Contestaţie la executare. Decizia nr. 1811/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1811/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 16-12-2015 în dosarul nr. 1811/2015
Acesta nu este document finalizat
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 16 Decembrie 2015
Președinte - M. C.
Judecător - E.-C. P.
Grefier - O. S.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1811/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelanta S.C. A. 2004 S.R.L. în contradictoriu cu intimații DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și B. E. JUDECĂTOREȘTI ASOCIAȚI D. ȘI ASOCIAȚII, având ca obiect contestație la executare suspendare executare silită.
Susținerile apelantei, prin reprezentant, au avut loc în ședința publică din data de 24.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data de 02.12.2015, pentru data de 09.12.2015 și respectiv pentru astăzi, când a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 5904/30.04.2015, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr._, s-au dispus următoarele:
„Admite în parte contestația la executare formulată de către contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, CUI_, cu sediul în Iași, ..26, județul Iași în contradictoriu cu intimații S.C. A. 2004 S.R.L., CUI_, cu sediul în Iași, .. 11A, ., ., județul Iași și B. E. Judecătorești Asociați D. și Asociații, cu sediul în Iași, .. 1-3, ., județul Iași.
Anulează executarea silită, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 3517/2014 al B.E.J.A. D. și Asociații.
Respinge cererea de suspendare a executării silite.”
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:
„ Instanța apreciază ca neîntemeiate susținerea contestatoarei privitoare la obligația intimatei creditoare de a urma o procedură specială reglementată de Ordinul M.F.P. nr. 2033/2013 pentru obținerea valorificării creanței stabilite printr-o hotărârea judecătorească pronunțată cadrul unei procedurii în care contestatoarea a fost parte, și solicitarea de cenzurare a onorariului executorului judecătoresc al cărui cuantum ar avea un caracter disproporționat în raport de munca prestată de către intimatul B.E.J.A. D. și Asociații.
Astfel, decizia civilă nr. 2639/2011 a fost pronunțată de către Tribunalul Iași – Secția I Civilă în contradictoriu cu organul fiscal care a efectuat executarea silită în dosarul de executare nr. 3829/2010 al A.F.P. Iași.
În mod constant, în jurisprudența sa, inclusiv în cauzele pronunțate în contradictoriu cu Statul Român, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, reținând încălcarea art. 6 paragraful 1 din CEDO, a arătat că executarea unei sentințe sau a unei hotărâri, indiferent a cărei instanțe este, trebuie să fie considerată ca făcând parte integrantă din “proces” în sensul articolului 6 al Convenției. Dreptul la un tribunal ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o decizie judiciară definitivă și obligatorie să rămână ineficientă în detrimentul unei părți (Imobiliara Saffi contra Italiei [GC], nr._/93, § 63, CEDO 1999-V). Administrația constituie un element al statului de drept, interesul său identificându-se cu cel al unei bune administrări a justiției și, dacă administrația refuză sau omite să se execute sau întârzie să o facă, garanțiile de la articolul 6 de care a beneficiat justițiabilul în timpul etapei judiciare a procedurii pierd orice rațiune de a fi (Hornsby contra Greciei, hotărârea din 19 martie 1997, Culegere 1997-II, pag. 510-511, par. 41). În plus, nu este cazul să se ceară unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare, să demareze ulterior o procedură de executare forțată pentru a obține despăgubirea (Metaxas contra Greciei, nr. 8415/02, par. 19, 27 mai 2004, cauza M. și alții contra României, paragrafele 26-28).
De asemenea, instanța reține că onorariul executorului judecătoresc (în cuantum de 7.525,56 lei, cu T.V.A. inclusă) reprezintă mai puțin de 10% din valoarea creanței a cărei valorificare o urmărește intimata creditoare S.C. A. 2004 S.R.L., conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006, respectând condițiile de legalitate și temeinicie.
În ceea ce privește lipsa capacității procesuale de folosință a Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași, invocată ca motiv de nulitate a executării silite, instanța constată că, deși, astfel cum a arătat și contestatoarea, în baza prevederilor art. 13 alin.3 din H.G. nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală (conform cărora în cadrul direcțiilor generale regionale ale finanțelor publice funcționează, ca structuri fără personalitate juridică: a) direcții regionale vamale; b) administrații județene ale finanțelor publice; c) servicii fiscale municipale și orășenești, precum și birouri fiscale comunale; d) birouri vamale de interior și de frontieră), Administrația Finanțelor Publice a municipiului Iași nu mai are personalitate juridică, această instituție are însă calitatea de debitoare în executarea silită întemeiată pe titlul executoriu reprezentat de decizia civilă nr. 2639/2011 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă, astfel încât nu va fi reținută ca motiv de nelegalitate a actelor de executare. Obligațiile Administrației Finanțelor Publice a municipiului Iași sunt preluate de intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași .
Instanța apreciază că prezenta contestație la executare este întemeiată în ceea ce privește susținerea contestatoarei conform căreia s-a împlinit termenul de prescripție a dreptului de a cere executarea silită.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 1, art. 376 alin. 1 și art. 377 alin. 2 punctul 4 Cod procedură civilă din 1865, în vigoare la data pronunțării deciziei civile nr. 2639/2011 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă, hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie. Se investesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devina executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Așadar, față de textele legale menționate mai sus, dreptul intimatei creditoare de a cere executarea silită a început la data pronunțării de către Tribunalul Iași a deciziei civile nr. 2639/2011.
Potrivit dispozițiilor art. 405 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă din 1865, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Totodată, din probatoriul administrat în prezenta cauză nu rezultă incidența nici unuia dintre cazurile de suspendare (art. 4051 din codul de procedură civilă din 1865/ art. 700 Noul Cod de procedură civilă) sau de întrerupere (art. 4052 din Codul de procedură civilă din 1865/ art. 702 Noul Cod de procedură civilă) a cursului prescripției dreptului de a cere executarea silită.
În aceste condiții, având în vedere momentul la care s-a născut dreptul de a cere executarea silită (17.10.2011) și data înregistrării cererii de executare silită (08.12.2014), termenul de prescripție, de 3 ani, a dreptului de a cere executarea silită a fost depășit, executarea silită începută în temeiul unui titlu ce și-a pierdut puterea executorie fiind lovită de nulitate.
Prin urmare, reținând că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită, în temeiul dispozițiilor art. 719 alin.1 Cod procedură civilă, instanța va anula executarea silită, încheierea de încuviințare a executării silite, încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare și toate actele de executare silită efectuate în dosarul de executare silită nr. 3517/2014 al B.E.J.A. D. și Asociații. Totodată, având în vedere faptul că urmează a fi pronunțată soluția cu privire la contestația la executare, cererea de suspendare a executării silite până la soluționarea contestației la executare urmează a fi respinsă, ca rămasă fără obiect.
Așadar, instanța va admite în parte contestația la executare și va dispune potrivit celor arătate mai sus.”
* * *
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata ., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că prin executarea silită abuzivă din decembrie 2010 ANAF i-a blocat dreptul la o justiție corectă, confiscând abuziv toți banii aflați în conturile sale, punând-o în imposibilitatea de a-și angaja avocat. Considera ca Aceste abuzuri au continuat și pe parcursul anului 2011, ANAF anulându-i chiar și dreptul la existență prin confiscarea tuturor sumelor care intrau în conturile sale.
În toți acești ani scurși de la executarea silită efectuată abuziv a avut nevoie de un avocat care să îi reprezinte interesele în mai multe acțiuni judecătorești, acțiuni apărute în urma abuzurilor făcute de ANAF, BCR, BCR Leasing și BCR Asigurări. Neputând plăti comisioanele unui avocat, a încercat să își apere drepturile cu reprezentarea aceluiași administrator unic, care nu are studii de specialitate în acest domeniu.
Sustine apelanta ca este inuman și absurd să se considere că după ce a luptat ani de zile să recupereze drepturile confiscate abuziv, se poate considera ca aceste drepturi s-ar fi prescris fara ca apelanta sa aiba o culpa. Invoca apelanta condițiile în care a reușit să intre în posesia sentinței nr. 2639/2011 care a fost tarziu redactata și data la care s-a întâmplat acest lucru.
Arata ca la momentul luării la cunoștință despre sentința nr. 2639/2011 a consultat bibliografia acelui moment, iar funcționarii de la arhiva Judecătoriei nu i-au comunicat faptul că sentința respectivă poate fi executată fără a fi învestită cu titlu executoriu.
Arată apelanta că în tot acest timp i-au fost încălcate drepturile prevăzute de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca neîntemeiat, considerand ca instanta de fond a solutionat corect exceptia prescriptiei.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare.
Nu s-au administrat probe noi în apel.
* * *
Analizând actele și lucrările dosarului, sub aspectul motivelor de apel invocate și al dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Tribunalul constată că apelul este întemeiat motivat de considerentele ce succed.
În prezenta cauză Tribunalul constată că, contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Iași – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimații B. E. Judecătorești Asociați D. și Asociații și S.C. A. 2004 S.R.L., să se dispună anularea încheierii nr. 3SI 7/12.12.2014 de încuviințare a executării silite, a somației nr. 3517/12.12,2014, a încheierii nr. 3517/12.12.2014 privind stabilirea cheltuielilor de executare și a tuturor actelor de executare ulterioare din dosarul de executare nr. 3517/2014 al B.E.J.A. D. și Asociații, precum și suspendarea executării silite până la soluționarea prezentei contestații la executare. Contestatoarea a solicitat instanței să constate că a intervenit prescripția dreptului de a cere executarea silită.
