Contestaţie la executare. Decizia nr. 299/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 299/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 27-01-2015 în dosarul nr. 299/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA- SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.299
Ședința publică din data de 27.01.2015
PREȘEDINTE- C. M.
JUDECĂTOR - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA - SERVICIULUI ORĂȘENESC BOLDEȘTI SCĂIENI, cu sediul în Ploiești, ..22, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8668/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata contestatoare R. S., domiciliată în com. P. M., ., jud.Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în .. 50, jud.Prahova.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Instanța rectifică conceptul de citare în sensul că apelanta intimată este ANAF-Administrația Județeană a Finanțelor Publice – prin S. F. Orășenesc Boldești Scăieni, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată cu nr._ /14.11.2013 la Judecătoria Ploiești, contestatoarea R. S. a chemat în judecată pe intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova - S. Orășenesc Boldești Scăieni, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună anularea titlului executoriu nr._/28.10.2013, a somației nr. 29/_ /_/28.10.2013, a tuturor actelor de executare emise de intimată în dosarul nr._/2013, întoarcerea executării silite, precum și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației, contestatoarea a arătat că eronat a fost obligată să plătească intimatei suma totală de 797 lei, deoarece decizia nr._/ 28.06.2013, nu i-a fost niciodată comunicată conform disp. art. 44, art.45 Cod procedură fiscală, iar actul administrativ fiscal produce efecte din momentul în care este comunicat contribuabilului, act care nu îi este opozabil, nefiind titlu de creanță și deci titlu executoriu, impunându-se anularea actelor de executare și a executării silite.
La data de 01.04.2014, intimata a formulat o întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în condițiile în care contestatoarea nu a respectat procedura administrativă de contestare a titlului de creanță în baza disp. art. 2 pct.1 lit. f din Legea nr. 554/2004, solicitându-se și respingerea contestației la executare întrucât în urma transmiterii electronice a debitelor de către C.A.S.S. Prahova, a procedat la executarea silita a contestatoarei constând în emiterea deciziei referitoare la obligațiile de plata accesorii, respectiv documentul nr. 7941/01.07.2012, Decizia referitoare la obligațiile de plata accesorii privind suma de 5.167 lei, astfel încât la data de 14.02.2014, contestatoarea figura in evidentele fiscale cu debite restante de 1.409 lei (562 debit si 847 lei accesorii ), sume provenite din preluarea debitelor de la CASS Prahova, aferente anilor 2007 -2008.
La data de 23.04.2014, contestatoarea a formulat un răspuns la întâmpinarea intimatei, menționând că renunță la judecata capătului de cerere privind întoarcerea executării silite, înlăturarea susținerilor intimatei atât timp cât prin decizia nr. 5539/ 27.03.2014 a fost anulată decizia nr._/14.12.2012 emisă pentru anul 2006, modificată decizia nr._/14.12.2012, emisă pentru anul 2007, fiind stabilită o contribuție de 51 lei, achitată prin chitanța nr._, astfel încât se impune anularea executării silite.
La data de 28.04.2014, instanța a respins excepția inadmisibilității contestației la executare invocată de intimată, în condițiile în care contestatoarea are dreptul să formuleze pe cale judecătorească o contestație la executare având ca obiect anularea unor acte de executare și nicidecum a unor acte administrativ fiscale.
După administrarea probelor cu acte, prin sentința civilă nr. 8668/12.06.2014 a Judecătoriei Ploiești, a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoare împotriva intimatei și au fost anulate titlul executoriu nr._/28.10.2013, somația nr. 29/_ /_/28.10.2013, precum și toate celelalte acte de executare emise de intimat în dosarul nr._/2013, fiind obligată intimata și la plata către contestatoare a sumei de 61 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, luându-se act că s-a renunțat la judecarea capătului de cerere privind întoarcerea executării silite de către contestatoare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că în baza actelor de executare silită sus menționate, contestatoarea a fost obligată să plătească la bugetul statului suma de 797 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, invocându-se Documentul nr._/ 28.06.2013 care nu a fost comunicat legal în condițiile în care nu există nicio dovadă în acest sens la dosar, caz în care un asemenea înscris nu reprezintă un titlu de creanță, fiind încălcate prevederile art. 44 alin 2 ind. 2 din OG 92/2003.
S-a specificat că potrivit disp. art. 141 alin. 2 C.pr.fiscală, titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege, caz în care în temeiul disp. art. 86 alin. 6 C.pr.fiscală, decizia de impunere și decizia referitoare la obligațiile de plată accesorii constituie înștiințări de plată, de la data comunicării acestora, în condițiile în care se stabilesc sume de plată, astfel încât în conformitate cu disp. art. 87, art. 88 lit. a C. pr. fiscală, decizia de impunere constituie un act administrativ-fiscal, fiind supusă cerinței comunicării în conformitate cu disp. art. 44 C.pr.fiscală, motiv pentru care nu se poate începe executarea silită pentru o sumă stabilită printr-o asemenea decizie atât timp cât această decizie nu a fost comunicată debitorului.
