Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1819/2015. Tribunalul ILFOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1819/2015 pronunțată de Tribunalul ILFOV la data de 11-05-2015 în dosarul nr. 1819/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL I.
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1819/2015
Ședința publică de la 11 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. C.
Judecător G. N.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea cauzei Civil privind pe apelant V. M. LA AV.DR.B. V. V., apelant V. C. LA AV.DR.B. V. V. și pe intimat M. M., având ca obiect revendicare imobiliară
La apelul nominal făcut în ședința publică a raspuns apelantul V. M. personal si asistat de avocat, apelanta V. Constanta prin avocat, intimatul prin avocat.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de sedinta, dupa care,
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul acorda partilor cuvantula la probe.
Apelantii prin avocat solicita incuviintarea probei cu inscriusri.
Intimatul prin avocat solicita incuviintarea probei cu inscriusri.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul acorda partilor cuvantul pe fondul cauzei.
Apelantii prin avocat avand cuvantul, solicita admiterea apelului, anularea sentintei civile apelate cu retinerea spre rejudecare.
Arata ca instanta de fond a pronuntat solutia cu aplicarea gresita a legii si nu a respectat art. 61 din C..
Intimatul solicita respingerea apelului, arata ca termenul este de 3 ani iar apelantul a formulat plangere penala dupa 7 ani.
Tribunalul retine cauza spre solutionare.
TRIBUNALUL
Asupra cauzei de față:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Cornetu, sub nr. de dosar_, revizuenții V. M. și V. C. au solicitat în contradictoriu cu intimatul M. M. revizuirea Sentinței civile nr. 411 din 04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._, definitivă și irevocabilă, și suspendarea executării acesteia până la soluționarea cererii de chemare în judecată.
În motivare, în esență, au arătat că expertul A. I. a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă dar în cauză a intervenit prescripția răspunderii penale, motiv pentru care s-a dispus clasarea cauzei. Pentru acest motiv apreciază că se impune revizuirea sentinței întrucât raportul de expertiză a fost întocmit în mod eronat de expertul A. I., fiind fals, acesta neținând cont de realitatea din teren.
În drept revizuenții au invocat prevederile art. 322 pct. 4, teza a II a, art. 323 alin. (1), art. 324 alin. (1), pct. 3, teza a doua, art. 325, art. 326, art. 327 C.pr.civ.
În probațiune au depus un set de înscrisuri, în fotocopie: Sentința civilă nr. 411 din 04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._, Decizia civilă nr. 148R/25.01.2010, ordonanța nr. 4781/P/2013/11.06.2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cornetu și Referatul nr._/26.02.2014/4781/P/2013 emis de Poliția Orașului B..
Cererea a fost legal timbrată dovada fiind atașată la fila 19 din dosar.
Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă, respectiv ca neîntemeiată. În motivare, în esență, intimatul a arătat că revizuenții nu dețin un înscris nou, că între părți există un istoric litigios îndelungat cauzat de refuzul revizuenților de a respecta limitele de vecinătate dintre cele două proprietăți. Susține ca prezenta cauză reprezintă a treia cerere de revizuire între părți și că reclamanții au înțeles să formuleze plângere penală împotriva expertului și a magistraților care au soluționat cauza în fond și în căile de atac la trecerea unui termen de 4 ani și 5 luni de la efectuarea expertizei. Susține că expertiza a fost efectuată cu respectarea normelor legale în vigoare, motiv pentru care de altfel și recursul reclamanților revizuenți a fost respins.
A solicitat obligarea revizuenților la plata cheltuielilor de judecată.
La termenul de judecată din 08.10.2014, intimatul a invocat excepția tardivității cererii de revizuire, iar instanța a reținut cauza în pronunțare cu privire la excepția invocată.
Analizând actele și lucrările dosarului, în vederea soluționării excepției tardivității, instanța a reținut următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 411 din 04.02.2009, pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. 3460/1748/200, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților din prezenta cauză, revizuenții reclamanți fiind obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie intimatului o suprafață de 127 mp.
