Succesiune. Decizia nr. 55/2015. Tribunalul BUZĂU
| Comentarii |
|
Decizia nr. 55/2015 pronunțată de Tribunalul BUZĂU la data de 24-02-2015 în dosarul nr. 55/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 55/2015
Ședința publică de la 24 Februarie 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. E. D.
Judecător G. S.
Judecător A.-M. D.
Grefier D. H.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanții L. M. și L. C. domiciliați în comuna Puiești, ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1093/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._, având ca obiect ieșire din indiviziune, în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. S. domiciliați în comuna Puiești, ., județul B..
Prezența si dezbaterile au avut loc in ședința publică din 18.02.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, pentru a reexamina actele și lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 24.02.2015.
După deliberare,
TRIBUNALUL
Asupra prezentului recurs civil:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Sărat sub nr._ reclamanta L. M. a chemat în judecată pe pârâtul L. S. solicitând să se dispună ieșirea din indiviziune asupra imobilului, în cote de 1/2 pentru fiecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, a arătat că împreuna cu pârâtul a cumpărat un imobil amplasat în ., așa cum rezultă din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2767/18.09.1997.
Imobilul constă în întregimea lui din suprafața de 1000 m.p. teren loc de casă și construcțiile existente pe acest teren, respectiv: corpul 1 format din verandă, salon, dormitor, hol, cameră și corpul 2 format din bucătărie, hol, cămara, grajd, magazie.
Ambele corpuri de casă sunt construite în anul 1939 din cărămidă nearsă, paiantă, acoperite cu tablă.
Imobilul se învecinează la N – T. C. și B. I., la S și E – restul proprietății vânzătorului T. S., la V – G. P..
Deoarece este pensionară și împreună cu șotul său doresc să se stabilească în satul Puieștii de Jos, . din indiviziune.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.770, 1143 Cod civil.
În dovedire a depus la dosar, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.2767/18.09.1997, certificat de atestare fiscală, plan de amplasament și delimitare a imobilului.
Pârâtul a formulat întâmpinare arătând că este de acord cu partajarea în natură în cote de 1/2 a imobilului dobândit prin contractul de vânzare cumpărare, imobil situat în comuna Puiești, ., constând în teren loc de casă în suprafața de 1000 m și construcțiile existente pe acest teren.
În prezent reclamanta ocupă corpul C2 în suprafață de 98 m.p., iar el ocupa Corpul C 1 în suprafața de 85 m.p. si corpul C 2 in suprafața de 50 m.p.
A apreciat că este necesar introducerea în calitate de pârâtă a soției sale L. M. cât și a soțului reclamantei, L. C. susținând că el și cu reclamanta sunt cumnați iar în contractul de vânzare cumpărare în mod greșit s-a trecut că sunt soți.
Reclamanta a formulat o cerere completatoare prin care a solicitat sa se aducă la masa de împărțit și anexa C 2 continuarea casei de locuit C 1.
Reclamanta împreună cu pârâtul au contribuit în cote egale la efectuarea următoarelor îmbunătățiri: acoperit casa de locuit C 1 cu tablă zincată, turnat fundație de jur împrejurul casei de locuit C 1, încărcat pereți, făcut fațada casei C 1, turnat trotuar de jur împrejurul casei C 1, construit o cameră pe fundație de ciment, anexa C 1 continuarea casei de locuit, au suportat și manopera la toate lucrările la casa de locuit C 1 cu anexa C 1 în continuare.
La termenul de judecată din data de 19.01.2012 instanța a apreciat ca nu se impune introducerea în cauză a soțului reclamantei și a soției pârâtei motivat de faptul ca nu sunt părți în contractul de vânzare cumpărare încheiat.
În cauză au fost administrate probatorii cu înscrisuri și expertiză de specialitate întocmită de expert T. M. și D. I..
Raportat la probatoriul administrat prin sentința civilă nr. 2377/18.12.2012 Judecătoria Râmnicu Sărat a admis acțiunea, a confirmat raportul de expertiză întocmit de expert Dăscalescu I. în varianta a II-a și a atribuit părților loturile propuse de expert astfel:
Reclamantei lotul nr.1 format din: 1/2 din imobil casa de locuit (C 2 – porțiunea cu albastru) având suprafața utila de 33,68 m.p. situat in ., . – 4909 lei; anexe gospodărești II (C 1) – 1210 lei; șopron (C 4) – 144 lei; teren in suprafața de 500 m.p. (contur culoarea albastra până la linia de hotar de culoare portocalie) intre punctele A-7-6-5-4-3-2-I-H-G-F-E-D-C-B-A - 2230 lei. Total lot atribuit – 8493 lei. Are dreptul la_ lei. Primește sulta de la pârât suma de 2144 lei.
