Fond funciar. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Tribunalul MARAMUREŞ - Sentințe și decizii civile / 2015

Decizia nr. 26/2015 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 05-02-2015 în dosarul nr. 5113/182/2013

cod operator 4204

ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIE CIVILĂ Nr. 26/A

Ședința publică din 05 Februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE D. T.

Judecător M. B. P.

Grefier A. S.

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta J. F. S. domiciliată în B. nr. 67, . împotriva sentinței civile nr. 5194/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ , având ca obiect fond funciar.

Se constată că dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 22.01.2015, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera în temeiul art. 396 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea pentru data de 05.02.2015 când a pronunțat prezenta decizie.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. 5194/12.06.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ s-a respins excepția prematurității petitelor nr. 2 și 4, excepție invocată de intimata C. Județeană Maramureș de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș.

S-a respins acțiunea formulată de petenta J. F. S. în contradictoriu cu intimatele C. locală Cicârlău de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană Maramureș de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut următoarele considerente: prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Baia M. la data de 18.04.2014 petenta J. F. S., a solicitat instanței, în contradictoriu cu intimatele C. Județeană Maramureș de stabilire a dreptului de proprietate asupra terenurilor Maramureș și C. locală Cicârlău de aplicare a legilor fondului funciar, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea petentei și a soțului acesteia, defunctul J. G. pentru suprafața de teren de 3600 mp, situat în extravilanul localității B., în zona denumită „Prunduț”; să dispună suplimentarea titlului de proprietate nr._/38/24.06.1994 cu suprafața de teren de 3600 mp din zona Prunduț, localitatea B.; să fie obligată C. L. Cicîrlău pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar la punerea efectivă în posesie a terenului în suprafață de 3600 mp iar C. Județeană Maramureș pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar să fie obligată la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de teren mai sus arătată.

În motivarea cererii petenta arată că terenul pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate a aparținut soțului său, defunctul J. G., acesta primindu-l de la părinții săi J. G. și R..

Cu acest teren soțul reclamantei figurează împreună cu părinții acestuia în registrul agricol al localității B., fila 137, perioada anilor 1959-1963, terenul figurând la poziția 1 Prunduț – 0,36 ha arabil.

Se mai arată că acest teren a aparținut familiei petentei anterior colectivizării, iar imediat după căsătorie, din anul 1958 petenta și soțul său au intrat cu terenul în C.A.P., au folosit netulburați această suprafață și, după decesul soțului din data de 11.02.1999 a rămas singura care a folosit terenul împreună cu fiul său.

Petenta arată că și în prezent folosește acest teren și plătește taxele și impozitele la bugetul local al comunei, terenul figurând în registrul agricol începând din anul 1959 și până în prezent.

La apariția Legii nr. 18/1991 petenta împreună cu soțul său a formulat la C. L. Cicârlău pentru Aplicarea Legii Fondului Funciar cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenurile care le-au aparținut și care au fost preluate de CAP. În cerere a solicitat reconstituirea pentru toate terenurile inclusiv pentru terenul de la locul numit „Prunduț”, în suprafață de 36 ari.

În urma cererii s-a emis Titlul de proprietate nr._/38/24.06.1994, eliberat în favoarea petentei și a soțului J. G..

Se mai arată de asemenea că petenta nu a știut până în anul 2012 că în titlul de proprietate nu a fost inclusă și . care s-a adresa Primăriei Cicârlău. Din partea primăriei a existat disponibilitate, petenta a primit toate documentele pe care le-a solicitat și a fost îndrumată să se adreseze Judecătoriei Baia M..

La cererea de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în baza Legii 18/1991, petenta nu a primit nici un răspuns, cu toate că potrivit acelei legi comisia locală avea obligația să analizeze cererea și să înainteze propunerea comisiei județene, urmând ca, în conformitate cu prevederile art. 53 al. 1 și 2 din aceeași lege, să comunice soluția de validare sau invalidare, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Împotriva hotărârii comisiei județene se putea face plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare.

Potrivit prevederilor art. 54 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 „Dispozițiile art. 53 al. 1 se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ al administrației care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului. Dispozițiile art. 53 al. 2 rămân aplicabile”.

