Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 533/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 533/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 30-10-2013 în dosarul nr. 16210/211/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 533/2013
Ședința publică de la 30 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE F. S. B.
Judecător C.-V. B.
Grefier G. P.
S-a luat spre examinare, urmare recalificării căii de atac, apelul promovat de către reclamanta O. M. în contra Sentinței civile nr._ din 06.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N., privind și pe intimatul O. P. C., având ca obiect cerere de emitere a unui ordin de protecție.
La apelul nominal făcut în ședința publică după recalificarea căii de atac, au răspuns: apelanta personal și asistată de avocat din oficiu O. M. R., cu delegația pentru asistența judiciară obligatorie - oficiu la dosar precum și intimatul personal. Ministerul Public este reprezentat de procuror R. M. G. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Procedura legal îndeplinită.
Nemaifiind alte cereri și excepții, Tribunalul declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul apelantei solicită instanței a admite recursul cum a fost formulat și motivat, să schimbe sentința atacată prin admiterea cererii introductive, cu onorariu din fondurile Ministerului Justiției, potrivit referatului pe care îl depune la dosar, pentru motivele pe larg depuse în scris la dosar.
Intimatul solicită instanței să respingă cererea pentru că nu este nici un motiv pentru a fi luată măsura unui ordin de protecție. Arată că între timp a mai fost la fosta soție acasă, a vizitat copilul în timpul acesta.
Procuror R. M. G. pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a căii de atac arătând că în opinia sa, situația conflictuală dintre părți nu este de asemenea anvergură încât să justifice luarea măsurii de emitere a unui ordin de protecție iar pe de altă parte intimatul a dat dovezi că a conștientizat conduita neconformă și s-au făcut demersuri pentru responsabilizarea acestuia în sensul reglării comportamentului.
Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr._ din 06.08.2013 pronunțată de Judecătoria Cluj-N. a fost respinsă în integralitate cererea de emitere a ordinului de protecție, precizată, formulată de reclamanta O. M., împotriva pârâtului O. P. C., ca neîntemeiată. Onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului pârâtului, avocat D. T. desemnat în condițiile art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 actualizată, va fi suportat din fondul MJR. Onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului reclamantei avocat D. A. – C. desemnat în condițiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 217/2003 actualizată, va fi suportat din fondul MJR.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 217/2003 republicată, ocrotirea și sprijinirea familiei, dezvoltarea și consolidarea solidarității familiale, bazată pe prietenie, afecțiune și întrajutorare morală și materială a membrilor familiei, constituie un obiectiv de interes național.
Conținutul și finalitatea ordinului de protecție, atât în ceea ce îl privește pe solicitant, cât si pe agresor, dar și în plan social, imprima caracterul excepțional al acestei măsuri, emiterea unui ordin de protecție constând în obligațiile și măsurile prevăzute de art. 23 din Legea nr. 217/2003 putându-se dispune doar în măsura în care viața, integritatea psihică ori libertatea solicitantului este pusă în pericol printr-un act de violență din partea unui membru al familie. În acest sens, trebuie avut în vedere caracterul restrictiv de drepturi al măsurii dispuse - cu consecințe importante în planul răspunderii pentru nerespectarea condițiilor impuse, răspunderea fiind una penală – dar și finalitatea conștientizării de către agresor a stării de pericol pe care acesta o prezintă si posibilitatea ca acesta să-și remedieze comportamentul.
În speță, materialului probator administrat în cauză nu conturează – din punctul de vedere al instanței - concluzia exercitării de către pârât a unor acte de violență verbală si psihologica asupra reclamantei, de natura să impună intervenția statului, prin mijloacele sale de constrângere.
Astfel, instanța a reținut că relația tensionata este întreținuta de ambele părți, pe fondul recentei desfaceri a căsătoriei dintre părți, fiecare manifestându-și aversiunea reciproca față de celălalt prin injurii si cuvinte jignitoare. Declarațiile martorilor audiați în cauza nu conturează - în ceea ce îl privește pe pârât – profilul unei persoane agresive, cu un comportament impulsiv si necontrolat, de natură să conducă la concluzia existenței unui pericol real și iminent pentru reclamanta. Ambii martori au arătat că pârâtul este un om civilizat, care manifesta disponibilitate si ajutor în relațiile cu alte persoane, nefiind cunoscut ca având relații conflictuale cu alți membrii ai familiei sau cu alte persoane, chiar si în contextul consumului de băuturi alcoolice. Aceste aspecte au fost percepute de chiar martora propusa de către reclamantă, chestiunile privitoare la relația conflictuală cu reclamanta fiind cunoscute doar din relatările acesteia. Astfel, martora a arătat că tema discuțiilor dintre soți era cea privitoare la programul de vizitare al copiilor, însă aceasta problemă – astfel cum si pârâtul și-a asumat - poate fi soluționata prin formularea unei acțiuni judiciare pentru stabilirea unui program concret si adecvat de vizitare a minorilor. De altfel, si reclamanta a arătat că nu vrea să aduca atinge relației dintre tată si copii, renunțând la emiterea ordinului de protectie si pentru acestia.
