Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1585/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1585/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 2066/331/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA - SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILA NR. 141
Ședința publică din data de 20 Februarie 2014
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - C. D. E.
GREFIER - I. C. M.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât BARAȚĂ N., domiciliat în com. Izvoarele, ., jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 1585/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., în contradictoriu cu intimații-reclamanți BARAȚĂ I., domiciliat în ., și G. M., domiciliată în Ploiești, ., jud Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-pârât personal și asistat de avocat N. D. și intimații-reclamanți Barață I. reprezentat de avocat D. V. și G. M. personal și asistată de avocat D. V..
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.
Apărătorul apelantului-pârât depune un set de acte, pe care le comunică.
Apărătorul intimaților-reclamanți nu solicită amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de actele comunicate.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, tribunalul acordă cuvântul in fond.
Apărătorul apelantului-pârât solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, schimbarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare in judecată, față de faptul că s-au aplicat in mod greșit legea și probele. Astfel, acesta arată că potrivit art. 996 alin 5 cpc nu se pot dispune măsuri cu caracter definitiv prin ordonanța președințială. In continuare, mai menționează faptul că interzicerea intimaților-reclamanți să nu mai pătrundă in imobil s-a făcut datorită violențelor manifestate de aceștia, efectuându-se și demersuri in acest sens. Apărătorul apelantului-pârât învederează, totodată, faptul că in continuare intimații-reclamanți manifestă acte de violență. Așadar, interzicerea este făcută pentru a se apăra pe sine și soția sa. In continuare, invocă Decizia 1487/2012 a ICCJ care menționează că admisibilitatea ordonanței președințiale se analizează și din perspectiva consecințelor măsurii asupra drepturilor părților din proces. Astfel, in opinia sa, urgența nu este îndeplinită, invocând dispozițiile art. 996 alin 1, apelantul-pârât fiind posesor de bună-credință al imobilului, scopul intimaților-reclamanți fiind de șicanare a acestuia, urgența fiind pur formală. Totodată, apărătorul apelantului-pârât mai menționează faptul că nu a fost plătit nici un impozit de către intimații-reclamanți, care nu au avut obiecțiuni pe gradul de uzură. De asemenea, potrivit deciziei Tribunalului Suprem, ordonanța președințială este inadmisibilă, atunci când coproprietarul locuinței cere obligarea celuilalt coproprietar de a-i permite acces in locuința pe care o folosește in exclusivitate. Apărătorul apelantului-pârât arartă că intimații-reclamanți au asigurată locuința in acest imobil. Referitor la probe, acesta susține că nu s-a dat eficiență declarației martorului J. G. și in mod greșit a fost audiată Barață S., având in vedere faptul că era incident art. 315 pct 3 NCPC, existând o stare de dușmănie între părți; fără cheltuieli de judecată.
Apărătorul intimaților-reclamanți solicită respingerea apelului ca nefondat. Astfel, aceștia menționează faptul că de pe urma defuncților au rămas bunuri imobile, in 20.04.2010 s-a înregistrat procesul de partaj la Judecătoria Vălenii de M., iar de la data introducerii cererii de partaj s-a interzis intimaților-reclamanți să mai intre in casa părintească. In continuare, apărătorul intimaților-reclamanți arată că apelantul-pârât are o locuință personală in curtea casei părintești, casă părintească ce nu mai este îngrijită, fiind in stare de degradare. Astfel, de doi ani apelantul-pârât nu a mai permis intimaților-reclamanți să intre in curtea casei părintești, acesta susținând chiar că starea imobilului se datorează faptului că nu este locuit. In continuare, învederează faptul că expertiza s-a efectuat in anul 2010, de la acel moment nemaifăcându-se nimic. Totodată, mai aduce la cunoștința instanței faptul că planșele foto depuse sunt din spatele casei, in timp cele ale apelantului-pârât din față, cel care a provocat scandalul fiind apelantul-pârât. Față de cele menționate, solicită respingerea apelului; cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin cererea de ordonanță presedintială inregistrată cu nr._ / 2 august 2013 la Judecătoria Vălenii de M., reclamantii B. I., G. M., au chemat in judecată pe pârâtul B. N., solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta să se dispună obligarea pârâtului să le permită accesul în curtea casei părintesti, situată în ..