Pârâtul lotul nr.2 format din: 1/2 din imobil casa de locuit (C 2 porțiunea cu roșu) având suprafața utila de 34,31 m.p. situat in ., . – 4908 lei; anexe gospodărești I (C 3) – 911 lei; fântână – 4732 lei; teren in suprafața de 500 m.p. (contur culoare roșu până la linia de hotar culoare portocalie) intre punctele A-8-9-10-11-12-13-I-H-G-F-E-D-C-B-A - 2230 lei. Total lot atribuit_ lei. Are dreptul la_ lei. Plătește sulta reclamantei suma de 2144 lei. La executarea sentinței se va avea in vedere schița anexa de la raport. A compensat parțial cheltuielile de judecata si a obligat reclamanta la 1164 lei către pârât.
Împotriva sentinței au declarat recursuri reclamanta L. M. și pârâtul L. S..
Prin recursul formulat de pârât s-a criticat și încheierea de admitere în principiu din data de 02.02.2012 susținând că hotărârile sunt netemeinicie și nelegale întrucât sunt pronunțate cu aplicarea greșită a legii respectiv dispozițiile art. 797 cod civil și art. 763/7 Cod pr. civilă, iar sentința este pronunțată fără a se intra în cercetarea fondului instanța revenind în mod neîntemeiat asupra măsurilor dispuse respectiv asupra soluției de admitere a obiecțiunilor formulate asupra raportului de expertiză întocmit de expert D. I..
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței pentru a fi introduse în cauză toate persoanele care au un drept de proprietate asupra bunului în litigiu iar pe de altă parte pentru a fi efectuate probatoriile care se impun în vederea unei corect identificări, evaluări și lotizări a bunurilor indivize.
A susținut că prin întâmpinare el a precizat că starea de indiviziune/coproprietate nu exista doar între părți întrucât nu sunt soți cum greșit s-a reținut în contractul de vânzare cumpărare ci, ca efect al dispozițiilor art. 30 alin. 2 Codul Familiei, bunul aparține și soției sale, respectiv soțul reclamantei, condiție în care a solicitat introducerea în cauză a acestora.
Prin încheierea de admitere în principiu, deși în considerente instanța reține că a solicitat introducerea lor în cauză nu a dispus nimic, constatând calitatea de coindivizari în cote de ½ doar în patrimoniile părților din proces, fapt de natură a afecta drepturile devălmașe ale soțului respectiv soției părților din proces.
Anterior pronunțării acestei încheieri a solicitat notarului public rectificarea erorii materiale din contractul de vânzare cumpărare, fiind pronunțată încheierea depusă la fila 117 dosar și a solicitat în raport de constatările din încheierea respectivă, introducerea în cauză a soției sale și a soțului reclamantei invocând în susținerea cererii dispozițiile art. 673/7 Cod pr. civilă.
Nici această cerere nu a fost soluționată favorabil, instanța ignorând să se pronunțe asupra ei, situație în care sentința pronunțată este lovită de nulitate absolută.
Cu privire la cea de-a doua critică a susținut că după depunerea rapoartelor de expertiză a formulat obiecțiuni ce au fost admise prin încheierea din 01.10.2012 când instanța le-a comunicat expertului D. cu mențiunea de a întocmi mai multe variante de lotizare.
Urmare a obiecțiunilor, expertul topo și-a schimbat aproape în totalitate concluziile expertizei, însă expertul D. a refuzat să se conformeze dispozițiilor instanței de a efectua o altă centralizare, în care, pe de o parte să valorifice concluziile expertizei topo refăcute iar pe de altă parte să propună mai multe variante de lotizare al imobilului casă de locuit
A solicitat instanței amendarea expertului însă nu s-a dat curs acestei solicitări, revenindu-se în mod implicit asupra încheierii prin care au fost admise obiecțiunile.
La termenul de judecată din 10.04.2013, recurenta L. M. a precizat că renunță la cererea de recurs, situație despre care s-a luat act prin încheierea de ședință de la termenul respectiv.
Prin decizia civilă nr.1076/28.05.2013 a Tribunalului B. a fost admis recursul formulat de pârâtul L. S., a fost casată sentința cu trimitere spre rejudecare pentru a se introduce în cauză și ceilalți coproprietari.
După casarea cu trimitere, cauza a fost înregistrată sub nr._, iar instanța de fond a dispus introducerea în proces a numiților L. C., soțul reclamantei, și L. M., soția pârâtului.
La dosar pârâții L. M. si L. S. au depus întimpinare arătând ca sunt de acord cu partajarea imobilului în cote de câte ½, celor două familii, însă în ceea ce privește masa partajabila au solicitat ca instanța sa tina cont de faptul că după cumpărare reclamanții au ocupat o suprafața mai mare din construcții, partea din fata, adică cea mai bună și de asemenea să se tina cont de faptul că la partea de imobil pe care au ocupat-o ulterior au făcut îmbunătățiri pe cheltuiala proprie îmbunătățiri care nu trebuie reținute la masa de partaj.
Față de întimpinarea depusă de pârâții reclamanții au formulat precizări arătând ca se impune partajarea imobilului cumpărat in cote de 1/2 pentru reclamant si 1/2 pentru pârâți să se rețină că la imobilul cumpărat părțile au efectuat împreuna unele îmbunătățiri după care la anexele ocupate, fiecare familie a efectuat îmbunătățiri după cum a considerat pe cheltuiala proprie astfel că aceste îmbunătățiri nu se impune a fi partajate.