In fapt Tribunalul retine ca prin decizia civilă nr. 2639/17.10.2011 pronunțată în cauza cu nr._, Tribunalul Iași a admis recursul promovat de S.C. A. 2004 S.R.L. Iași împotriva sentinței civile nr.4385 din 02.03.2011 pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis în parte contestația la executare, așa cum a fost precizată, formulată de S.C A. 2004 S.R.L. Iași în contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași, a anulat executarea silită ce a făcut obiectul dosarului de executare nr. 3829/2010 al A.F.P. Iași și a dispus întoarcerea executării silite prin restituirea de către A.F.P. Iași către contestatoarea S.C. A. 2004 S.R.L. Iași a sumelor asupra cărora s-a efectuat executarea silită în dosarul sus menționat. Tribunalul a respins cererea contestatoarei privind plata daunelor materiale și morale și a obligat pe intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Iași la plata către recurenta S.C. A. 2004 S.R.L. Iași a sumei de 291,45 lei reprezentând cheltuieli de judecată. La cererea intimatei creditoare, înregistrată la data de 08.12.2014 a fost constituit dosarul de executare nr. 3517/2014 al B.E.J.A. D. și Asociații având ca obiect executarea silită, a deciziei civile nr. 2639/2011 pronunțaăe de Tribunalul Iași.
Prin încheierea din 12.12.2014 din dosarul de executare nr. 3517/2014, intimatul B.E.J.A. D. și Asociații a încuviințat cererea de executare silită în vederea recuperării sumei de 88.499,7 lei din care suma de 291,45 lei reprezintă cheltuieli de judecată, iar suma de 88.208,25 lei reprezintă debit. La aceeași dată, 12.12.2014, intimatul B.E.J.A. D. și Asociații a emis încheierea privind stabilirea cheltuielilor de executare în cuantum total de 7.614,26 lei din care suma de 7.525,56 lei reprezintă onorariul executorului judecătoresc (TVA inclusă), precum și somația prevăzută de art. 667 Cod procedură civilă.
In mod prioritar Tribunalul constata că în mod neîntemeiat a constatat instanța de fond ca fiind prescris dreptul S.C. A. 2004 S.R.L. Iași de a solicitat executarea silită a deciziei nr. 2639/2011.
Tribunalul reține că incidente sunt prevederile Codului de procedură civilă de la 1865 relativ la calculul momentului de început al termenului de prescripție.
Potrivit dispozițiilor art. 374 alin. 1, art. 376 alin. 1 și art. 377 alin. 2 punctul 4 Cod procedură civilă din 1865, în vigoare la data pronunțării titlului executoriu ,respectiv decizia civile nr. 2639/2011 a Tribunalului Iași – Secția I Civilă, hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu și de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se execută fără formulă executorie. Se investesc cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1 hotărârile care au rămas definitive ori au devenit irevocabile, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri, pentru ca acestea să devina executorii, în cazurile anume prevăzute de lege. Sunt hotărâri irevocabile cele date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.
Potrivit dispozițiilor art. 405 alin.1 și alin.2 Cod procedură civilă din 1865, dreptul de a cere executarea silită se prescrie în termen de 3 ani, dacă legea nu prevede altfel. Termenul de prescripție începe să curgă de la data când se naște dreptul de a cere executarea silită.
Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei Tribunalul observă că dreptul de a cere executarea silită s-a născut (potrivit prevederilor Codului de procedură civilă de la 1865, în vigoare la momentul pronunțării deciziei 2639/17.10.2011) de la data la care decizia 2639/2011indeplinea condițiile legale pentru a putea fi învestită cu formulă executorie.
Ori, decizia civilă nr. 2639/2011 nu putea fi învestită cu formulă executorie decât la momentul la care a fost redactată, respectiv în luna ianuarie 2012, la 23.01.2012, astfel cum rezultă din cuprinsul paginii 4 a deciziei depusă la fila 70 dosar fond.
Tribunalul reține că în jurisprudența și doctrina în materie s-a statuat, în interpretarea art. 405 Cod procedură civilă, că atunci când este vorba despre o hotărâre pronunțată în recurs, irevocabilă și care pentru a fi pusă în executare trebuie învestită cu formulă executorie (astfel cum era în speță decizia nr. 2639/2011 a Tribunalului Iași), termenul de prescripție curge de la data la care creditorul putea să ceară efectiv executarea silita .Aceasta nu poate fi data pronunțării deoarece hotărârea, nefiind redactată, nu putea fi învestită cu formulă executorie,pentru a fi alăturata cererii de executare silită fata de dispozițiile imperative ale art 373 ind 1alin 1 Cod procedură civilă .Aceasta dispoziție legală prevedea ca cererea de executare silita trebuie însoțita de titlul executoriu .
