Pretenţii. Decizia nr. 1200/2013. Tribunalul CLUJ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1200/2013 pronunțată de Tribunalul CLUJ la data de 05-12-2013 în dosarul nr. 14342/211/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL CLUJ
SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 1200/R/2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013
Instanța este constituită din:
PREȘEDINTE: C.-V. B.
JUDECĂTOR: C.-A. C.
JUDECĂTOR: E. L.
GREFIER: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent reclamant L. (P.) I. M. și de recurenții pârâți C. R. C., B. N. I., B. G., R. I. R., C. A. G. și C. A. G. împotriva sentinței civile nr. 6817/12.04.2013, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei Cluj-N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentanta recurentei reclamante, av. V. R., cu delegație la dosar și reprezentanta recurenților pârâți, av. M. A. B..
Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu recurenta reclamantă, însă viciul de procedură se acoperă prin prezența reprezentantei acesteia în fața instanței.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de 29.11.2013, intimații au depus la dosar, prin registratura instanței, întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantei recurentei reclamante.
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 356 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reprezentanta recurenților pârâți depune, de asemenea, la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 985,30 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Reprezentanta recurentei reclamante depune la dosar întâmpinare, un exemplar comunicându-se reprezentantei recurenților pârâți.
Tribunalul pune în discuție competența materială a instanței civile.
Reprezentanta recurentei reclamante arată că instanța competentă este Tribunalul Specializat Cluj.
Reprezentanta recurenților pârâți achiesează la concluziile reprezentantei recurentei reclamante.
Tribunalul reține cauza în pronunțare asupra excepției.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.6817/12 Aprilie 2013, pronunțată în dosarul civil nr.14._ al Judecătoriei Cluj-N., a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune privind petitul 2 al cererii de chemare în judecată, invocată de pârâtul C. R. C. prin întâmpinare.
A fost admisă în parte acțiunea formulata de reclamanta L. (P.) I.-M., în contradictoriu cu pârâții R. I.-R., B. N.-I., C. R. C., C. A.-G. si C. A.-G..
Au fost obligați pârâții, în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 7725,79 Euro, la cursul de schimb BNR din ziua plății, reprezentând parte din prețul de vânzare-cumpărare achitat de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 508/05.06.2008, cu dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal calculată de la data introducerii acțiunii – 15.06.2012 și până la data plății efective și integrale a debitului.
A fost respins ca neîntemeiat petitul privind obligarea pârâților la plata sumei de 2278,65 Euro reprezentând penalități de 3%.
Au fost obligați pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 6494,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În temeiul art.137 Cod procedură civilă, instanța a analizat cu prioritate excepția invocată de către pârâtul C. R. C.:
Sub aspectul excepției prescripției dreptului material la acțiune în privința petitului 2 al acțiunii reclamantei, instanța a arătat că, suma pretinsă de reclamantă prin petitul menționat reprezintă penalități de întârziere de 3% din valoarea totală a apartamentului obiect al antecontractului, pentru neîndeplinirea la termen a obligației de predare a posesiei si folosinței apartamentului obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 508/06.06.2008, calculate in conformitate cu prevederile art. 8.3 antecontract.
Potrivit art.1 alin.2 din Decretul nr.167/1958, odată cu stingerea dreptului la acțiune privind un drept principal se stinge si dreptul la acțiune privind drepturile accesorii, iar potrivit art. 3 din Decretul nr. 167/1958, „termenul de prescripție este de 3 ani”, iar prescripția începe să curgă de la data la care se naște dreptul la acțiune”, art. 7 al. 1 din același act normativ.
Potrivit art.8.3 din contractul încheiat între părți în cazul în care promitentul vânzător nu predă la termenul stabilit apartamentul ce face obiectul antecontractului, va suporta penalizări de 0,3 % pe zi de întârziere din valoarea apartamentului, dar nu mai mult de 3% din valoarea totala a apartamentului înstrăinat. Termenul până la care promitenții vânzători era datori a îndeplini obligația de predare a apartamentului obiect al antecontractului era stabilită la art. 6.2 din același contract ca fiind data de 01 Iunie 2009. Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 15 Iunie 2009. Antecontractul încheiat la data de 06.06.2008 a fost rezoluționat de către părți la data de 29 Aprilie 2011.