Au fost administrate probatorii cu martori, înscrisuri și interogatoriu.
Raportat la probatoriul administrat, prin încheierea de admitere în principiu din 07.11.2013 a fost admisă în principiu acțiunea și s-a constatat calitatea de coindivizari a părților, în cote de câte 1/2 pentru reclamanți și 1/2 pentru pârâți asupra imobilului format din casa de locuit, compusă din corpul I format din verandă, salon ,dormitor, hol ,camera de zi, și corpul II format din bucătărie, hol, camera, grajd, magazie si teren l000 mp, imobil dobândit în comun de părți prin contractul de vânzare cumpărare autentic nr.2767 /18.09.1997, imobil situat în . de Jos jud. B..
S-a constatat că părțile au efectuat, în comun la imobil tot în cote de câte 1/2 îmbunătățiri constând în: acoperit casa cu tabla zincată ,turnat fundație de jur împrejur, încărcat pereții, fațada, trotuar, construit o camera pe fundație de ciment în continuarea casei, cu mențiunea că manopera pentru aceste îmbunătățiri s-a suportat de părți tot în cote de 1/2.
S-a constatat că părțile au preluat din imobilul cumpărat următoarele construcții: reclamanții au preluat corpul C 1 respectiv anexa situată în partea din față în care sunt situate cele două încăperi, iar pârâții corpul C 3, în partea din spate în care sunt situate încăperile preluate din casa de locuit și anume anexa unde era situată camera denumită în contract bucătărie.
S-a constatat că la anexele ocupate părțile au efectuat îmbunătățiri pentru asigurarea confortului, fiecare pe cheltuială proprie, după cum au considerat, aceste îmbunătățiri nefăcând obiectul partajului .
S-a constatat că, așa cum au fost preluate încăperile, reclamanții au ocupat o suprafața construită mai mare decât cea a pârâților .
S-a dispus efectuarea unei expertize tehnice pentru evaluare și lotizare, urmând ca expertul să aibă în vedere înțelegerile existente inițial între părți privind ocuparea imobilului, precum si împrejurarea că reclamanții ocupă mai mult decât pârâții ( să stabilească exact cu cât ocupa mai mult, să stabilească valoarea acesteia și să propună compensarea corespunzătoare ), să formuleze variante de lotizare care să asigure părților realizarea în mod neîngrădit al dreptului de proprietate cu privire la construcții dar și la teren, acesta urmând a fi partajat tot în cote egale de ½ în așa fel încât părțile să aibă acces fiecare la partea de construcții pe care o ocupă efectiv și fără îngrădiri atât cu piciorul cât si cu mijloacele de transport.
La termenul din data de 28.11.2013, pârâții, prin apărător, au solicitat a se desemna în cauză și un expert pentru executarea lucrării privind terenul.
Au fost desemnați experți,pentru construcții R. M., iar pentru teren, N. G..
Părțile au formulat obiecțiuni la lucrările întocmite, la care experții au depus răspunsuri, iar expert R. M. a centralizat rapoartele de expertiză, propunând mai multe variante de lotizare.
Pentru stabilirea unei situații de fapt clare, având în vedere susținerile părților, cu privire la modalitatea de ieșire din indiviziune, instanța a dispus efectuarea unei cercetări locale, fiind întocmit procesul verbal încheiat la data de 16.04.2014.
Raportat la probatoriul administrat, prin sentința civilă nr.1093/18.09.2014 a Judecătoriei Râmnicu Sărat a fost admisă acțiunea de ieșire din indiviziune și a omologat rapoartele de expertiză efectuate de experții N. G., pentru teren, depusă la filele 130-131 dosar fond după casare, și R. M., pentru construcții, lucrarea centralizată, filele 159-169 dosar fond după casare, în varianta a II-a, pag. 10,11 din raportul de expertiza centralizat și a atribuit părților loturile propuse astfel:
Lotul nr.1 a fost atribuit pârâților L. S. și L. M., care au primit următoarele:
Din casa de locuit situată în com. Puiesti, ., jud. B., salon cu Su.=33,17 m.p și ½ din verandă cu Su.=9,35 m.p – în valoare de 9.970 lei, corp anexă – corp C3 -în valoare de 4.460 lei, construit una cameră în locul lesei de porumb –în valoare de 2.440 lei, teren aferent compus din 397,80 m.p, pct.A,B,C,S,K,L,I,I,N,N,N,0,4,3,2,A și indiviz. ½ din 221 m.p ,pct.G,F,T,K,J,I,N,O,5,6,7,8,1 0,G –în valoare de 3.558,00 lei .
Total lot atribuit – 20.428,00 lei, au drept de partaj – 20.370,00 lei, plătesc sultă reclamanților L. C. și L. M. – 58 lei .
