Contestaţie la executare. Decizia nr. 696/2015. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 696/2015 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 19-05-2015 în dosarul nr. 12987/245/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 19 Mai 2015
Președinte - P. T.
Judecător - O. I.
Grefier - F. L. I.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 696/2015
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI-ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, apelant A. S. FISCAL ORĂȘENESC TÎRGU F. și pe intimat D. V. M., având ca obiect contestație la executare .
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 04.05.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru data 18.05.2015, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19.05.2015, când:
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de fata:
Prin sentința civila nr. 3357/13.11.2013 pronunțata de Judecătoria Iași s-au hotărât următoarele:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea D. M. în contradictoriu cu intimata A. DGRFP Iași, S. Fiscal Orășenesc Târgu F..
Desființează toate actele de executare silită efectuate de către intimată în dosarul de executare nr. 22/_ /_.
Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 110 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre, prima instanța a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului instanța constată că prin comunicarea extrasului de pe rechizitoriul întocmit de către Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT în dosarul penal nr. 120D/P/2010 s-a dispus obligarea contestatoarei la plata unei amenzi administrative de 1.000 lei și plata unor cheltuieli judiciare de 500 lei (fila 20).
În baza comunicării menționate organele de specialitate din cadrul administrației finanțelor publice au procedat la deschiderea dosarului de executare silită nr. 22/_ /_ și au emis titlul executoriu și somația de plată către debitoarea contestatoare la data de 18.03.2014.
Ulterior, la data de 24.07.2014 rechizitoriul emis de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – DIICOT a fost restituit de judecătorul de cameră preliminară către aceeași unitate în vederea refacerii acestuia fără ca organul de urmărire penală să comunice motivele care au stat la baza soluției sau dacă avea legătură cu situația juridică a contestatoarei și sancțiunile aplicate.
În aceste împrejurări, instanța apreciază că organul emitent al titlului executoriu nu a făcut dovada existenței unei creanțe certe în măsura în care există dubii justificate asupra valabilității rechizitoriului prin care contestatoarea a fost sancționată cu amendă și obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În plus, datorită lipsei nejustificate a relațiilor solicitate cu privire la situația rechizitoriului din dosarul 120D/P/2010 față de contestatoare, precum și a datelor referitoare la comunicarea și contestarea soluției adoptate inițial, instanța apreciază că întreaga procedură de executare silită este viciată, inclusiv emiterea titlului executoriu, a somației și a adresei de înființare a popririi.
Din ansamblul probelor administrate în cauză există date și indicii certe privind desființarea dispozițiilor de sancționare administrativă a contestatoarei de către organele de urmărire penală, iar lipsa nejustificată de a răspunde punctual relațiilor solicitate de către instanță la termenele de judecată din 18.09.2014 și 16.10.2014 nu va împiedica soluționarea în termen scurt și cu precădere a contestației la executare formulate.
Astfel, instanța apreciază că nu mai există temeiul juridic care a stat la baza începerii procedurii de executare silită a creanțelor transmise către organul de specialitate al administrației fiscale, în măsura în care contestatoarea a făcut dovada atacării soluției procurorului de netrimitere în judecată și aplicare a unei sancțiuni cu caracter administrativ, iar dosarul penal menționat a fost restituit organelor de cercetare penală în vederea refacerii rechizitoriului.
Pentru aceste motive, instanța va admite contestația la executare astfel cum a fost formulată cu consecința desființării tuturor actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului de executare silită nr. 22/_ /_.
În baza art. 451 și următoarele Cod procedură civilă, intimata va fi obligată la plata către contestatoare a cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, respectiv a taxei judiciare de timbru de 110 lei achitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iași- Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi, solicitând modificarea sentinței civile nr.3357/2014 pronunțată de Judecătoria lași în dosarul sus menționat si respingerea contestației la executare formulate ca neîntemeiata.
