Pretenţii. Sentința nr. 80/2015. Tribunalul COVASNA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 80/2015 pronunțată de Tribunalul COVASNA la data de 24-04-2015 în dosarul nr. 454/322/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 168/A
Ședința publică de la 24 aprilie 2015
Completul constituit din:
Președinte: V. I. A.
Judecător: U. G.
Grefier: V. E.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de pârâtul V. Ș. împotriva sentinței civile nr. 804 din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu S. în dosarul nr._, având ca obiect pretenții civile.
La apelul nominal, făcut în ședința publică de astăzi, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din 17 aprilie 2015, susținerile și concluziile puse fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi –parte integrantă din prezenta decizie, când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 24 aprilie 2015.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Constată că prin sentința civilă nr. 804 din 12 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria Târgu S. a respins excepția anulării ca netimbrate a acțiunii, excepție invocată de către pârâtul V. Ș..
În fond, a admis în parte acțiunea civilă formulată de către reclamantul M. J., împotriva pârâtului V. Ș. și drept consecință:
A obligat pe pârât la plata sumei de 38 lei, cu titlu de despăgubiri civile către reclamant plus suma de 1.500 lei, cu titlu de daune morale, în total suma de 1.538 lei.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut și motivat în esență următoarele:
Prin acțiunea civilă formulată la data de 26 martie 2014 și înregistrată sub nr. dosar civil_ reclamantul M. J. a chemat în judecată pe pârâtul V. Ș., și a solicitat instanței de judecată, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtului la plata următoarelor: suma de 38 lei, cu titlu de despăgubiri civile reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal nr.1321/A2/334 din data de 29 iulie 2013 emis de către Serviciul de Medicină Legală C., achitată cu chitanța nr. 2339; suma de 10.000 lei, cu titlu de daune morale, respectiv suma de 3.250 lei cu titlu de despăgubiri civile pe perioada celor 65 de zile de incapacitate temporară de muncă ( câte 50 lei pe fiecare zi conform precizării de acțiune cu ocazia interogatoriului din oficiu luat reclamantului în ședința publică din data de 14 mai 2014); cu cheltuieli de judecată.
Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru, în conformitate cu prevederile art. 29 alin.1 lit.”i” din OUG nr. 80/2013 deoarece față de pârât s-a dispus neînceperea urmăririi penale în conformitate cu dispozițiile art. 230 raportat la art.10 alin.1 lit. „b/1”- fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni Cod procedură penală în forma anterioară.
În acest context, instanța de fond a respins excepția anulării ca netimbrate a acțiunii, excepție invocată de către pârât prin reprezentant convențional în ședința publică din data de 14 mai 2014, cu atât mai mult cu cât Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția I civilă prin Decizia civilă nr.1827 din data de 11 iunie 2014 a statuat că în condițiile în care procesul penal a luat sfârșit în faza urmăririi penale prin soluții de scoatere de sub urmărire penală și de „ neîncepere a urmării penale” nu putem vorbi de inexistența cauzei penale, care nu poate fi redusă doar la inculparea persoanei față de care s-au efectuat actele de urmărire penală.
Totodată, acțiunea în despăgubiri pentru prejudiciul creat ca urmare a faptei ilicite este o acțiune ce decurge dintr-o cauză penală, operând scutirea de la plata taxei judiciare de timbru, iar sintagma „ cauze penale”, menționată de Legea nr. 146 din anul 1997, nu este limitată numai la ipoteza în care s-a pus în mișcare acțiunea penală, deoarece procesul penal cunoaște mai multe faze, iar toate aceste faze și etape procesuale se circumscriu procesului ( cauzei penale).
În motivarea acțiunii se arătat următoarele:
La data de 28 iulie 2013, pârâtul i-a aplicat reclamantului mai multe lovituri cu pumnul în zona abdomenului.
În urma acestei agresiuni, a suferit leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp dur alungit, care au necesitat 4 – 5 zile de îngrijiri medicale, conform certificatului medico-legal nr.1321/A2/334 din data de 29 iulie 2013 emis de către Serviciul de Medicină Legală C. .
În acest sens, la data de 29 iulie 2013, reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva pârâtului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art.180 alin.2 Cod penal din anul 1969, sens în care s-a format dosarul penal nr.1193/P/2013.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. din data de 25 octombrie 2013, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art.180 alin. 2 Cod penal din anul 1969, iar în baza dispozițiilor art. 230 raportat la art.10 alin.1 lit. „b/1”- fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni Cod procedură penală în formă anterioară, pârâtului i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei amendă potrivit dispozițiilor art.18/1 Cod penal din anul 1969 .
Instanța a reținut faptul că împotriva acestei Ordonanțe s-a formulat plângere la primul procuror al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. de către reclamant, plângere respinsă ca neîntemeiată prin Ordonanța nr. 249/II/2/2013 .