Tribunalul reține că până la data de 23.01.2012, când decizia nr.2639/17.10.2011 a fost redactata, creditoarea nu avea posibilitatea de a-și exercita in mod efectiv dreptul de a obține executare silită.
Instanta de apel considera ca apelanta -creditoare trebuia să aibă posibilitatea de a-și apăra și manifesta dreptul de a solicita executarea deciziei irevocabile pe parcursul unui termen efectiv si nu doar formal, de 3 ani.
Tribunalul consideră că a calcula, începutul termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită de la data pronunțării deciziei – 17.10.2011, în condițiile în care abia la 23.01.2012 această decizie era aptă, potrivit rigorilor legii, de a fi învestită cu formulă executorie, ar însemna a se încălca dreptul creditoarei la un proces echitabil ,consacrat de art. 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului, proces care cuprinde și faza executării silite conform jurisprudenței CEDO.
Tribunalul constata că apelanta avea dreptul la punerea în executare . 3 ani ,efectiv ,a deciziei 2639/17.10.2011,ca etapă finală a procesului dedus judecații. A-i limita apelantei acest drept ar însemna a se încălca accesul efectiv la justiție garantat de art. 6 CEDO.
Tribunalul notează că, deși formularea articolului 6 din Convenție nu pare a privi și executarea unei hotărâri judecătorești, totușiCurtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat in mod constant in jurisprudenta sa, că dreptul la un proces echitabil nu acoperă procedura numai până la pronunțarea hotărârii, ci până la executarea acesteia .
Astfel ,în cauza Hornsby c. Greciei, Curtea reamintește jurisprudența sa constantă conform căreia articolul 6 par. 1 garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil; el consacră în acest fel „dreptul la o instanță”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza o instanță în materie civilă (hotărârea Philis c. Greciei din 27 august 1991, . nr. 209, p. 20, par. 59). Totuși, acest drept ar fi iluzoriu dacă ordinea juridică internă a unui stat contractant ar permite ca o hotărâre judecătorească definitivă și obligatorie să rămână inoperantă în detrimentul uneia dintre părți .
Într-adevăr, nu s-ar putea concepe ca articolul 6 par. 1 să descrie în detaliu garanțiile de procedură - echitate, publicitate, celeritate -acordate părților și să nu protejeze executarea hotărârilor judecătorești; dacă acest articol ar fi interpretat în sensul că privește exclusiv accesul la instanță și derularea procedurii, acest lucru ar risca să creeze situații incompatibile cu principiul preeminenței dreptului pe care statele contractante s-au angajat să-l respecte ratificând Convenția (a se vedea, mutatis mutandis, hotărârea Golderc. Marea Britanie din 21 februarie 1975, . nr. 18, p. 16-18, par. 34-36).
Executarea unei hotărâri, de la orice instanță ar proveni, trebuie deci să fie considerată ca făcând parte integrantă din „proces” în sensul articolului
Tribunalul constata ,de asemenea, ca fiind neîntemeiate si celelalte motive invocate in cuprinsul contestației .Instanța de apel retine ca vădit neîntemeiată si in contradicție cu prevederile legale, susținerea contestatoarei privitoare la obligația intimatei creditoare de a urma o procedură specială reglementată de Ordinul M.F.P. nr. 2033/2013 pentru obținerea valorificării creanței stabilite printr-o hotărârea judecătorească. In plusse reține că onorariul executorului judecătoresc ,în cuantum de 7.525,56 lei, reprezintă mai puțin de 10% din valoarea creanței a cărei valorificare o urmărește creditoarea S.C. A. 2004 S.R.L., conform Ordinului Ministerului Justiției nr. 2550/2006.
În considerarea celor expuse anterior, Tribunalul urmează, în baza art. 296 Cod procedură civilă, a admite apelul și a schimba în parte sentința apelată în sensul celor cuprinse în prezenta decizie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea de apel formulată de intimata . Iași împotriva sentinței civile nr. 5904/30.04.2015 pronunțată de Judecătoria Iași pe care o schimbă în parte și în consecință:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea Direcția G. Regională a Finanțelor Publice – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în contradictoriu cu intimații . Iași și B. D. și Asociații.
Păstrează dispoziția instanței de fond relativă la respingerea cererii de suspendare a executării.
Definitivă.
Pronunțată în sedință publică azi, 16.12.2015.
Președinte, M. C. | Judecător, E.-C. P. | |
Grefier, O. S. |
Red. E.C.P.
Tehn. M.M.D.
5 ex./24.02.2016
Judecător fond E. C. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1485/2015. Tribunalul IAŞI | Contestaţie la executare. Decizia nr. 24/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
