Fond funciar. Decizia nr. 221/2013. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 221/2013 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 221/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 221/R
Ședința publică din 17 aprilie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: P. G. G.
Judecător: Ț. D.
Judecător: P. M. B.
Grefier: O. V.
Pe rol este soluționarea recursului civil formulat de recurentul D. S. P. prin mandatar W. I., cu domiciliul în localitatea G., .. 3, județul Cluj, împotriva sentinței civile nr. 9855 din 24.10.2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului D. S. P., avocat V. I. în substituirea avocatului Bonyhai G. E., lipsă fiind intimatele C. locală U. de aplicare a legilor fondului funciar, C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată că s-au depus la dosar, prin serviciul registratură, la data de 14.02.2013 întâmpinare din partea intimatei C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar, din care două exemplare s-au comunicat recurentului D. S. P. și intimatei C. locală U. de aplicare a legilor fondului funciar, conform dovezilor de citare existente la filele 10 și 11 din dosar.
Reprezentantul recurentului D. S. P., avocat V. I. depune la dosar împuternicire avocațială și delegație de substituire. Arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Tribunalul constată încheiată faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterile judiciare orale asupra recursului.
Reprezentantul recurentului D. S. P., avocat V. I. solicită admiterea recursului admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii plângerii formulate, anularea Hotărârii nr. 3005/29.03.2012 în privința poziției nr. 88, și pe cale de consecință să se dispună validarea întregii suprafețe de 49,73 ha teren cu vegetație forestieră. Solicită cheltuieli de judecată în recurs reprezentând onorariu de avocat urmând ca până la încheierea dezbaterilor să depună la dosar chitanța atestând plata cheltuielilor de judecată. apreciază faptul că hotărârea instanței de fond este nelegală. Apreciază că ar fi necesară trimiterea cauzei spre rejudecare într-un în hotărârea instanței de fond există o eroare de calcul cu privire la suprafața de teren ce face obiectul cauzei, respectiv 4,51 ha echivalează cu 45.100 mp, ceea ce conduce la o necercetare a fondului cauzei. De asemenea susține motivelor invocate prin cererea de recurs.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
P. sentința civilă nr. 9855 din 24 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Baia M. s-a admis în parte cererea reclamantului D. S. P. prin mandatar W. I., împotriva intimatelor C. locală U. de aplicare a legilor fondului funciar și C. județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar și în consecință s-a dispus anularea în parte a Hotărârii nr. 3005/29.03.2012 a Comisiei Județene Maramureș cu privire la poziția nr. 88 ce îl privește pe reclamant. S-a dispune reconstituirea în favoarea reclamantului a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5023 mp teren cu vegetație forestieră.
În considerentele sentinței se reține că: Ambele hotărâri ale Comisiei Județene Maramureș (3004 și 3005) se referă la terenul înscris în CF 225 Chelința. Acest aspect a reieșit din motivarea Comisiei județene cuprinsă în hotărârea prin care s-a respins cererea reclamantului pentru suprafața de 49,73 ha, motivare în care se arată că această suprafață „aferentă nr.topo. 1877/2 și 1881 s-a distribuit pentru completarea pădurii comunei Benesat, prin cartea de judecată 37/1934”.
Or, aceste nr.topo. 1877 și 1881 se regăsesc în CF 225 Chelința.
Faptul că diferența de 4,51 ha validată prin Hotărârea 3004/2012 se referă tot la terenul cuprins în CF 225 Chelința a reieșit din întâmpinarea Comisiei județene.
Astfel, C. Județeană Maramureș în întâmpinare, a susținut că a validat 4,51 ha iar diferența de 49,73 ha a fost invalidată pentru motivele arătate în cuprinsul Hotărârii 3005/2012. Din moment ce se vorbește de diferență este evident că suprafața de 4,51 ha validată o completează pe cea invalidată, cele două însumate reprezentând suprafața de 54,24 ha solicitată de reclamant prin cererea de reconstituire, suprafață cu privire la care petentul a arătat că este înscrisă în CF 225 Chelința.
Potrivit înscrierii din CF 225 Chelința, autorul reclamantului, D. M. a deținut în proprietate în anul 1928 drept de proprietate asupra terenului de sub nr. topo. 1881 și 1877/b, în suprafață totală de 543.404 mp.
Proprietarul înscris în CF 225, D. M. este tatăl reclamantului, aspect ce a reieșit din actele de stare civilă depuse la dosar .
Din suprafața aferentă acestor numere topografice, 1881 și 1877, s-a expropriat în anul 1934 – ca urmare a reformei agrare înfăptuită în acea perioadă, o suprafață de 498.330 mp (86 iugăre și 954 stânjeni), aspect ce a reieșit din hotărârea (cartea de judecată) 37/17.04.1934.
P. urmare, după expropriere, în proprietatea tatălui reclamantului a rămas o suprafață de 45.074 mp (543.404 mp câți a deținut, conform Cf 225, anterior exproprierii prin reforma agrară – 498.330 mp câți au fost expropriați în urma reformei agrare).
Cum din suprafața de 45.074 mp la care reclamantul era îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate în calitate de moștenitor al tatălui său, fostul proprietar al terenului,s-a reconstituit în proprietatea sa, prin hotărârea 3004/2012 a Comisiei județene, suprafața de 4,51 ha, înseamnă că petentului i se mai cuvine suprafața de 5023 mp (_-_).
