Fond funciar. Decizia nr. 65/2016. Tribunalul MARAMUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 65/2016 pronunțată de Tribunalul MARAMUREŞ la data de 10-02-2016 în dosarul nr. 65/2016
ECLI:RO:TBMAR:2016:002._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ cod operator4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 65/A
Ședința publică din 10.02.2016
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. T. N.
JUDECĂTOR: P. M. B.
GREFIER: C. D.
Pe rol este pronunțarea hotărârii asupra cererii de apel formulate de către apelantul Holdiș I., domiciliat în Dumbrăvița, nr. 63 (61A), județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatele C. L. Dumbrăvița de aplicare a Legii Fondului Funciar, C. Județeană Maramureș de aplicare a Legii Fondului Funciar, împotriva sentinței civile nr. 4044 din 27.05.2015, pronunțată de Judecătoria Baia M. în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care se constată că este dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 20.01.2016, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea mai întâi pentru termenul din 03.02.2016 și apoi pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat prezenta hotărâre.
Tribunalul
Deliberând asupra apelului declarat constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4044 pronunțată la data de 27 mai 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._ a fost admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamantul H. I., împotriva pârâtelor C. L. Dumbrăvița de aplicare a legilor fondului funciar și C. Județeană Maramureș de aplicare a legii fondului funciar și în consecință a fost obligată C. locală Dumbrăvița de aplicare a legii fondului funciar să procedeze la punerea în posesie a reclamantului asupra suprafeței de 2327 mp. teren extravilan, categoria de folosință „pajiști”, validat prin Hotărârea Comisiei județene Maramureș nr. 950/22.01.1992 și C. județeană Maramureș de aplicare a legii fondului funciar să emită titlu de proprietate pentru același teren.
S-a stabilit ca punerea în posesie și reconstituirea dreptului de proprietate să se realizeze pe vechiul amplasament sau, în ipoteza în care acesta a fost atribuit legal altor persoane, să se acorde teren echivalent, din rezerva Comisiei locale, sau, în ipoteza în care C. locală nu dispune de teren în rezervă, să se acorde măsuri reparatorii prin echivalent în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2015.
A fost respinsă cererea formulată de reclamant de obligarea a pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 04.04.1991 reclamantul a formulat, în temeiul Legii 18/1991, cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, cerere înregistrată la C. L. Dumbrăvița sub nr. 2487.
În urma acestei cereri, prin hotărârea 950/22.01.1992, reclamantului i s-a validat o suprafață de 0,25 ha, extravilan, categoria de folosință „pajiști”.
Prin adresa înaintată instanței pentru termenul din data de 12.11.2014 și înregistrată la dosar în data de 07.11.2014, C. L. Dumbrăvița a arătat că reclamantului nu i s-a eliberat titlu de proprietate în baza hotărârii comisiei județene mai sus menționate (f. 48).
Prima instanță a reținut că atâta timp cât reclamantului i s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituirea dreptului de proprietate, sens în care i s-a eliberat de către C. Județeană Maramureș hotărârea nr. 950/1992, este obligatorie atât punerea în posesie a petentului, cât și eliberarea titlului de proprietate de către pârâte, ele având printre atribuții și pe acelea care formează obiectul prezentei cereri.
Neefectuarea punerii în posesie și neeliberarea titlului de proprietate duce la lipsirea de efecte juridice a Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 950/1992, ceea ce este contrar legii, întrucât prin aceasta reclamantului i s-a recunoscut un drept de proprietate, ale cărui atribute nu le poate exercita, în lipsa înscrisurilor prin care să fie materializat.
Potrivit art. 1 și 2 din Legea 1/2000, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate se face pe vechiul amplasament sau, în ipoteza în care acesta a fost atribuit legal altor persoane, se procedează la despăgubiri prin echivalent, în natură, din rezerva comisiei locale, sau, în lipsă, se acordă măsuri reparatorii prevăzute de Legea 165/2015.
