Expropriere. Sentința nr. 617/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 617/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 8032/117/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal 3184
SENTINȚA CIVILĂ NR. 617/2013
ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 21 NOIEMBRIE 2013
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
GREFIER: E. C.
Pe rol este pronunțarea cauzei în rejudecare, privind pe reclamant N. C. în contradictoriu cu pârât S. R., PRIN COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA- - SEDIUL PROCESUAL ALES S.C.A. "C. P. ȘI ASOCIAȚII", parte civilă P. DE PE L. TRIBUNALUL CLUJ, având ca obiect, expropriere REJUDECARE-_ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
Tribunalul constată că mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 7.11.2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând reține că prin acțiunea înregistrată sub nr._ la Tribunalul Cluj reclamanții N. E. și K. A. au chemat în judecată pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, solicitând ca prin hotărârea care se va pronunța:
1. să se dispună exproprierea totală pentru imobilul situat în localitatea T., jud. Cluj, în suprafață totală de 4.200 mp înscris în Titlul de proprietate nr. 5465 / 750 emis la data de 02.06.1994, . (actualmente cu nr. cadastrale 423 și 424), ținând cont că prin Hotărârea nr 73 de stabilire a despăgubirilor din 28.01.2005 emisă de către pârâtă s-a expropriat parțial, acest imobil, respectiv suprafața de 1352,48 mp, cu nr. cadastral 424 (în realitate aceasta fiind în mod nejustificat mai mare cu cel puțin 500 mp);
2.să se stabilească o dreaptă și prealabilă despăgubire în favoarea reclamantei N. E. pentru exproprierea totală a imobilului descris la petitul nr. 1, respectiv pentru diferența de suprafață ce se mai impune a fi expropriată din acest imobil și pentru care reclamanta nu a fost despăgubită;
3.să se dispună exproprierea totală pentru imobilul situat în localitatea T., jud. Cluj, în suprafață totală de 1700 m.p.. înscris în Titlul de proprietate nr. 5286 / 955 emis la data de 05.08.1994, . și 37/1 (actualmente cu nr. cadastrale 426 și 427), ținând cont că prin Hotărârea nr. 72 de stabilire a despăgubirilor din 28.01.2005 emisă de către pârâtă s-a expropriat parțial acest imobil, respectiv suprafața de 664,44 mp, cu nr. cadastral 427;
4. să se stabilească o dreaptă și prealabilă despăgubire în favoarea reclamantului K. A. pentru exproprierea totală a imobilului descris la petitul nr. 3, respectiv pentru diferența de suprafață ce se mai impune a fi expropriată din acest imobil și pentru care reclamantul nu a fost despăgubit.
În motivarea acțiunii s-a arătat, în privința reclamantei N. E., că prin hotărârea nr.73/2005 emisă de pârât s-a aprobat în favoarea acesteia acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat situat în T., în suprafață de 1352,48 mp, nr. cadastral 424, .. Si-a exprimat dezacordul față de cuantumul despăgubirilor și a formulat acțiune, respinsă prin sentința civilă nr.356/2006 a Tribunalului Cluj.
Reclamanta a precizat că suprafața totală a tarlalei 25, . 4200 mp, toată fiind cultivată cu viță de vie. A constatat că amplasamentul terenului rămas neexpropriat nu corespunde cu situația de la fața locului, iar suprafața rămasă neexpropriată aflată în proprietatea sa este în realitate cu aproximativ 500 mp mai mică decât cea înscrisă în documente. Față de această situație, a solicitat pârâtei să ia măsurile care se impun și să-i acorde despăgubirile cuvenite, însă a primit răspuns negativ.
Cu trecerea timpului, în cursul și datorită lucrărilor pentru autostradă, situația în teren s-a agravat, astfel încât în prezent exproprierea parțială nu mai este posibilă și se impune, ca singură alternativă, exproprierea totală a terenului său. În acest sens, se va putea constata la fața locului că terenul rămas neexpropriat este impropriu oricărui fel de cultură - nici plantația de vită de vie nu a mai rezistat - întrucât solul s-a deshidratat ca efect al săpăturilor, s-au produs grave alunecări de teren în toată zona (cuprinzând întreaga suprafață înscrisă în TP și nu doar cea expropriată) și există în continuare riscul unor astfel de alunecări, care fac imposibilă folosirea în vreun fel a terenului respectiv. De altfel, prejudiciul ce i-a fost cauzat în decursul lucrărilor (care sunt încă în desfășurare) pentru autostradă a depășit cu mult estimările inițiale, iar atributele dreptului său de proprietate asupra întregului teren în cauză au fost golite de orice conținut. Actualmente, exproprierea totală ar privi proprietatea sa extratabulară înscrisă în TP amintit, având nr. cadastrale 423 și 424.