Lotul nr.2 a fost atribuit reclamanților L. C. și L. M. care au primit următoarele:
Din casa de locuit salon Su.=23,97 m.p și ½ din verandă cu Su.=9,37 m.p – în valoare de 7.550 lei, corp anexă locuibil, corp C 1- în valoare de 8.740 lei, polată, corp C 5 – în valoare de 580 lei, teren aferent compus din: 336 m.p pct.1,A,B,C,S,T,F,G,11,12,13,1 ; 45,20 m.p pct.K,L,I,I,N,N,N,I,J,K și indiviz. ½ din 225 m.p pct.G,F,T,K,J,I,N,O,5,6,7,8,10,G- în valoare de 3442,00 lei .
Total lot atribuit 20.312 ,00 lei, au drept de partaj 20.370,00 lei, primesc sultă de la pârâții L. S. și L. M. – 58 lei .
S-a dispus ca la executarea hotărârii să fie avute în vedere schițele anexă la rapoartele de expertiză filele 132-133 dosar fond, după casare și 170-171 dosar fond, după casare .
Au fost compensate parțial cheltuielile de judecată și au fost obligați reclamanții la 1.748 lei către pârâți .
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că la data de 18.09.1997 T. S. domiciliat in B. ,a vândut numiților L. S. și L. M. imobilul proprietatea sa situat in comuna Puiești . jud. B., format din 1000 mp teren loc de casă si construcțiile existente pe acest teren respectiv corpul I format din verandă, salon, dormitor, hol, camera de zi, construcție din cărămidă învelită cu tabla, corpul II format din bucătărie, hol ,camera ,grajd și magazie având ca vecini la N- T. C. si Balaceanu I. la S- restul proprietății, la E - restul proprietății si la V- G. P.. Prețul vânzării a fost in suma de 7000 lei.
Ulterior, Biroul Notarial M. T. Rm.Sarat a întocmit o încheiere eroare materială, deoarece în contract s-a menționat că s-a vândut soților L. S. și L. M. în realitate aceștia având calitate de cumnați și nu soți.
După cumpărarea imobilului în comun, L. M. și L. C., pe de o parte, și L. S. și L. M., pe de altă parte, au efectuat îmbunătățiri constând în: acoperit casa cu tabla zincată, turnat fundație de jur împrejur, încărcat pereții, fațada, trotuar, construit o camera pe fundație de ciment în continuarea casei cu mențiunea ca manopera pentru aceste îmbunătățiri s-a suportat de părți tot in cote de 1/2. Aceste îmbunătățiri au rezultat din precizările părților, răspunsurile la interogator și declarațiile martorilor audiați, din acest punct de vedere între părți neexistând contradicții .
Din probele administrate a mai rezultat că părțile au preluat imobilul cumpărat mai întâi reclamanții, în urma cu aproximativ 15 ani, și anume, corpul C 1, respectiv anexa situata in partea din față, in care sunt situate cele doua încăperi, iar parații corpul C 3, în partea din spate in care sunt situate încăperile preluate din casa de locuit si anume anexa unde era situată camera denumita in contract bucătărie. Pârâții s-au mutat ulterior, după câțiva ani în partea de imobil menționată în acțiune. Au fost reținute aspectele susținute de părți cu privire la îmbunătățirile efectuate de fiecare la anexele preluate, ce nu au fost incluse la partaj.
Instanța de fond a reținut că pentru respectarea dreptului de proprietate al tuturor părților, se impune a fi omologata varianta a II-a din raportul de expertiza privind construcțiile, filele 159-169 dosar fond, după casare, pag.10,11 din raportul de expertiza centralizata cu atribuirea loturilor propuse de expert și omologarea raportului de expertiza efectuat de expert N. G., pentru teren, filele 130-131 dosar fond, după casare.
Reclamanții au solicitat omologarea în varianta a III-a din completarea la raportul de expertiza centralizator, cu singura mențiune că s-a menționat greșit plata primirii sultei între reclamanți și pârâți, situație ce se poate remedia.
Însă, la omologarea variantei II a raportului centralizator instanța de fond a avut în vedere faptul că loturile sunt echilibrate, sulta nu este împovărătoare, precum și mențiunile d-nei expert, cu privire la împrejurarea că a formulat o nouă variantă, a III-a de lotizare, la propunerea reclamanților, cu care pârâții nu au fost de acord și care după părerea sa, în calitate de specialist, în construcții, nu este posibilă.
Conform variantei II de lotizare, părțile primesc loturi în natură, cu sultă pentru compensare, 58 lei, iar cu privire la verandă, aceasta poate să fie împărțită prin efectuarea unui perete despărțitor, conform propunerii expertei, fiecare parte urmând să primească 9,35 m.p .
Instanța a mai reținut si împrejurarea că pârâții stăpânesc partea din spate a imobilului cumpărat inițial, iar accesul la camerele respective se poate face prin partea din verandă respectivă și nu pe lateral, deoarece terenul pe aceasta latură, este în pantă și greu accesibil.