Clauza penală are menirea să acopere prejudiciul încercat de creditoare ca urmare a executării cu întârziere a obligației de plată.
În aceste condiții, instanța a constatat că dreptul la acțiune al reclamantei în privința penalităților de întârziere s-a născut odată cu fiecare zi de întârziere în îndeplinirea la termen a obligației de predare a posesiei și folosinței apartamentului, și poate fi solicitat până la momentul la care antecontractul a fost rezoluționat, respectiv data de 29 Aprilie 2011. Față de acest aspect, instanța a constatat că dreptul reclamantei de a solicita obligarea pârâților la plata penalităților de întârziere nu este prescris, fiind vorba de penalități de întârziere solicitate pentru perioada 01 Iunie 2009 – 29 Aprilie 2011.
În raport de cele arătate, instanța a respins excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune în ceea ce privește penalitățile solicitate, invocată de pârât prin întâmpinare.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că între reclamantă, în calitate de promitentă cumpărătoare, și pârâți, în calitate de promitenți vânzători, s-a încheiat antecontractul de construire și vânzare cumpărare înregistrat sub numărul 508/06 Iunie 2008, autentificat la B.N.P. S. T. D. sub nr. 7070/06 Iunie 2008, având ca obiect obligația asumată de pârâți de a construi și de a vinde reclamantei apartamentul nr.39, etaj III, imobil A, ansamblu Panorama, in suprafața construita de 76,35 mp, suprafața utila de 63,30 mp, suprafața balcon 1 de 6,60 mp, suprafața balcon 2 de 6,50 mp, compus din camera de zi cu bucătărie, 2 dormitoare, baie si hol, ce urma a fi edificat pe terenurile înscrise in C.F. nr.5240 B., nr. cadastral 997 si C.F. nr.5241 B. nr. cad.998, terenuri situate din punct de vedere administrativ in . nr. 27 sau 28.
Prețul de vânzare-cumpărare a fost stabilit de comun acord intre părți pentru suma de 75.955 euro. Modalitatea de plata a prețului a fost convenita, de asemenea, de către părți, astfel: - prima transa de 22.786,5 euro se va achita in lei la cursul BNR de 3,6198 lei/euro adică 82.482,57 lei, la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare; a doua transa de 26.584,25 euro se va achita in lei la cursul B.N.R. din ziua plații, la momentul la care apartamentul obiect al antecontractului va fi ridicat in roșu, dar nu mai târziu de 10 zile de la data la care s-a încheiat procesul-verbal de constatare a stadiului lucrărilor (faza in roșu); transa a treia de 26.584,25 euro urma a se achita în lei la cursul BNR din ziua plații la data încheierii în formă autentica a contractului de vânzare-cumpărare și transferarea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei promitenta-cumpărătoare.
Prin acest contract, pârâții s-au obligat să predea posesia de fapt și a folosinței apartamentului cel mai târziu în data de 01.06.2009, arătându-se că această dată poate fi modificată în cazul apariției unor lucrări suplimentare necesare edificării imobilului, vânzătorii obligându-se să anunțe promitentul cumpărător în scris în cazul modificării acestora date.
S-a stabilit de către părți că în situația neachitării tranșelor lunare la termenul stabilit după depășirea termenului de plată cu 10 zile calendaristice, antecontractul de vânzare cumpărare urmează să se rezilieze de drept, prin aplicarea pactului comisoriu de gradul al IV-lea.
De asemenea, părțile au inserat la punctul 7.7. din contract clauza potrivit căreia, în cazul în care promitentul cumpărător se răzgândește și nu mai dorește finalizarea contractului, antecontractul de vânzare cumpărare se consideră desființat de plin drept și fără intervenția instanței, dar numai după înștiințarea în prealabil a promitenților vânzători, situație în care promitentul cumpărător pierde 10% din sumele achitate cu titlu de preț până la momentul rezilierii contractului. Diferența de 90% din sumele achitate va fi returnată promitentului cumpărător în contul deschis pe numele acestuia în termen de 5 zile de la momentul la care apartamentul va fi înstrăinat unei terțe persoane.