Așadar, reclamantul a dovedit, cu ajutorul CF 225 Chelința, că tatăl său a deținut anterior trecerii pădurilor în proprietatea statului o suprafață de_ mp teren cu vegetație forestieră.
Întrucât din această suprafață i s-a reconstituit în proprietate prin Hotărârea 3004/2012 a Comisiei județene Maramureș_ mp înseamnă că, în temeiul art. 8 art. 13 din Legea 18/1991, republicată și modificată și art. 24 și art. 2 din Legea 1/2000, modificată, urmează a i se mai reconstitui dreptul de proprietate asupra a 5023 mp, teren cu vegetație forestieră.
Mai este de menționat că terenul expropriat în urma reformei agrare din 1933-1934 nu face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în temeiul L. fondului funciar. Obiectul acestei legi îl formează numai terenurile preluate abuziv în perioada 1945-1989.
Punerea în posesie a reclamantului urmează a se face, conform art. 24 alin. 1 coroborat cu art. 2 din Legea 1/2000, modificată, pe vechiul amplasament, dacă acesta este liber, în caz contrar asupra terenului din rezervă, iar în lipsă prin echivalent bănesc.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. S. P. prin mandatar W. I. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii plângerii formulate, anularea Hotărârii nr. 3005/29.03.2012 în privința poziției nr. 88, pe cale de consecință să se dispună validarea întregii suprafețe de 49,73 ha teren acoperit cu vegetație forestieră.
În motivarea recursului se arată că, Cartea de Judecată civilă nr. 37/1934 se referă la exproprierea unor suprafețe de teren de la numita D. M., nu de la autorul petentului D. M.. Acesta din urmă este și la ora actuală proprietar tabular în cartea funciară nr. 225 Chelința notat la poziția B6, fiind o persoană terță față de care nu există niciun act de expropriere a bunurilor deținute.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că împotriva antecesorului D. M. nu există niciun act de expropriere, deci toate terenurile aflate și la ora actuală în proprietatea tabulară a defunctului fac obiectul cererii de restituire. Legea din 30 iulie 1921 privind reforma agrară în art. 81 alin. 3 prevede că „după terminarea lucrărilor de executare pe teren, judecătorul de ocol va trece în cărțile funduale hotărârile definitive de expropriere, întabulând dreptul de proprietate al Statului”. Nicio mențiune nu a fost notată conform celor de mai sus.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9, 304¹ Cod procedură civilă, Legea 247/2005, Regulamentul aprobat prin HG 890/2005.
Intimata C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Maramureș prin întâmpinarea depusă (f.5) a precizat că își menține întâmpinarea depusă la termenul din 5 septembrie 2012 la instanța de fond, lăsând la aprecierea instanței soluționarea recursului.
Analizând sentința atacată prin prima motivelor de recurs și în considerarea dispozițiilor art. 312, 304¹ Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
P. cererea înregistrată sub nr. 23 din 23 august 2005 la C. locală U. petentul D. S. P. a solicitat, printre altele, reconstituirea dreptului de proprietate cu privire la terenul pădure în suprafață de 93 iugăre și 2286 stg. (54,24 ha) înscris în CF 225 Chelința ce a aparținut tatălui său D. M..
Această cerere a fost invalidată de C. Județeană Maramureș de aplicare a legilor fondului funciar prin Hotărârea nr. 3005 din 29.03.2012 pentru suprafața de 49,73 ha și a fost validată pentru suprafața de 4,51 ha prin Hotărârea nr. 3004 din 29.03.2012 de către aceeași comisie.
Proprietarul tabular al terenului înscris în CF 225 Chelința nr. top. 1881 și 1877/6, în natură pădure în suprafață de 54,34 ha este dr. D. M., tatăl petentului. Înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară s-a făcut în anul 1928 (f.28 dosar de fond).
Din suprafața de totală de 54,34 ha pădure Judecătoria rurală Cehu Silvaniei, în dosarul nr. 199/1934 R.A. a pronunțat Cartea de judecată civilă nr. 37 prin care s-a dispus completarea pădurii comunei Benesat cu suprafața de 86 iugăre și 954 stj.p. (49,83 ha) din terenul pădure identificat cu nr. top. 1877/2 și 1881). Astfel că, în anul 1945 când a avut loc naționalizarea și trecerea în proprietatea statului a pădurilor această suprafață a fost preluată de la . de la antecesorul recurentului.
Așa fiind se apreciază că în mod corect instanța de fond a admis doar în parte plângerea petentului și a dispus reconstituirea dreptului de proprietate doar pentru diferența de teren în suprafață de 5023 mp, teren pe care-l deținuse autorul anterior deposedării.
Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat, urmând a se menține în tot sentința judecătoriei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE L.
DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de D. S. P. reprezentat prin mandatar W. I., în contra sentinței civile nr. 9855 din 24 octombrie 2012 a Judecătoriei Baia M., județul Maramureș.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi 17 Aprilie 2013.
PREȘEDINTEJUDECĂTORIGREFIER
P. G. G. Ț. D., P. M. B. O. V.
Red. P.G.G./18.04.2013
T.Red. O.V./19.04.2013
2 ex.
Jud. la fond: D. D. R.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 229/2013. Tribunalul MARAMUREŞ | Legea 10/2001. Sentința nr. 616/2013. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