Împotriva sentinței civile nr. 1093/18.09.2013 și a încheierii de admitere în principiu din data de 07.11.2013 au declarat recurs reclamanții L. M. și L. M., criticându-le pentru nelegalitate și, potrivit dispozițiilor art.304 pct.9 Cod procedură civilă, au solicitat admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței.
1.Într-un prim motiv de recurs, recurenții au susținut că sentința recurată nu este motivată în raport de disp. art. 261 alin. 1 Cod procedură civilă, motivarea trebuind să fie clară, convingătoare, astfel încât să constituie în ansamblul argumentelor sale o garanție pentru părțile din proces în fața eventualului arbitrariu judecătoresc.
Aceste dispoziții legale imperative nu au fost respectate, instanța nu a analizat si nu a răspuns criticilor invocate în obiecțiunile la expertiza si nici nu s-a argumentat înlăturarea acestora, lăsând aceasta responsabilitate expertului judiciar, fără a cenzura opinia acestuia cu privire la aspectele semnalate in cadrul obiecțiunilor.
Pe de alta parte motivarea hotărârii instanței de fond este sumara și contravine dispozițiilor art. 6 pct. 1 din CEDO care include printre altele dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le considera pertinente pentru cauza lor.
În ciuda argumentelor expertului care vizau ca singure opțiuni cele doua variante propuse inițial, instanța nu era scutita de obligația de a examina aspectele invocate de ei în ce privește lichidarea totala a stării de indiviziune, dar și în ceea ce privește necesitatea unor noi investiții ce se impune a fi realizate în raport cu variantele propuse inițial.
Instanța nu a examinat aceste argumente legate de necesitatea unor investiții în vederea ieșirii din indiviziune asupra construcției CI pentru compartimentarea verandei, nu a stabilit cărora dintre părți le revine obligația realizării acestei compartimentări, daca în realitate, în primele doua variante este afectată valoarea economica a construcției așa cum au susținut în cuprinsul obiecțiunilor la expertiza .
2.Într-un alt motiv de recurs, recurenții au susținut că instanța de fond a încălcat limitele impuse de instanța de control judiciar prin decizia de casare cu trimitere nr. 1076/2013/28.05.2013 .
Recursul inițial a fost declarat numai împotriva sentinței instanței de fond nr. 2377/18.12.2012, nu și împotriva încheierii de admitere în principiu din 2.02.2012.
Limitele de casare impuse prin decizia civila 1076/2013/28.05.2013 au vizat doar introducerea în cauza a soților, a coproprietarilor față de care s-a pronunțat sentința civila inițială.
Instanța de fond era obligată să rejudece litigiul în raport cu aceste îndrumări și să dispună doar cu privire la stabilirea calității de coproprietari și a soților, respectiv L. C. și L. M. (soția paratului L. S.), cotele indivize, masa de împărțit neputând fi modificate.
Instanța de fond,în condițiile în care încheierea de admitere în principiu din 2.02.2012 nu a fost desființată, emite o noua încheiere de admitere în principiu, încălcând limitele casării.
Pe de alta parte, deși în prima încheiere de admitere în principiu din 2.02.2014 a fost reținuta în masa de împărțit si o fântâna, aceasta nu se regăsește în încheierea din 7.11.2013, deși existenta acestei construcții funcționale, rezulta din înscrisuri și susținerile părților.
3. Nelegal, instanța de fond, deși probele administrate cu expertize administrate inițial, nu au fost înlăturate, a dispus efectuarea unor noi expertize, cu consecința vătămării intereselor lor.
4.Deși în fata instanței de fond au invocat apărări legate de evaluările subiective ale construcțiilor, așa cum acestea rezulta din expertiza în construcții întocmita de expertul R. M., aceste obiecții nu au fost examinate de instanță.
Astfel, pe tot parcursul soluționării litigiului în prima faza procesuala și ulterior, au solicitat în mod expres să nu se includă în masa de împărțit îmbunătățirile realizate de fiecare corpurilor de construcții pe care le stăpânesc, ci doar aceste construcții în raport de starea fizica existenta la momentul cumpărării acestora.
Au adus îmbunătățiri consistente la imobilul anexa C2 în suprafața de 98 mp pe care îl dețin, îmbunătățiri de natură să sporească valoarea acestuia, însa starea de uzura a acestei construcții trebuia apreciata tot la nivelul aceleia deținute de parați.
Stopare uzurii corpului C2 prin lucrările de îmbunătățire pe care le-au realizat nu poate să le profite decât lor, însă expertul pentru a crea un „echilibru valoric,, a aplicat coeficienți de uzura diferiți, creând paraților un avantaj nepermis, prin procentul mare de uzura aplicat anexei deținute și procentului mic de uzura aplicat anexei pe care noi o deținem În cuprinsul obiecțiunilor, au invocat aspecte legate de faptul ca, deși În actul de vânzare-cumpărare și în încheierea de admitere în principiu nu au fost reținute prispa și polata, în mod cu totul nejustificat, aceste doua construcții au fost incluse în cuprinsul expertizei și au fost evaluate cu toate că nu fac parte din masa de împărțit.
