Obligaţie de a face. Decizia nr. 414/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 414/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 19-06-2014 în dosarul nr. 773/204/2013
ROMÂNIA |
TRIBUNALUL PRAHOVA |
SECȚIA I CIVILĂ |
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 414 | |
Ședința publică din data de 19 iunie 2014 | |
Președinte: | M. C. |
Judecători: | M. N. |
Grefier: | E. M. |
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul – pârât L. N. E. cu domiciliul în orașul B., ., jud. Prahova, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2898/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. M. C. cu domiciliul în mun. București, B-ul Constructorilor, nr. 2, ., . și intimații - pârâți L. G. C. și C. V. ambii cu domiciliul în mun. A., .. 43, jud. A. și cu domiciliul procesual ales în orașul B., ., jud. Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul – pârât L. N. E. personal și intimata - reclamantă A. M. C. reprezentată de avocat Z. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelantul – pârât L. N. E. a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 45,00 lei și a timbrului judiciar de 5,00 lei, după care,
Tribunalul învederează părților că acest dosar este prezidat de judecătorul care a condus ședința de recursuri, ținându-se seama că această ședință de recursuri nu a fost terminată, însă fiind prezent în instanță apelantul, care este arestat, urmează a fi luat în complet de apel prezenta cauză.
Apelantul-pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și având cuvântul, arată că alte cereri nu mai formulează.
Apărătorul intimatei - reclamante A. M. C., având cuvântul, arată că alte cereri nu mai formulează.
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apelantul-pârât personal, având cuvântul în dezbateri, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimatei-reclamante, având cuvântul în dezbateri, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca legală și temeinică. Apelantul-pârât a obținut o servitute de trecere pe proprietatea exclusivă a intimatei-reclamante și nu poate obține o suprafață mai mare, având în vedere că intimata-reclamantă a solicitat identificarea și limitarea servituții de trecere. Depune la dosar concluzii scrise și solicită respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL :
Deliberând asupra apelului civil de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Câmpina sub nr._, reclamanta A. M. C. a chemat în judecată pe pârâții L. G. C., C. V. și L. N. E. pentru ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună crearea unei servituți de trecere cu piciorul în favoarea pârâților având lățimea de 1 m. și lungimea necesară pentru a ajunge la locuința proprietatea lor, să fie obligați pârâții să contribuie la ridicarea gardului despărțitor al servituții sau să fie obligați la plata a ½ din contravaloarea acestuia, să fie obligați să desființeze gardul ridicat abuziv pe terenul său și obligarea pârâților la plata unei despăgubiri pentru folosința terenului de 5 m2 sub forma uni rate lunare și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivareaacțiunii reclamanta a arătat că este unica proprietară a imobilului compus din teren în suprafață de 450 m2 și casa de locuit, imobil situat în orașul B., ., conform certificatelor de moștenitor nr. 3/2002 și 57/2009, iar pârâții sunt proprietarii imobilului casă de locuit și a terenului de sub casă în suprafață de 86,71 m2, conform sentinței civile nr. 3197/2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina și terenul liber de construcții nu le aparține.
Reclamanta a precizat că pârâtul Lixandu N. E. împreună cu familia folosesc curtea proprietatea sa pentru a ajunge la locuința lor, dar se creează probleme și o deranjează cu zgomotele și cu folosința abuzivă a terenului care nu le aparține, respectiv își parchează mașina și alte mașini străine în curte, au ridicat fără acordul său un gard și i-a blocat accesul la o parte din curtea casei, vara își montează un cort în curtea sa.
Reclamanta a arătat că în imobilul său locuiește fiica sa și soțul ei împreună cu nepotul minor în vârstă de 1 an și 9 luni, iar pârâții nu pot solicitat accesul în curtea sa exclusivă decât cu piciorul pentru a intra în casă, nefiind proprietarii decât pe imobilul construcție și terenul aferent acesteia.
În drept, reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 756 teza 1, art. 761 alin. 3, art. 765 alin. 2, art. 768, 1397, 1527 și 1528 din codul civil.
În dovedirea acțiunii reclamanta a depus în copie la dosar certificatele de moștenitor nr. 3/2002 și 57/2009, contractul de vânzare cumpărare aut sub nr. 4504/1971, sentința civilă nr. 3179/2008 a Judecătoriei Câmpina, acte de stare civilă, cererea nr. 2055/11.02.2013, raportul de expertiză topometrică efectuat de expertul M. C. în dosarul nr._ .
Fiind legal citați pârâții nu au formulat întâmpinare.
În cauză au fost încuviințate și administrate probe cu înscrisuri, interogatoriu, martori și expertiză topometrică.
