Cartea funciara atat a Obștii Corn. Mânăstirea Humorului cat si a părților litigante, analizând minuțios actele care au stat la baza inscrierilor in CF.
In mod corect, instanța de fonda reținut că recurenta si def. C. E. sunt succesoare în drepturi ale autorului C. C.-C.- a Dochitei. In temeiul legilor de fond funciar li s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru un 1ha teren cu vegetație forestieră, pentru care s-a eliberat titlu de proprietate nr. 40/5-05-1993.
Ulterior a înstrăinat cu titlu oneros dreptul de proprietate numitului T. P., care, la rândul sau, l-a instrainat paraților Savescu D. E. si Savescu C..
Pentru diferența de teren -1 drept-6,22 ha-, a formulat cerere, care, prin hot. nr. 61/23-01-2008 emisa de Comisia Județeană Suceava, a fost respinsa.
A formulat plângere împotriva acesteia, soluționată prin .-05-2008 a Jud. Gura-Humorului, sentința prin care s-a modificat anexa 54 în sensul excuderii moștenitorilor dupa G. A., autorul reclamantei si excluderea moștenitorilor legali ai def. C. C. a Dochitei autorul meu.
In cadrul acestui proces a avut calitate procesuala pasiva, Comisia Locala de aplicare a Legilor de Fond Funciar M-rea Humorului.
Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de Proprietate, Asociația Padu M. M-rea Humorului, intimate care, prin întâmpinarea formulată, și-au exprimat poziția fata de veridicitatea cererii sale, analizând cu profunzime probele administrate si care, fara de putința de tăgada, au făcut dovada proprietății unui drept de pădure dobândit de autorul sau, persoana deposedata la naționalizare.
Astfel, certificatul nr. 120/5-03-2001 emis de Direcția Județeană a Arhivelor Statului atesta că, în Tabloul cu numele membrilor cu drepturi de pădure din Obștea de P. M-rea Humorului, la nr. 161 figurează inscris autorul său - def. C. C. a Dochitei, precum si faptul că acesta a achitat, prin chitanța nr. 16/1947, impozitul la stat aferent anului 1947.
Instanța a pronunțat o hotărâre judecătoreasca in baza unor probe incontestabile, nefiind vorba de mijloace frauduloase astfel cum afirma recurenta.
In prezenta cauza, instanța de fond, in mod correct, a dat întâietate actelor sale de proprietate, considerandu-le mai bine caracterizate.
Recurenta nu a dovedit cu nici un mijloc de proba următoarele aspecte, preluarea abuziva de către regimul comunist a terenului in litigiu de la autorul sau G. A., condiție imperativa, statuata de legiuitor prin art. 3 al. 5 din Lg. 1/2000, modificata si completata.
Nu s-a făcut dovada continuității dreptului de proprietate autorului sau de la data înscrierii in CF pana la Naționalizare .
Trebuie avute in vedere dispozițiile art. 35 din Codul Silvic din 1910 care prevăd că: dupa ce tabela ramane definitiva si s-a înscris, ea constituie un titlu definitiv, adeverința nr. 29/2012 a Asociației Padu M. M-rea Humorului care confirma faptul ca autorul deposedat la Naționalizare este C. C. a Dochitei, căruia i-a fost reconstituit întregul drept -nr 87- de P. si nu autorul recurentei G. A..
In prezent exista o dublă reconstituire pentru 1 ha de pădure.
Recurenta invocă faptul că autorul său este inscris în CF nr. 900 M-rea Humorului, că înscrierea în CF este constitutivă de drepturi și că, instanța de fond nu a procedat la o analiză ampla a tuturor înscrisurilor care au stat la baza emiterii titlului său de proprietate, dar ignoră însă cele doua condiții esențiale care trebuie îndeplinite pentru reconstituirea dreptului de proprietate, dovada existentei continuității dreptului de proprietate de la data înscrierii in CF si pana la naționalizare, precum si dovada autorului deposedat.
Este obligația recurentei s-a faca dovada că terenul a fost preluat de regimul comunist de la Gemina A., că a fost declarat la registrul agricol si a plătit taxe si impozite la stat.
Astfel de evidente sunt deținute de Arhivele Statului.
Aceasta probă lipsește pentru-că terenul a fost înstrăinat autorului său, așa cum rezultă din înscrisurile anexate.
Recurenta nu a depus diligente și nu a înteprins nici un demers referitor la înlăturarea efectelor actelor sale de proprietate, cum bine retine instanța de fond, în pofida faptului că recurenta le caracterizeză ca fiind aberații a judecătorului.