Instanța de fond, deși în notele de obiecții, pe care le-au depus pentru termenul din 5.06.2014, au solicitat completarea expertizei în construcții cu un punct de vedere și soluții constructive față de propunerea expertului din ambele variante de a fi compartimentata veranda, nu a verificat susținerile lor. Față de varianta omologata prin compartimentare verandei, a creat premisele unui nou litigiu legat de costurile acestei compartimentări, în care se includ mai multe lucrări.
Nu au fost examinate aspectele pe care le-au semnalat cu consecința diminuării valorice a părții din construcție ce le-a fost atribuita față de compartimentarea verandei prin soluția propusă
5.Sentința este nelegala întrucât prin varianta omologată s-a menținut starea de indiviziune prin menținerea unei zone in indiviziune forțată, deși lichidarea acesteia putea fi realizata în totalitate.
Prin aceasta modalitate de împărțeală, instanța de fond a încălcat dispozițiile art. 673(2) C.proc.civ, art. 673(1) C.proc.civ, conform cărora împărțeala se face în natura și în condițiile menținerii valorii bunului, fără modificarea păguboasa a destinației acestuia.
Menținerea unei zone in indiviziune forțată până la limita pereților construcției este de natură sa afecteze dreptul de folosința asupra construcțiilor, se perpetuează starea conflictuala dintre părți.
Deși au solicitat în mod expres omologarea expertizei centralizate în varianta a III-a, instanța nu a motivat înlăturarea acestei solicitări.
6.De asemenea, cheltuielile de judecată au fost calculate eronat și nu au fost avute în vedere cheltuielile din primul ciclu procesual în vederea compensării în integralitate.
Intimații nu au formulat întâmpinare, în cauză, însă au depus concluzii scrise, solicitând respingerea recursului, menținerea sentinței, ca legală și temeinică, și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Tribunalul, verificând sentința recurată, în raport de motivele de recurs invocate, constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Recurenta deși a indicat ca temei doar cazul prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, a invocat prin primul motiv de recurs nemotivarea sentinței atacate.
Art.304 pct.7 Cod procedură civilă prevede că modificarea unei hotărâri se poate cerere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii.
Raportat la dispozițiile art.261 pct.5 Cod procedură civilă, conform cărora hotărârea va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat susținerile părților, din hotărârea recurată reiese, însă, că aceasta cuprinde motivele pe care se sprijină.
Rezultă, din considerentele sentinței, că instanța de fond a analizat probatoriul administrat, inclusiv raportul de expertiză centralizator întocmit de expert R. M., a răspuns solicitării reclamanților recurenți referitoare la omologarea variantei III a completării la raportul de expertiză și a argumentat omologarea într-o altă variantă, varianta II, cu care aceste părți nu erau de acord, tocmai față de punctul de vedere exprimat de expert, justificat de configurația terenului.
Conform variantei III din completarea la raportul de expertiză, expert R. M., recurenților reclamanți le-ar fi revenit lotul nr.1 format din casa de locuit și verandă, corpul anexă C1, polata corp 5 și terenul aferent de 500 mp din varianta 3 a raportului de expertiză N. G., iar pârâților intimați lotul nr.2 format din casa de locuit camera de zi, hol și dormitor, corp anexă C3, camera construită în locul lesei și terenul de 500 mp din aceeași variantă 3 a raportului de expertiză N. G., imobile evidențiate în schița anexă nr.3.
În această variantă, într-adevăr, se propune o atribuire a loturilor, fără a fi menținută starea de indiviziune pe anumite imobile și fără a fi necesare modificări constructive la nivelul verandei, însă instanța de fond a motivat de ce nu a omologat această variantă de ieșire din indiviziune a părților.
Sunt fondate motivele avute în vedere sub acest aspect, de instanță, rezultând din completarea la raportul de expertiză că această variantă a fost solicitată de reclamanți și de apărătorul acestora, prezent la constatări, însă cu care pârâții nu au fost de acord întrucât nu se respecta încheierea de admitere în principiu prin care s-a stabilit și ca, la variantele de lotizare propuse, părțile să aibă acces, fiecare, la partea de construcții pe care o ocupă efectiv și fără îngrădiri, atât cu piciorul, cât și cu mijloacele de transport.
De asemenea, expertul a precizat motivele pentru care această variantă nu este posibilă, reținute, de altfel în argumentarea hotărârii, faptul că accesul din drumul pietruit înfundat, în incinta în cauză, se face pe o lățime de 3,30 m.l, acces care este obturat de existenta unei fântâni, că în mod eronat se prezintă în expertiza topo, pe aliniamentul pct.6,5,4,3 ca fiind drum, în realitate pe aliniamentul 5,6 este o alee de acces pietonal către izlaz cu o lățime de 1,25 m.l și lungimea de 8,60 m.l și este prevăzută cu porți în punctele 6,6” și 5,5”.
Un alt motiv pentru care această variantă nu era posibilă, reținut și de tribunal ca având aspect esențial, a fost cel justificat de configurația terenului, zona de teren pentru acces la clădirile atribuite lotului 2 fiind teren în pantă (punctul 5,4,3,2) ce nu permite accesul autovehiculelor, ci numai pietonal.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la încălcarea limitelor deciziei de casare, tribunalul reține că este nefondat.