În ceea ce privește comportamentul agresiv verbal al pârâtului, manifestat în jigniri și injurii, adresate direct sau prin mesaje telefonice, acesta este unul recunoscut si asumat de către pârât, după cum rezulta din declarațiile date în fața instanței. Pe de alta parte, instanța a reținut din declarațiile martorului B. C. (f. 50) că și reclamanta este cea care are un limbaj necorespunzător, adresându-i pârâtului jigniri si injurii, incidente semnalate atât în timpul căsătoriei, cât si după divorț, un incident de acest gen fiind și cel petrecut cu aproximativ 2-3 luni înainte. De altfel, este și inexplicabila prezenta benevola a reclamantei la domiciliul pârâtului, în condițiile în care acesta reclama o stare de pericol față de comportamentul pârâtului. Mai mult, reclamanta nu a făcut dovada unor acte de agresiune fizica la adresa acesteia sau potențialitatea exercitării de către pârât a unor asemenea acte, certificatul medico-legal a cărui depunere la dosar s-a solicitat datând de aproximativ 4 ani - conform susținerilor reclamantei - și nu ar reflecta pericolul iminent pentru viața sau integritatea acesteia. Referitor la plangerile penale formulate de către reclamanta, instanța a constatat că plangerea din data de 27.12.2012 pentru infractiunea de amenințare a fost retrasa de aceasta – ceea ce ridica suspiciuni în ceea ce privește starea de pericol resimțita de reclamanta – iar sancționarea penala sau contravenționala a pârâtului prin soluții definitive nu rezulta din actele depuse de IPJ Cluj.
În ceea ce privește incidentul din data de 08.07.2013, nu rezulta ca reclamanta să fi fost supusa unor acte de agresiune fizica sau psihica de natura că creeze o stare de pericol pentru viața sau integritatea psihica sau fizica a acesteia, tensiunile mai mult verbale fiind aplanate prin intervenția autorităților statului. Nu au fost dovedite amenințările cu moartea la adresa reclamantei, declarațiile martorei I. M. fiind relatări ale celor ce i-au fost spuse de către reclamanta.
În acest context, s-a apreciat că – deși relațiile dintre părți sunt conflictuale - nu se impune luarea măsurii emiterii unui ordin de protectie, ținând cont că părțile locuiesc în localități diferite, conflictele apărute între acestia au avut caracter spontan, iar problema programului de vizitare al copiilor putând fi soluționata pe calea unei acțiuni judecătoresti, nefiind făcuta dovada că reclamanta este supusa unor acte de violență, în sensul art. 4 din Legea nr. 217/2003, repetate, care să reflecte o stare de pericol iminenta pentru viața sau integritatea psihica sau fizica a acesteia. În ceea ce privește poziția exprimata de pârât la termenul din data de 23.07.2013, în sensul în care este de acord cu păstrarea unei distanțe față de reclamanta, aceasta nu poate constitui temei al emiterii unui ordin de protecție în sensul solicitat, câtă vreme dispunerea unei asemenea măsuri severe și restrictive de drepturi nu se impune în cauză, atitudinea pârâtului constituind o conștientizare a conduitei neconforme și responsabilizarea acestuia în sensul reglării comportamentului său.
Pentru toate aceste motive, instanța de fond a respins ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă cu privire la emiterea ordinului de protecție împotriva pârâtului O. P. C.. Onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului pârâtului, avocat D. T. desemnat în condițiile art. 27 alin. 4 din Legea nr. 217/2003 actualizată, va fi suportat din fondul MJR, iar onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului reclamantei avocat D. A. – C. desemnat în condițiile art. 27 alin. 3 din Legea nr. 217/2003 actualizată, va fi suportat din fondul MJR.
Împotriva sentinței examinate a promovat recurs, recalificat ca fiind apel, reclamanta (f.3) solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de emitere a ordinului de protecție, astfel cum aceasta a fost formulată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința fondului este netemeinică și nelegală deoarece s-a pronunțat cu încălcarea dispozițiilor legale și fără a aprecia în mod corect probatoriul administrat.
În primul rând, la primul termen de judecată, pârâtul a recunoscut că a adresat amenințări la adresa reclamantei și a fost de acord cu admiterea cererii de emitere a unui ordin de protecție care să cuprindă primele trei măsuri solicitate afirmând că este conștient de consecințele juridice ale poziției sale și că se opune doar la măsurile privind obligarea agresorului de a preda la poliție armele deținute și obligarea agresorului de a urma consiliere psihologică deoarece consideră că sunt neîntemeiate.