In motivarea cererii, reclamantii au aratat că de pe urma defunctilor lor părinti au rămas o . bunuri compuse din terenuri si două case de locuit cu anexe gospodăresti, existând în curs de soluționare începând cu data de 20 aprilie 2010 la Judecătoria Vălenii de M. o acțiune de partaj succesoral, însă de la data introducerii cererii de partaj succesoral, pârâtul nu le-a mai permis accesul in curtea casei părintesti, fiind cel care folosește toate terenurile, constructiile, bunuri succesorale. impunându-se luarea măsurii solicitate în condițiile în care construcțiile existente în . într-o stare avansată de degradare.
La data de 25 septembrie 2013 paratul a formulat o întampinare, solicitand respingerea cererii ca inadmisibilă, motivându-se că nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate prev.de art. 996 din cod de procedură civilă modificat.
După administrarea probelor cu acte, interogatoriu, martori, prin sentința civilă nr. 1585/21.10.2013 a Judecătoriei Vălenii de M., a fost admisă cererea de ordonantă presedintială formulată de reclamanți împotriva pârâtului și a fost obligat pârâtul să le permită accesul reclamantilor în curtea casei părintești situată în ..
S-a luat act că reclamantii nu solicită cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor existente la dosar, declarațiilor martorilor audiați în cauză, răspunsurilor la interogatoriu, pârâtul nu le permite reclamantilor să vină la casa părintească, legand portile cu sârmă, motiv pentru care construcțiile în litigiu au început să se deterioreze, aspect confirmat și de către pârât care a recunoscut că nu le-a mai permis reclamantilor accesul in curtea casei părintesti de aproximativ 2 ani, astfel încât, instanta constatând că in cauză sunt îndeplinite cele două conditii specifice de admisibilitate a ordonantei presedintiale prev.de art. 996 cod procedură civilă, respectiv urgenta si nerezolvarea fondului, a admis cererea și a dispus obligarea pârâtului să permită accesul reclamantilor in curtea casei părintesti, situată în ..
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii, motivându-se că în speță nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului atât timp cât nu se poate dispune printr-o cerere de ordonanță președințială, o obligație de a face cu caracter definitiv, neexistând acte abuzive care să fie încetate, interzicându-le accesul reclamanților în imobilul în litigiu, datorită faptului că aceștia au pătruns la data de 19.06.2011, fără niciun drept în gospodăria sa, exercitând acte de violență asupra membrilor familiei sale potrivit plângerii penale existentă la dosar, actelor medicale și că, în continuare, reclamanții au exercitat acte de amenințare, de violență, cu ocazia vizitelor la imobil, fiind constrâns ulterior lunii octombrie 2011 să le interzică accesul în imobil.
În continuare, pârâtul a arătat că nu se justifică urgența în condițiile în care decesul autoarei părților a intervenit la data de 23.09.2004, dată de la care niciunul dintre reclamanți nu a efectuat acte de conservare la construcțiile în litigiu, fiind singurul care a întreținut construcțiile, efectuând lucrări de tencuit, zugrăvit, imobile care nu au fost folosite de către reclamanți ulterior decesului părinților, aflate într-o stare avansată de degradare și că potrivit expertizei construcții N. M. din dosarul de partaj succesoral nr._, imobilele se află într-o stare avansată de degradare, aspect necontestat de către reclamanți, care au manifestat dezinteres de bunurile succesorale, planșele fotografice existente demonstrând degradarea imobilelor, mai ales că după decesul autorilor a fost cel care a folosit în exclusivitate imobilele de la pct. Acasă, existând o înțelegere între moștenitori în acest sens, reclamanții vizitându-l sporadic, aceștia având fiecare domicilii proprii, astfel încât măsura solicitată nu are un caracter urgent, stabilindu-se de către jurisprudență caracterul inadmisibil a unei asemenea cereri privind obligarea coproprietarului de a-i permite accesul în locuința folosită în exclusivitate altui coproprietar care are o altă locuință.
Totodată, pârâtul a precizat că din luna octombrie 2011 când le-a interzis accesul reclamanților în imobil și până la data formulării cererii au trecut doi ani de zile, neexistând nicio împrejurare care să justifice urgența în acest caz, reclamanții neefectuând acte de conservare privind imobilele în litigiu, aspect confirmat de martorul audiat în cauză și că măsura solicitată vizează o măsură definitivă atât timp cât nu există formulată în baza dreptului comun o acțiune similară, acțiunea de partaj neavând ca obiect și o obligație de a face, mai ales că eronat instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la cererea referitoare la administrarea probei cu interogatoriu, având loc o încălcare a disp. art.14 alin.2 cod pr. civilă modificat, acordându-se eronat eficiență planșelor fotografice depuse de reclamanți care nu au dată certă, neavând valoare probatorie conform disp. art. 290 cod pr. civilă.