În beneficiul promitenților cumpărători, prin clauza de la punctul 8.2., s-a stabilit că în cazul în care promitenții vânzători se răzgândesc și cu rea credință refuză perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică, antecontractul se consideră reziliat de plin drept, fără notificare sau intervenția instanței de judecată, prin aplicarea pactului comisoriu de grad IV, aceștia urmând a restitui promitenților cumpărători toate sumele încasate, avans și rate, precum 10% din valoarea avansului, cu titlu de daune interese. La punctul 8.3. din contract, părțile au prevăzut că dacă promitentul vânzător nu predă la termenul stabilit apartamentul care face obiectul convenției, urmează ca acesta să suporte penalizări de 0,3% pe zi de întârziere din valoarea apartamentului, dar nu mai mult de 3% din valoarea acestuia.
Este necontestat faptul că apartamentul nu a fost predat reclamantei, aceasta îndeplinindu-și obligația de plata a prețului contractului, astfel: la data încheierii antecontractului a achitat suma de 82.482,57 lei (echivalentul a 22.786,5 euro - prima transa de preț conform facturii fiscale nr.203/06 Iunie 2008; în data de 19 Martie 2009 a achitat suma de 60.700 lei (echivalentul a 14.136,33 euro - parte din a doua transa de preț), conform facturii fiscale nr. 618/19.03.2009 și a chitanței nr.199/19 Martie 2009 precum și suma de 40.000 (echivalentul a 9313,59 euro - parte din a doua transa de preț), în data de 30 Martie 2009 a achitat suma de 10.000 lei (echivalentul a 2358,94 euro - parte din a doua transa de preț).
Deși reclamanta i-a notificat pe pârâți în vederea încheierii contractului autentic de vânzare cumpărare, s-a constatat că nu este posibilă încheierea în forma autentică a contractului vizând apartamentul nr. 39, construcția nefiind finalizata, imposibilitate datorata culpei promitenților-vânzători si născuta urmare a intabulării in C.F. nr._-C1-U39 (aferent apartamentului nr. 39 obiect al antecontractului) a dreptului de ipoteca in favoarea Băncii Transilvania S.A. sucursala Cluj, conform încheierii de carte funciara nr. 9226/26 Ianuarie 2010, precum si a notarii in aceeași carte funciara a interdicției de înstrăinare si grevare in rang serial câștigat cu nr._/17 Iunie 2009 in favoarea aceleiași creditoare Banca Transilvania S.A.
În aceste condiții si având in vedere faptul ca, de la data încheierii intre părți a antecontractului de vânzare-cumpărare, respectiv 06 Iunie 2008, au trecut aproximativ 2 ani si 10 luni fără ca promitentii-vanzatori sa-si îndeplinească obligația decurgând din promisiunea sinalagmatica de vânzare-cumpărare, părțile au consimțit asupra rezolutiunii antecontractului manifestarea de voința a paraților, in sensul desființării antecontractului de vânzare-cumpărare nr.508/06 Iunie 2008, întocmindu-se în acest sens declarația autentificată sub nr. 2282/29.04.2011 de către B.N.P P. I.-F.. Părțile au convenit ca repunerea in situația anterioara încheierii antecontractului, in ceea ce privește restituirea sumelor încasate, respectiv cu privire la despăgubirile pretinse de promitenta cumpărătoare, sa se soluționeze printr-o înțelegere separată, sau prin acțiune injustiție. În data de 19.07.2011, promitenta-vânzătoare .. a procedat la restituirea, parțial, a sumei achitate de către reclamantă a sumei de 173.864,31 lei (echivalentul a 40.851,57 euro la cursul de schimb euro/leu de la data restituirii de 1 euro=4,2560 lei).
Condițiile rezoluțiunii au fost analizate în funcție de dispozițiile art. 1020 și 1021 Cod civil, care prevăd: condiția rezolutorie este subinteleasa totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau. Într-acest caz, contractul nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau sa-i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceara înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen parții acționate.
Coroborând textele de mai sus cu principiul pacta sunt servanda instituit de art.969 Cod civil, instanța a reținut că, creditorul unei obligații contractuale este liber să solicite fie executarea contractului pentru a dobândi îndeplinirea exactă a obligației (art.1073 Cod civil), fie rezoluțiunea contractului în condițiile art.1020-1021 Cod civil.