A fost luat interogatoriul pârâtului L. N. E..
La solicitarea reclamantei au fost audiați martorii B. A. și B. H. I..
În cadrul probei cu înscrisuri reclamanta a depus la dosar Ordonanța din 18.04.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, ordonanța din 08.03.2011 în dosarul nr. 1476/P/2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpina, certificatul medico-legal din 30.11.2011.
A fost efectuată o expertiză topometrică de către expert Troașcă A. care a identificat și întocmit schița de plan pentru terenul proprietatea reclamantei și pârâților.
În urma probatoriului încuviințat în cauză, instanța de fond prin sentința civilă nr. 2898/26.11.2013 a luat act de renunțarea reclamantei la capetele de cerere din acțiune privind obligarea pârâților să contribuie la ridicarea gardului despărțitor, să fie obligați pârâții să desființeze gardul ridicat abuziv și obligarea pârâților la plata unei despăgubiri pentru folosința terenului, a admis acțiunea formulată de reclamantă, împotriva pârâților L. G. C. și C. V., L. N. E. și, pe cale de consecință, a constituit în favoarea pârâților o servitute de trecere pe terenul în suprafață de 25,79 mp proprietatea reclamantei identificat cu punctele: 5-6-8-3-9-F-G-H-5, conform raportului de expertiză completare efectuat de expert Troașcă A., obligând pârâții să plătească reclamantei suma de 2.490,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 4504/25.10.1971, autoarea reclamantei, F. E. a dobândit în proprietate un drept indiviz corespunzător suprafeței de 1.725 m2 din terenul loc de casă în suprafață totală de 5530 m2, situat în orașul B., . împreună cu locuința aflată pe teren.
Conform certificatului de moștenitor nr. 3/2002 la data de 26.07.2001 a decedat autoarea reclamantei, F. E. și de pe urma acesteia au rămas ca moștenitori F. C., în calitate de soț supraviețuitor având cota de ¼ și reclamanta în calitate de fiică având cota de ¾ din masa succesorală în care este cuprins și dreptul de ½ din terenul curți construcții în suprafață de 600 m2 situat în orașul B., . și din locuința situată pe acest teren.
La data de 17.07.2009 a decedat și autorul reclamantei, F. C. și de pe urma acestuia a rămas ca unică moștenitoare reclamanta în calitate de fiică, căreia îi revine întreaga masă succesorală în care este menționat dreptul de 5/8 din terenul în suprafață de 500 m2situat în orașul B., . și din locuința aflată pe teren conform certificatului de moștenitor nr. 57/2009.
Prin sentința civilă nr. 3179/24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de pârâții din prezenta cauză, hotărâre ce ține loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la dobândirea de către pârâți a imobilului situat în orașul B., ., compus din teren în suprafață de 86,71 m2 identificat prin expertiză topometrică efectuat de expertul M. C. și din locuința aflată pe teren compusă din 3 camere și dependințe identificată prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert D. F. R..
Martora B. A. audiată la cererea reclamantei a arătat că între părți au fost discuții cu privire la faptul că pârâtul repara autovehicule în curtea reclamantei și făcea mizerie.
Martora a arătat că locuința pârâtului nu este separată cu gard de curtea reclamantei și situația de fapt dintre părți există de 7 ani, iar pârâtul avea instalat un cort în fața ușii pe timpul verii dar în prezent nu mai există acest cort.
Martora a precizat că l-a rugat pe pârât să-și parcheze mașina în afara curții și din acest motiv au început certurile între părți.
Audiat la cererea reclamantei martorul B. H. I. a declarat că pârâtul nu are alt acces la proprietatea sa în afara curții reclamantei și pârâtul obișnuia să-și parcheze autoturismul în curtea reclamantei dar în prezent nu mai are autoturism.
Martorul a precizat că se poate crea un drum de acces pentru pârât dar nu și cu mijloace auto deoarece distanța între gard și casă este insuficientă pentru autovehicule.
Martorul a precizat că în curtea reclamantei era instalat un cort de către pârât și reclamanta s-a plâns că este deranjată de gălăgia și muzica provocată din acest cort.
Prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert Troașcă A. s-a reținut că terenul proprietatea pârâților este un loc înfundat, accesul pârâților la construcție se face pe terenul reclamantei și nu se impune crearea unei servituți de trecere cu mijloace auto deoarece pârâții nu au unde să ajungă cu autovehiculele pe terenul reclamantei.