Necunoașterea faptului emiterii hotărârii atacate și a conținutului acesteia, cu riscul depășirii termenului legal pentru formularea contestației, reprezintă un indiciu suficient pentru vătămarea pe care a suferit-o petenta ca urmare nerespectării prevederilor art. 53 al. 1 din Legea nr. 18/1991.

În drept au fost invocate prevederile art. 53 al. 1 și 2, art. 54 al. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991 modificată și completată de Legea nr. 247/2005.

În probațiune au fost depuse înscrisuri.

La data de 5.06.2013 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de către intimata C. Județeană Maramureș pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar, prin întâmpinare a invocat excepția prematurității petitelor 2 și 4, referitor la suplimentarea/eliberarea titlului de proprietate.

În drept au fost invocate prevederile art. 205 și 248 din Codul de procedură civilă, Legea 18/1991, republicată, modificată și completată, privind fondul funciar; H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare.

La data de 2.07.2014 a fost înregistrată întâmpinarea formulată de către intimata C. Județeană Maramureș pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar prin care arată că nu se opune admiterii acțiunii formulată de către petentă.

La termenul de judecată din data de 23.01.2014 petenta a depus precizare de acțiune, prin care, pe lângă petitele formulate prin cererea inițială, a solicitat și reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acesteia și a soțului său, defunctul J. G., pentru suprafața de teren de 4000 mp pe un alt amplasament; suplimentarea titlului de proprietate nr._/38/24.06.1994 cu suprafața de teren de 4000 și obligarea Comisiei Locale Cicîrlău pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar la punerea efectivă în posesie a terenului.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele: excepția prematurității petitelor 2 și 4 din acțiune privind obligarea Comisiei Județene Maramureș la eliberarea respectiv suplimentarea titlului de proprietate pentru terenul solicitat de petentă este neîntemeiată și în consecință a fost respinsă.

Una dintre condițiile de exercitare a acțiunii civile este afirmarea unui drept iar printre cerințele pe care acesta trebuie să le îndeplinească pentru a putea fi valorificat prin acțiune se înscrie și cerința ca dreptul să fie actual, respectiv să nu fie afectat de un termen sau o condiție suspensivă. Dacă dreptul nu este actual lipsa acestei condiții poate fi invocată prin intermediul excepției de prematuritate.

Petenta a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru cele două parcele de teren în contradictoriu cu intimatele și subsecvent, obligarea acestora, potrivit atribuțiilor ce le revin în aplicarea prevederilor Legii nr. 18/1991, la punerea în posesie și eliberarea/suplimentarea titlului de proprietate. Nu s-a solicitat direct și exclusiv obligarea intimatei la eliberarea titlului de proprietate. Or, raportat la modul cum este formulată acțiunea, odată ce s-ar constata că primul petit al acțiunii este întemeiat, deci că dreptul pretins există și este actual, petitele subsecvente, inclusiv cel privind emiterea titlului de proprietate, nu ar fi prematur formulat.

Pe fondul cauzei instanța de fond a reținut următoarele: Prin cererea nr. 2008/22.03.1991formulată în temeiul Legii nr. 18/1991, J. G., soțul petentei, a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața totală de 3,54 ha. În baza registrului agricol din perioada 1959-1963 a solicitat suprafața de 3,14 ha, în plus solicitând și o suprafață de 0,40 ha teren situat în locul numit L., cu privire la care menționa faptul că a fost cumpărat după cooperativizare.

În baza acestei cereri J. G. împreună cu petenta au fost validați pe Anexa nr. 3 B. poziția 50 cu suprafața de 2,78 ha iar pentru suprafața validată s-a emis Titlul de proprietate nr._/38/1994.

În pofida faptului că petenta este înscrisă pe Anexa 3 și totodată titlul de proprietate menționat este emis și pe numele acesteia se constată că aceasta nu a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, cererea fiind formulată numai de J. G., în calitate de moștenitor după antecesorii acestuia. De asemenea petenta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nici în baza legilor ulterioare. Prezenta acțiune reprezintă în fapt o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată direct instanței, fără ca petenta să fi urmat procedura administrativă, obligatorie, prevăzută de Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Într-adevăr prin Hotărârea nr. 944/1991, prin care au fost validate anexele întocmite de comisia locală Cicîrlău, nu s-a validat iar ulterior nu s-a emis titlu de proprietate pentru întreaga suprafață de teren solicitată de către defunctul J. G. și nici chiar pentru întreaga suprafață de teren înscrisă în registrul agricol din perioada 1959-1963.