Având în vedere poziția pârâtului, apărătorul reclamantei a solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri parțiale, în baza art. 436 NCPC. Cu toate că în baza art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2012 care arată că legea se completează cu prevederile corespunzătoare din codul de procedură civilă, instanța de fond a respins cererea motivând că ne aflăm într-o procedură specială. Această interpretare este eronată ținând cont principiul de drept ”acolo unde legea specială nu prevede se aplică legea generală”.
Mai mult, instanța de fond a afirmat după discutarea cererilor în probațiune că prin probele admise se urmărește clarificarea situației de fapt privind relațiile conflictuale dintre foștii soți pentru a se stabili dacă se impune predarea armelor organelor de poliție și consiliere psihologică însă ulterior a respins în totalitate cererea reclamantei deși pârâtul a recunoscut că a adresat amenințări și nu s-a opus admiterii în parte a cererii.
Consideră că prin faptul că a formulat două plângeri la poliție, că pârâtul a recunoscut că i-a adresat amenințări și prin declarațiile martorei a dovedit că a fost amenințată de acesta și că pârâtul a exercitat acte de violență în sensul art. 4 din Legea nr. 217/2012 este necesar a fi aplicate consecințele prevăzute de art. 3. Arată faptul că a dezvoltat un sentiment de temere față de fostul soț, actele de violență psihică și verbală pot degenera oricând și pot pune în pericol viața sa datorită obiceiului pârâtului de a consuma băuturi alcoolice și a faptului că are două arme pe care oricând le poate folosi pentru ași pune în aplicare amenințările, motiv pentru care trăiește cu teama continuă de a nu-i fi periclitată viața. Reiterează faptul că accidentul rutier al cărui autor a fost pârâtul, soldat cu moartea unei persoane, s-a datorat și faptului că acesta se afla sub influența băuturilor alcoolice.
În drept, au fot invocate: art. 30 alin. 1 din Legea nr. 217/2003, art. 436 NCP, art. II din Legea nr. 25/2012 privind modificarea și completarea Legii nr. 217/2012.
Intimatul nu a formulat întâmpinare însă prezent fiind în fața instanței la termenul de judecată din data de 30 octombrie 2013 a solicitat respingerea apelului.
Analizând apelul formulat, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 296 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
Referitor la primul motiv de apel, în ceea ce privește faptul că prima instanță în mod greșit a respins cererea în integralitatea ei cu toate că pârâtul a fost de acord cu păstrarea unei distanțe față de reclamantă, tribunalul apreciază acest motiv ca fiind neîntemeiat, întrucât prima instanță a analizat în mod corect si in ansamblu probele de la dosar, stabilind cauzele și amploarea relației conflictuale existente între părți.
Astfel, poziția procesuală exprimată de pârât la termenul de judecată din data de 23.07.2013 în mod temeinic a fost apreciată de prima instanță ca fiind o conștientizare a unei atitudini neconforme, care însă nu poate constitui singură premisa instituirii unei măsuri de protecție prevăzută de dispozițiile Legii nr. 217/2003, având în vedere probele administrate în cauză.
În ceea ce privește cel de al doilea motiv de apel invocat de apelanta prin care critică hotărârea primei instanțe susținând că nu au fost apreciate corect probele administrate, tribunalul constată și acest motiv ca fiind neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Din întreg ansamblul probator administrat de către prima instanță rezultă că ambele părți își adresează cuvinte și expresii jignitoare, manifestându-se agresiv, cel puțin verbal, unul față de celălalt, relația tensionată dintre aceștia fiind generată de desfacerea căsătoriei precum și de modul în care pârâtul își exercită dreptul de a păstra legături personale cu minorul.
Prima instanță a făcut o corectă apreciere a probelor administrate precum și o interpretare a dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 217/2003, reținând în mod temeinic și legal faptul că reclamanta nu a făcut dovada exercitarii unor actele de violență asupra acesteia precum și probabilitatea exercitării de către pârât a unor asemenea acte, astfel încât să existe un pericol iminent asupra vieții și integrității care să reclame necesitatea stabilirii unei astfel de măsuri.
Pentru aceste considerente, tribunalul urmează ca in temeiul dispozitiilor 480 C.pr. Civ, să respingă ca neîntemeiat apelul formulat și să păstreze hotărârea primei instanțe ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de O. M. împotriva Sentinței civile nr._ din 06.08.2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Cluj-N., pe care o păstrează în întregime.
Onorariul în cuantum de 200 lei acordat reprezentantului apelantei O. M., avocat Restesan O. M. va fi suportat din fondul MJR.
Decizia este definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2013..
Președinte, F. S. B. | Judecător, C.-V. B. | |
Grefier, G. P. |
G.P. 31 Octombrie/ 25 Noiembrie 2013
Red FSB/GP/2 EX/25.11.2013
JUD FOND A. P.
| ← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr.... | Pensie întreţinere. Decizia nr. 139/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