Prin întâmpinarea formulată pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA - S.A. a solicitat să se dispună disjungerea capetelor trei și patru din cererea introductivă, formulate de reclamantul K. A. și pe cale de consecință, formarea unui dosar distinct pe rolul Tribunalului Cluj-Secția Civilă; să se respingă cererea formulată de către reclamanta N. E. în principal ca fiind inadmisibilă și, în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
Pârâta a arătat că Legea nr. 198/2004 este o lege specială, care prevede posibilitatea sesizării instanței numai cu privire la cuantumul despăgubirilor propuse sau a dreptului la despăgubire pentru un imobil expropriat. Potrivit prevederilor art. 9 din Legea nr. 198/2004, dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, sunt aplicabile doar în ce privește stabilirea cuantumului despăgubirii. Astfel, este evident faptul că raportarea la prev. art. 24 al.4 din Legea nr. 33/1994, care reglementează teza exproprierii suprafețelor de teren rămase în proprietatea reclamanților, trebuie respinsă ca inadmisibilă. Potrivit legii speciale în materie de expropriere pentru construcția de autostrăzi, în afara expropriatorului nicio persoană fizică sau juridică nu poate avea inițiativa declanșării procedurii de expropriere. Din interpretarea gramaticală si logico-juridică a aceluiași act normativ, instanța de judecată, contrar prevederilor Legii nr. 33/1994 nu poate hotărî exproprierea.
Relativ la pretinsa ocupare a unei suprafețe de teren excedentare suprafeței expropriate în temeiul H.G. nr. 1255/2004, invocată de către reclamantă și la degradarea terenului proprietate personală, solicităm să se constatate pe de o parte, prin raportare la normele juridice în materie de expropriere, tardivitatea și netemeinicia cererii, iar prin raportare la temeiul de drept, lipsa calității procesuale pasive a pârâtei și netemeinicia cererii.
A arătat că are calitate procesuală pasivă potrivit art. 9 din Legea nr. 198/2004 doar în procesele având ca obiect cererea de stabilire a cuantumului despăgubirii sau a dreptului la despăgubire pentru un imobil deja expropriat. In ipoteza ocupării unei suprafețe de teren care nu se află în proprietatea statului și a deteriorării terenului rămas în proprietate prin acțiuni întreprinse pentru construirea autostrăzii singurul în măsură să răspundă este cel care se face vinovat de ocuparea nelegală a terenului pe temeiul răspunderii civile delictuale.
Astfel, susținerile reclamanților potrivit cărora expropriatorul ar fi intrat în posesia terenului în mod nelegal trebuie respinse ca nefondate din moment ce cu privire la suprafața pretins ocupată abuziv nu a operat exproprierea pentru cauză de utilitate publică. Având în vedere faptul că răspunderea civilă este personală, în speță dacă se verifică teza prezentată de către reclamantă, calitate procesuală pasivă o are persoana care se face vinovată de săvârșirea faptei ilicite. Încălcarea dreptului de proprietate al reclamanților, dacă s-a făcut fără o justificare legală, le dă dreptul să formuleze o acțiune civilă în constatarea acestei situații, temeiul de drept fiind diferit de cel invocat in prezenta acțiune.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție împotriva .. SRL RENO NEVADA SUA, SUCURSALA CLUJ-N., ROMANIA.
Prin încheierea din 20.05.2008 s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul K. A., s-a admis excepția necompetenței generale a instanțelor de judecată din România în privința cererii de chemare în garanție, aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă.
Prin sentința civila nr. 380/09.06.2009 Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta N. E. și în consecință:
A stabilit valoarea despăgubirilor pentru imobilul expropriat prin Hotărârea nr.73/28.01.2005 emisă de către pârât la suma de 49.852 Ron.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Prin decizia civila nr. 2781/R/2009 a Curții de Apel Cluj, s-a admis recursul declarat de pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței civile nr. 380 din 09.06.2009 a Tribunalului Cluj, care a fost casată în întregime și s-a dispus trimiterea cauzei în rejudecare pe fond la aceeași instanță.