Văzând probele de la dosar instanța a reținut că suntem în prezența unei neexecutări culpabile a contractului din partea pârâților, care afectează iremediabil raportul obligațional dintre părți și care justifică pe deplin rezoluțiunea contractului.
Antecontractul de vânzare cumpărare constituie o contract căruia îi sunt aplicabile normele de drept comun, fiind un contract nenumit, principala obligație a promitentului vânzător fiind o obligație de a face, respectiv de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică. Fiind un contract sinalagmatic, obligațiile care revin celor două părți contractante sunt interdependente, iar drept consecință, fiecare parte, în ipoteza în care cealaltă parte nu își îndeplinește propria obligație, are dreptul, fie de a invoca excepția de neexecutare a contractului, cu consecința suspendării executării propriilor prestații, fie de a solicita fie executarea obligației, în natură, fie rezoluțiunea contractului, cu daune interese, după caz.
Este necontestat de către toate părțile cauzei că pârâții nu și-au respectat obligația de predare a imobilului la data de 01 Iunie 2009, precum și faptul că reclamanta a achitat avansul, cât și rate de preț, în total suma de 48.577,36 euro (echivalentul in lei a sumei de 193.182,57 lei corespunzător primelor 2 transe de preț), astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în probațiune.
Rezoluțiunea reprezintă desființarea cu efect retroactiv a unui contract sinalagmatic cu executare uno ictu ca urmare a nerespectării de către una din părți, în mod culpabil, a obligațiilor instituite prin contract în sarcina sa. Aceasta poate fi judiciară sau convențională, condițiile mai sus expuse fiind aceleași, în cazul celei din urmă, date fiind clauzele exprese ce caracterizează un pact comisoriu de gradul al IV – lea, instanța având doar căderea de a verifica îndeplinirea condițiilor de operare a rezoluțiunii, precum și a celor stabilite de părți în această privință.
În ceea ce privește condițiile în care operează pactul comisoriu prevăzut la punctul 8.2. din contract, mai sus expus, instanța a constatat că acesta condiționează rezilierea contractului de neîndeplinirea obligațiilor de către pârâții promitenți vânzători fie din rea credință, fie ca urmare a răzgândirii acestora.
Astfel, instanța a constatat că neîndeplinirea obligației de predare în orice circumstanță nu ar putea conduce la aplicarea pactului comisoriu, cu excepția unor situații excepționale, precum cele în care reaua credință ar fi evidentă, ceea ce este incompatibil cu buna credință în executarea obligațiilor contractuale, ce se impune a exista atât la încheierea contractului, cât și pe parcursul executării acestuia, ori precum răzgândirea care nu ar putea fi reprezentată decât prin existența apartamentului în stare de predare și refuzul nejustificat al încheierii contractului în formă autentică, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Având în vedere declarația notarială nr.2282/29 Aprilie 2011 prin care părțile au convenit de comun acord la rezilierea antecontractului ca urmare a constatării imposibilității de finalizare a predării posesiei și folosinței apartamentului, instanța nu a putut reține incidența prevederilor art.7.7, astfel cum au susținut pârâții, întrucât nu s-a putut reține existența vreunei răzgândiri din partea reclamantei în privința încheierii unui act autentic cu pârâții. Instanța a reținut că motivul rezoluțiunii antecontractului de vânzare-cumpărare se datorează culpei promitenților vânzători-pârâți in cauza de față iar nu pretinsei răzgândiri a reclamantei de a consimți la încheierea in forma autentica a contractului de vânzare-cumpărare.
Toate acestea caracterizează în mod neîndoielnic reaua-credință a pârâților, făcând aplicabil pactul comisoriu inserat la punctul 8.2. din contractul părților.
De asemenea, nu a putut fi primită nici apărarea pârâților referitoare la existența unei culpe în nerespectarea obligațiilor lor contractuale, fiind bine știut că, în materie contractuală, culpa se prezumă și, așa cum s-a arătat mai sus, o probă contrară în acest sens nu a putut fi administrată.