Potrivit art. 59 din Legea 71/2011, pentru punerea în aplicare a codului civil, dispozițiile art. 602-625 din Noul Cod Civil, privitoare la limitele juridice ale dreptului de proprietate privată nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, iar dispozițiile art. 5 alin. 2 din Legea 71/2011, prevăd că dispozițiile noului cod civil sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia derivate din raporturile de proprietate și vecinătate.
De asemenea, dispozițiile art. 617 alin.1 din noul cod civil prevăd că proprietarul unui fond care este lipsit de acces la calea publică are dreptul să i se permită trecerea pe fondul vecinului său pentru exploatarea propriului teren, iar întinderea și modul de exploatarea a dreptului de trecere sunt determinate prin înțelegerea părților prin hotărâre judecătorească, sau printr-o folosință continuă pe timp de 10 ani, potrivit art. 619 din noul cod civil.
Prin fond lipsit de acces la calea publică se înțelege acel teren care este înconjurat de alte proprietăți fără ca titularul dreptului de proprietate asupra fondului dominant să aibă vreo altă ieșire la calea publică.
Potrivit dispozițiilor art. 555 alin. 1 din noul cod civil, proprietatea privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu, în limitele stabilite de lege și poate fi exercitat în limitele materiale ale obiectului său potrivit art. 556 alin. 1 din codul civil și exercitarea dreptului de proprietate poate fi limitată și prin voința proprietarului cu excepțiile prevăzute de lege conform art. 556 alin. 3 din noul cod civil.
Din înscrisurile depuse la dosar, respectiv contractul de vânzare cumpărare aut. sub nr. 4504/1971 și certificatele de moștenitor nr. 3/2002 și 57/2009 rezultă că reclamanta deține în proprietate terenul în suprafață de 500 m2 situat în orașul B., ., iar pârâții sunt proprietarii terenului în suprafață de 86,71 m2 aferent construcției aflată pe teren conform sentinței civile nr. 3179/2008 a Judecătoriei Câmpina.
Având în vedere probele administrate în cauză instanța, în baza art. 755 raportat la art. 617 alin. 1 și art. 619 din noul cod civil, a admis acțiunea și a constituit în favoarea pârâților o servitute de trecere pe terenul proprietatea reclamantei în suprafață de 25,79 m2 având lățimea de 1 m identificată cu punctele 5-6-7-8-3-9-F-G-H-5 conform raportului de expertiză topometrică efectuat de expert Troașcă A..
În ceea ce privește solicitarea pârâtului de a fi stabilită a servitute de trecere pentru mijloace auto, instanța de fond a apreciat că această solicitare este neîntemeiată întrucât servitutea implică ca proprietarul locului înfundat să solicite doar o trecere pe terenul proprietatea fondului aservit și stabilirea unei servituți pentru mijloace auto implică faptul ca pârâții să staționeze cu mijloacele auto pe terenul reclamantei și nu să treacă cu autovehicule pentru a ajunge la terenul proprietatea lor.
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel pârâtul L. N. E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii instanței de fond, in sensul stabilirii unei servituți de trecere, inclusiv pentru trecere auto.
În motivarea apelului, apelantul-pârât a arătat că nu a fost luată in considerare sentința civila nr. 3179 din 24 octombrie 2008, prin care a fost admisa acțiunea formulata de parații din prezenta cauza, constatându-se dreptul acestora de proprietate asupra imobilului situat in or. B., . jud. Prahova, compus din teren in suprafața de 86,71 mp. identificat pe schița de plan anexa la raportul de expertiza topografica M. C. D. si locuința cu trei camere si dependințe - baie, bucătărie, hol, vestibul, sa, identificate pe scita de plan anexa la raportul de expertiza construcții D. F. R., deși prin aceste rapoarte de expertiza a fost propusa atât servitutea de trecere pietonala dar si servitutea de trecere auto si pietonala.
A susținut apelantul-pârât că drumul de servitute propus de expert, odată cu pronunțarea sentinței 3174/24.10.2008, s-a poziționat pe schița de plan pentru a le da posibilitatea de a avea acces la imobil atât pietonal, dar si pentru a trece cu autovehiculul.
A mai precizat apelantul-pârât că, începând cu momentul dobândirii dreptului de proprietate si până în anul 2008 accesul la proprietatea reclamanților s-a realizat in mod liber, fara nici un fel de opoziție din partea proprietarilor ce consimțiseră la realizarea servituții de trecere, împrejurare ce a si permis edificarea unei construcții cu destinația de casa de vacanta, care in prezent este finalizata, precum si folosirea acesteia, însa începând cu anul 2009, reclamanta a refuzat sa le permită accesul către proprietatea acestora, cu toate ca si aceasta utiliza aceeași servitute de trecere constituita de ceilalți proprietari si care îi permite accesul către proprietatea ce o deține, amplasata in fata proprietății reclamanților, fiind astfel penultima proprietate ce beneficiază de servitute.