Totodată, se arată faptul că a fost în incapacitate temporară de muncă un nr. de 65 zile, perioadă în care muncile în gospodărie au fost efectuate de către muncitori zilieri, pe care i-a plătit cu câte 50 lei ziua, și a mai avut cheltuieli cu tratamentul medicamentos.
Pârâtul a formulat întâmpinare ( fila nr.12) prin care a arătat că nu este de acord cu admiterea acțiunii deoarece reclamantul este unchiul său, negând faptul că la data de 28 iulie 2013 ar fi agresat fizic pe reclamant.
Din actele depuse în dosarul nr.1193/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S., instanța a reținut următoarele:
Conform Certificatului medico-legal nr. 1321/A2/334 din data de 29 iulie 2013 emis de către Serviciul de Medicină Legală C. ( depus la fila nr. 5), reclamantul a fost victima unei agresiuni fizice la data de 28 iulie 2013, suferind leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu corp dur și corp dur alungit, care au necesitat 4 -5 zile de îngrijiri medicale, constând în excoriații și echimoze superficiale la nivelul feței.
La data de 29 iulie 2013 reclamantul a formulat plângere prealabilă împotriva pârâtului, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire prev. și ped. de art.180 alin. 2 Cod penal din anul 1969.
Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. din data de 25 octombrie 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de pârât, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, prev. și ped. de art.180 alin. 2 Cod penal din anul 1969, iar în baza dispozițiilor art. 230 raportat la art.10 alin.1 lit. „b/1”- fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni Cod procedură penală în formă anterioară, pârâtului i s-a aplicat sancțiunea cu caracter administrativ în cuantum de 100 lei amendă potrivit dispozițiilor art.18/1 Cod penal din anul 1969 .
Raportat la data pronunțării Ordonanței Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu S. din data de 25 octombrie 2013, în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 20 alin.1 Cod procedură penală în formă anterioară, referitoare la soluționarea acțiunii civile în fața instanței civile.
Totodată, potrivit dispozițiilor art.1365 din Noul Cod Civil, instanța civilă nu este legată de dispozițiile legii penale, în ceea ce privește existența prejudiciului ori a vinovăției autorului faptei ilicite.
În drept, potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă „ cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească”.
În speță, din culpa procesuală atât a reclamantului cât și a pârâtului nu s-au administrat probe.
Instanța, având în vedere faptul că pârâtul atât prin întâmpinare cât și prin declarația dată în faza cercetărilor penale, implicit a recunoscut faptul că l-a agresat pe reclamant, fapt complinit și prin declarațiile martorilor B. K. și N. A., a conchis că în speță există fapta ilicită, constând în aceea că la data de 28 iulie 2013, a lovit pe reclamant și a cauzat un prejudiciu, astfel existând legătură de cauzalitate între fapta ilicită, prejudiciu și vinovăție, urmând ca instanța să se pronunțe numai asupra cuantumului daunelor morale solicitate, în condițiile art.1355 alin.1 și alin.3, combinat cu dispozițiile art.1357 alin.1 din Noul Cod civil.
Cu privire la suma de 38 lei, solicitată de către reclamant, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea certificatului medico-legal nr.1321/A2/334 din data de 29 iulie 2013 emis de către Serviciul de Medicină Legală C., achitată cu chitanța nr.2339, instanța de fond a conchis că în speță cererea reclamantului este întemeiată și a admis-o.
Cu privire la suma de 3.250 lei cu titlu de despăgubiri civile pe perioada celor 65 de zile de incapacitate temporară de muncă, câte 50 lei pe fiecare zi, având în vedere dispozițiile art. 249 Cod procedură civilă, instanța le-a respins ca neîntemeiate.
În acest context, având în vedere numărul de zile de îngrijiri medicale, leziunile traumatice mai sus descrise, precum și practica constantă a acestei instanțe în procesele penale în sensul că la un număr de 4-5 zile de îngrijiri medicale, având în vedere și vârsta victimei de 68 de ani la data agresiunii, instanța a conchis că suferințele reclamantului pot fi acoperite prin plata de către pârât a sumei de 1.500 lei (unamiecincisutelei), cu titlu de daune morale către reclamant, deoarece prin suma solicitată de către reclamant în cuantum de 10.000 lei, se urmărește ca acesta să se îmbogățească fără justă cauză, motiv pentru care s-a admis, în parte, acțiunea civilă de față.
Fără cheltuieli de judecată, pe motivul că deși pârâtul se află în culpă procesuală, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru iar la dosar la fila nr. 45 s-a depus numai delegație avocațială neînsoțită de vreo chitanță privind plata onorariului avocațial de către reclamant către reprezentantul convențional al acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul V. Ș., motivând că sentința atacată a fost dată fără ca pretențiile reclamantului M. J. să fi fost dovedite. Nu s-a dovedit că cele 4-5 zile de recuperare medicale de care a avut nevoie intimatul M. J. s-ar datora faptei apelantului.