Prin prezenta acțiune reclamantul a identificat terenul ce a fost solicitat cu ajutorul expertizei topografice, acesta regăsindu-se sub nr. topo 379/1, 379/2/2 și 380.
Din înscrierile din CF 1071 Dumbrăvița, CF 1069 Dumbrăvița și din tabelul centralizator CF de la fila 98, s-a reținut că terenurile de sub nr. topo 379/1, 379/2 și 380, au aparținut Statului Român, Cooperativei Agricole de Producție sau a fost domeniu public, deci a aparținut statului sau comunei.
Din nici unul din aceste înscrisuri nu a reieșit că, anterior cooperativizării, dreptul de proprietate asupra terenurilor de sub nr. topo. 379/1, 379/2/2 și 380 a aparținut reclamantului sau autorilor săi.
S-a mai reținut că nu s-a probat că terenurile de sub nr. topo. 379/1, 379/2/2 și 380 constituie vechiul amplasament al reclamantului. Prin urmare, reclamantului nu i se poate acorda un teren echivalent celui identificat sub nr. topo 379/1, 379/2/2 și 380 (punerea în posesie asupra acestuia nu se poate realiza întrucât acest teren a fost atribuit altor persoane, atribuire ce se prezumă ca fiind legală, până la proba contrară), întrucât nu acesta a constituit vechiul amplasament al reclamantului.
Nici în temeiul Legii 165/2013 nu i se pot acorda despăgubiri pentru terenul de sub nr. topo 379/1, 379/2, 380, din același considerent, deoarece nu s-a dovedit ca fiind vechiul amplasament al reclamantului.
Însă, reclamantului trebuie să i se elibereze titlu de proprietate și să fie pus în posesie asupra terenului cu privire la care i s-a recunoscut îndreptățirea la reconstituire prin Hotărârea Comisiei Județene 950/1992 sau să i se acorde despăgubiri prin echivalent. Prin această hotărâre i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unui teren extravilan „pajiști” și acest teren sau altul echivalent trebuie atribuit reclamantului.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a arătat că reclamantul nu a demonstrat că suma de 2000 lei a fost achitată cu titlu de onorariu pentru reprezentarea în prezentul dosar, pe chitanța din 19.12.2013 nefiind înscris numărul împuternicirii avocațiale în baza căreia s-a acordat asistență juridică în acest litigiu, astfel că pârâtele nu au fost obligate la plata cheltuielilor de judecată solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel H. I. solicitând instanței de judecată schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul de a se dispune obligarea pârâtelor să procedeze la punerea în posesie a reclamantului-apelant și să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 2327 mp. din care 0,03 ha intravilan aferent curții și grădinii din jurul casei de locuit.
De asemenea s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata sumei de 2000 lei onorariu avocațial și a sumei de 1660 lei onorariu pentru expert.
În cuprinsul memoriului de apel s-a arătat că prin notele de ședință din data de 5 martie 2015, urmare a efectuării raportului de expertiză s-a solicitat ca din suprafața atribuită, suprafața de 0,03 ha să aibă categoria de folosință curți, construcții intravilan.
Prima instanță nu a recunoscut dreptul la eliberarea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,03 hectare curți construcții care a fost atribuită reclamantului.
Apelantul H. I. a mai arătat că în motivarea cererii a menționat că în anul 1981 i-a fost atribuită un teren în vederea construirii unei case, la data respectivă suprafața potrivit statutului CAP era de 500 mp, însă în CF a fost întabulată doar suprafața de 248 mp. Ulterior, urmare a schimbului efectuat de apelant cu Statul Român, pentru terenul inițial primit i-a fost acordat un alt teren. Potrivit identificării topografice apelantul deține o suprafață de 421 mp din care suprafața de 248 mp este proprietatea tabulară, iar suprafața de teren de 173 mp este proprietatea Statului Român, înscris în CF 1071 Dumbrăvița nr. top 378/3/2/1.