Analizând posibilitățile conferite de lege, recurenta putea oricând interveni în dosarul prin care autorii defunctului C. C-tin au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, întrucât Comisiile Locale aveau o evidenta stricta a cererilor de reconstituire.
Consideră că a răspuns la pct. 1 ,2 si 3 din motivele de recurs, urmând să se rețină că toate criticile aduse hotărârii atacate sunt nefondate, urmând să fie respinse.
Privitor la pct. 4, arată că instanța s-a pronunțat cu privire la excepția tardivității precizărilor la acțiune, respingand-o.
Intimații SAVESCU D.-E. si SAVESCU C. au formulat, de asemenea, întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului si menținerea sentinței civile nr. 945/2014, pronunțata de Judecătoria Ramnicu Sărat, ca fiind legala si temeinica.
Referitor la motivele recursului, se arata că instanța fondului a avut în vedere toate aspectele învederate de recurenta reclamanta în cererea introductiva si s-a răspuns cu obiectivitate la toate solicitările de la fond.
1. Cu privire la primul motiv de recurs, prin care se invocă faptul că instanța de fond nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii trasate de decizia 373 a Tribunalului Suceava, trebuie să se aiba in vedere că s-a solicitat in nenumărate rânduri ca recurenta reclamanta sa facă ,, dovada pozitivă ca el (autorul ei) este titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, pârâta posesoare având o poziție pur pasivă, în favoarea sa operand o prezumție de proprietate din simplul fapt al posesiei".
Mai mult decât atat, recurenta reclamanta nu a făcut dovada sub nici o forma a preluării abuzive de către regimul comunist sau dovada continuității dreptului de proprietate sau de la data inscrierii în cartea funciara pana la naționalizare.
Aceste aspecte sunt condiții esențiale care trebuiau îndeplinite,dar recurenta reclamanta nu putea să le dovedească deoarece autorul ei a înstrainat, asa cum rezultă din toate actele dosarului, către autorul C. C.(C.) a Dochitei si implicit succesoarelor acestuia S. S. si C. E., care, la rândul lor, au înstrainat prin act de vanzare-cumparare către T. P. si acesta către ei.
In motivarea recursului recurenta reclamanta exprima ideea, total nefondată si tendențioasa, că „ instanța fondului nu a solicitat probe certe, ci a judecat pe supoziții". Nu se poate primi o astfel de apărare în recurs, deoarece instanța de fond a reținut ca reclamanții nu au depus la dosar nici un document în baza căruia să facă dovada că autorul lor - G. A., la momentul naționalizării, mai poseda vreo suprafața de teren categoria pădure...", motiv pentru care se solicită respingerea acestui motiv de recurs, ca nefondat.
2. Cu privire la al doilea motiv de recurs, prin care se susține că, instanța de fond avea obligația de a compara titlurile de proprietate invocate de către parti, se arată ca instanța fondului le-a analizat.
Conform actelor depuse la dosar s-a retinut că nu exista nici un act translativ de proprietate care să facă dovada transferului de proprietate deținut de G. A. către C. C. a Dochitei, însă, corobarand mențiunile din tabelul obștii, cu certificatul nr. 120 din_ eliberat de Direcția Județeană Suceava a Arhivelor Statului: „ în Tabloul de numele membrilor cu drepturile de pădure din Obștea de P. Mănăstirea Humorului, județ. Câmpulung la nr. crt. 161 figurează CROITORI C. a D. din . 1 drepturi de pădure, nr. din reg. Drepturilor răzeșilor -87. "si cu adeverința nr. 29/2012 a Asociației Padu M.-Manastirea Gura Humorului- din care rezulta că în tabloul cu numele membrilor cu drepturi de pădure din Obștea de pădure Mănăstirea Humorului, la nr. 161 figurează înscris C. C. a Dochitei si că, la naționalizare, acesta a fost deposedat de pădure conform tabelului nominal din anul 1946 - 1947, si in acestă situație titlul paratilor este mai caracterizat.
4. Cu privire la motivele de recurs cu nr. 3 si 4, prin care recurenta reclamanta solicita „ modalitatea prin care instanța fondului a analizat titlul de proprietate nr. 40/1993 eliberat pentru 1 ha " si „ modificarea câtimii cererii de chemare in judecata, respectiv revendicarea unei suprafețe de 6,22 ha" precizam ca nici aceste capete de recurs nu sunt fondate, deoarece, din inscrisul de la fila 16, vol.III din dos.nr._, rezulta că in cartea funciara 900, proprietar tabular pentru suprafața de 1 ha sunt S. S. si C. E., ulterior fiind inscrise drepturile de proprietate pentru aceasta suprafața de tere pe numele dobanditorilor T. P. si pe numele nostru Savescu, a sevedea filele 58-64.