Comparând suprafețele de teren înscrise pe titlul de proprietate nr._/38/1994 cu cele care figurează în registrul agricol rezultă o diferență de 0,36 ha iar raportat la . Prunduț, solicitată prin prezenta plângere se constată faptul că nu este inclusă în suprafața atribuită prin titlul de proprietate mai sus menționat.

Însă pentru suprafața de teren care excede celei reconstituite în baza Legii nr. 18/1991, petenta trebuia să urmeze procedura administrativ jurisdicțională de reconstituire a dreptului de proprietate în cadrul termenelor și în condițiile reglementate de Legea 169/1997, Legea nr. 1/2000 sau Legea nr. 247/2005, acte normative în baza cărora foștii proprietari sau moștenitorii acestora au avut posibilitatea de a formula cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferența dintre suprafața de teren reconstituită în baza legii inițiale și suprafața totală de teren adusă sau preluată în orice mod în cooperativa agricolă de producție.

Prin actele normative menționate persoanele îndreptățite au fost repuse succesiv în termenul de formulare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate, în nume propriu sau în calitate de moștenitori, conform art. IV din Legea nr. 169/1997 și art. 33 din Legea nr. 1/2000, în forma inițială, respectiv în forma modificată prin Legea 247/2005.

Nu s-a invocat faptul că defunctul J. G. sau petenta ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 0,36 ha în baza legilor ulterioare.

În speță cererea formulată de J. G. a fost soluționată potrivit procedurii reglementată de art. 28 din H.G. 131/1991 prin întocmirea anexei 3 cu suprafața de teren propusă pentru validare și supunerea acesteia spre validare comisiei județene. Nici regulamentul de aplicare al Legii nr. 18/1991 și nici Legea fondului funciar nu impuneau formularea unei propuneri distincte de invalidare sau emiterea unei hotărâri de către comisia județeană cu privire la suprafața de teren ce nu a fost înscrisă pe anexa de validare.

Dispozițiile art. 11alin. 4 din Legea nr. 18/1991 nemodificată potrivit cărora comisia județeană este competentă să valideze sau să invalideze măsurile stabilite de comisiile subordonate se referă la controlul exercitat de comisia județeană asupra propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate formulate de comisiile locale, concretizate prin întocmirea anexelor prevăzute de regulament.

Iar în ceea ce privește susținerea petentei că hotărârea comisiei județene prin care a fost validată anexa 3, nu i-a fost comunicată cu confirmare de primire, astfel încât nu a cunoscut faptul că suprafața de teren din locul numit Prunduț nu a fost validată, s-a menționat faptul că potrivit art. 28 din H.G. nr. 131/1991 comisiile aveau obligația de a comunica “sub semnătură ” doar hotărârile comisiei județene pronunțate asupra contestațiilor formulate de persoanele nemulțumite de modul de stabilire a dreptului de proprietate de către comisiilor locale.

Or nu se poate invoca neîndeplinirea unei obligații de către comisia locală, atâta vreme cât dispozițiile legale aplicabile la acea dată nu prevedeau o astfel de obligație.

Pe de altă parte titlul de proprietate emis pe numele petentei și a soțului acesteia datează din anul 1994, or din acel moment petenta cunoștea atât suprafața de teren ce a fost reconstituită precum și parcelele de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate.

Aceleași considerente s-au reținut și în ceea ce privește suprafața de teren de 0,40 ha solicitată prin precizarea de acțiune, pe un alt amplasament. În plus, singurul act doveditor anexat cererii de reconstituire a dreptului de proprietate din 1991 a fost registrul agricol de la data cooperativizării, potrivit căruia, socrul petentei, deținea suprafața de teren de 3,14 ha. Astfel cum s-a arătat mai sus, în afara terenurilor înscrise în registrului agricol, J. G. a mai solicitat și suprafața de 0,40 ha situată în locul numit L.. Pentru acest teren însă nu a făcut dovada proprietății potrivit art. 11 din Legea nr. 18/1991, republicată, și totodată nici în prezenta cauză petenta nu a prezentat vreo dovadă că ar fi îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate. Mai mult, raportându-ne la mențiunile din cerere cu privire la data la care acest teren ar fi fost dobândit (după cooperativizare) se constată faptul că terenul nici nu intra sub incidența Legii nr. 18/1991. Raportat la aceste aspecte este lipsit de relevanță faptul că suprafața de teren mai sus arătată a fost solicitată de soțul petentei prin cererea depusă în 1991.