Pentru a se pronunța sentința anterior menționată, printre altele, s-a efectuat raportul de expertiză la data de 07.07.2008, fiind depus la data de 17.09.2008 de către expertul A. I.. Hotărârea instanței de fond a fost menținută de instanța de control judiciar prin Decizia civilă nr. 148R/25.01.2010.
Ulterior, revizuenții din prezenta cauză au promovat două cereri de revizuire respinse la data de 27.06.2013 prin Sentința civilă nr. 5197/2013, pronunțată în Dosarul nr._, respectiv prin Sentința civilă nr. 184 din 20.01.2011, pronunțată în Dosarul nr._ .
La data de 26.02.2013, revizuenții au formulat plângere penală împotriva intimatului din prezenta cauză, a magistraților care au soluționat litigiul și împotriva expertului A. I.. Capătul de cerere referitor la plângerea penală formulată împotriva expertului A. I. a fost disjuns, iar la data de 11.06.2014 a fost emisă Ordonanța de clasare a procurorului în Dosarul nr. 4781/P/2013, prin care s-a dispus clasarea întrucât în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu și fals intelectual expertul nu are calitatea de funcționat public, iar pentru celelalte infracțiuni există o cauză ce împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale.
În drept, conform art. 322 pct. 4 C.pr.civ. revizuirea unei hotărâri rămase definitive se poate cere „dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății”.
Conform art. 324 alin. (1) pct. 3 C.pr.civ. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti „în cazurile prevăzute la art. 322 pct. 4, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri, termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora”.
Analizând actele și lucrările cauzei, instanța a reținut că măsurătorile au fost efectuate de expertul A. I. la data de 07.07.2008 iar raportul de expertiză a fost depus la data de 17.09.2008. Revizuenții au formulat plângere penală împotriva expertului la data de 26.02.2013, iar ordonanța de clasare a procurorului a fost comunicată în data de 11.06.2014.
Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 18.06.2014.
În acest context, instanța reține că revizuenții au respectat termenul de revizuire de o lună de la data comunicării ordonanței procurorului, dar în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 324 pct. 3 teza finală întrucât de la data efectuării expertizei au trecut mai mult de trei ani. Mai reține instanța că nu poate primi punctul de vedere potrivit căruia termenul de trei ani ar curge de la data emiterii ordonanței de clasare de către procuror întrucât, în această ipoteză, termenul limită de introducerii al unei cereri de revizuire ar fi unul absolut iluzoriu. Fără a reține nicidecum vreo rea credință a părților, instanța apreciază că într-o asemenea interpretare a textului legal, practic revizuenții ar putea formula oricând plângeri penale și ar putea introduce cereri de revizuire de la data clasării cauzelor, aspect ce contravine necesității respectării principiului securității și stabilității raporturilor juridice.
Având în vedere considerentele mai sus expuse, instanța a admis excepția tardivității invocată de intimat și va respinge cererea ca tardiv formulată.
Totodată, față de modul de soluționare al excepției tardivității, instanța va respinge cererea de suspendare a executării sentinței civile nr. 411 din 04.02.2009 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr._ ca rămasă fără obiect.
În ceea ce privește cererea de obligare a revizuenților la plata cheltuielilor de judecată, întrucât dovada unor asemenea cheltuieli nu a fost efectuată, instanța a respins acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
impotriva acestei sentinte, apelantii Valdu M. si Valdu Constanta au formulat apel, solicitand anularea hotararii de fond si retinerea cauzei spre rejudecare.
In motivare se arata ca exceptia de tardivitate este neintemeiata, revizuirea sentintei civile nr. 411/04.02.2009 fiind ceruta, pe de o parte, inauntrul termenului de o luna de la data cand a luat cunostinta de imprejurarea ca, raspunderea penala a expertului pentru marturia sa mincinoasa, s-a prescris, cu consecinta imposibilitatii constatarii infractiunii printr-o hotarare penala si pe de alta parte fara a se fi depasit termenul de 3 ani de la data la care a luat la cunostinta ca aceasta imprejurare s-a produs.