Regula potrivit căreia împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul este consacrată expres de art.282 alin.2 Cod procedură civilă, aplicabilă și în recurs, iar în cererile de împărțeală judiciară și de art.6738 Cod procedură civilă.
Instanța de control judiciar, în calea de atac se pronunță asupra a ceea ce a fost investită, respectiv asupra criticilor formulate prin cererea declarativă de recurs.
În cauză, deși recurenții reclamanți au susținut că recursul declarat de pârâți a fost doar împotriva sentinței civile nr.2377/2012, rezultă din cererea de recurs că a fost declarat și împotriva încheierii de admitere în principiu din 02.02.2012, criticile formulate vizând și această încheiere prin care se constatase calitate de coindivizari numai a reclamantei L. M. și a pârâtului L. S., deși imobilul fusese dobândit ca bun comun, de fiecare dintre părți.
Ori, prin decizia de casare s-a reținut că bunul fusese cumpărat în indiviziune de reclamantă și pârât, avea calitatea de bun comun potrivit dispozițiilor art. 30 alin. 2 Codul Familiei, pentru fiecare dintre părți și soții acestora, situație în care intervenea o coparticipare necesară, obligatorie întrucât mai multe persoane se aflau într-un raport juridic unic și indivizibil, concluzie desprinsă din dispozițiile art. 797 Cod civil.
S-a mai reținut că se dispuse ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul dobândit prin contractul de vânzare cumpărare doar între reclamantă și pârât, deci între o parte a coproprietarilor, iar împărțeala care se face fără participarea tuturor celor interesați nu poate fi decât nulă întrucât celor care nu au participat nu li se poate opune o asemenea împărțeală, ei aflându-se în continuare în stare de indiviziune.
Astfel, în condițiile în care împărțeala era lovită de nulitate tocmai pentru că nu se făcuse cu participarea tuturor celor interesați, evident că și încheierea de admitere în principiu era desființată, prin aceasta nefiind constată situația reală a părților care aveau calitate de coindivizari.
În această situație, nu se poate susține faptul că urma a fi păstrată prima încheiere de admitere în principiu, care, așa cum s-a reținu, nu constatase calitatea de coindiviari a tuturor părților și nu fusese pronunțată cu legala citare a acestora, nefiindu-le opozabilă soților părților inițiale, din cererea de chemare în judecată..
Cauza fiind trimisă spre rejudecare pentru a se introduce în cauză și ceilalți coproprietari, evident că se impunea pronunțarea, în condițiile art.6736 Cod procedură civilă, a unei noi încheieri de admitere în principiu.
Dispozițiile procedurale permit pronunțarea unei noi încheieri de admitere în principiu, mai înainte de darea hotărârii, în cazul în care se constată că există și alți coproprietari sau că au fost omise unele bunuri, potrivit art.6737 Cod procedură civilă, și, cu atât mai mult, în situația în care sentința este casată cu trimitere spre rejudecare, tocmai pentru a se introduce în cauză și ceilalți coproprietari, instanța de fond, raportat la prevederile art.6735-art.6736 Cod procedură civilă, avea posibilitatea pronunțării unei noi încheieri.
În această situație, fiind pronunțată, în mod legal, încheierea de admitere în principiul din data de 07.11.2013 prin care s-a constatat calitatea de coindivizari a părților, cotele și imobilele aflate în indiviziune, evident că se impunea efectuarea unor noi expertize pentru evaluarea și lotizarea acestora. Ca urmare, este neîntemeiat și motivul de recurs prin care s-a invocat faptul că instanța de fond a dispus efectuarea unor noi expertize, deși cele inițiale nu fuseseră înlăturate și că le-ar fi fost vătămate interesele lor.
S-a mai susținut, de către recurenți, faptul că nu au fost avute în vedere obiecțiunile formulate referitor la evaluarea construcțiilor de către expert R. M., apreciind-o ca fiind subiectivă.
Rezultă însă că expertul a răspuns obiecțiunile formulate de reclamanți, referitor la deprecierea fizică a corpurilor anexă C1 și C3 menținându-și punctul de vedere exprimat prin raportul de expertiză. Conform acestuia a indicat actele normative, îndrumarul, buletinul tehnic de prețuri în construcție și raportul cerere ofertă de pe piața imobiliară, în raport de care a efectuat evaluarea imobilelor construcții.
În cazul corpului C1 a reținut corecția pentru deprecierea fizică de 75%, iar în cazul corpului C3, a aplicat o corecție de 80%, conform Normativului P135/1999, corelat cu uzura fizică reală dată de modul de construire, de întreținere și exploatare în timp.
Referitor la evaluarea unor părți constructive, expertul a răspuns că a fost evaluată prispa ce face parte din corpul anexă C1, ce fusese reținut prin încheierea de admitere în principiu, fiind evidențiat în schița anexă nr.1, iar polata evaluată este corpul C5, parțial lipit de corpul C1, nefiind confundată cu polata nouă construită de reclamanți în continuarea celei vechi, cea nouă nefiind evaluată.