In ceea ce privește aceasta suprafața de 1 ha trebuie avut în vedere că lui S. S. si C. E. li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra acesteia, s-a emis titlul de proprietate, drept care a fost înscris in Cartea funciara, a intrat in circuitul civil, drept pe care l-au cumpărat legal si de buna credința, titlul de proprietate cu nr. 40/1993 nu a fost atacat niciodată, nu este si nu a fost niciodată desființat, fiind apreciat ca titlul lor este mai caracterizat.
Moștenitoarele defunctului C. (C.) C. a Dochitei, în speță, pârâtele C. E. si S. S. erau cele îndrituite sa dispună de dreptul lor de moștenire, asa cum rezulta si din sentința civila nr. 819/22.05.2008 pronunțata de Judecătoria Gura Humorului in dosarul nr._ si prin care se dispune anularea hotărârii nr. 61/23.01.2008 a Comisiei Județene Suceava pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor si modificarea anexei 54, poziția 187 in sensul excluderii moștenitorilor dupa G. A. si introducerea in anexa la aceasta poziție a moștenitorilor dupa C. (C.) C. a Dochitei, respectiv paratele C. E. si S. S., reconstituirea dreptului pentru diferența de la 1 ha teren pădure pana la 1 drept teren pădure situat in Obștea de P. „ PADU M." M-rea Humorului.
In drept, s-au invocat disp. art 115-119 c.proc.civ.
Examinand actele si lucrarile dosarului, tribunalul retine că motivele de recurs invocate sunt neintemeiate.
1. Primul motiv de recurs, precum că instanța de fondului nu s-a conformat dispozițiilor obligatorii trasate prin decizia nr.373 a Tribunalului Suceava, în sensul că nu s-a pronuntat asupra faptului dacă autorul reclamanților ar fi înstrăinat dreptul său de pădure autorului pârâților a fost analizat de instanță, din moment ce, în motivare se retine că nu există niciun act translativ de proprietate care să facă dovada transferului dreptului deținut de G. A., către C. C. a D..
2. Instanța s-a conformat dispozitiei Tribunalului Suceava, în sensul că a comparat titlurile de proprietate invocate de către părți.
In analiza acestei comparatii s-au avut în vedere titurile de proprietate prezentate de parti, respectiv titlu de proprietate prezentat de reclamanti, respectiv titlu de proprietate nr. 653/2003 emis pe numele Obstii comunei Mânăstirea Gura Humorului, drept înscris în CF nr. 900 a comunei, prin care, în baza hotărârii nr. 727/15.05.2003 a Comisiei de fond funciar Suceava, în care sunt mentionate toate persoane înscrise tabelul obștii, (fila 34- vol III) si titlurile de proprietate ale paratilor respectiv: sent.civ. 819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului si Titlu de proprietate nr . 40/1993.
Inscrierile din carte funciară nu reprezinta titlu de proprietate, asa cum sustine recurenta întrucât, potrivit art. 1 alin.1 din Legea nr. 7/1996 republicată, Cadastrul și cartea funciară formează un sistem unitar și obligatoriu de evidență tehnică, economică și juridică, de importanță națională, a tuturor imobilelor de pe întregul teritoriu al țării si are ca scop determinarea informațiilor tehnice, economice și juridice referitoare la imobile, asigurarea publicității drepturilor reale imobiliare, a drepturilor personale, a actelor și faptelor juridice, precum și a oricăror altor raporturi juridice, prin cartea funciară, furnizarea de date instituțiilor publice ale statului, necesare sistemului de impozitare și pieței imobiliare si contribuie la asigurarea securității tranzacțiilor imobiliare și la facilitarea creditului ipotecar.
Nu pot fi retinute apărările recurentei cum că, înscrierile din cartea funciară sunt constitutive de drepturi și fac dovada certă a dreptului de proprietate și că, în acest sens, sunt și dispozițiile art.ll, 17, 31, 32, 111 din decr.115/1938 deoarece prin art.72 din Legea nr. 7/1996 acest Decret si modificările ulterioare au fost abrogate.
3. Motivul 3 si 4 de recurs vor fi analizate împreună, întrucât vizează critici de fond .
Cum recurenta invocă, ca titlu de proprietate, titlu de proprietate nr. 653/2003 emis pe numele Obstii comunei Mânăstirea Gura Humorului, drept înscris în CF nr. 900 a comunei, prin care, în baza hotărârii nr. 727/15.05.2003 a Comisiei de fond funciar Suceava în care sunt mentionate toate persoane înscrise tabelul obștii, (fila 34- vol III), aceasta nu poate revendica un drept propriu asupra unei parti din teren, deoarece în Statutul Asezamantul Obstei –Composesoratului de padure Manastirea Humorului (fila 46 si urmatoarele dosar_ /237/2006), care nu a fost modificat, la art 6 se prevede că nici un proprietar nu poate exercita act de posesie sau de administrare individuala asupra averii obstei, precum a închide locuri, tăia arbori, a introduce vitele la pasunat, fara autorizație, nici nu poate revendica dreptul de proprietate individuală sub titlu de proprietar .
