Fond funciar. Decizia nr. 358/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 358/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 02-04-2013 în dosarul nr. 15214/211/2009
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 358/R/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: D.-I. T.
JUDECĂTOR: E. L.
JUDECĂTOR: M. O.-S.
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent C. L. DE APLICARE A LG.18/1991 APAHIDA, recurent O. G. împotriva sentinței civile nr. 1774 din 19.09.2012, dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N., privind și pe intimat L. I., intimat C. J. CLUJ DE APLICARE A LG.18/1991, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 26.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 1774/2012, pronunțata de Judecătoria Cluj la dosar nr._/2012, a fost admisă cererea extinsă și completată formulată de reclamantul L. I., în contradictoriu cu pârâții C. L. de Aplicare a Legii nr.18/1991 Apahida, C. J. Cluj de Aplicare a Lg.18/1991, O. G. și în consecință: Constată nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate nr._/1706/1999 emis în favoarea lui O. I. G. cu privire la terenul în suprafață de 400 mp, identificat în titlu . și 1010/1; s-a dispus rectificarea CF nr. 4918 Sânnicoara, nr. cad. 3802 în care a fost întabulat titlul de mai sus, de la suprafața de 1100 mp la 700 mp; s-a dispus anularea hotărârii nr. 772/24.06.2009 emisă de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Cluj de pe lângă Prefectura Cluj; a fost obligată pârâta C. Locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Apahida, să întocmească anexa 2b în care reclamantul să figureze cu suprafața propusă pentru reconstituire de 900 mp și să o înainteze spre validare anexa pârâtei C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, precum și să îl pună în posesie cu suprafața de mai sus; s-a dispus obligarea pârâtei de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate să valideze prin hotărâre anexa de mai sus și să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 900 mp; au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2285 Ron.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
În fapt, prin cerere a întemeiată pe Legea 18/1991, reclamantul a solicitat reconstituirea suprafeței de 6.900 mp, cerere în baza căreia i s-a eliberat titlu de proprietate nr._/1218/1997 pentru o suprafață de 6.000 mp.
În anul 1998, a revenit cu cererea numărul 82/19.06.1998, pentru reconstituirea și a diferenței de 900 mp, dar nici C. Locală și nici C. Județeană nu a dat curs solicitării pentru diferența de 900 mp.
Din actele depuse de pârâta C. locală de fond funciar Apahida, reiese că pârâtului de rândul 1 i s-a reconstituit o suprafață de teren mai mare, de 1100 mp, deși acesta a solicitat să i se reconstituie dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 700 mp, rezultând astfel o diferență în plus de suprafață de 400 mp. pe care el a solicitat-o și C. Locală a refuzat să îl pună în posesie pe motiv că nu ar mai exista teren în zona adiacentă terenului reconstituit.
Din titlul de proprietate eliberat pârâtei, rezultă că petentul se învecinează cu pârâta pe cele trei laturi ale terenului, și în mod cert terenul care acesteia reconstituit în plus face parte din terenul care trebuia să i se reconstituie.
În anul 1990, reclamantul a încheiat un contract de vânzare – cumpărare cu numita S. M. prin care aceasta din urmă i-a vândut „întreaga grădină de Sub Coastă familiei L. I. din Cluj-N.…” menționându-se faptul că „Grădina este liberă fără casă sau alte construcții, dar nu se specifică suprafața de teren care se vinde și nici numărul de carte funciară din care face parte acest teren.
Prin Adresa nr._/2008, C. locală Apahida îi comunică reclamantului faptul că i s-a respins cererea de reconstituire a diferenței de teren de până la 6900 mp motivat de faptul că în contractul de vânzare – cumpărare sub semnătură privată încheiat în anul 1990 cu moștenitorii defunctei S. M. se menționează că s-a vândut numitului L. I. o grădină liberă, fără casă sau alte construcții, grădină care la data vânzării nu a fost măsurată, urmând să fie măsurată ulterior, iar suprafața care rezultă la măsurători să fie înscrisă în actele de proprietate în favoarea reclamantului, sens în care i s-a eliberat titlul de proprietate pentru suprafața de 6000 mp, suprafața de teren care a rezultat în urma măsurătorilor efectuate la fața locului de C. locală de fond funciar, așa cum de altfel prevederea și contractul de vânzare – cumpărare.
Numitei O. V., antecesoarea lui O. L., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 asupra grădinii în suprafață de 700 mp cumpărată înainte de anul 1990 de la familia S..