De asemenea, pârâtul a menționat că eronat s-a ținut seama de actele depuse de reclamanți care nu au fost certificate, fiind lovite de nulitate absolută, producându-se o vătămare a drepturilor sale prin acordarea eficienței juridice a acestor probe și că eronat a fost audiat, în calitate de martor Baraț S. față de care a formulat o plângere penală pentru mărturie mincinoasă, existând o relație de dușmănie între persoana sa și martorul respectiv, mai ales că eronat nu s-a ținut seama de declarația martorului J. I. G. care a relatat împrejurări privind relațiile dintre părți.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 14.11.2013.
Tribunalul, examinând sentința atacata, in raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este fondat, pentru următoarele considerente:
Conform ordonanței nr. 1284 PP/27.03.2011, declarațiilor existente la dosar, adreselor anexate acestora, planșelor fotografice, actelor medicale, răspunsurilor la interogatoriu, între părți există neînțelegeri cu privire la bunurile imobile succesorale rămase de pe urma defuncților Barață N., decedat la 28.01.2001, Barață P., decedată la 23.09.2004, neînțelegeri care au culminat cu diferite incidente în cursul anului 2011 între pârât și reclamanți, incidente în urma cărora pârâtul le-a interzis accesul reclamanților în incinta imobilelor în litigiu de la pct.Acasă.
Potrivit notelor scrise depuse la dosar, certificatului de grefă din data de 11.06.2013, raportului de expertiză tehnică construcții ing. N. M. efectuat în dosarul_, planșelor fotografice depuse la dosar, între părți se află în curs de soluționare o acțiune privind partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma defuncților Barață N.- decedat la 28.01.2001, Barață P. - decedată la 23.09.2004, constând și în imobilele de la pct. Acasă compuse din terenul de 2053 mp. și construcții, respectiv case de locuit, anexe gospodărești folosite de către pârât, acțiune înregistrată la data de 20.04.2010, ocazie cu care în urma administrării expertizei construcții s-a constatat că bunurile reprezentând construcții rămase de pe urma defuncților s-ar afla într-o anumită stare avansată de degradar, având o valoare totală de 50.914 lei.
Martorii Baraț S., J. G. au declarat că pârâtul le-a interzis accesul în imobilul bun succesoral reclamanților de la pct. Acasă, existând neînțelegeri în acest sens între părți, însă pârâtul a fost cel care a folosit bunurile succesorale de la pct. Acasă rămase în urma decesului autorilor părților.
Disp.art.996 c.pr.civ. modificat stipuleaza ca pe calea ordonantei presedintiale, se pot lua masuri vremelnice, in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, motiv pentru care trebuie sa fie indeplinite cumulativ, urmatoarele conditii: urgenta apreciata in mod concret de la un caz la altul in functie de situatia de fapt invocata, caracterul vremelnic in sensul ca nu se pot lua masuri cu caracter definitiv ci limitate in timp, neprejudecarea fondului adica, se va cerceta aparenta dreptului si nicidecum insusi fondul dreptului invocat.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză, rezultă că, de pe urma autorilor părților, decedați la data de 28.01.2001 și, respectiv, 23.09.2004, ar fi rămas imobilele situate în com. Izvoarele, ., pct. Acasă constând în construcții și un teren de 2053 mp., imobile folosite în exclusivitate de către pârât în calitate de fiu al defuncților, fiind cel care domiciliază la adresa sus menționată, reprezentând gospodăria acestuia, a familiei sale, însă la data de 20.04.2010 pârâtul a formulat împotriva reclamanților o acțiune privind partajarea bunurilor succesorale rămase de pe urma celor doi defuncți în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți, acțiune aflată în curs de soluționare înregistrată cu nr.907/331/201, pe parcursul căreia s-a administrat proba cu expertiză tehnică construcții în baza căreia ar fi fost evaluate construcțiile bunuri succesorale la suma totală de 50.914 lei, astfel încât, între părți au existat și există neînțelegeri cu privire la imobilele în litigiu, pârâtul interzicându-le accesul reclamanților în domiciliul său încă din anul 2011 când au avut loc diferite incidente între părți.