Apelantul a mai arătat că prima instanță nu a avut în vedere faptul că reconstituirea dreptului de proprietate s-a realizat și pentru suprafața de 0,03 ha teren neagricol care corespunde curții și căii de acces la casa situată în localitatea Dumbrăvița nr. 63. Astfel, prima instanță a procedat la lipsirea parțială de efecte a hotărârii judecătorești.
S-a mai arătat că suprafața de teren de 0,03 hectare de teren i se cuvin reclamantului-apelant în temeiul art. 23 din Legea 18/1991.
Apelantul a mai arătat că potrivit raportului de expertiză, diferența de teren este de doar 173 mp și constituie singura cale de acces la locuința, astfel că în măsura în care nu se respectă hotărârea de atribuire, acest fapt presupune închiderea accesului.
În privința cheltuielilor de judecată s-a arătat că nu s-a indicat numărul dosarului deoarece chitanța nu are o astfel de rubrică. Pe de altă parte s-a susținut că odată cu chitanța a fost depusă și împuternicirea avocațială, astfel că depunerea acestor înscrisuri împreună duce la concluzia că onorariul a fost achitat în prezenta cauză.
Deoarece instanța nu a solicitat noi lămuriri legate de lipsa mențiunilor apelantul a susținut că i s-au încălcat drepturile legate de un proces echitabil. De asemenea s-a arătat că nu i s-a acordat reclamantului-apelant dreptul de a recupera cheltuielile legate de expertiza efectuată în cauză.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
Obiectul apelului declarat de H. I. îl constituie solicitarea de a se dispune obligarea pârâtelor să procedeze la punerea în posesie, respectiv să elibereze titlul de proprietate pentru suprafața de 2327 mp teren, din care suprafața de 0,03 ha intravilan aferent curții de și grădinii din jurul casei de locuit. De asemenea, apelantul a criticat soluția primei instanțe arătând că solicită obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată în fond în sumă de 3660 lei.
Comisiile de fond funciar nu au formulat apel, astfel că instanța va avea în vedere atât principiul „tantum devolutum quantum apelatum”, precum și principiul neagravării situației în propria cale de atac.
Instanța reține că cererea formulată de apelant pentru reconstituirea dreptului de proprietate a fost înregistrată sub nr. 2487/04.04.1991, respectiv 2488/04.04.1991 (f.49, respectiv 52 din dosarul Judecătoriei). În cuprinsul celor două cereri-cea pe tipizat și cea olografă, apelantul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 250 mp., teren primit de la CAP Dumbrăvița în anul 1980 pentru construirea unei case de locuit. De asemenea, s-a solicitat și suprafața de 5.000 mp. teren deoarece nu deține teren de nici un fel. Instanța nu va avea în vedere cererea depusă de reclamantul-apelant H. I. (f.9 din dosar) deoarece acesta nu poartă mențiunea înregistrării la C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dumbrăvița, iar conținutul acestei cereri este diferit de cererile înregistrată la C. locală.
Constituirea dreptului de proprietate s-a realizat prin Hotărârea Comisiei Județene Maramureș nr. 950/22.01.1992. Astfel, apelantul-reclamant figurează în cuprinsul anexei 2b (f.60 poziția subliniată) cu suprafața de 0,25 ha din care suprafața de 0,03 ha curți construcții).
Analizând cuprinsul anexei 2b, precum și anexele Legii 18/1991(forma în vigoare în anul 1991), se constată că în cuprinsul acesteia sunt menționate persoanele care au fost membrii cooperatori și care nu au adus teren în CAP, sau au adus o suprafață de teren sub 5.000 mp. Din cuprinsul cererii de constituire a dreptului de proprietate, reclamantul-apelant a arătat că suplimentar suprafeței de teren de 250 mp teren primit de la CAP pentru construirea unei locuințe, reclamantul a solicitat și suprafața de 2.500 mp teren arabil și 2500 mp pomicol/fâneață. Potrivit anexei aflate la fila 60 din dosarul Judecătoriei i s-a atribuit doar suprafața de 0,25 hectare teren fâneață.