Invocarea exceptiei de tardivitate constituie doar o incercare de a evita judecarea in fond a cererii acestora de revizuire pentru a impiedica cu rea credinta indreptarea gravei erori judiciare produsa printr-o hotarare judecatoreasca pronuntat pe baza unui raport de expertiza intocmit in fals, prin savarsirea infractiunii de marturie mincinoasa.
Arata ca sentinta civila 5949/2014 din 15 octombrie 2014 a Judecatoriei Cornetu este nelegala si neteminica, intrucat s-a dat cu aplicarea gresita a dispzoitiilor art. 324 alin 1 pct 3 teza a II a din Codul de procedura civila si cu nesocotirea practicii judiciare in materie, potrivit careia, momentul de la inceput al curgerii termenului de revizuire il constituie la data la care revizuientul a luat efectiv cunstinta de imprejurarea ca existenta infractiunii nu mai poate fi constatat de instanta penala.
La data de 04.02.2015 intimatul M. M. a formulat intampinare, solicitand respingerea apelului.
In motivare se arata ca la data de 18 iunie 2014, respectiv, la 7 zile de la emiterea Ordonanței nr.4781/P/2013 din 11 iunie 2014, prin care P. de pe lângă Judecătoria Cometu stabilea că raportul de expertiză în baza căruia s-a pronunțat sentința civilă nr.411 din 4 februarie 2009 a Judecătoriei Cometu, este rezultatul săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasă de către expertul A. I., am înregistrat pe rolul aceleași instanțe, cererea noastră de revizuire a hotărârii sus-amintită, formulată, în temeiul art.322 pct.4 din Codul de procedură civilă.
După ce, prin întâmpinarea căreia a dat răspuns, intimatul M. M., s-a limitat la a ataca unele mărturii consemnate de Ordonanța nr.4781/P/ 2013 din 11 iunie 2014 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cometu, în ședința de judecată din 8 octombrie 2014, apărătorul său, la inițiativa judecătorului, a avut revelația excepției de tardivitate, pe care a invocat-o, fări să o motiveze în vreun fel.
Întrucât, instanța a decis să rămână în pronunțare pe excepția ridicată în condițiile de mai sus, au depus concluzii scrise prin care au demonstrat că, față de dispozițiile art.322 pct.4 și ale art.324 alin.1 pct.3, teza a II-a din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost interpretate de teoria și practica judiciară în materie, având în vedere datele de expediere prin poștă (16.06.2014) și de înregistrare la Judecătoria Cometu (18.06.2014) a cererii noastre de revizuire, raportate la data emiterii ordonanței de clasare a procurorului (11.06.2014), excepția de tardivitate este neîntemeiată, revizuirea sentinței civile nr._.02.2009, fiind cerută, pe de o parte, înăuntrul tennenului de o lună de la data când a luat cunoștință de împrejurarea că, răspunderea penală a expertului pentru mărturia sa mincinoasă, s-a prescris, cu consecința imposibilității constatării infracțiunii printr-o hotărâre penală și, pe de altă parte, fără a se fi depășit termenul de 3 ani de la data la care am luat la cunoștință că această împrejurare s-a produs.
Deasemenea, a subliniat că, în speță, invocarea excepției de tardivitate, constituie doar o încercare de a evita judecarea în fond a cererii noastre de revizuire, pentru a împiedica, cu rea-credință, îndreptarea gravei erori judiciare produsă printr-o hotărâre judecătorească pronunțată pe baza unui raport de expertiză întocmit în fals, prin săvârșirea infracțiunii de mărturie mincinoasă.