Numitul S. T., fiul numitei S. M., a solicitat eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 5800 mp teren înscris în CF nr. 54, nr. topo 392/1, 932/2, 393/1 și 393/2, menționând faptul că s-a vândut reclamantului L. I. suprafața de 5800 mp, fără terenul ocupat de O. L..
Din CF nr. 54 Sânnicoară reiese că vânzătoarea S. M. era intabulată și membră CAP pentru 1/6 parte din fânaț sub coastă 1 jugăr și 320 stânjeni.
Din actele depuse în probațiune de comisia locală de fond funciar reiese că mama lui O. gruia a recunoscut că nu a fost membră CAP.
Mai mult, răspunsul la interogatoriu al comisiei locale a relevat că aceasta a solicitat doar 700 mp, dar i s-au acordat 1100 mp fără bază legală și faptică.
Și pârâtul O. G. a răspuns la interogatoriul formulat la adresa lui, menționând că 400 mp i-a dobândit în temeiul unui act sub semnătură privată, pentru care nu a format cerere la legea fondului funciar.
În mod just a subliniat reclamantul că în această ipoteză, raportat la prevederile art. III, IV din Legea nr. 169/1997, cele două comisii în mod eronat au soluționat cererile în discuție refuzând cei 400 mp, cuveniți lui, conform expertizei tehnice administrate în dosar-varianta II, față de care nu s-au formulat obiecțiuni.
C. locala de fond funciar Apahida, reprezentata prin primar, a declarat în termen legal recurs împotriva sentinței examinate criticând legalitatea și temeinicia acesteia.
În motivele cererii, recurenta a arătat că în baza Legii nr. 18/1991 reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de teren de 6000 mp, eliberându-se Titlul de proprietate nr._/1218/15.09.1997, doar pentru aceasta suprafața de teren care a rezultat în urma măsurătorilor efectuate la fata locului de C. locala de fond funciar, asa cum de altfel prevedea și contractul de vânzare-cumpărare ("Gradina este libera fără casa sau alte construcții și va fi măsurata de comisia locuia a Primăriei Apahida urmând a se constata suprafața care se va înscrie în actele materiale" - pag. 1 din contractul de vânzare-cumpărare).
În ceea ce privește suprafața de 900 mp pe care reclamantul o solicita atât prin adresa nr.9292/07.05.2008, cat și prin adresa înaintata de acesta Prefecturii jud. Cluj cu nr._/21.07.2008, recurenta precizează că pe suprafața de 700 mp familia S. a avut o casa familiala pe care a vândut-o cu terenul aferent, părinților numitului O. L., suprafața pe care reclamantul o revendica fără să detina vreo dovada în acest sens și fără să tina cont de mențiunea din contractul de vânzare - cumpărare potrivit căreia i s-a vândut "Gradina libera fără casa sau alte construcții1*. Numitei O. V., antecesoarea lui O. L., i s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 asupra grădinii în suprafața de 700 mp cumpărata înainte de anul 1990 de la familia S..
Prin urmare, reclamantul este îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru suprafața de 200 mp, diferența de suprafața care i-ar reveni pana la suprafața de 6200 mp, având fa vedere faptul ca 700 mp, numita S. M. i-a vândut familiei O..
Pentru aceste motive, C. locala de fond funciar Apahida poate întocmi anexa 2b în care reclamantul să figureze cu suprafața de 200 mp.
În ce privește cheltuielile de judecata, recurenta a invocat prevederile art. 52 din Legea nr. 18/1991 și art. 1 și 2 din OUG nr. 24/2001 privind modificarea Ordonanței Guvernului nr. 69/2000 pentru asigurarea finanțării acțiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991. republicată, și ale Legii nr. 169/1997, care prevede ca: finanțarea acțiunilor legate de aplicarea Legii fondului funciar nr. 18/1991. republicată, și a Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, și ale Legii nr. 169/1997, se asigură din fondurile alocate anual cu această destinație Ministerului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor prin legea bugetului de stat. Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor repartizează lunar fondurile prevăzute la art. 1 oficiilor județene de cadastru agricol și organizarea teritoriului agricol și inspectoratelor silvice teritoriale pentru controlul aplicării regimului silvic, care răspund de angajarea și efectuarea cheltuielilor potrivit destinațiilor aprobate, precum și de recepția lucrărilor executate și decontate.