În cuprinsul dosarului de fond funciar depus la dosarul cauzei au fost depuse și adeverințe cu care reclamantul-apelant a considerat că justifică solicitarea sa de constituire a dreptului de proprietate.
Prin precizarea de acțiune, reclamantul-apelant a susținut că temeiul cererii formulate îl reprezintă art. 23, respectiv 24 din Legea 18/1991. Articolelor invocate de reclamantul-apelant prevăd: „Art. 23. − (1) Sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. (2) Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție. (3) Pentru suprafața de teren agricol atribuită de cooperativa agricolă de producție ca lot de folosință, potrivit prevederilor art. 4 din Decretul-lege nr. 42/1990, nu se reconstituie sau nu se constituie dreptul de proprietate persoanei căreia i s-a atribuit, indiferent dacă acest teren se află în continuarea grădinii în intravilan sau în alt loc, în extravilan, cu excepția celor strămutați, pentru realizarea unor investiții de interes local sau de utilitate publică.(4) Dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator. Art. 24. − (1) Terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. (2) Foștii proprietari vor fi compensați cu o suprafață de teren echivalentă în intravilan sau, în lipsă, cu teren situat în extravilan, în imediata vecinătate.”
Terenul atribuit reclamantului-apelant, respectiv suprafața de 248 mp., astfel cum acesta a fost atribuit prin Decizia CAP Dumbrăvița și schimbul realizat de reclamantul-apelant este înscris în cartea funciară, astfel că în privința acestei suprafețe de teren este aplicabilă prevederea art. 24 din Legea 18/1991. Nu se poate susține cu temei faptul că suprafața de teren pentru care s-a solicitat constituire dreptului de proprietate și suprafața de teren deținută în folosință sunt diferite. Suprafața de teren atribuită de CAP pentru construirea casei a fost de 248 mp.. În cererea de reconstituire a dreptului de proprietate s-a solicitat terenul identificat cu nr. 379/1. Chiar și în cererea de chemare în judecată și în cuprinsul dosarului de fond funciar și în cuprinsul cererii de chemare în judecată, H. I. a arătat că terenul aferent nr. top 379/1 este terenul aferent casei pe care a construit-o, astfel că acest teren este cel solicitat. Cu ocazia efectuării expertizei efectuate în cauză s-a constatat că nr. topografic 379/1 este cuprins în titlul de proprietate nr._/19 eliberat numiților L. A., L. I. și L. I..
Pentru a reține aceste aspecte, instanța a avut în vedere și precizarea de acțiune depusă la data de 12 noiembrie 2014, când s-a solicitat doar punerea în posesie cu suprafața de 0,22 hectare, amplasamentul urmând să fie indicat ulterior. Raportat la precizarea formulată, se poate reține că suprafața de 0,03 hectare, din totalul de 0,25 hectare, reprezintă terenul intravilan-curți construcții. Ulterior s-a formulat o nouă cerere precizare de acțiune prin care s-au invocat prevederile art. 23 și 24 din Legea 18/1991.
Se reține că apelantul H. I. nu a deținut teren agricol, anterior cooperativizării în localitatea Dumbrăvița. În anul 1981 Consiliul Popular al comunei Dumbrăvița a aprobat atribuirea unui teren pentru edificarea unei locuințe (f.99). Prin procesul-verbal de schimb încheiat în cursul anului 1982 (procesul-verbal de schimb nr. 701/10 mai 1982- menționat în Decizia nr. 383/9 iunie 1988 a Consiliului Popular al Județului Maramureș) între Consiliul Popular al comune Dumbrăvița și H. I. și H. I. s-a realizat schimbul de terenuri. Schimbul a vizat suprafața de 248 mp, apelantul H. I. predând suprafața arătată și primind în schimb aceeași suprafață de teren, în această nouă locație apelantul-reclamant construind casa pe care o deține.