În cauză nu a fost ascultat nici un martor, nici din parte reclamantului nici din partea pârâtului. Nici un martor ascultat de către poliția municipiului Târgu S. nu a declarat că l-ar fi văzut pe pârâtul V. Ș. lovindu-l pe reclamantul M. J.. Din contră, martorul Niczuly A. a declarat că reclamantul l-a împins de două ori pe pârât de gard.
Leziunile puteau proveni de la orice altceva sau din cauza unei căzături, dar nu de la apelant, iar daunele solicitate nu au nici un suport.
În ordonanța procurorului, se subliniază că la data de 24. 09. 2013, este greu de crezut că numitul M. J. nu avea cunoștință de cheltuielile făcute pentru îngrijiri medicale și alte cheltuieli ocazionate de incapacitatea sa temporară de lucra.
În fine, reclamantul susține că din moment ce nu s-a dovedit cu certitudine că pârâtul ar fi săvârșit o faptă penală, acțiunea introdusă de reclamantul M. J. nu poate fi scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Cere ca instanța de apel să admită apelul și să schimbe hotărârea instanței de fond și să oblige intimatul la plata cheltuielilor ocazionate cu prezentul proces.
Intimatul M. J. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, întrucât la pronunțarea hotărârii, instanța de fond a avut în vedere certificatul medico-legal acordat intimatului, ordonanța parchetului în care se atestă vinovăția pârâtului, precum și declarația apelantului-pârât dată în faza cercetărilor penale unde acesta recunoaște agresiune asupra reclamantului.
Acțiunea reclamantului este scutită de plata taxei judiciare de timbru potrivit art. 29 pct. i din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru (f. 13).
Verificând în limitele cererii de apel stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță prin sentința atacată tribunalul reține că acțiunea reclamantului V. Ș. a fost pe deplin dovedită cu actele care au stat la baza ordonanței procurorului emisă în dosarul nr. 1193/P/2013, prin care apelantul-pârât V. Ș. a fost sancționat cu 100 lei amendă cu caracter administrativ pentru fapta de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 din Cod penal., certificatul medico-legal prin care i s-au acordat intimatului 4-5 zile de îngrijiri medicale și declarațiile martorilor audiați în faza cercetărilor penale care au confirmat . apelantului exercitată asupra intimatului.
În plus, acțiunea intimatului-reclamant M. J. este susținută de declarația martorei B. K. audiată în instanța de apel din care rezultă că, la data de 27 iulie 2013 apelantul l-a agrest fizic pe intimat care a suferit mai multe leziuni traumatice, cauză care a determinat pe acesta să nu poată efectua muncile din gospodărie pentru o anumită perioadă de timp, iar timp de cca. o lună de zile acesta nu s-a putut alimenta normal, consumând numai lichide și mâncare lichidă .
Aserțiunea apelantului de la finele cererii sale de apel precum că acțiunea reclamantului nu ar fi scutită de taxa judiciară de timbru, urmează a fi înlăturată de instanța de apel având în vedere dispozițiile legale prevăzute de art. 29 alin. 1 lit. i din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, care stipulează că:”sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru acțiunile referitoare la cauzele penale, inclusiv despăgubirile civile pentru prejudiciile materiale și morale decurgând din acestea”.
Actele administrate la instanța de fond precum și dovezile administrate în faza judecății apelului conduc indubitabil la vinovăția privind . apelantului asupra intimatului, iar pretențiile civile materiale respectiv nepatrimoniale reținute de instanța de fond sunt pe deplin dovedite și just cuantificate, astfel că în baza art. 480 alin.1 din noul Cod de procedură civilă apelul declarat de pârât va fi respins ca nefondat.
Întrucât apelantul a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 alin. 1 din Cod de procedură civilă, urmează să suporte cheltuielile de judecată făcute de intimatul M. J. în apel, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat apelul declarat de apelantul – pârât V. Ș., având CNP_, domiciliat în ., jud. C. în contradictoriu cu intimatul – reclamant M. J., având CNP_,domiciliat în ., jud. C. împotriva sentinței civile nr. 804 din 12 noiembrie 2014 a Judecătoriei Târgu – S., pe care o păstrează.
Obligă apelantul V. Ș. să plătească intimatului M. J. 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.04.2015.
Președinte Judecător Grefier
V. I. A. U. G. V. E.
Red. U.G./08.05.2015
Tehnored. V.E./11.05.2015
4 ex.
Judecător fond – R. L.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 92/2015.... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 115/2015.... → |
|---|