În ciuda celor învederate prin concluziile acestora scrise și ignorând practica judiciară în domeniu, prin sentința civilă nr.5949 din 15.10.2014, Judecătoria Cometu a admis excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimat și a respins cererea noastră de revizuire, ca tardiv introdusă.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că, deși, am "respectat termenul de revizuire de o lună de la data comunicării ordonanței procurorului, ( ... ) în cauză nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art.324 pct.3 teza finală, întrucât de la data efectuării expertizei au trecut mai mult de trei ani".
Și, pentru a justifica interpretarea textului art.324 pct.3, teza a II-a din codul de procedură civilă - "dar nu mai târziu de trei ani de la data producerii acestora" -, în sensul că, numai în termen de 3 ani de la data săvârșirii infracțiunii a cărei constatare nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, am fi putut cere revizuirea sentinței civile nrAll/4.02.2009 a Judecătoriei Cometu, instanța de fond, a reținut" că nu poate primi punctul de vedere potrivit căruia termenul de trei ani curge de Ia data emiterii ordonanței de cIasare de către procuror, întrucât în această ipoteză termenul limită de introducere al unei cereri de revizuire ar fi unul absolut iluzoriu" și că, o astfel de interpretare ne-ar da posibilitatea să formulăm "oricând plângeri penale" și să introducem "cereri de revizuire de la data cIasării cauzelor, aspect ce contravine necesității respectării principilui securității și stabilității raporturilor juridice".
Mai arata ca sentința civili nr._ din 15 octombrie 2014 a Judecitoriei Cornetu, este nelegall și netemeinică, întrucât s-a dat cu aplicarea greșiti a dispozițiilor art.324 alin.l, pct.3, teza a H-a din Codul de proceduri civili și cu nesocotirea practicii judiciare în materie, potrivit căreia, momentul de început al curgerii termenului de revizuire, îl constituie data la care revizuientul a luat efectiv cunoștiință de împrejurarea ci, existența infractiunii nu mai poate fi constatati de instanța penală.
Astfel, partea care soli cită revizuirea unei hotărâri judecătorești pentru motivul prevăzut de art.322 pct.4 din Codul de procedură civilă -"dacă un (. .. ) expert care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină sau dacă hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declaratfals în cursul sau în urmajudecății (...)"- nu are posibilitatea să promoveze direct cererea de revizuire, fiind obligati să se adreseze, în prealabil, organelor de urmărire penală, acestea, ori instanța penală, fiind singurele entități abilitate de Codul de procedură penală, în a aprecia dacă există vreun impediment legal în obținerea unei hotărâri judecătorești de condamnare, în sensul indicat de teza a I-a al pct.4 al art.322
Momentul începerii curgerii termenului de revizuire, îl constituie data la care revizuientul a luat, efectiv, la cunoștiință de împrejurarea că, existența infracțiunii nu mai poate fi constatată de instanța penală.
Aceasta, întrucât, termenul de trei ani nu este un termen limită până la care trebuie promovată cerera de revizuire, funcția sa, fiind aceeea de a marca momentul de la care începe să curgă termenul pentru ipoteza că, împrejurările pentru care nu se poate face constatarea infracțiunii prin hotărâre penală, au fost cunoscute înăuntrul acestor 3 ani.
Rezultă, deci, o prezumție legală absolută, în sensul că, împrejurările pentru care constatarea infracțiunii printr-o hotărâre penală nu mai poate avea loc, au fost cunoscute, ori trebuiau să fie cunoscute de cel interesat, cel mai târziu, la data expirării termenului de 3 ani de la data producerii acestora.
Intimatul a formulat intampinare, aratand ca in ceea ce priveste exceptia tardivitatii, retinuta de instanta de fond, solicita sa se aiba in vedere ca dispozitiile arte 324 alin. (1) pct. 3 teza a II-a, prevad un termen imperativ de 3 ani de la data producerii presupusei infractiuni, ori acest termen a fost depasit cu mult. Apelantii nu pot sustine ca nu au avut cunostiinta de savarsirea asa-zisei infractiuni, intrucat plangerea penala a fost formulata de catre ei insisi, iar ea reclama intelegerea intre expert, intimat si magistrati in vederea savarsirii de infractiuni.