Astfel, criticile recurenților, în sensul că deși prin încheierea de admitere în principiu nu au fost reținute aceste construcții, ele ar fi fost evaluate și ar fi fost cuprinse în expertiză, sunt neîntemeiate. Cu privire la neevaluarea fântânii, ce ar exista pe teren, rezultă din acțiune că reclamanta recurentă nu a făcut referire la aceasta.
Prin motivul 4 de recurs s-a mai susține faptul că au adus îmbunătățiri la imobilul C2, îmbunătățiri de natură să sporească valoarea acestuia, iar starea de uzura a acestei construcții trebuia apreciata tot la nivelul aceleia deținute de parați, însă sub acest aspect al evaluării corpului C2 reclamanții nu au fost formulate obiecțiuni, ci numai în privința evaluării corpurilor anexă C1 și C3, așa cum rezultă din nota depusă la filele 134-135 dosar fond
Au mai susținut recurenții faptul că instanța de fond nu a verificat susținerile lor, deși în notele de obiecții, pe care le-au depus pentru termenul din 5.06.2014, au solicitat completarea expertizei în construcții cu un punct de vedere și soluții constructive față de propunerea expertului din ambele variante de a fi compartimentata veranda. Rezultă însă, din încheierea pronunțată la data de 05.06.2014, că instanța a aut în vedere susținerile părților și a dispus refacerea lucrării de expertiză centralizată, cu deplasarea la fața locului și consultarea părților.
De altfel, situația imobilelor a fost constatată și de instanța de fond cu ocazia efectuării cercetării locale, fiind întocmit procesul verbal aflat la fila 144 dosar.
Ulterior, expertul a întocmit varianta III, conform căreia părților le-ar fi fost atribuite loturile evidențiate în schița nr.3, fără a se menține o stare de indiviziune asupra unei porțiuni de teren, însă această variantă nu a fost omologată în raport de considerentele menționate anterior.
Modificările constructive ale verandei și menținerea stării de indiviziune, cu privire la 221 mp teren, a fost impusă, conform variantei omologată de instanță, justificat de configurația terenului ce prezintă o pantă descendentă orientată de la Nord la Sud, cu accentuarea la partea de Sud, ca urmare a unor posibile alunecări de teren, așa cum se reține de către expert N. G. în raportul de expertiză privind evaluarea și lotizarea terenului.
Expertul a menționat că în zona de aliniament dat de punctele de contur 3,4,5, accesul la proprietate este anevoios, impunând efectuarea unor lucrări de terasamente, diferența de nivel fiind de aproximativ 1,50-2,50 m.
Totodată și expertul constructor a răspuns obiecțiunilor reclamanților ce a vizat modul de lotizare a corpului C2, ce include și veranda, tot în funcție de gradul de înclinare a terenului din partea din spatele casei, unde se accede doar cu piciorul, nu și cu alt mijloc de transport, iar prin crearea unui perete plin, cu contribuții egale, pârâții își pot crea o ușă de acces la verandă. S-a justificat că, în opinia sa, varianta ca pârâții să aibă acces numai prin spate, nu este de acceptat datorită accesului foarte dificil.
Astfel, tribunalul, față de toate aceste aspecte, în concret de configurația terenului și modul de amplasare a construcțiilor, reține că, în mod justificat, instanța de fond a omologat varianta II din raportul de expertiză centralizator expert Rortaru M., impunându-se menținerea stării de indiviziune pe suprafața de 221 mp, în această variantă, în raport de natura bunurilor, conform prevederilor art.6739 Cod procedură civilă.
Referitor la ultimul motiv de recurs, deși s-a invocat un calcul eronat al cheltuielilor de judecată, acesta nu a fost dezvoltat, prin susțineri concrete referitoare la cuantumul sumelor reprezentând cheltuielile de judecată și care a fost eroarea de calcul, astfel că, în aceste condiții, în lipsa unor elemente concrete, nu pot verificate erorile de calcul, la care au făcut referire doar în general.
În consecință, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
Conform art. 316 cu ref. la art. 298 și art.274 Cod procedură civilă, va obliga recurenții la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimați, reprezentând onorariu apărător conform chitanței nr.377/2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții L. M. și L. C. domiciliați în comuna Puiești, ., județul B. împotriva sentinței civile nr. 1093/18.09.2014, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul nr._, în contradictoriu cu pârâții L. M. și L. S. domiciliați în comuna Puiești, ., județul B..
Obligă recurenții la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimați.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Februarie 2015.
Președinte, A. E. D. | Judecător, G. S. | Judecător, A.-M. D. |
Grefier, D. H. |
Red.A.M D. Judecătoria Râmnicu Sărat
Thred. A.M.D./D.P. Dosar nr._
2 ex/ 24.03.2015 Judecător fond F. Ș.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1220/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1642/2015.... → |
|---|