Având în vedere aceste prevederi, recurenta apreciază că deoarece C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Apahida, nu are personalitate juridica, nu are buget propriu de venituri și cheltuieli« având numai atribuții administrative, legiuitorul nu a prevăzut nici modalitatea de plata a unor astfel de cheltuieli.
În drept, au fost invocate prevederile Legii nr. 18/1991, art. 299 C.pr.civ.
Recurenta nu a indicat motivul de nelegalitate dar dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., conform art. 306 alin. 3 din același cod.
Intimatul L. I. a formulat întâmpinare la recurs, solicitând respingerea recursului înaintat de O. G. ca fiind nul, conform art. 306 alin. 1 C.pr.civ., nefiind motivat în fapt și în drept, respectiv fără a conține motivele de nelegalitate și netemeinicie pe care se sprijină partea în recursul înaintat; respingerea recursului înaintat de C. Locală de Fond funciar Apahida ca nefondat și menținerea Sentinței Civile nr. 1774/2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-N. ca legală și temeinică. Cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În considerentele întâmpinării se arată că aspectul de netemeinicie al recursului vizează doar suprafața de 700 mp din totalul suprafeței de 900 mp cât a fost obligată C. L. prin sentința atacată să stabilească dreptul de proprietate al subsemnatului, să întocmească anexa 2b și să o înainteze spre validare pârâtei Comisiei Județene, precum și să mă pună în posesie cu această suprafață.
în ceea ce privește critica privind neobligarea Comisiei Locale de Fond Funciar la plata cheltuielilor de judecată în situația prevăzută de art. 274 C.Pr.Civ., literatura și practica judiciară este constantă în sensul obligării la plata cheltuielilor de judecată a Comisiei Locale, având în vedere faptul că are un buget propriu în care este chiar prevăzut acest gen de cheltuieli.
C. Județeană nu a înaintat recurs față de sentința de mai sus, pronunțată de Judecătoria Cluj-N., dispunându-se obligarea acesteia să valideze prin hotărâre anexa 2b și să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 900 mp, confirmând astfel temeinicia și legalitatea sentinței.
În susținerea dreptului de proprietate pentru suprafața de 6907 mp. s-a depus contractul de vânzare-cumpărare, CF nr. 54 Sânnicoară, prin care cei de la care recurentul a cumpărat terenul grădină - fam. S. M. - erau întăbulați și membri C.A.P în cotă de 1/6 parte din fânaț sub coastă în suprafață totală de 1 jugăr și 320 stânjeni.
În anul 1998, când a revenit cu cererea nr. 82/19.06.1998 pentru reconstituirea diferenței de 900 mp, mi s-a emis, de către Primăria Comunei Apahida un răspuns înregistrat cu acel număr, prin care i s-a adus la cunoștință faptul că deocamdată nu aveau teren disponibil în intravilan, dar că vor acorda suprafața de teren în compensație din rezerva disponibilă.
Susținerea în recurs de către C. Locală a faptului că pe suprafața de 700 mp familia S. a avut o casa familială pe care a vândut-o cu terenul aferent părinților numitului O. L. și că numitei O. V., antecesoarea lui O. L., i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra grădinii în suprafață de 700 mp, cumpărată de la familia S. înainte de anul 1990, este contrazisă de probațiunea administrată în cauză.
Așa-zisul contract de vânzare-cumpărare încheiat sub semnătură privată, în anul 1993, de care se prevalează C. Locală prevede o suprafață de 3 „040 m vândută fără a fi însă identificată ca și vecinătăți, amplasament, categorie de teren, localitate, denumire.
Totodată, prezent la interogatoriu, O. G. afirmă că a dobândit terenul de 1100 mp din titlul de proprietate astfel: 7 ari de la părinții săi și 400 mp pe baza înscrisului prezentat, înscris datat cu anul 1993, deci ulterior cererii depuse de către O. V. -08.03.1991. Totodată, a recunoscut că nu a făcut cerere la legea fondului funciar pentru suprafața de 400 mp, aspect esențial care denotă imposibilitatea Comisiei Locale de a-i atribui o suprafață de teren nesolicitată și în baza unui înscris neopozabil acesteia, lipsit de relevanță juridică și sub aspectul lipsei obiectului determinat.
Așadar, motivul invocat de pârâții de mai sus că suprafața de 907 mp pentru care recurentul a solicitat eliberarea unui titlu de proprietate suplimentar, a fost atribuită ca diferență lui O. I. G. prin titlul de proprietate nr._/1706/1999 (aflat la fila 116 dosar fond), în suprafață de 1100 mp cu titlu de reconstituire, înscris în ./1 - 200 mp și 1010 - 900 mp, este nelegal, încălcând prevederile art. III și IV ale Legii 169/1997".
