Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 384/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 384/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 16-09-2013 în dosarul nr. 10427/211/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 384/A/2013
Ședința publică de la 16.09.2013
Completul compus din:
Președinte O. R. G.
Judecător A.-F. D.
Grefier C.-G. H.
Pe rol pronunțarea asupra cauzei civile privind pe apelant B. I., apelant B. I. și pe intimat S. V., având ca obiect apelul declarat împotriva Ordonanței președințiale nr._ din 08.08.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., dosar având ca obiect ordonanță președințială.
Dezbaterile au avut loc la data de 13.09.2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată că prin Ordonanța președințială nr._/08.08.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanții B. I. și Bikflavi I. împotriva pârâtului S. V., ca inadmisibilă, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, judecătoria a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4209/2003 a Judecătoriei Cluj-N. pronunțată în dosarul nr. 7594/2002, modificată prin Decizia civilă nr. 1352/A/2003 a Tribunalului Cluj, s-a dispus sistarea stării de indiviziune asupra imobilului înscris în C.F. nr. 5474 Cluj, nr. topo 8936 constând în construcție și teren cu suprafața de 2.430 mp. în .. 7, prin formarea a patru loturi.
În urma sistării indiviziunii, reclamanților le-a fost atribuită . 8936/3 constând în teren cu suprafața de 1.822,5 mp., iar autorilor pârâtului (familia P.) le-a fost atribuită . 8936/4 cu suprafața de 55 mp., aferentă apartamentului nr.1.
Totodată, . 8936/1 cu suprafața de 87 mp. a fost realizată pentru asigurarea accesului pietonal al familiei P. la . 8936/4.
Din cuprinsul aceleiași hotărâri judecătorești rezultă că imobilul construcție de pe ..7 este compus din două apartamente, respectiv apartamentul nr.1, înscris în C.F. nr._ Cluj-N., nr. topo 8936/I compus din o cameră, un dormitor, o bucătărie, o baie, un antreu, o debara, bucătărie de vară, magazie și WC, care a fost inițial proprietatea familiei P., iar în prezent este proprietatea pârâtului, cu titlu de cumpărare și apartamentul nr.2 care este proprietatea reclamanților.
Astfel, cum au recunoscut ambele părți în fața instanței, terenul în litigiu este amplasat deasupra bucătăriei de vară proprietatea pârâtului.
În cursul lunii aprilie a acestui an, pârâtul a îngrădit această suprafață de teren care anterior a fost folosită de către reclamanți, aspect necontestat de către pârât în cauză.
Cu privire la terenul în litigiu, reclamanții pretind prin acțiune că acesta face parte din suprafața de 1.822,5 mp. cu nr. topo 8936/3 care le revine în proprietate, pârâtul nefiind îndreptățit să folosească această suprafață.
Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.996 cod civil pentru admisibilitatea cererii de ordonanță președințială este necesară îndeplinirea în mod cumulativ a mai multor condiții, respectiv urgența și caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale, precum și condiția că în favoarea reclamantului să existe aparența de drept.
Analizând probele administrate la dosar, instanța de fond a apreciat că acțiunea este inadmisibilă, nefiind îndeplinită ultima condiție, aparența dreptului existând în favoarea pârâtului, nu a reclamanților, concluzia instanței fiind întemeiată pe conținutul raportului de expertiză care a stat la baza dezmembrării terenului cu nr. topo 8936, cu suprafața totală de 2.430 mp., prin Sentința civilă nr.4209/2003 a Judecătoriei Cluj-N..
Pe de altă parte, afirmația reclamanților în sensul că bucătăria de vară a avut inițial destinația de buncăr antiaerian nu a fost dovedită în cauză, această susținere fiind contrazisă chiar de cuprinsul C.F. nr.5474 Cluj unde a fost inițial întabulat întregul imobil, de unde nu rezultă o astfel de destinație, familia reclamanților devenind proprietara asupra unei părți din imobil, conform înscrierilor de sub B 18, 19, doar în anul 1975.
În aceste condiții, instanța a apreciat că aparența dreptului este în favoarea pârâtului, iar faptul că reclamanții au folosit această suprafață înainte ca pârâtul să devină proprietar – octombrie 2012, astfel cum au susținut martorii propuși de către reclamanți, nu îi îndreptățește să pretindă folosința în continuare a acestui teren, câtă vreme, cel puțin aparent, dreptul de proprietate asupra acestuia aparține pârâtului.
Pentru toate aceste considerente, constatând că în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de lege pentru admisibilitatea cererii de emitere a unei ordonanțe președințiale, instanța a respins acțiunea ca inadmisibilă.
Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva Ordonanței președințiale nr._/08.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., au declarat apel reclamanții B. I. și B. I., prin care au solicitat admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivare, s-a arătat că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică, întrucât este fundamentată atât pe o apreciere greșită a probelor administrate în cauză, cât și pe o veritabilă neluare în seamă a cadrului legal, a normelor juridice directe aplicabile în cauză.
Cererea de ordonanță președințială formulată a fost subsecventă înregistrării unei acțiuni posesorii, care formează obiect al dosarului nr._/211/2013, dosar în privința căruia încă nu a fost stabilit un termen de judecată.