Așadar, instanța a constatat că rezoluțiunea contractului a operat la data 29 Aprilie 2011, începând cu acea dată contractul încetând a produce efecte și întrucât rezoluțiunea are ca efect desființarea cu efect retroactiv a contractului, în temeiul principiului repunerii părților în situația anterioară, se impune restituirea prestațiilor executate de către părți în temeiul contractului astfel desființat. În vederea repunerii promitentei-cumparatoare in situația anterioara încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare, in data de 19 Iulie 2011, promitenta-vânzătoare .. a procedat la restituirea, parțial, a sumei achitate de către reclamantă a sumei de 173.864,31 lei (echivalentul a 40.851,57 euro la cursul de schimb euro/leu de la data restituirii de 1 euro=4,2560 lei). Având în vedere că reclamanta a făcut dovada achitării sumei de 48.577,36 euro (echivalentul in lei a sumei de 193.182,57 lei) corespunzător primelor 2 transe de preț, instanța a dispus obligarea pârâților să restituie reclamantei diferența de 7725,79 Euro, la cursul de schimb BNR din ziua plății, rămasă neachitată de către pârâți și reprezentând restul de 10 % parte din prețul de vânzare-cumpărare achitat de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 508/05.06.2008, deținerea sumei de către pârâți fiind lipsită de temei.
În ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților la plata sumei de 2278,65 Euro reprezentând penalități de 3%, conform punctului VIII pct. 8.3. din contract pentru neîndeplinirea la termen a obligației de predare a apartamentului obiect al antecontractului, și a dobânzii legale penalizatoare datorată pentru neexecutarea obligației de restituire a sumei de 7725,79 euro calculată de la data de 29.04.2011 și până la plata efectivă, instanța a constatat că cererile pot fi admise dacă prin neexecutarea obligațiilor care au condus la desființarea contractului, părții care solicită rezoluțiunea, sau în privința căreia s-a instituit dreptul de a opta pentru rezoluțiunea convențională, i s-a cauzat un prejudiciu. Instanța constată că pârâții au fost puși în întârziere.
Dobânda legala poate fi cumulata cu penalitatile care au caracter de dauna compensatorie, menite a sanctiona neexecutarea obligatiei contractuale. Dobanda legala nu va putea insa sa fie cumulata cu acele penalitati care au un caracter de daune moratorii, menite a sanctiona executarea cu intarziere; un asemenea cumul ar echivala cu aplicarea a doua sanctiuni de acelasi fel pentru aceeasi fapta, respectiv cu o dubla reparatie a uneia si aceleiasi incalcari a contractului
În speță, instanța a constatat că ipoteza avută în vedere la punctul 8.2. are în vedere neexecutarea obligațiilor asumate, iar cea avută în vedere la punctul 8.3. are în vedere executarea cu întârziere a obligațiilor contractuale.
Aceste două categorii de daune nu pot fi cumulate și, așadar, dat fiind că în speță s-a dovedit neexecutarea obligațiilor, instanța nu va recunoaște reclamanților decât dreptul la a încasa dobânda legală, încasarea daunelor moratorii fiind lipsită de suport. Instanța a apreciat că sancțiunea neexecutării obligației de predare a constat tocmai în desființarea actului juridici cu restituirea către reclamantă a sumelor de bani achitate, astfel că acordarea penalităților de întârziere pentru același motiv al neexecutării obligației, constituie o dublă reparație a aceleiași încălcări a contractului.
Astfel, dând aplicabilitate prevederilor art. 8.2. din contract, potrivit art. 969 și 1066 cod civil din 1864, instanța a dispus obligarea pârâților să plătească reclamanților, cu titlu de daune interese compensatorii, dobânda legală penalizatoare aferentă debitului principal calculată de la data introducerii acțiunii – 15 Iunie 2012 și până la data plății efective și integrale a debitului și va respinge ca neîntemeiat petitul privind obligarea pârâților la plata sumei de 2278,65 Euro reprezentând penalități de 3%.
În considerarea celor mai sus expuse, instanța a admis în parte acțiunea reclamanților, în sensul că a dispus repunerea părților în situația anterioară și, drept urmare, a obligat pârâții la plata sumei de 7725,79 Euro, la cursul de schimb BNR din ziua plății, reprezentând parte din prețul de vânzare-cumpărare achitat de reclamantă în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare nr. 508/05.06.2008, dar și la plata dobânzii legale penalizatoare aferentă debitului principal calculată de la data introducerii acțiunii – 15.06.2012 și până la data plății efective și integrale a debitului.