Ca atare, atât timp cât decesul autorilor părților a intervenit la data de 28.01.2001, 23.09.2004, date de la care au fost deschise succesiunile celor doi defuncți, în raport de care reclamanții au dobândit calitatea de comoștenitori ai bunurilor imobile succesorale în litigiu, inclusiv ai imobilelor de la pct. Acasă, folosite de către pârât încă de la data decesului numitului Barață N., iar pârâtul domiciliază în imobilele în litigiu, reprezentând gospodăria acestuia, a familiei sale, existând neînțelegeri între părți cu privire la aceste imobile încă din anul 2011, înseamnă că în realitate măsura solicitată de către reclamanți privind obligarea pârâtului de a le permite accesul în incinta construcțiilor bunuri succesorale, nu are prin însăși natura sa un caracter urgent deoarece de la data decesului autoarei părților - 23.09.2004 și până la data formulării prezentei cereri a trecut o perioadă foarte mare de timp, perioadă în care niciodată reclamanții nu au pretins, nu au solicitat efectuarea unor lucrări de reparații, întreținere, conservare la construcțiile respective, iar în speță reclamanții nu pot invoca, după un interval de 9 ani de la data decesului autoarei lor, degradarea excesivă a imobilelor, imposibilitatea de a avea acces la bunurile respective pentru a pătrunde cu orice preț în incinta imobilelor în litigiu.
De fapt, măsura solicitată nu are un caracter urgent nici în raport de neînțelegerile dintre părți, de incidentele care au avut loc în cursul anului 2011, incidente în urma cărora pârâtul le-a interzis accesul în incinta imobilelor bunuri succesorale, întrucât existența acestor neînțelegeri demonstrează prin însăși natura lor formularea unor pretenții de către părți, unii împotriva celorlalți, pretenții care fac obiectul acțiunii de partaj succesoral înregistrată cu nr._, iar în raport de data formulării pe cale judecătorească a acestei acțiuni - 20.04.2010, de data neînțelegerilor existente între părți - anul 2011, nu se justifică caracterul urgent al măsurii solicitată de către reclamanți în prezenta cauză, fiind formulată la un interval de cca. 2, 3 ani în raport de neînțelegerile respective, reclamanții având posibilitatea să formuleze o asemenea cerere imediat, în cazul în care ar fi dorit să efectueze acte de conservare, de întreținere cu privire la imobile și nicidecum după un interval foarte mare de timp.
În realitate, analizându-se toate probele administrate în cauză, reiese cu certitudine că înșiși reclamanții au manifestat pasivitate față de imobilele bunuri succesorale în litigiu, lăsându-l pe pârât să le folosească, ceea ce înseamnă că aceștia nu-și pot invoca propria culpă de a nu lua măsurile necesare la un anumit moment dat în scopul preîntâmpinării degradării imobilelor, de a nu acționa cât mai repede în acest scop, ținându-se seama de comportamentul pârâtului, de măsurile luate de către pârât de a le interzice accesul în imobil, lăsând să treacă o perioadă foarte mare de timp de la data decesului autorilor lor, de la data formulări acțiunii de partaj, de la data incidentelor care au avut loc între părți pentru a pretinde accesul în incinta imobilelor în litigiu, invocând pur și simplu producerea unei pagube constând în deteriorarea acestor imobile.
De altfel, măsura solicitată de către reclamanți nu are prin însăși natura sa un caracter vremelnic, prejudecând în realitate fondul cauzei, având un caracter permanent întrucât nu există între părți o acțiune de drept comun privind obligarea pârâtului de a le permite accesul în incinta imobilelor bunuri succesorale, iar luarea acestei măsuri, pe calea ordonanței președințiale, are ca efect dispunerea pentru totdeauna a acestei măsuri prin instituirea în sarcina pârâtului a obligației în sine, cu caracter permanent, de a le permite accesul reclamanților în imobilele în litigiu, măsură care pune în discuție însuși fondul dreptului dedus judecății și anume în ce măsură reclamanții au dreptul să solicite instituirea unei asemenea obligații în sarcina pârâtului, consecințele instituirii unei asemenea obligații, drepturile și obligațiile părților în raport de imobilele- bunuri succesorale, aplicarea sau neaplicarea dispozițiilor dreptului comun referitoare la dreptul comoștenitorilor de a avea acces la bunurile succesorale, modalitatea de folosire a acestora și nicidecum aparența unui asemenea drept constând în cercetarea pur formală doar a calității de comoștenitori ai părților, a caracterului de bunuri succesorale ale imobilelor în litigiu.