Reținând aceste aspecte instanța a respins plângerea petentei ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 5194/12.06.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, în termenul prevăzut de art. 468 alin. 1 Cod procedură civilă, a formulat apel apelanta –reclamantă J. F. S., solicitând: admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată și apoi precizată și pe cale de consecință reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea apelantei și a soțului său, defunctul J. G., pentru suprafața de teren de 3600 mp, situat în extravilan în localitatea B., în zona denumită „Prunduț„, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea apelantei și a soțului său, defunctul J. G., pentru o suprafață de teren de 4000 mp pe un alt amplasament ce va fi stabilit de C. locala Cicârlău; suplimentarea titlului de proprietate nr._/38/24.06.1994 cu suprafața de teren de 3600 mp din zona Prunduț, localitatea B., respectiv cu suprafața de 0,40 Ha, obligarea Comisiei Locale Cicîrlău la punerea efectivă în posesie a terenului, fără cheltuieli de judecată.

În motivele de apel, apelanta a arătat că, în opinia sa, hotărârea atacată este netemeinică și nelegală întrucât instanța a interpretat și aplicat greșit normele de drept material și probatoriul administrat în cauză.

Apelanta a arătat că: terenul, pentru care solicită reconstituirea dreptului de proprietate a aparținut soțului său, defunctul J. G., și acesteia, din perioada anterioară înființării CAP -ului în . care au înscris și introdus terenul în CAP. Acest aspect îl probează cu Registrul Agricol al localității B., fila 137, din anii 1959-1963, unde sunt înscriși părinții soțului, defuncții J. G. și R., împreună cu G., în calitate de fiu și apelanta ca noră, terenul figurând la Poziția 1 Prunduț, 0,36 arabil. Suprafața totală din Registrul Agricol, cu care s-au înscris în CAP a fost de 3,54 Ha, motiv pentru care și-a precizat acțiunea și pentru diferența de teren de 0,40 Ha pe un alt amplasament, de care nu a beneficiat prin eliberarea titlului de proprietate.

Art. 11 alin 1 din Legea 18/1991, modificata si completata de legea nr. 247/2005 prevede următoarele: „Suprafața adusă în cooperativa agricolă de producție este cea care rezultă din: actele de proprietate, cartea funciară, cadastru, cererile de înscriere în cooperativă, registrul agricol de la data intrării în cooperativă, evidențele cooperativei sau, în lipsa acestora, din orice alte probe, inclusiv declarații de martori.,,

Martorii care au fost audiați în cauză au învederat instanței aceste aspecte, faptul că terenul a aparținut socrilor apelantei, că a fost introdus în CAP de apelantă și soțul, că l-au lucrat și că îl lucrează și în prezent.

Titlul de proprietate nr._/38/24.06.1994 a fost eliberat in favoarea soțului J. G. și în favoarea apelantei J. F. S. doar pentru suprafața de 2, 78 Ha, deci mai puțin cu 0,76 Ha, suprafața solicitată în acest dosar.

Instanța fondului, în considerentele sentinței civile recurate, se contrazice atunci când arată care este suprafața solicitată de soțul apelantei, arătând ca a solicitat prin cererea nr. 2008/22.03.1991 suprafața de 3,54 Ha iar în baza Registrului Agricol din perioada 1959-1963, ar fi solicitat 3,14 ha.

Suprafața totală solicitată a fost de 3,54, aspect ce poate fi observat prin însumarea suprafețelor de teren solicitate în cererea nr. 2008/1991.

Instanța fondului recunoaște că prin Hotărârea nr. 944/1991 a Comisiei Județene Maramureș nu a fost validată în favoarea apelantei și a soțului suprafața de 0,36 Ha Prunduț și nu a fost eliberat titlu de proprietate, cu toate că a fost solicitată în mod expres în cererea la Legea 18/1991, însă respinge acțiunea introductivă de instanță, motivând că apelanta a avut posibilitatea de a solicita acest teren la celelalte legi ale fondului funciar.

