Exercitarea autorităţii părinteşti. Decizia nr. 80/2016. Tribunalul IAŞI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 80/2016 pronunțată de Tribunalul IAŞI la data de 25-01-2016 în dosarul nr. 80/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBIAS:2016:002._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL IAȘI
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 80/2016
Ședința publică de la 25 Ianuarie 2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE Doinița T.
Judecător M. S.
Grefier A. M.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant P. C. și pe intimat A. (fostă P.) P., având ca obiect exercitarea autorității părintești stabilire program vizitare minor.
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 18.01.2016, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când,
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Iași la data de 17.09.2014 și înregistrată pe rolul acelei instanțe sub nr._/254/2014, reclamantul P. C. a chemat în judecată pe pârâta A. ( fostă P. ) P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se ca autoritatea părintească față de minora P. R. I., născută la data de 17.03.2008 să fie exercitată de ambele părți, cu stabilirea unui program de vizitare în cadrul căruia să aibă legături personale cu fiica sa.
În motivarea acțiunii, reclamantul arată că a fost căsătorit cu pârâta în perioada 2008 –2013, iar din relația părților anterioară acestei căsătorii a rezultat minora P. R. I., născută la data de 17.03.2008. Prin sentința civilă nr. 3772/11.03.2013 a Judecătoriei Iași,pronunțându-se asupra divorțului părților instanța a stabilit ca autoritatea părintească față de minoră să se exercite exclusiv de către pârâtă. La acea dată, instanța a dispus astfel întrucât el se afla în executarea unei pedepse privative de libertate și, după liberare, a dorit să se implice în creșterea și educarea minorei, dar pârâta, în mod abuziv nu-i permite să aibă legături cu aceasta.
În drept, și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 398, 401 din Codul civil. Prin sentința civilă nr. 7090 din 26.05.2015 Judecătoria Iași - Secția Civilă a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P. C. CNP_, domiciliat în . în contradictoriu cu pârâta A. P., domiciliată în ..
A stabilit un program de vizitare a minorei P. R. I. în favoarea reclamantului în sensul:
-vizitarea minorei la locuința sa în prima și a treia duminică din lună, orele 10.00 – 16.00 în lunile octombrie - aprilie și în prima, a doua și a treia duminică din lună, orele 10.00 – 19.00 în lunile mai-septembrie cu posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minora și în afara locuinței
- o săptămână în vacanța de vara la locuința reclamantului.
A respins celelalte capete de cerere ca nefondate.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A reținut instanța de fond următoarele considerente:
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține că părțile au fost căsătorite în perioada 2008 –2013, iar din relația părților anterioară acestei căsătorii a rezultat minora P. R. I., născută la data de 17.03.2008. Prin sentința civilă nr. 3772/11.03.2013 a Judecătoriei Iași, pronunțându-se asupra divorțului părților instanța a stabilit ca autoritatea părintească față de minoră să se exercite exclusiv de către pârâtă . În privința capătului de cerere privind stabilirea autorității părintești față de minoră, instanța reține că art. 397 C.civ. statuează că, după divorț, autoritatea părintească revine în comun ambilor părinți. Reiese că, în mod excepțional, dacă interesul superior al minorului o impune, autoritatea părintească poate fi exercitată doar de către unul dintre părinți ori de către alte persoane sau instituții de ocrotire.
Potrivit art. 36 din Legea nr.272/2004 privind protecția copilului, se consideră motive întemeiate pentru ca instanța să decidă ca autoritatea părintească să se exercite de către un singur părinte: alcoolismul, boala psihică, dependența de droguri a celuilalt părinte, violența față de copil sau față de celalalt părinte, condamnările pentru infracțiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infracțiuni cu privire la viața sexuală, infracțiuni de violență, precum și orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de către acel părinte a autorității părintești. Având în vedere faptul că prin sentința penală nr. 242 din 30.04.2010 a Tribunalului Iași reclamantul a fost condamnat la pedeapsa de 6 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor, fără a interveni amnistia sau reabilitarea acestuia . În aceste condiții instanța urmează a respinge ca nefundat capătul de cerere privind stabilirea autorității părintești în comun.