Pe noua suprafață atribuită pentru construirea unei locuințe, apelantul și soția sa și-au edificat casa menționată în raportul de expertiză, casă evidențiată și în Registrul agricol începând cu anul 1987 (f.50 din prezentul dosar). Efectuarea mențiunilor privind schimbul de terenuri s-a realizat în cartea funciară în anul 1982.
În extrasul de carte funciară (f.8 din dosarul Judecătoriei Baia M.) se face mențiune că terenul aferent nr. top 379/1 a fost atribuit ca urmare a actului de dare cu plată a CAP Dumbrăvița. Astfel, instanța consideră că terenul aferent nr.top 379/1 nu poate fi considerat terenul apelantului, deoarece terenul în suprafață de 248 mp teren intravilan a fost atribuit pentru construcția unei locuințe, intenția autorităților nu poate fi interpretată în alt fel. Faptul că anterior începerii construcției s-a realizat schimbul menționat anterior, nu poate duce la concluzia că autoritățile CAP sau ale Consiliului Popular Dumbrăvița au intenționat să atribuie apelantului H. I. 2 loturi de teren pentru construcția unei locuințe.
Apelantul a solicitat constituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață suplimentară suprafeței atribuite de CAP. Dispozițiile art. 23 din Legea 18/1991 nu sunt aplicabile prezentului dosar.
Susținerea reclamantului-apelant potrivit căruia i s-a atribuit suprafața de 5 ari de teren nu poate fi reținută deoarece statutul CAP prevedea dreptul de a acorda suprafața de 250 mp, iar susținerea făcută nu a fost probată în nici un fel. Potrivit Statutului CAP aprobat prin Decretul nr. 346/1977 (art. 6), suprafața maximă ce putea fi acordată era de 250 mp.
Pe de altă parte, instanța reține că mențiunea numelui apelantului în cuprinsul Anexei 2b s-a realizat în temeiul art. 19 din Legea 18/1991, respectiv: „Membrilor cooperatori activi care nu au adus teren în cooperativa agricolă de producție sau au adus teren mai puțin de 5.000 m2, precum și celor care, neavând calitatea de cooperatori, au lucrat în orice mod, ca angajați în ultimii 3 ani în cooperativă sau în asociații cooperatiste, li se pot atribui în proprietate loturi din terenurile prevăzute la art. 18, dacă sunt stabiliți sau urmează să se stabilească în localitate și nu dețin teren în proprietate în alte localități. Suprafața atribuită în proprietate se va determina ținând seama de suprafața terenurilor, numărul solicitanților și de suprafața atribuită celor care au adus pământ în cooperativa agricolă de producție. (2) Prevederile alin. (1) se aplică și persoanelor care au fost deportate și nu beneficiază de dispozițiile art. 14−16..” Astfel, se explică și mențiunea reclamantului-apelant potrivit căreia nu deține în proprietate alte terenuri, mențiune făcută în înscrisurile depuse pentru reconstituirea dreptului de proprietate..
Analizând cuprinsul articolului 19 din Legea 18/1991 se reține că acestea se referă la terenul situate în extravilanul localităților, articolul arătat făcând trimitere la prevederile art. 18 din același act normativ.
După cum s-a reținut și anterior, apelantul este beneficiarul atribuirii suprafeței de 248mp. teren înscris în cartea funciară, teren pentru care, în temeiul art. 24 din Legea 18/1991 (art. 23 în forma anterioară) „Terenurile din intravilan care au fost atribuite de cooperative, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, rămîn și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foștii proprietari”.
Astfel cum s-a reținut și anterior apelantului nu i s-a atribuit suprafața de 300 mp, ci doar suprafața de 248 mp (în cererile privind constituirea dreptului de proprietate formulate s-a solicitat 250 mp), acesta fiind suprafața de teren pentru care poate beneficia de prevederile legii 18/1991-art. 24 în forma în vigoare.
Reținând aspectele arătate anterior se consideră că soluția instanței de fond este corectă.