Această interpretare a instanței de fond apelanta o apreciază ca fiind greșită, deoarece terenul de 0,36 Ha a fost solicitat în mod expres, iar prin legile menționate ce au urmat legii 18/1991, s-au putut solicita diferențele de teren nesolicitate.

Apelanta și soțul său au cerut însă terenul, iar vinovate de neeliberarea titlului de proprietate sunt cele 2 Comisii de fond funciar, care aveau obligația de a-i comunica, cu confirmare de primire, Hotărârea de validare a suprafeței de 2,78 (pentru care a primit titlu de proprietate) și o hotărâre de invalidare pentru suprafața de 0,76 Ha care a fost solicitată în cerere.

Nefiind emisă această hotărâre de invalidare apelanta a fost în imposibilitate de a ataca cu contestație și apoi cu plângere în instanța hotărârea de invalidare ce ar fi trebuit emisă de C. Județeană Maramureș.

La apariția Legii nr. 18/1991 soțul apelantei împreună cu aceasta au formulat la C. L. Cicârlău cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenurile care le-au aparținut și care au fost preluate de CAP. În cerere a solicitat toate terenurile deci inclusiv și terenul din Prunduț de 36 de ari. În urma cererii s-a emis titlul de proprietate nr._/38/24.06.1994 eliberat in favoarea soțului J. G. si în favoarea apelantei J. F. S.. Apelanta nu a știut până în anul 2012 că în titlul de proprietate nu a fost trecută și . pentru care s-a adresat Primăriei Cicîrlău pentru rezolvarea problemei. Din partea Primăriei a existat toată disponibilitatea, a primit toate documentele pe care le-a solicitat însă a fost îndrumată să se adreseze Judecătoriei Baia M., fiind asigurată de sprijinul Primăriei.

La cererea formulată în 1991 nu a primit nici un răspuns, nici de validare, nici de invalidare, cu toate că potrivit Legii nr. 18/1991, C. L. avea obligația să analizeze cererea și să înainteze propunerea Comisiei Județene, urmând ca apoi, potrivit art. 53 alin.1.și 2 din aceeași lege, să comunice soluția de validare sau invalidare „ prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire." Împotriva hotărârii Comisiei Județene se putea face plângere la Judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare.

Potrivit art. 54 al alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991: „ Dispozițiile art. 53 alin. 1 se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ al administrației care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului. Dispozițiile art. 53 al. 2 rămân aplicabile".

In situația prevăzută de aceste dispoziții legale se încadrează și cererea sa, cerere la care nu s-a făcut propunere de validare sau invalidare.

La cererea de reconstituire nu s-a comunicat, așa cum prevede legea, hotărârea Comisiei Județene prin scrisoare recomandată, și pentru acest motiv consideră că nu a intervenit prescripția termenului de 30 de zile în care putea fi atacată această Hotărâre atâta timp cât hotărârea nu există și cu atât mai mult nu există nici o soluție care să fie dată cererii apelantei.

Potrivit legii speciale a fondului funciar comunicarea hotărârii Comisiei Județene se efectuează exclusiv prin scrisoare recomandată cu confirmare de

primire modalitate ce nu a fost respectată. In situația nerespectării acestei modalități legale de comunicare, nu este operantă prezumția simplă de primire a hotărârii.

Mai mult decât atât, necunoașterea faptului emiterii hotărârii atacate și conținutul acesteia, cu riscul depășirii termenului legal, pentru formularea contestației, reprezintă un indiciu suficient pentru vătămarea suferite ca urmare a nerespectării art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991.

Apelanta a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Intimata C. locală pentru aplicarea legilor fondului funciar a depus întâmpinare la cererea de apel, arătând că nu se opune admiterii apelului – file 14-15.

Intimata C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar a depus de asemenea întâmpinare la cererea de apel, arătând că înțelege să reitereze susținerile din întâmpinarea depusă la instanța de fond, lăsând la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

În drept, această intimată a indicat prevederile art. 485 Cod procedură civilă și cele ale Legii nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, precum și art. 223 Cod procedură civilă - fila 20 din dosarul de apel.

Apelanta a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând sentința civilă nr. 5194/12.06.2014 a Judecătoriei Baia M. pe baza motivelor de apel formulate, în conformitate cu dispozițiile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Analizând cuprinsul sentinței atacate, actele și lucrările dosarului de fond, ansamblul materialului probator administrat, coroborat cu susținerile părților, tribunalul constată că starea de fapt reținută de prima instanță rezultă și se întemeiază pe probele administrate, hotărârea fiind temeinică și că prima instanță a aplicat în mod corect textele de lege incidente, pe care le-a interpretat în mod judicios, în litera și spiritul lor.