Se arata ca P. de pe langa Înalta C. de Casație si Justiție a comunicat organului fiscal titlul executoriu reprezentând extras din dispozitivul rechizitoriului nr.120D/P/2010 din 27.09.2013, prin care contestatorul a fost obligat la plata sumei de 1500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare, iar conform disp. art. 141 alin. (9) din Codul de procedură fiscală, organul fiscal are obligația de a confirma primirea titlurilor executorii și, ulterior,de a începe procedurii de executare silită.
Cu privire la plata cheltuielilor de judecata, susține ca potrivit prevederilor art. 274 alin.1 din Codul proc.civ., partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli, iar în cazul instituției nu este îndeplinita nici una din aceste condiții. De asemenea, nici reaua credința sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute in sarcina apelantei pentru ca aceasta sa fie obligata la plata cheltuieli judecata.
Se mai susține ca, in speța, se aplica dispozițiile Ordonanței de urgenta nr.80/2013 care conțin prevederi speciale, derogatorii de la normele de drept comun in privința restituirii taxei de timbru părtii care a câștigat procesul, înlăturând astfel incidența dispozițiilor prevăzute de Codul de proc. civila.
Intimata a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea apelului.
Analizând actele dosarului, raportat la susținerile parților, tribunalul retine următoarele:
Prin adresa nr. 120D/P/2010 din 31.01.2014, P. de pe langa Înalta C. de Casație si Justiție –Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism – S. Teritorial Iași a comunicat Administratiei Financiare Iași ca prin dispozitivul rechizitoriului nr. 120D/P/2010 din 27.09.2013 numitei D. M. i s-a aplicat o amenda cu caracter administrativ de 1000 lei, aceasta fiind obligata și la plata cheltuielilor de judecata de 1000 lei.
Conform adresei nr. 120D/P/2010 din 28.10.2014 emisa de P. de pe langa Înalta C. de Casație si Justiție –Directia de Investigare a Infractiunilor de Criminalitate Organizata și Terorism – S. Teritorial Iași, dosarul nr. 120D/P/2010 a fost trimis în judecatacu rechizitoriu, iar la data de 24.07.2014 a fost restituit pentru refacerea rechizitoriului de catre judecatorul de camera preliminara.
Prin urmare, in mod corect a reținut prima instanța ca nu mai exista temeiul care a stat la baza inceperii procedurii de executare silita contestate și a dispus desfiintarea actelor de executare.
Cât privește cheltuielile de judecată la care a fost obligată intimata Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iași- Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi, tribunalul constată că apelul este întemeiat.
Prin sentinta apelata, prima instanță a obligat intimata să plătească contestatoarei suma de 110 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Această sumă reprezinta taxa judiciară de timbru achitata de contestatoare.
Conform dispozițiilor art. 45 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, în următoarele cazuri: f). când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitiva.
Prin urmare, contestatoarea urmează să recupereze sumele reprezentând taxa de timbru în condițiile textului de lege mai sus citat, astfel încât dispoziția de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru este neîntemeiată.
Pentru motivele expuse, tribunalul constată că apelul este întemeiat și va schimba in parte sentința apelata, urmând ca cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecata să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de Directia Generala Regionala a Finantelor Publice Iași- Administratia Judeteana a Finantelor Publice Iasi împotriva sentinței civile nr. 3357/13.11.2014, pronunțată de Judecătoria P., sentința pe care o schimba in parte, in sensul că:
Respinge cererea contestatoarei privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.
Păstrează celelalte dispozitii ale sentintei apelate care nu contravin prezentei decizii.
Definitiva .
Pronunțată în ședință publică azi,19.05.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
T.P. I.O.
GREFIER,
I.F.L
Red./tehnored T.P.
4 ex./14.09.2015
Jud. fond: B. V.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 699/2015. Tribunalul IAŞI | Anulare act. Decizia nr. 706/2015. Tribunalul IAŞI → |
|---|