Referitor la capătul de cerere privind stabilirea unui program de vizitare a minorului de către pârât, instanța reține că instituția juridică a „Legăturilor personale cu minorii” are ca scop consolidarea raporturilor afective dintre părintele căruia nu i-a fost încredințați copilul si acesta din urmă. Astfel, în realizarea efectivă a acestei legături, trebuie să se țină cont si de durata de timp în care părintele are legături personale cu minora, de interesul manifestat de părinte în acest sens, de vârsta minorei, de capacitatea de a înțelege nevoia unor legături mai strânse cu tatăl, specifice vârstei acesteia.
Art. 262 alin.2 din Noul cod civil prevede „Copilul care nu locuieste la parintii sai sau, dupa caz, la unul dintre ei are dreptul de a avea legaturi personale cu acestia. Exercitiul acestui drept nu poate fi limitat decat in conditiile prevazute de lege, pentru motive temeinice, luand in considerare interesul superior al copilului” iar art. 496 alin. 5 din Noul Cod Civil prevede „Parintele la care copilul nu locuieste in mod statornic are dreptul de a avea legaturi personale cu minorul, la locuinta acestuia”.
Art. 401 din Noul Cod Civil prevede că „In cazurile prevazute la art. 400, parintele sau, dupa caz, parintii separati de copilul lor au dreptul de a avea legaturi personale cu acesta.
Astfel, instanța va admite în parte programul de vizită solicitat de către pârât pentru a avea legături personale cu minora, ținând cont de vârsta acesteia și de faptul că nu l-a văzut pe reclamant din luna octombrie 2009 .
Instanța va obliga pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 100 lei reprezentând cheltuieli de judecată, prin compensare.
Împotriva acestei sentințe a declarat, in termen legal, apel reclamantul, criticând-o pentru următoarele motive:
Pentru perioada octombrie-aprilie instanța i-a permis să viziteze minora doar la domiciliul acesteia, intre orele 10-16,00, fără posibilitatea de a o lua și la locuința sa. Susține că minora locuiește cu parata și noua familie a acesteia, adică soțul și copiii acestuia dintr-o altă căsătorie. De fiecare dată când s-a deplasat la domiciliul pârâtei aceasta a făcut scandal, i-a adresat cuvinte injurioase și a creat o atmosferă tensionată, fiind nevoit să cheme organele de poliție in câteva ocazii. Pentru a evita astfel de situații pe viitor ar dori ca instanța să-i permită să petreacă timp cu minora la locuința sa, inclusiv in perioada octombrie-aprilie. Solicită să i se permită stabilirea unui program de vizitare minor și in perioada sărbătorilor de iarnă, C. și Anul Nou, perioadă importantă pentru copil și in care dorește să revină in țară, apelantul lucrând in prezent in străinătate. Solicită să i se permită luarea minorei la domiciliul său pentru cel puțin o săptămână în fiecare an.
Greșit a obligat instanța pe pârâtă la plata sumei de 100 lei câtă vreme cheltuielile totale au fost de 1000 lei onorariu avocat și taxa judiciară de timbru. Solicită obligarea paratei la plata in totalitate a cheltuielilor de judecată.
A solicitat judecata in lipsă și acordarea cheltuielilor de judecată în apel.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului. Susține că reclamantul nu a venit măcar o dată să vadă minora, așadar susținerile privind faptul că ar fi provocat scandal sunt neadevărate. Se impune menținerea sentinței, dat fiind comportamentul reclamantului și al familiei sale, limbajul neadecvat și mediul obscur pe care apelantul il asigură minorei, in vârstă de 7 ani. Acesta nu are condiții pentru a lua minora peste noapte și in vacanțe. Reclamantul nu este încă reabilitat și prezintă un risc in general pentru societate si in particular pentru minori. Nu a achitat nici pensia de întreținere, fiind restant cu suma de 280 lei. Nu i-a interzis legăturile cu minora, însă a fost deranjată de faptul că trimitea persoane străine, bărbați, să ia fetița, situație in care s-a opus. Și in perioada in care apelantul era in penitenciar a mers in vizita la acesta pentru ca minora să-și vadă tatăl. Copiii actualului său soț locuiesc cu mama lor, astfel cum s-a stabilit prin hotărâre judecătorească. Hotărârea este legală și temeinică și sub aspectul limitei in care a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată. Solicită plata cheltuielilor de judecată. A depus la dosar ancheta socială întocmita la 15.01.2016 de Primăria comunei Trifești.