Motivele de apel reprezintă în esență o reiterare a susținerilor din motivarea în fapt a acțiunii introductive de instanță, susțineri ce au fost în mod pertinent analizate de prima instanță, care a procedat la o corectă încadrarea în drept.

În ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor ce cad sub incidența legilor fondului funciar trebuie reținută obligativitatea parcurgerii procedurii de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate reglementată de legile fondului funciar și de normele metodologice de aplicare ale acestora, existând reglementate următoarele etape: depunerea cererii de reconstituire a dreptului de proprietate la primăria localității în raza căreia este situat terenul, obligatoriu înăuntrul celor patru termene de decădere succesive pe care legiuitorul le-a pus la dispoziția celor interesați, întocmirea propunerilor de stabilire a dreptului de proprietate și afișarea rezultatului de către comisia locală, după aprobarea prin proces-verbal a anexelor nr. 2-20, împotriva cărora persoana nemulțumită avea posibilitatea să formuleze contestație ce trebuia depusă la comisia locală dar să fie adresată comisiei județene, în termen de 10 zile de la afișare, sau de la primirea înștiințării în cazul persoanelor care nu au domiciliul în localitatea respectivă.

După comunicarea hotărârii comisiei județene prin care a fost soluționată contestația, persoana interesată avea posibilitatea să formuleze plângere la judecătorie în termen de 30 de zile de la comunicare.

Prin Legea nr. 169/1997 legiuitorul a mai pus la dispoziția persoanelor care justifică un interes legitim acțiunea în constatarea nulității absolute a actelor emise cu încălcarea prevederilor Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 1/2000 cu modificările și completările ulterioare, pentru cazurile prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997.

În speță, în pofida faptului că petenta este înscrisă pe Anexa 3 și totodată titlul de proprietate menționat este emis și pe numele acesteia se constată că aceasta nu a formulat cerere de reconstituire în baza Legii nr. 18/1991, cererea fiind formulată numai de J. G., în calitate de moștenitor după antecesorii acestuia. De asemenea petenta nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate nici în baza legilor ulterioare. Prezenta acțiune reprezintă în fapt o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate adresată direct instanței, fără ca petenta să fi urmat procedura administrativă, obligatorie, prevăzută de Legea nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare.

Nu s-a invocat faptul că defunctul J. G. sau petenta ar fi solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 0,36 ha în baza legilor ulterioare.

Or nu se poate invoca neîndeplinirea unei obligații de către comisia locală, atâta vreme cât dispozițiile legale aplicabile la acea dată nu prevedeau o astfel de obligație.

În ceea ce privește referirea din memoriul de apel la dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului trebuie reținut că, așa cum s-a arătat în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, accesul liber la justiție este compatibil cu reglementarea unor proceduri administrativ-jurisdicționale, cu condiția asigurării posibilității neîngrădite a tuturor celor interesați de a utiliza aceste proceduri, în formele și modalitățile prevăzute de lege, precum și a asigurării caracterului efectiv al acestui drept (cauza CEDO Le Compte, V. Leuven și De Meyere contra Belgiei).

În acest sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin decizia de principiu - Decizia Plenului nr. 1/1994.

În speță, apelanta nu a invocat și respectiv nu a dovedit vreo îngrădire a dreptului său de a utiliza procedura administrativ-jurisdicțională prevăzută de legile fondului funciar.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă J. F. S., domiciliată în B. nr. 67, ., împotriva sentinței civile nr. 5194/12.06.2014, pronunțate de către Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată azi, 5 februarie 2015, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

D. Ț. P. M. B. S. A.

Red.DȚ/13.02.2015

Tred. A.S./ 16 Februarie 2015 - 5 ex

Judecător la fond: D. E.-S.

← Acţiune în constatare. Decizia nr. 53/2015. Tribunalul MARAMUREŞ		Uzucapiune. Decizia nr. 32/2015. Tribunalul MARAMUREŞ →

Fond funciar. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul MARAMUREŞ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Fond funciar. Decizia nr. 26/2015. Tribunalul MARAMUREŞ