Întrucât este un corolar al unei acțiuni posesorii, și prezenta acțiune este supusă, cel puțin indirect exigențelor legale și chiar limitelor – inclusiv probatorii – care guvernează o asemenea acțiune, pe lângă exigențele legale privind orice ordonanță președințială.
Astfel, și conceptul „aparență a dreptului” trebuie abordat în maniera specifică pe care o necesită și chiar o impune acțiunea principală de care este indisolubil legată cererea de ordonanță președințială.
Prin probele administrate în cauză și, în principal prin probele testimoniale, au demonstrat că ei și numai ei au folosit suprafața de teren în litigiu, această folosință fiind atât anterioară anului 2012, când pârâtul a cumpărat apartamentul vecin, cât și ulterioară acestui moment, până în luna Aprilie 2013, când terenul a fost ocupat cu forța de către pârât.
Considerentul că aparența dreptului este în favoarea pârâtului, așa cum a fost motivată hotărârea atacată, este criticabil atât din perspectiva specificului acțiunilor posesorii, cât și pe cale logică.
Suprafața grădinii lor nu a fost niciodată diminuată prin acordarea dreptului de proprietate asupra bucătăriei de bară în favoarea unei alte persoane.
Apelanții consideră că este nelegal ca într-o acțiune anexă unei acțiuni posesorii să li se opună considerentele specifice unei acțiuni petitorii și să fie supuși unor asemenea exigențe.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 466 și următoarele Noul Cod de procedură civilă, art. 996 și următoarele Noul Cod de procedură civilă, art. 470 alin. 3 teza finală Noul Cod de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. V. a solicitat respingerea apelului, cu consecința menținerii hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
În motivare a învederat faptul că cele prezentate de reclamanți în motivele de apel nu corespund realității. El împreună cu familia sa au folosit exclusiv terenul de pe acoperișul bucătăriei de vară încă din anul 2011 când a cumpărat imobilul și a intrat în posesia proprietății, iar anterior acest imobil a fost folosit exclusiv de către vânzător, astfel încât reclamanții nu pot invoca folosința imobilului.
De asemenea, bucătăria de vară face parte ca urmare a ieșirii din indiviziune din proprietatea sa, așa cum rezultă clar din expertiza din anul 2003 și din extrasul de carte funciară, reclamanții neavând nici un drept asupra acestui spațiu care îi aparține în întregime, atât clădirea, cât și acoperișul, reclamanții revendicând de fapt „terenul” pe acoperiș, care reprezintă pământ depus în timp cu o grosime infimă pe placa acoperișului bucătăriei de vară. Clădirea nu a fost niciodată buncăr, cum eronat au susținut reclamanți, ci a fost întotdeauna bucătărie de vară, cum rezultă și din extrasul de carte funciară.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele Noul Cod de procedură civilă.
Analizând apelul declarat de reclamanți, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul reține următoarele:
Susținerile apelanților privind caracterul posesoriu al acțiunii de fond ori modul de folosință anterior al terenului din litigiu, nu sunt de natură să ducă la schimbarea soluției primei instanțe.
În cauză, formulându-se o cerere de ordonanță președințială, în mod corect s-a avut în vedere în favoarea căreia dintre părți este aparența de drept, în conformitate cu prevederile art. 996 C.pr.civ.
Sub acest aspect, tribunalul constată că în mod corect a reținut prima instanță că din expertiza întocmită de Sarffy Alfred, ce a stat la baza întabulării parcelelor atribuite părților prin Sentința civilă nr. 4208/2003 (expertiză înaintată în copie de către OCPI la filele 72-79 din dosar), rezultă că aparența dreptului este în favoarea pârâtului.
Față de această situație, se constată că una dintre condițiile cererii de ordonanță președințială nu este întrunită, astfel încât analizarea celorlalte condiții nu se mai impune.
În plus, în procedura ordonanței președințiale nu se analizează pe fond temeinicia pretențiilor formulate, astfel încât împrejurările invocate de către apelanți, că numai ei au folosit terenul până în aprilie 2013 sau că respectivul teren face parte din grădina lor, nu pot fi analizate în prezentul dosar, ci urmează a fi analizate în procesul de fond.
În consecință, nu pot fi primite nici motivele de apel privind analizarea în prezentul dosar a aparenței de drept din perspectiva folosinței terenului, întrucât o astfel de analiză ar însemna soluționarea pe fond a litigiului.
Pentru toate aceste considerente și în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. I. și B. I., împotriva Ordonanței președințiale nr._/2013 a Judecătoriei Cluj-N., pe care o va menține în totul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanții B. I. și B. I., împotriva Ordonanței președințiale nr._ din 08.08.2013 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o menține în totul.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 16.09.2013.
Președinte, O. R. G. | Judecător, A.-F. D. | |
Grefier, C.-G. H. |
C.H. 16 Septembrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P.B./17 Septembrie 2013/1130
Red. O.R.G./20.09.2013/5 exemplare
Judecător fond: R. C. V. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 312/2013. Tribunalul CLUJ | Rezoluţiune contract. Sentința nr. 557/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