Mai mult chiar, la stabilirea caracterului măsurii solicitată de către reclamanți se ține seama nu numai de interesele acestora, de accesul pur și simplu al acestora la imobilele în litigiu, ci în ce măsură are loc o încălcare a drepturilor fundamental ale pârâtului constând în dreptul la viața sa privată, la domiciliu, deoarece, în realitate, imobilele bunuri succesorale reprezintă domiciliul pârâtului, al familiei acestuia, gospodăria efectivă a acestuia, ceea ce înseamnă că reclamanții nu pot avea acces oricând, permanent în incinta curții gospodăriei pârâtului, având loc o încălcare a vieții private a acestuia, nefiind posibil ca reclamanții să pătrundă în incinta gospodăriei pârâtului, în mod abuziv, fără nicio restricție, fără să respecte un minim de reguli de conduită socială, nefiind suficientă în acesta caz doar calitatea de comoștenitori a reclamanților, mai ales că numai în cadrul acțiunii de partaj vor fi clarificate raporturile juridice dintre părți, în ce măsură reclamanții au dreptul sau nu la atribuirea în natură a unor părți din imobilele în litigiu, în ce condiții aceștia pot avea acces sau nu în raport de loturile create în incinta imobilelor în litigiu.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis cererea, dispunând obligarea pârâtului să le permită accesul reclamanților în curtea casei părintești situată în . fără să se țină seama că în realitate nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile prev. de disp. art.996 cod civil modificat, respectiv urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Susținerile pârâtului privind neîndeplinirea condiției nerejudecării fondului, nefiind posibilă pe calea ordonanței președințiale instituirea unei obligații de a face cu caracter definitiv, neexistând acte abuzive, interzicându-le accesul reclamanților în imobilul în litigiu, datorită pătrunderii acestora fără niciun drept în gospodăria sa, exercitând acte de violență asupra membrilor familiei sale, comportament pe care reclamanții l-au avut și în cursul lunii octombrie 2011, dată de la care le-a interzis accesul în imobil, sunt justificate deoarece, într-adevăr, de la decesul autorilor lor, niciodată reclamanții nu ar fi exercitat acte de conservare, întreținere pentru a putea pretinde luarea unei măsuri față de pârât constând în pătrunderea acestora în incinta imobilelor bunuri succesorale, neexistând în curs de soluționare nicio acțiune de drept comun având ca obiect asemenea pretenții, iar în condițiile în care între părți au existat neînțelegeri, încă din anul 2011, inclusiv diferite incidente, reclamanții aveau posibilitatea să promoveze prezenta cerere imediat și nicidecum să lase să treacă un interval de timp de 2 ani, invocând pur și simplu degradarea imobilelor pentru a pătrunde cu orice preț în gospodăria pârâtului.
Împrejurările invocate de către pârât conform cărora nu se justifică urgența în raport de data decesului autoarei părților, dată de la care reclamanții nu au efectuat acte de conservare la construcțiile în litigiu, nu le-au folosit, fiind singurul care a întreținut construcțiile, efectuând lucrări de întreținere, imobile aflate într-o stare avansată de degradare, aspect confirmat de expertiza construcții ing. N. M., necontestat de către reclamanți, constituie prin însăși natura lor dovezi certe privind pasivitatea reclamanților de a lua anumite măsuri cu privire la imobilele în litigiu și deci imposibilitatea acestora de a pretinde accesul urgent în imobile, după un interval de 9 ani, de la data decesului autoarei lor, pasivitate care atestă dorința reclamanților de a pătrunde abuziv, cu orice preț, în incinta gospodăriei pârâtului, iar dacă într-adevăr reclamanții ar fi suferit un prejudiciu constând în degradarea imobilelor ar fi depus toate diligențele necesare timp de 9 ani, inclusiv de la data formulării acțiunii de partaj, pentru a preîntâmpina degradarea imobilelor, pentru a avea acces la acestea în scopul de a efectua anumite lucrări de conservare, de întreținere.