In cauza nu sunt incidente dispoz. Art. 322 pct. 4 C. Proc. Civ., intrucat nici un judecator, martor sau expert, care a luat parte la judecata, nu a fost condamnat pentru o infractiune privitoare la pricina si nici un inscris nu a fost declarat fals in cursul sau in urma judecatii.
Analizand sentinta civila apelata in raport de motivele invocate de apelantii-revizuienti Tribunalul constata ca apelul este nefondat pentru urmataorele considerente.
Apelantii recvizuienti si-au intemeiat cererea de revizuire pe disp art 322 pct 4 C. potrivit carora “Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă un judecător, martor sau expert, care a luat parte la judecată, a fost condamnat definitiv pentru o infracțiune privitoare la pricină “
Potrivit dispizitiilor art. 324 alin 1 pct 3 C. termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 4,” din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea instanței penale de condamnare a judecătorului, martorului sau expertului ori de hotărârea care a declarat fals înscrisul. În lipsa unei astfel de hotărâri termenul curge de la data când partea a luat cunoștință de împrejurările pentru care constatarea infracțiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, dar nu mai târziu de 3 ani de la data producerii acestora”.
In prezenta cauza, tribunalul constata ca revizuientii au formulat plangere penala impotriva expertului A. I. la data de 26.02.2013 pentru savarsirea infractiunii de fals in legatura cu intocmirea raportului de expertiza in dosarul nr._ al Judecatoriei Cornetu, masuratorile fiind executate la data de 07.07.2008 iar raportul de expertiza fiind depus la dosarul cauzei la data de 16.02.2008.
Aplenatii-revizuienti au fost convocati si au fost prezenti la efectuarea masuratorilor de catre expert, au formulat obiectiuni la raportul de expertiza, raspunsul fiind depus la dosar la data de 09.12.2008.
La data de 10.12.2008 s-a comunicat apelantilor revizuienti raspunsul la obiectiuni, aceasta fiind data la care apelantii-revizuienti au luat cunostinta de continutul final la raportului de expertiza in raport de care s-a formulat plangerea penala pentru infractiunea de fals.
De la aceasta data a inceput sa curga termenul de 3 ani prevazut de dispozitiile art. 324 alin 1 pct 3 C. in care apelantii-revfizuienti trebuia sa formuleze cererea de revizuire asa cum in mod legal si temeinic a retinut si instanta de fond.
Sustinerile apelantilor-revizuienti in sensul ca termenul de revizuire de 3 ani incepe sa curga de la o alta data decat cea a savarsirii faptelor pentru care se solicita cercetarea penala sut lipsite de suport legal, textul de lege mai sus mentionat neputand fi interpretat asa cum sustin apelantii-revizuienti.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constata ca sentinat civila este legala si temeinica iar in baza art. 296 C. apelul va fi respins ca nefondat.
Avand in vedere ca apelantii-revizuienti au cazut in pretentii, in baza art. 274 Cod.p.civ. acestia vor fi obligati sa plateasca intimatilor cheltuieli de judecata in suma de 850 lei ,din care 800 lei reprezinta onorariul avocat si 50 lei cheltuieli de transport.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul formulat de V. M. LA AV.DR.B. V. V., V. C. LA AV.DR.B. V. V., cu sediul in sector 4, București, .. 13, ., . intimat M. M., domiciliat în sector 6, București, CETATEA HISTRIA, nr. 5, ., . nefundat
Obliga apelantii sa plateasca intimatului suma de 850 lei cheltuieli de judecata din care 800 lei onorariu de avocat si 50 lei cheltuieli de transport
Cu recurs in 15 zile de la comunicare
Pronunțată în ședința publică de la 11 Mai 2015
Președinte, A. M. C. | Judecător, G. N. | |
Grefier, M. P. |
Concept red gref. M.P. 12 Iunie 2015/ 4 exemplare
Red. Jud. G.N 01.07.2015
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1868/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1672/2015.... → |
|---|