Instanța mai reține, pe de o parte faptul că în rezerva Comisiei nu mai există teren disponibil, fapt ce rezultă din adresa Comisiei locale Dumbrăvița (f.48 din dosarul Judecătoriei Baia M.). De asemenea, deși C. locală și C. Județeană nu au invocat acest fapt și sub acest aspect instanța nu poate modifica sentința atacată se reține că procedura de punere în posesie și eliberarea titlurilor de proprietate este suspendată (potrivit art. 7 din Legea 165/2013).
De asemenea, instanța nu va avea în vedere nici Adeverința nr. 176/26.02.1992 depusă la fila 10 din dosar potrivit căreia apelantului H. I. i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,30 hectare de teren deoarece din cuprinsul Hotărârii Comisiei Județene Maramureș nr. 950/22.01.1992, suprafața totală reconstituită a fost de 0,25 hectare de teren. Modificările efectuate pe anexa la hotărâre nu pot fi avute în vedere deoarece nu se coroborează cu celelalte mențiuni .
Reținând considerentele anterior expuse, instanța reține că sub acest aspect apelul declarat este nefondat, pe de o parte pentru că în cuprinsul anexei 2b terenurile ce puteau fi atribuite potrivit art. 18 și 19 din Legea 18/1991 erau terenuri situate în extravilanul localităților (în lipsa unor elemente contrare în cuprinsul hotărârii Comisiei Județene, instanța nu poate interpreta hotărârea contrar prevederilor legale în baza cărora a fost adoptată), iar pe de altă parte pentru că în temeiul art. 24 din Legea 18/1991, apelantul-reclamant deține în proprietate suprafața atribuită pentru construirea unei locuințe.
În ceea ce privește criticile aduse sentinței atacate prin care s-a soluționat cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța le consideră parțial fondate. Astfel, în privința onorariului avocațial, instanța reține că la dosarul cauzei a fost depusă chitanța în original, în cuprinsul căreia se menționează faptul că s-a perceput onorariul avocațial. Constatând că atât împuternicirea (f. 6), cât și chitanța atașată au fost întocmite în data de 19 decembrie 2013, instanța reține că se face dovada achitării onorariului menționat în cuprinsul dovezii aflate la dosarul cauzei.
Instanța reține că în prezentul dosar cererea de chemare în judecată va fi admisă în parte, astfel că raportat la solicitările formulate, solicitări care au fost admise, intimata aflată în culpă procesuală-C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Dumbrăvița poate fi obligată, la suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli parțiale în prezentul apel.
În privința onorariului stabilit pentru raportul de expertiză, instanța apreciază că, raportat la soluția pronunțată și a considerentelor anterior expuse, prin prisma cererilor formulate, raportul de expertiză efectuat în cauză nu a influențat dezbaterea cauzei. Astfel, cheltuielile efectuate cu această probă nu pot fi puse în sarcina Comisiei locale, acestea urmând să fie suportat de apelantul-reclamant.
Reținând considerentele anterior expuse, instanța, în temeiul art. 480 C.proc.civ., urmează să admisă în parte apelul declarat, iar sentința atacată va fi schimbată în parte, potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de H. I., CNP_. domiciliat în Dumbrăvița, nr. 63, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. 4044 pronunțate la data de 27 mai 2015 de Judecătoria Baia M. în dosarul nr._, pe care o schimbă în parte în sensul că:
Obligă intimata C. L. Dumbrăvița pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să plătească reclamantului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Definitivă.
Pronunțată prin punere soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, azi 10 februarie 2016.
PREȘEDINTEJUDECĂTORGREFIER
S. T. N. P. M. BogdanChira D.
Tred P.M.B./17.02.2016
5 ex./..02.2016
Judecător la fond: R. D. D.
| ← Succesiune. Decizia nr. 39/2016. Tribunalul MARAMUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 85/2016. Tribunalul MARAMUREŞ → |
|---|