De asemenea, făcând aplicarea prevederilor art. 274 Cod de procedură civilă, instanța a dispus obligarea pârâților și la plata sumei de 6494,5 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru acordată la valoarea pretențiilor admise, timbru judiciar și onorariu avocațial, în cuantum de 4500 lei achitat conform chitanței_/27 Martie 2012.
Împotriva sentinței civile examinate, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta L. (P.) I. M. (f.3-5), solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, în sensul admiterii în întregime a acțiunii civile ce formează obiectul prezentului dosar, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest litigiu.
În motivare a arătat că în speță sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.7 teza I, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, pct.9 teza finală Cod procedură civilă, hotărârea recurată a fost dată cu aplicarea greșită a legii.
Totodată, este incident și art.3041 Cod procedură civilă, recursul fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit legii, nu poate fi atacată cu apel, astfel încât nu este limitat la motivele de casare prevăzute în art.304, instanța urmând să examineze cauza sub toate aspectele.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 teza I, pct.9 teza finală, art.3041 Cod procedură civilă.
Împotriva sentinței civile examinate, au declarat recurs, în termen legal și pârâții (f.7-14), solicitând admiterea recursului astfel cum acesta a fost formulat și, pe cale de consecință modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii în tot a cererii de chemare în judecată, iar în temeiul art.274 Cod procedură civilă, obligarea reclamantei la cheltuieli de judecată.
În susținerea poziției procesuale au solicitat să se constate nelegalitatea și netemeinicia hotărârii ce face obiectul prezentului recurs, raportat la incidența motivelor de recurs reglementate de art.304 pct.6, 7, 8 și 9 Cod procedură civilă, raportat la următoarele considerente:
Prin întâmpinarea formulată, reclamanta a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de recurenții pârâți, sentință pe care, raportat la criticile recurenților, o consideră temeinică și legală.
Prin întâmpinarea formulată, recurenții pârâți au solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar în temeiul art.453 Cod procedură civilă au solicitat cheltuieli de judecată.
În ședința publică din data de 05.12.2013, Tribunalul din oficiu, în baza dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ. a invocat excepția necompetenței sale materiale, raportat la obiectul cauzei și calitatea părților.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Litigiul din părți derivă din Antecontractul de construire și vânzare-cumpărare (f. 7-14 dosar judecătorie), încheiat la data de 06.06.2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 3 pct. 8 din Codul comercial, „întreprinderile de construcții” reprezintă fapte de comerț. În lumina Codului comercial abrogat, dacă litigiul are natură comercială pentru una dintre părți, toate părțile sunt supuse legii comerciale.
Constatarea s-ar fi impus și în lumina dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, litigiul fiind între profesioniști.
Față de cele expuse, instanța apreciază că Tribunalului Specializat Cluj îi revine competența de soluționare a prezentului litigiu.
În acest sens, Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art.36 alin.3 din Legea nr.304/2004 în cadrul tribunalelor funcționează secții sau, după caz, complete specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze comerciale, cauze cu minori si de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, precum și, în raport cu natura și numărul cauzelor, secții maritime și fluviale sau pentru alte materii.
Potrivit art.37 din același act normativ, în domeniile prevăzute de art. 36 alin. (3) se pot înființa tribunale specializate. Tribunalele specializate sunt instanțe fără personalitate juridică, care pot funcționa la nivelul județelor si al municipiului București și au, de regulă, sediul în municipiul reședință de județ. Tribunalele specializate preiau cauzele de competența tribunalului în domeniile în care se înființează.
Prin înființarea Tribunalului Comercial Cluj, acesta a preluat potrivit dispozițiilor art.37 alin.3 din Legea nr.304/2004 cauzele de competența tribunalului în domeniul în care s-a înființat, respectiv cauzele de natură comercială, în prezent și litigiile dintre sau cu profesioniști.