Este adevarat că prima instata a analizat si comparate dreptul de proprietate ale partilor din proces cu privire la drepturile indivize ale fiecaruia ce le are în Obste, dar acest aspect nu poate fi rezolvat printr-o actiune în revendicare, deoarece acțiunea în revendicare este actiunea prin care proprietarul, care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se găsește, se numește acțiunea în revendicare. Altfel spus, prin această acțiune, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoașterea dreptului său de proprietate și restituirea lucrului.
Poate exercita acțiunea în revendicare titularul care este proprietar exclusiv asupra lucrului revendicat si, ca urmare, coproprietarul sau coindivizarul nu poate introduce acțiunea împotriva celorlalți copărtași, deoarece nu are un drept exclusiv asupra părților ce li se cuvin. După partaj, recurenta poate introduce acțiunea.
De asemenea coproprietarul sau coindivizarul nu poate introduce acțiunea împotriva terților, întrucât acțiunea în revendicare are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate al reclamantului asupra bunului în litigiu și readucerea lui în patrimoniul acestuia, iar nu simpla recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei cote-părți ideale nedeterminate în materialitatea sa.
Actiunea în revendicare vizează atât suprafata de 1 ha reconstituit paratilor prin titlu de proprietate nr.40/1993, cat si pentru suprafata de 5,22 ha, ce revine paratilor prin sent.civ.nr.819/22.05.2008 a Judecătoriei Gura Humorului.
Față de considerente susmentionate, Tribunalul, în baza art. 312 c. proc. civ., va respinge recursul dedus judecatii .
In baza art. 19 din OG nr. 51 /2008 ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurenta în sumă de 747,27 lei, rămâne în sarcina statului.
In baza art. 20 alin 5 din Legea nr. 146/1997, reclamanta va fi obligată la plata smei de 1494,54 lei catre stat, deoarece s-a constatat că în fazele procesuale anterioare, taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal si, ca urmare, dispozitivul hotărârii privind acesta mentiune constituie titlu executoriu, iar executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.
In baza art. 274 c. proc. civ. recurenta va fi obligată să plateasca intimaților Savescu D.-E. si Savescu C. suma de 4700 lei, iar intimatei S. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S. N., domiciliată în oraș Gura Humorului, ., județ Suceava, împotriva sentinței civile nr. 945/25.07.2014, pronunțată de Judecătoria Rm-Sărat în dosarul nr._ - având ca obiect revendicare imobiliară, în contradictoriu cu reclamanții V. V., V. C., V. M., domiciliați în comuna Mânăstirea Humorului, . Suceava, M. A., cu domiciliul în comuna Mânăstirea Humorului, ., județ Suceava, P. F., P. G., P. M., T. G., la familia P. F., FÎȘCU V., P. I., BUGANIUC L. G., toți domiciliați în . Suceava, D. I., domiciliat în comuna Mânăstirea Humorului, . Suceava, pârâții S. S., domiciliată în com.Mânăstirea Humorului, ., nr.4, județ Suceava, C. R., domiciliat în comuna Mânăstirea Humorului, ., nr.127, județ Suceava, T. R., domiciliată în comuna Mânăstirea Humorului, ., ., județ Suceava, S. C. și S. D. E., ambii domiciliați în București, ., sector 2, cu sediul ales pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Avocat Z. V., București, ..11, ..4, ..
Constată că ajutorul public judiciar de care a beneficiat recurenta S. N., sub forma reducerii cu 50% a cuantumului taxei de timbru, în recurs (respectiv suma de 747,27 lei) rămâne în sarcina statului.
Obligă recurenta la plata sumei de 1494,54 lei reprezentând taxă judiciară de timbru datorată în fața instanței de fond, către stat, dispozitivul hotărârii reprezentând titlu executoriu.
Obligă recurenta la 4700 lei către intimații S. D. E. și S. C. și 500 lei către S. S..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 25 Februarie 2015.
Președinte, D. R. | Judecător, I. M. | Judecător, G. I. R. |
Grefier, E. D. |
Red.I.G.R./ 2 ex
04.03.2015
Judecătoria Rm-Sărat
Dosar fond:_
Judec.fond: A. P.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1443/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1680/2015.... → |
|---|