Prin sentința civilă nr. 383 din 29.04.2010, pronunțată în dosarul nr._ Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamanta N. E., decedată în cursul procesului, continuată de moștenitorul acesteia N. C. și în consecință:
A stabilit cuantumul despăgubirilor pentru imobilul expropriat prin hotărârea nr.73/2005, situat în T., număr cadastral 424,. suprafață de 1352,48 mp, la suma de 49.852 lei și a obligat pârâtul să achite reclamantului această sumă.
Au fost respinse celelalte capete de cerere.
Prin decizia civila nr. 1919/R/23.09.2010, Curtea de Apel Cluj a admis recursul declarat de pârâtul S. R. prin C.N.A.D.N.R. și a casat sentința menționată, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Instanța de recurs a reținut că „instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, nepronunțându-se, astfel, asupra a ceea ce s-a cerut.
În realitate, așa cum corect susține pârâtul, reclamanta inițială nu a solicitat stabilirea despăgubirilor pentru terenul din T., în suprafață de 1352,48 mp, nr. cadastral 424, tarlaua 25, . hotărârii nr. 73/2005, întrucât, așa cum susține în chiar cuprinsul cererii de chemare în judecată, pentru despăgubirile cuvenite pentru exproprierea acestui teren, reclamanta s-a mai judecat, acțiunea sa fiind respinsă prin sentința civilă nr. 356/2006 a Tribunalului Cluj, pe care nu a mai atacat-o, or prima instanță a stabilit despăgubiri pentru acest teren.
Reclamanta a solicitat stabilirea despăgubirilor pentru terenul rămas în proprietatea ei, pe motiv că expropriatorul a ocupat o suprafață mai mare cu 500 m decât cea expropriată, iar restul, oricum, este inutilizabil pentru cultură, datorită deshidratării solului și alunecărilor de teren cauzate de lucrările pentru care a fost dispusă exproprierea.
În primul capăt al cererii de chemare în judecată, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului să exproprieze și suprafața de 500 mp pe care a ocupat-o nelegal, precum și diferența până la 4200 m, întrucât acest teren este cu totul lipsit de valoare datorită lucrărilor ce au urmat exproprierii. Acest capăt de cerere a fost corect respins de prima instanță, pentru că nu poți obliga statul să exproprieze ceea ce nu vrea.
Cu toate acestea, au fost stabilite despăgubiri, însă nu pentru terenul solicitat, ci pentru cel deja expropriat.
De aceea, în ceea ce privește cel de-al doilea capăt de cerere, se impune casarea și trimiterea spre rejudecare, pentru că instanța nu s-a pronunțat asupra fondului cauzei, făcând o confuzie cu privire la obiect, subzistând motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., soluția impunându-se raportat la disp. art. 312 alin. 1 – 3, 5 Cod proc. civ.
În ceea ce privește dezlegarea în drept obligatorie pentru instanța fondului, raportat la disp. art. 315 Cod proc. civ., instanța de recurs, în temeiul art. 129 alin. 4 Cod proc. civ., având în vedere că este a doua casare cu trimitere spre rejudecare, stabilește că, în măsura în care statul nu dorește să dobândească în proprietate acest imobil, se impune verificarea condițiilor răspunderii civile delictuale, în sensul art. 998, 999 C. civil, pentru ocuparea în fapt, fără expropriere a unei suprafețe mai mari de teren decât cea expropriată, precum și pentru distrugerea în totalitate, ce duce la lipsirea de valoare a diferenței de teren rămasă neexpropriată, valoarea terenului neexpropriat putând constitui, astfel, repararea prin echivalent a unui eventual prejudiciu.
Cu privire la aceste împrejurări, nu există autoritate de lucru judecat, contrar susținerilor pârâtului recurent, pentru că este vorba de împrejurări ulterioare exproprierii și hotărârii ce a statuat asupra cuantumului despăgubirilor.
În ceea ce privește probațiunea, tot în temeiul art. 315 Cod proc.civ., instanța de recurs stabilește în sarcina instanței de fond obligativitatea efectuării unui raport de expertiză pentru a se verifica dacă, într-adevăr, pârâtul a ocupat cu lucrările de utilitate publică pentru care a efectuat exproprierea o suprafață mai mare decât cea expropriată, precum și împrejurarea dacă restul de teren mai este sau nu propriu vreunei culturi, urmând a se stabili valoarea terenului ocupat în plus, precum și a diferenței”.