A învederat apelantul-pârât că proprietatea reclamantei si proprietatea acestora sunt separate de un gard si din aceasta cauza accesul lor către proprietate se făcea in mod clasic, pe calea de acces pe care au avut-o la dispoziție si pe unde, în genere, au trecut de la data achiziționării terenului, astfel, încă este evident ca pârâții nu se regăseau într-o situație de imposibilitate absoluta de ieșire la calea publica, având deci cale de acces, fiind proprie si pentru circulația unui mijloc de transport.
A arătat apelantul-pârât faptul ca din anul 2000 si pana in anul 2008 respectiv pana la decesul soților Furmarel, nu au existat discuții ori alte neînțelegeri cu privire la servitutea de trecere auto si pietonala așa cum a stabilit expertul M. C..
A menționat apelantul-pârât că din analiza expertizei Troasca A. din procesul de partaj, rezultă că imobilul proprietatea pârâților reprezintă suprafața ocupata de locuința acestora, este un loc înfundat, iar accesul la acesta realizându-se pe terenul proprietatea reclamantei.
A susținut apelantul-pârât că din dispozițiile anterioare ale Codului civil art. 618 și 634 rezulta ca la constituirea unui drept de servitute de trecere trebuie să se țină seama și de interesul celui ce urmează să suporte consecințele ei, și nu să se ia în considerare în mod precumpănitor și exclusiv, interesul celui ce urmează să beneficieze de dreptul de trecere, iar dispozițiile art. 755 din noul cod civil definesc servitutea ca fiind sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar, utilitatea rezultând din destinația economică a fondului dominant sau constă într-o sporire a confortului acestuia.
A arătat apelantul-reclamant că servitutea de trecere in lățime de numai 1 metru constituita in favoarea acestora nu este utila folosirii corespunzătoare imobilului și, deși, legiuitorul nu reglementează dimensiunile drumului de servitute, lungimea acestuia, se poate deduce din textele legale, și anume cea mai scurtă cale posibilă, lățimea, în schimb, dacă nu este stabilită de către părți într-o servitute convențională va fi lăsată la aprecierea instanței și va asigura normala exploatare a fondului dominant potrivit destinației acestuia cât și pătrunderea unor autovehicule ale serviciilor medicale, ale serviciilor publice de urgență (pompieri), etc., servituțile stabilite de lege având în vedere fie utilitatea publică, fie utilitatea proprietarilor.
Cu privire la servitutea de trecere instituita prin sentința apelata, a susținut apelantul-pârât că nu poate fi de acord, deoarece cea mai apropiata parcare pentru autovehicule se afla la o distanta de 200 metri fata de domiciliu, iar staționarea pe . are o lățime de numai 3,5 metri si nu permite parcarea si staționarea autovehiculelor.
La cererea de apel, apelantul – pârât a atașat, în copie, adresa emisa de Primăria B., antecontractul de vânzare-cumpărare, planșe foto, raport de expertiză construcții civile D. F.-R., sentința civilă nr. 3179/24.10.2008 a Judecătoriei Câmpina, raport de expertiză topo M. C.-D..
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată sub nr._ la data de 06.03.2014.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
Tribunalul, examinând cauza, in raport de situația de fapt reținută, de probele administrate in cauză, de criticile formulat, ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza ,în temeiul art. 295 C.p.c., constată următoarele :
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 3/2002, emis în urma decesului autoarei reclamantei, F. E., intervenit la data de 26.07.2001, de pe urma acesteia au rămas ca moștenitori F. C., tatăl reclamntei, în calitate de soț supraviețuitor având cota de ¼ și reclamanta în calitate de fiică având cota de ¾ din masa succesorală, masă în care este cuprins și dreptul de ½ din terenul curți construcții în suprafață de 600 m2 situat în orașul B., . și din locuința situată pe acest teren.
La data de 17.07.2009 a decedat și tatăl reclamantei, F. C., de pe urma acestuia rămânând ca unică moștenitoare reclamanta în calitate de fiică, căreia îi revine întreaga masă succesorală în care este menționat dreptul de 5/8 din terenul în suprafață de 500 m2situat în orașul B., . și din locuința aflată pe teren conform certificatului de moștenitor nr. 57/2009.
Prin sentința civilă nr. 3179/24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina a fost admisă acțiunea formulată de pârâții din prezenta cauză, hotărâre ce ține loc de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la dobândirea de către pârâți a imobilului situat în orașul B., ., compus din teren în suprafață de 86,71 m2 identificat prin expertiză topometrică efectuat de expertul M. C. și din locuința aflată pe acest teren, compusă din 3 camere și dependințe identificată prin raportul de expertiză construcții efectuat de expert D. F. R..