I. Analizând recursul declarat de C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Apahida prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit Contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 20.07.1990 (f. 16 dosar judecătorie), succesorii defunctei S. M. s-au obligat să transmită în favoarea recurentului dreptul de proprietate cu privire la „întreaga suprafață de grădină de sub coastă”. S-a menționat în cuprinsul contractului că „grădina este liberă, fără casă sau alte construcții și va fi măsurată de comisia locală a Primăriei Apahida, urmând a se constata suprafața care se va înscrie în actele materiale”.
Din adresa nr._/11.08.2008, emisă de Primăria comunei Apahida (f. 20 dosar judecătorie), rezultă că în baza Legii nr. 18/1991 recurentului i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Titlul de proprietate nr._/1218/1997, pe suprafața de 6.000 mp. care a rezultat în urma măsurătorilor ca teren liber de orice construcție, conform înțelegerii părților din contractul de vânzare-cumpărare. S-a arătat totodată că pentru suprafața de teren de 700 mp. din terenul înscris în C.F. nr. 54 Sânicoara, familia S. a avut o casă pe care a vândut-o cu terenul aferent părinților numitului O. L.. Numitei O. V. i s-a reconstituit în baza aceluiași act normativ dreptul de proprietate asupra grădinii în suprafață de 700 mp., cumpărată înainte de anul 1990 de la familia S..
Tribunalul constată că pentru suprafața de 0,58 ha teren, care potrivit afirmațiilor recurentei face parte din același C.F. nr. 54 Sânicoara, s-a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate și de către moștenitorii defunctei S. M., cererea fiind înregistrată sub nr. 256/14.03.1991 după . legii nr. 18/1991 (f. 97 dosar judecătorie). În baza acestei cereri, titularii au fost trecuți pe Tabelul nominal cu moștenitorii cooperatorilor decedați care au solicitat în scris reconstituirea dreptului de proprietate – Anexa nr. 3, poziția nr. 42 -, care este în concordanță cu Adeverința nr. 2081/07.10.1997 emisă de C. comunală Apahida (f. 101 dosar judecătorie). În același timp, pentru suprafața de 5700 mp. a fost întocmit procesul verbal de punere în posesie (f. 100 dosar judecătorie).
Titlul de proprietate nr._/1706/10.03.1999 a fost eliberat în favoarea lui O. G. de către C. județeană Cluj în baza cererii formulate de O. V., prin care a solicitat teren intravilan în suprafață de 700 mp. (f. 102, 116 dosar judecătorie). Pentru diferența de suprafață, la dosarul cauzei a fost depus și Contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de 27.12.1993 din care rezultă că B. I. a vândut lui O. G. suprafața de „3,040 metri”, pentru suma de_ lei, C. locală Apahida arătând la întrebările nr. 3 și 5 din interogatoriul administrat că diferența de la suprafața de 700 la 1100 mp. a fost atribuită în favoarea lui O. G. în temeiul acestui înscris.
Tribunalul constată că expertiza efectuată de ing. F. F. nu este concludentă pentru soluționarea cauzei și nu permite stabilirea corectă a situației de fapt dedusă judecății, analiza pornind de la actualele înscrieri în cărțile funciare în favoarea recurentului și a defunctului O. G. (f. 193-199 dosar judecătorie).
Expertiza trebuia să lămurească în mod necesar următoarele: 1. suprafața deținută anterior cooperativizării de către defuncta S. M. conform cărți funciare, cu trimitere clară la datele de carte funciară, inclusiv sub aspectul întinderii dreptului de proprietate; 2. identificarea suprafeței de teren care rezultă din contractul de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între defunctul O. G. și B. I., care potrivit planurilor aferente raportului întocmit deține imobilul vecin; 3. față de poziția exprimată de C. locală Apahida, este necesar să fie delimitat terenul grădină, cumpărat de către recurent, de terenul aferent construcțiilor, cumpărat de O. V., numai în acest mod fiind posibilă determinarea întinderii terenului care a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat între recurent și moștenitorii defunctei S. M..