În rejudecare, la data de 11.10.2013, reclamantul N. C. a depus la dosar o modificare de acțiune, prin care a arătat că nu mai susține petitele din acțiunea introductivă în forma inițială, însă solicită obligarea pârâtului la plata sumei de 54.574 lei, reprezentând contravaloarea prejudiciului pe care i l-a cauzat prin ocuparea în fapt, fără expropriere, a unei suprafețe de 1051,52 mp în plus față de cea expropriată prin hotărârea nr.73/28.01.2005, suprafață care este distrusă și improprie vreunei culturi.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că, întrucât pârâtul nu dorește să dobândească în proprietate (prin expropriere) suprafața de 1051,52 mp, consideră că sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul art.1357 din noul cod civil (art.998 și 999 din vechiul Cod civil), fiind dovedit în cauză că pârâtul a ocupat în fapt, fără expropriere, suprafața indicată (rezultat al diferenței dintre suprafața de 2404 mp determinată prin expertiza topografică a ing. D. A. N. și suprafața de 1352,48 mp expropriată, cu mențiunea că expertiza topografică este cea relevantă în privința suprafețelor măsurate) și că această suprafață este distrusă și improprie vreunei culturi (aspecte relevate de expertizele efectuate, în special de expertiza în agricultură a ing. O. I. G.).
A menționat că suma de 54.574 lei a fost determinată ținând cont de „valoarea terenului ocupat în plus” (de 51,9 lei) indicată în pag. 4 din raportul de expertiză tehnică întocmit de exp. M. A., Lubinschi N. și L. S. N..
Prin întâmpinarea formulată pârâta a solicitat respingerea cererii modificatoare, în principal ca fiind tardiv formulată și în subsidiar, ca fiind neîntemeiată.
A arătat că noua cerere este făcută cu încălcarea vădită a dispozițiilor procedurale cuprinse în art. 132. alin. 1 C.proc.civ. De asemenea, solicitarea reclamantului nu se regăsește în niciuna din ipotezele limitativ prevăzute de art. 132 alin. 2 C.proc.civ.
A mai solicitat a se observa că ea a mai arătat pe larg în obiecțiunile la rapoartele realizate în prezenta cauză următoarele:
Pretinsa suprafață afectată în plus de Autostrada B.-B. a fost greșit determinată (însă expertul topograf D. A. N. a refuzat să refacă lucrarea cu respectarea documentațiilor tehnico-cadastrale de expropriere aferente numerelor cadastrale 417, 421 și 424 T. și a planului parcelar pus la dispoziția expropriatorului de către autoritățile locale).
Suprafața pretins afectată în plus este în continuare proprie exploatării agricole (contrar celor susținute de către expertul agricol I. O. fără prelevarea și analizarea unor probe de sol).
Valoarea de 51,9 lei/m.p. stabilita de către experții M. A., Lubinsehi N. și Lunga S. N. nu reprezintă valoarea reală de circulație a terenurilor similare celui aflat în litigiu, valoarea fiind determinată în baza unor oferte de vânzare, contrar prevederilor art. 26, alin. 2 din Legea nr. 33/1994).
De asemenea, a mai arătat că a depus la dosarul cauzei doua tranzacții autentice din care rezultă că valoarea terenurilor agricole situate în extravilanul localității T., jud. Cluj se situează între 1,67 lei/m.p. și 4,44 lei/m.p.
În ședința publică din 07.11.2013 instanța a respins excepția tardivității modificării acțiunii, reținând că este vorba despre o precizare a cuantumului despăgubirilor, raportat la concluziile expertizelor efectuate în cauză, fiind astfel incidente dispozițiile art.132 alin.2 pct.2 C.proc.civ.
Analizând actele dosarului, tribunalul reține următoarele:
Prin hotărârea nr.73/28.01.2005 a Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale din Romania SA – Comisia pentru aplicarea Legii nr.198/2004 s-a aprobat acordarea despăgubirii în cuantum de_,58 ROL, în favoarea reclamantei N. E. pentru imobilul expropriat situat în loc. T., ., în suprafață de 1352,48 mp, identificat prin număr cadastral 424.
Prin sentința civilă nr.356/2006 a Tribunalului Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamanta N. E. în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, având ca obiect stabilirea despăgubirilor în sumă de_ ROL pentru terenul expropriat.
Din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp. D. A. N. rezultă că din terenul în suprafață totală de 4200 mp înscris în titlul de proprietate nr._, ., suprafața determinată prin măsurători, neafectată de lucrări, este de 1796 mp. Restul suprafeței din imobilul în suprafață de 4200 mp nu s-a mai putut măsura din cauza schimbării geografiei imobilului, prin amenajarea unui drum de exploatare și săpături în debleu. Concluziile expertului sunt că suprafața ocupată de lucrările pentru realizarea autostrăzii este de 2404 mp, aceasta fiind determinată din diferența de suprafață între terenul rămas liber și suprafața inițială a parcelei 36.