Apelul este fondat in limitele și pentru considerentele ce urmează.
Motivul de apel privind modalitatea in care s-a stabilit programul de vizitare al minorei pentru perioada octombrie-aprilie este nefondat. Posibilitatea reclamantului de a petrece timp cu minora și in afara locuinței acesteia este acordată de instanța de fond- potrivit dispozitivului - și pentru acest interval de timp, octombrie-aprilie, singurele diferențe intre această perioadă și cea a lunilor mai –septembrie fiind dată de determinarea intervalului orar respectiv a duminicilor in care se permite desfășurarea programului. Formularea acestui motiv de apel se datorează erorii apelantului in lectura dispozitivului hotărârii. S-a acordat reclamantului și posibilitatea de a lua minora la domiciliul său o săptămână in perioada vacanței de vară. Corect nu s-a acordat acestuia aceeași durată și in perioada vacanței de iarnă. Având in vedere durata acestei vacanțe, importanța petrecerii sărbătorilor de iarnă in spațiul in care locuiește ca și faptul că programul de vizitare al tatălui pentru perioada octombrie-aprilie include și a treia duminică din luna decembrie respectiv prima duminică din luna ianuarie, adică in intervalul calendaristic al sărbătorilor de iarbă, tribunalul stabilește programul stabilit satisface interesul superior al copilului de a relaționa direct cu tatăl său și in acest context . timp suficient ca întindere și frecvență față de caracteristicile vârstei și modalitatea in care relația dintre minoră și tată a decurs pana la această dată.
Este fondat motivul de apel privind limita in care parata a fost obligata la plata cheltuielilor de judecata.
Instanța de fond a procedat la compensarea cheltuielilor făcute de părți deși parata nu a formulat o pretenție in proces, pentru a fi aplicabilă instituția compensării. Admiterea in parte a pretențiilor formulate prin cererea de chemare in judecată permite instanței să aprecieze asupra acordării in tot sau in parte a cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant. Tribunalul stabilește că limita in care a fost admisă cererea acestuia (admiterea unei cereri din cele două capete de cerere formulate) determină acordarea in parte a cheltuielilor de judecată, adică a jumătate din onorariul de avocat plătit de reclamant in sumă de 1000 lei și a taxei judiciare achitate, in total suma de 540 lei. Prin urmare sentința judecătoriei va fi reformată numai in privința cheltuielilor de judecată, parata urmând a fi obligată la a plăti reclamantului și suma de 440 lei, alături de suma de 100 lei acordată de judecătorul fondului, cu titlu de cheltuieli de judecată, in temeiul art. 453 Cod pr.civilă.
În baza aceluiași temei legal intimata va fi obligată să plătească apelantului suma de 20 lei cheltuieli de judecată in apel, reprezentând taxă judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul P. C. împotriva sentinței civile nr. 7090 din 26.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, pe care o schimbă in parte.
Obligă pârâta la plata către reclamanta și a sumei de 440 lei cheltuieli de judecată pentru judecata in fond.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate care nu contravin acestei decizii.
Obligă intimata să plătească apelantului 20 lei cheltuieli de judecată pentru judecata în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi, 25.01.2016.
Președinte, Doinița T. | Judecător, M. S. | |
Grefier, A. M. |
Red. și tehn./T.D./26.02.2016/4 ex
Judecătoria Iași: C. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 29/2016. Tribunalul IAŞI | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 387/2016. Tribunalul IAŞI → |
|---|