În raport cu această situație de fapt, în mod corect, instanța de fond, prin sentința criticată a admis acțiunea formulată de reclamantă, împotriva pârâților L. G. C. și C. V., L. N. E. și, pe cale de consecință, a constituit în favoarea pârâților o servitute de trecere pe terenul în suprafață de 25,79 mp proprietatea reclamantei identificat cu punctele: 5-6-8-3-9-F-G-H-5, conform raportului de expertiză completare efectuat de expert Troașcă A., obligând pârâții să plătească reclamantei suma de 2.490,9 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În acest fel, instanța de fond a făcut o corectă aplicare în speță a disp. art. art. 755 și urm., art. 616 - 619 NCC, art. 556 și urm. NCC și în condițiile în care prin raportul de expertiză topometrică efectuat de expert Troașcă A. s-a reținut că terenul proprietatea pârâților este un loc înfundat, accesul pârâților la construcție se face pe terenul reclamantei și nu se impune crearea unei servituți de trecere cu mijloace auto deoarece pârâții nu au unde să ajungă cu autovehiculele pe terenul reclamantei, terenul fiind practic numai suprafața ocupată de locuință.
Motivele de apel privesc solicitarea pârâtului de a fi stabilită a servitute de trecere pentru mijloace auto, iar nu numai de lățimea de 1 m., aspect invocat și în fața primei instanțe care a apreciat că această solicitare este neîntemeiată întrucât servitutea implică ca proprietarul locului înfundat să solicite o trecere pe terenul proprietatea fondului aservit și stabilirea unei servituți pentru mijloace auto implică faptul ca pârâții să staționeze cu mijloacele auto pe terenul reclamantei și nu să treacă cu autovehicule pentru a ajunge la terenul proprietatea lor.
Tribunalul reține împrejurarea că pârâții au în proprietate terenul în suprafață de 86,71 mp. care este ocupat de locuința proprietatea acestora, așa cum s-a constatat prin raportul de expertiză întocmit în prezenta cauză și rezultă din titlul de proprietate al apelantului, din sentința civilă nr. 3179/24.10.2008 pronunțată de Judecătoria Câmpina și cele două expertize efectuate în acea cauză, respectiv expertiza topo M. C. și raportul de expertiză construcții efectuat de expert D. F. R.
În condițiile în care apelantul și ceilalți intimați pârâți nu au altă suprafață de teren libera de construcții, este evident că nu au unde să parcheze o mașină, astfel încât solicitarea de stabilire a unei servituți pentru mijloace auto ar conduce în fapt la staționarea cu mijloacele auto pe terenul reclamantei, situație ce ar depăși cu mult și nejustificat condițiile reglementate de dispozițiile legale aplicabile, respectiv, art. art. 755 și urm., art. 616 - 619 NCC, art. 556 și urm. NCC.
Pentru toate aceste considerente, tribunalul constată ca neîntemeiate motivele de apel invocate de către apelantul – pârât L. N. E. astfel încât, în temeiul art. 295, alin. 1 C.p.c., va respinge ca nefondat apelul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr. 2898/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._ .
În raport cu această soluție, văzând și disp. art. 274 C.p.c., tribunalul va admite cererea intimatei reclamante privind acordarea cheltuielilor de judecată și va obliga pe apelantul pârât să plătească intimatei – reclamante suma de 1600 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariul de avocat achitat cu chitanța nr. 160/03.04.2014.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul – pârât L. N. E. cu domiciliul în orașul B., ., jud. Prahova, în prezent deținut la Penitenciarul Mărgineni, jud. Prahova, împotriva sentinței civile nr. 2898/26.11.2013, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata - reclamantă A. M. C. cu domiciliul în mun. București, B-ul Constructorilor, nr. 2, ., . și intimații - pârâți L. G. C. și C. V. ambii cu domiciliul în mun. A., .. 43, jud. A. și cu domiciliul procesual ales în orașul B., ., jud. Prahova, ca nefondat.
Obligă pe apelant la 1600 lei cheltuieli de judecată către intimata – reclamantă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.06.2014.
Președinte, | Judecător, | Grefier, |
M. C. | M. N. | E. M. |
Fiind în C.O. semnează
Președintele Instanței
Operator de date cu caracter personal 5595
Red.N.M./ Tehnored.B.M.D.
6 ex. / 01.09.2014
Df._ - Jud. Câmpina
Jf. C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1725/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 714/2014.... → |
|---|