Constatările anterioare se impun deoarece numai în ipoteza în care se va constat că terenul având categoria de folosință grădină are o întindere mai mare decât cel cu privire la care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea recurentului, mai exact depășește suprafața de 6.000 mp., doar în acest caz recurentul mai justifică calitatea de persoană îndreptățită cu privire la o diferență de teren. În același timp, recurentul reclamant justifică interes pentru a solicita constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate eliberat în favoarea defunctului O. G. doar în ipoteza unei statuări pozitive cu privire la problema anterioară și dacă se va stabili că diferența de la 700 mp. la 1100 mp. nu provine din cartea funciară în care este înscris dreptul de proprietate al numitului B. I..
Tribunalul constată de asemenea că prin extinderea de acțiune depusă la dosar în data de 22.01.2010, reclamantul a arătat că înțelege să se judece în contradictoriu cu pârâtul O. L., în calitate de moștenitor după O. V. și O. G. (f. 111-112 dosar judecătorie).
În condițiile în care titlul de proprietate contestat a fost eliberat în favoarea lui O. gruia, care potrivit răspunsului la întrebarea nr. 2 din interogatoriul administrat este tatăl pârâtului din extinderea de acțiune (f. 232 dosar judecătorie), era necesar să fie depuse la dosarul cauzei actele stare civilă din care rezultă calitatea de succesor a pârâtului și de asemenea să se stabilească dacă există sau nu și alți moștenitori după beneficiarul titlului de proprietate. În același timp, prin răspunsul la întrebarea nr. 1 din interogatoriul administrat pârâtul a arătat că se numește O. G., dar din înscrisurile comunicate de către C. locală Apahida rezultă că moștenitor după O. G. și O. V. este O. L., fiind necesar ca instanța să stabilească identitatea succesorului.
Pentru considerentele arătate, Tribunalul apreciază că sunt fondate criticile recurentei, urmând să fie reținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.pr.civ. S-a dat eficiență și dispozițiilor art. 304¹ din același cod, hotărârea nefiind supusă apelului.
Astfel, având în vedere și interdicția probatorie prevăzută de art. 305 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1-3 raportat la art. 299 alin. 1, art. 304 pct. 9 și art. 304¹ C.pr.civ., urmează să fie admis recursul declarat de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Apahida împotriva Sentinței civile nr. 1774 din 19.09.2012, dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N., care va fi casată în întregime și cauza trimisă pentru rejudecare la aceeași instanță.
Co ocazia rejudecării instanța va stabili cadrul procesual și se va conforma îndrumărilor cuprinse în prezenta decizie, punând în discuție necesitatea completării raportului de expertiză sau încuviințând o nouă expertiză. De asemenea, instanța are posibilitatea de a administra și alte probe dacă apreciază că se impune pentru stabilirea corectă a situației de fapt deduse judecății și în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice.
II. Față de recursul declarat de pârâtul O. G., în ședința publică din data de 26.03.2013 Tribunalul din oficiul, în baza art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 1 C.pr.civ. a invocat excepția nulității pentru nemotivare.
Excepția este întemeiată deoarece recurentul a înregistrat în termenul prevăzut de art. 301 C.pr.civ. recursul declarat împotriva sentinței examinate dar nu a depus la dosarul cauzei memoriul cuprinzând motivele de nelegalitate și netemeinicie ale sentinței recurate.
În conformitate cu prevederile art. 306 alin. 1 C.pr.civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute de alin. 2. Față de împrejurarea că nu este incident în cauză alin. 2 al textului legal menționat, excepția este întemeiată.
Astfel, în temeiul art. 137 alin. 1 și art. 306 alin. 1 C.pr.civ., se va admite excepția nulității pentru nemotivare în privința recursului declarat de pârâtul O. G. împotriva Sentinței civile nr. 1774 din 19.09.2012, dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N., și, în consecință, se va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Apahida împotriva Sentinței civile nr. 1774 din 19.09.2012, dosar nr._ a Judecătoriei Cluj-N., pe care o casează în întregime și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Admite excepția nulității pentru nemotivare în privința recursului declarat de pârâtul O. G. împotriva aceleiași sentințe și, în consecință, constată nulitatea recursului.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 02.04.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORJUDECĂTOR
D.-I. T. E. L. M. O.-S.
GREFIER
L. M.
L.M. 02 Aprilie 2013
Red./tehnored./E.L./C.H./11.04.2013/2 EX.
Jud. fond: I. S. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Partaj judiciar. Decizia nr. 422/2013. Tribunalul CLUJ | Legea 10/2001. Sentința nr. 619/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