Conform raportului de expertiză efectuat de exp. O. I. G., din terenul situat în tarlaua 25, . de 1760 mp unde vița de vie a rămas în cultură și unde nu s-a intervenit cu lucrări specifice de construire a autostrăzii, solul prezintă proprietăți fizice și chimice bune și este pretabil pentru cultivare. Pe suprafața de 1087 mp solul este amestecat și înlocuit cu material rezultat din construcția autostrăzii, care nu mai prezintă capacitate de susținere a unei culturi, deci nu mai este propriu vreunei culturi.
Prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de o comisie alcătuită din exp. M. A., L. S. N. și Lubinschi N. s-a stabilit, utilizându-se metoda comparației prin bonitare, dar și metoda comparațiilor de piață, că valoarea de circulație a 1 mp din terenul în litigiu este de 51,9 lei.
Având în vedere probațiunea administrată, instanța constată că din terenul în suprafață de 4200 mp înscris în titlul de proprietate nr._, . exproprierii l-a constituit suprafața de 1352,48 mp teren, având nr. cadastral 424.
În proprietatea reclamantului a rămas suprafața de 2847,52 mp, din aceasta putându-se folosi pentru agricultură (viță de vie) suprafața de 1796 mp, restul suprafeței de 1051,52 mp fiind afectată de lucrările la autostradă, fără să mai prezinte capacitatea de susținere a unei culturi.
Întrucât prin construirea autostrăzii o parte din terenul rămas în proprietatea reclamantului, după exproprierea de la antecesoarea acestuia a parcelei cu nr. cadastral 424, nu mai prezintă nici o utilitate practică, iar această stare de fapt este cauzată de construirea autostrăzii, este evident că singura modalitate în care reclamantul poate fi despăgubit pentru terenul pe care nu îl mai poate folosi este aceea ca suprafața de teren de 1051,52 mp să fie expropriată de către aceeași autoritate care a făcut exproprierea inițială, iar proprietarul să beneficieze de despăgubiri la valoarea terenului.
Întrucât statul nu dorește să dobândească în proprietate terenul în suprafață de 1051,52 mp, instanța consideră că în cauză sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, în sensul art. 998, 999 C. civil, pentru ocuparea în fapt, fără expropriere, a unei suprafețe mai mari de teren decât cea expropriată, precum și pentru distrugerea în totalitate, ce duce la lipsirea de valoare a diferenței de teren rămasă neexpropriată.
Instanța are în vedere și dispozițiile art.26 alin.1 și 2 din Legea nr.33/1994 „despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului și din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptățite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experții, precum și instanța vor ține seama de prețul cu care se vând, în mod obișnuit, imobilele de același fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum și de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptățite, luând în considerare și dovezile prezentate de aceștia”.
Chiar dacă construirea autostrăzii nu constituie o faptă ilicită, eventualele consecințe ale acestui fapt, răsfrânte asupra unor terțe persoane, trebuie reparate de către expropriator în conformitate cu dispozițiile art. 26 alin1. și 2 din Legea nr.33/1994 și cu prevederile art.998 și urm. C.civ..
În consecință, instanța consideră că acțiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată la data de 11.10.2013, este întemeiată, urmând să o admită și să oblige pârâtul să achite suma de 54.573,88 lei, reprezentând despăgubiri.
În baza art.274 C.proc.civ. pârâtul va fi obligat să achite reclamantului suma de 6483,15 lei, cheltuieli de judecata, reprezentând onorariul avocațial și onorariile experților.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea formulată și precizată de reclamanta N. E., decedată în cursul procesului, continuată de moștenitorul acesteia N. C., domiciliat în T., . nr.89, . împotriva pârâtului S. R. prin COMPANIA NAȚIONALA DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, cu sediul procesual ales în București, ..20, sector 1, la sediul SCA „C. P. și Asociații și în consecință:
Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 54.573,88 lei, reprezentând despăgubiri.
Obliga pârâtul să achite reclamantului suma de 6483,15 lei, cheltuieli de judecata.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21.11.2013.
PREȘEDINTE, D.-I. T. | ||
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./E.C./17.03.2014
| ← Pretenţii. Decizia nr. 483/2013. Tribunalul CLUJ | Fond funciar. Decizia nr. 749/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