Motivele invocate de către pârât potrivit cărora a fost cel care a folosit în exclusivitate imobilele de la pct. Acasă, existând o înțelegere între moștenitori în acest sens, reclamanții vizitându-l sporadic, având fiecare domicilii proprii și că măsura solicitată nu are un caracter urgent, fiind inadmisibilă o cerere privind obligarea coproprietarului de a-i permite accesul altui coproprietar în locuința folosită în exclusivitate de către coproprietarul respectiv care nu are o altă locuință, în afara imobilului bun succesoral, sunt întemeiate deoarece, până la proba contrarie, pârâtul a fost cel care a folosit imobilele în litigiu, fiind imposibil să permită accesul în gospodăria sa, oricând, permanent reclamanților, fără să se instituie o anumită limită de exercitare a acestui drept, în caz contrar având loc o încălcare a dreptului fundamental al pârâtului la viață privată, la domiciliu, ceea ce este inadmisibil.
Criticile pârâtului în sensul că de la data interzicerii accesului în imobil și până la data formulării cererii au trecut doi ani de zile, neexistând nicio împrejurare care să justifice urgența în acest caz, reclamanții neefectuând acte de conservare privind imobilele în litigiu și că măsura solicitată vizează o măsură definitivă, nefiind formulată o acțiune de drept comun similară sunt fondate întrucât, într-adevăr, din anul 2011 și până la data formulării cererii a trecut o perioadă de 2 ani, perioadă care demonstrează pasivitatea reclamanților în ceea ce privește administrarea bunurilor succesorale, fiind imposibil ca aceștia, după un interval de 2 ani, să invoce urgența privind degradarea imobilelor, iar în speță măsura dispusă are un caracter permanent, ținându-se seama că a fost instituită pentru totdeauna, fără să existe o limitare în timp a dreptului reclamanților de a avea acces în gospodăria pârâtului.
Afirmațiile pârâtului în sensul că eronat instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire administrarea probei cu interogatoriu, având loc o încălcare a disp. art.14 alin.2 cod pr. civilă modificat, acordându-se eronat eficiență planșelor fotografice depuse de reclamanți care nu au dată certă, neavând valoare probatorie conform disp. art. 290 cod pr. civilă, inclusiv actelor reclamanților necertificate, lovite de nulitate absolută și că eronat a fost audiat, în calitate de martor Barață S. față de care a formulat o plângere penală pentru mărturie mincinoasă, declarația martorului J. I. G. fiind elocventă în cauză, nu pot fi avute în vedere deoarece, în realitate, a fost administrată proba cu interogatoriu față de persoanele care s-au prezentat personal în sala de judecată, la termenul fixat în acest sens, instanțele fiind cele care stabilesc eficiența juridică a anumitor probe, inclusiv a unor planșe fotografice, iar necertificarea unor acte, formularea unei plângeri penale împotriva unui martor nu reprezintă împrejurări care atestă încălcarea vreunui drept procesual al pârâtului, reprezentând aprecieri pur subiective ale acestuia, care exced situațiilor de fapt și de drept deduse judecății.
În raport de aceste considerente, tribunalul, în baza disp. art.480 alin. 1, 2 cod pr. civilă modificat, va admite apelul și va schimba în tot sentința atacată în sensul că va respinge cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată, deoarece măsura solicitată de către reclamanți nu îndeplinește cumulativ condițiile prev. de disp. art.996 cod pr. civilă modificat, respectiv urgența, caracterul vremelnic și neprejudecarea fondului.
Se va lua act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât BARAȚĂ N., domiciliat în com. Izvoarele, ., jud. Prahova, împotriva sentinței nr. 1585/21.10.2013 pronunțată de Judecătoria Vălenii de M., in contradictoriu cu intimații-reclamanți BARAȚĂ I., domiciliat în ., și G. M., domiciliată în Ploiești, ., jud Prahova și în consecință:
Schimbă în tot sentința atacată în sensul că respinge cererea de ordonanță președințială, ca neîntemeiată.
Ia act că apelantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. E. C. D.
GREFIER,
M. I. C.
operator date cu caracter personal 5595
red. MC/ tehnored. MC
5 ex/05.05.2014
d.f._ Judec. Vălenii de M.
j.f. V. T.
| Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1302/2014.... → |
|---|