Se reține în acest sens faptul că, deși criteriul de delimitare a cauzelor prin raportare la dreptul material și-a pierdut funcționalitatea, niciuna dintre normele noului Cod civil ori ale Legii nr. 71/2011 de punere în aplicare a acestuia, nu interzice separarea litigiilor în care cel puțin una dintre părți are calitatea de profesionist în materia „activităților de producție, comerț sau prestări de servicii” (expresie care, conform art. 8 din Legea nr. 71/2011, înlocuiește expresiile „acte de comerț”, respectiv „fapte de comerț”) de celelalte litigii, care implică profesioniști în alte materii și conferirea competenței de soluționare a primei categorii tribunalelor specializate, astfel cum a procedat, implicit, Consiliul Superior al Magistraturii prin Hotărârea nr. 654/31 august 2011.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011 au un caracter enunțiativ și nu limitativ prevăzând posibilitatea înființării în cadrul secțiilor civile, a unor complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum: cereri în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc; cereri în materia societăților comerciale și a altor societăți, cu sau fără personalitate împiedicarea ori denaturarea concurenței; cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare.
Conform art. 228 din Legea nr. 71/2011, normă specială față de art. 227 din același act normativ, până la data intrării în vigoare a Codului civil, tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. se reorganizează ca tribunale specializate sau, după caz, ca secții civile în cadrul tribunalelor Argeș, Cluj și M., în condițiile art. 226.
Stabilirea întregii sfere de competență a tribunalelor specializate revine, conform art. 226 alin. 1 din Legea nr. 71/2011, Consiliului Superior al Magistraturii, dispozițiile art. 227 din Legea nr. 71/2011 vizând doar o parte dintre cauzele de competența tribunalelor specializate, respectiv cele pentru care legile speciale prin raportare la noul Cod civil prevăd expres că anumite cauze sunt de competența tribunalelor comerciale ori, după caz, de competența secțiilor comerciale ale tribunalelor sau curților de apel.
Tribunalele comerciale Argeș, Cluj și M. au fost reorganizate ca tribunale specializate, prin Hotărârea CSM nr. 654/31 august 2011. Pentru a pronunța această hotărâre, Consiliul Superior al Magistraturii a avut în vedere volumul de activitate înregistrat la nivelul celor trei tribunale comerciale prin comparație cu volumul de activitate în materie comercială de la alte tribunale situate în localități în care își au sedii curți de apel, similar cu situația în care se află cele trei tribunale specializate și care au o schemă relativ apropiată cu cea rezultată din comasarea schemei tribunalului specializat cu cea a tribunalului de drept comun.
Deși Consiliul Superior al Magistraturii nu s-a pronunțat expres asupra competenței materiale a tribunalelor specializate, a avut în vedere, în mod neechivoc, volumul de activitate al acestor instanțe, volum care include toate cauzele a căror natură „comercială” era determinată prin aplicarea dispozițiilor art. 3, art. 4, art. 7, art. 9 și art. 56 din Codicele de comerț din 1887. În consecință, nu se poate reține intenția legiuitorului de a transfera competența de soluționare a acestor cauze în favoarea secțiilor civile ale tribunalelor de drept comun, reorganizarea păstrând în favoarea tribunalelor specializate competența materială în limitele competenței fostelor tribunale comerciale.
Astfel, în baza dispozițiilor art. 158 alin. 1 și art. 159 pct. 3 C.pr.civ., urmează să fie admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj și se va declina competența de soluționare a recursului declarat de reclamanta L. (P.) I. M. și pârâții C. R. Cosntantin, B. N. I., B. G., R. I. R., C. A. G. și C. A. G. împotriva Sentinței civile nr.6817/12 Aprilie 2013, pronunțată în dosar nr.14._ al Judecătoriei Cluj-N., în fsvoarea Tribunalului Specializat Cluj.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului Cluj.
Declină competența de soluționare a recursului declarat de L. (P.) I.-M. împotriva Sentinței civile nr.6817/12 Aprilie 2013 pronunțată în dosar nr.14._ al Judecătoriei Cluj-N., în fsvoarea Tribunalului Specializat Cluj.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din data de 05 Decembrie 2013.
Președinte, C.-V. B. | Judecător, C.-A. C. | Judecător, E. L. |
Grefier, L. M. |
L.M. 10 Decembrie 2013
Pregătit pentru motivare A.P.B./06 Decembrie 2013
Red. E.L./2 exemplare/18.12.2013
Judecător fond: C.-S. N. – Judecătoria Cluj-N.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 575/2013. Tribunalul CLUJ | Accesiune. Sentința nr. 575/2013. Tribunalul CLUJ → |
|---|