S-a menționat că pentru a se determina curgerea termenului și deci ajungerea titlului de creanță la scadență, devenit titlu executoriu, este necesar ca actul administrativ fiscal să fie comunicat debitorului, care poate să conteste titlul în procedura specială prevăzută de art. 205 din C.pr.fiscală, necontestarea titlului de creanță comunicat potrivit legii determinând punerea în executare pe cale silită a acestuia, după împlinirea scadenței, fără posibilitatea contestării conținutului acestuia, iar în baza disp. art. 44 alin 1 din, art.44 alin 2 ind. 2, alin. (2), (2^1) c.pr.fiscală, actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, sub semnătură de primire sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire ori prin publicitate, însă în speță intimata nu a făcut dovada comunicării titlului de creanță reprezentat de Decizia nr._/ 28.06.2013, neexistând nicio dovadă în acest sens la dosar, caz în care contestatoarea se află în imposibilitate să conteste existența, întinderea creanței pe cale administrativă, mai ales că un act administrativ fiscal își produce efectele față de debitor numai din momentul comunicării, în temeiul disp. art. 45 c.pr.fiscală.
S-a reținut că potrivit art. 44.1 din Normele metodologice de aplicare a codului de procedură fiscală, organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației instituită în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, daca acest act nu a fost comunicat contribuabilului, condiție neîndeplinită în cauză atât timp cât actul administrativ-fiscal invocat drept titlu de creanță nu a fost comunicat contestatoarei, caz în care creanțele fiscale stabilite prin Decizia nr._/ 28.06.2013 nu deveniseră scadente la momentul emiterii somației, a titlului executoriu contestate, motiv pentru care intimata a declanșat executarea silită împotriva contestatoarei în mod nelegal, înainte ca titlul de creanță să devină titlu executoriu, astfel încât în temeiul art. 172 C.proc.fisc., a fost admisă contestația la executare și au fost anulate actele de executare întocmite în dosarul nr._/2013,inclusiv titlul executoriu și somația contestate.
În baza disp. art. 453 alin. 1 C.proc.civ., ținându-se seama de culpa procesuală a intimatei, a fost obligată aceasta din urmă la plata sumei de 61 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul respingerii cererii privind plata cheltuielilor de judecată, motivându-se că eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, fără să se țină seama de disp.art.10 c.pr.fiscală, în temeiul cărora contestatoarea avea obligația să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale prin prezentarea faptelor reale, indicarea mijloacelor doveditoare la CAS Prahova și că nu are nicio culpă privind emiterea actelor de executare față de contestatoare, atât timp cât titlul de creanță a fost întocmit de către CAS Prahova care nu a comunicat contestatoarei deciziile privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, mai ales că debitoarea avea obligația să respecte o disciplină financiară, legislația fiscală în vigoare.
În continuare, intimata a arătat că și-a îndeplinit atribuțiile, procedând la emiterea actelor de executare pe baza informațiilor înregistrate în baza de date conform cărora contestatoarea figura cu creanțe fiscale datorate la bugetul general consolidat al statului, la punerea în executare a unui titlu de creanță valabil și că procedura de executare a fost întocmită cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât timp cât contestatoarea figura cu creanțe fiscale, mai ales că în baza disp.art.45 alin.1 lit.f din OUG nr. 80/2013, în cazul admiterii contestației la executare se dispune restituirea în favoarea contestatoarei a taxei judiciare de timbru la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la cererea petiționarului, dreptul de a solicita restituirea putând fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii acestuia, fiind imposibilă obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 07.11.2014.
La data de 25.11.2014 contestatoarea a formulat o întâmpinare solicitând respingerea apelului în condițiile în care există culpa intimatei privind declanșarea procedsurii de executare silită, aceasta având obligația să suporte cheltuielile de judecată datorită culpei sale.
La data de 11.12.2014 intimata a formulat un răspuns la întâmpinarea contestatoarei solicitând înlăturarea susținerilor acesteia din urmă în condițiile în care, în speță, devin aplicabile disp. art.45 alin.1 lit. f din OUG nr.80/2013.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținuta, de probele administrate in cauza, de criticile formulate, si ținând seama de dispozițiile legale incidente in cauza, constata ca apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit titlului executoriu nr._/28.10.2013, somației nr.29/_ /_/28.10.2013 a fost obligată contestatoarea să plătească intimatei suma totală de 797 lei reprezentând contribuții CASS, invocându-se decizia privind calculul accesoriilor nr._/28.06.2013.
În temeiul titlului executoriu nr._/13.08.2013, somației nr._/13.08.2013 s-a procedat la executarea silită a contestatoarei pentru suma totală de 562 lei contribuții CASS, invocându-se decizia nr._/20.12.2012 emisă de către CAS Prahova..
În baza deciziei nr.5539/27.03.2014 emisă de CAS Prahova s-a dispus anularea deciziei de impunere nr._/14.12.2012 aferentă anului 2006 privind suma de 258 lei purtătoare de accesorii, confirmată la data de 04.01.2013, fiind modificată și decizia de impunere nr._/14.12.2012 emisă pentru anul 2007 privind suma de 304 lei.
Disp. art. 172 alin.3 Cod proc.fiscală, stipulează că o contestație la executare poate fi formulată și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de instanța judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în baza deciziei nr._/14.12.2012 emisă de către CAS Prahova a fost obligată contestatoarea să plătească la bugetul statului suma de 250 lei contribuții CASS, decizie anulată în baza deciziei nr.5539/27.03.2014 emisă de către CAS Prahova, în temeiul căreiea s-a procedat și la modificarea deciziei de impunere nr._/ 14.12.2012 pentru anul 2007 privind suma de 304 lei, iar potrivit titlului executoriu nr._/13.08.2013, somației nr._/13.08.2013 s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în temeiul deciziei nr._/20.12.2012 privind suma de 562 lei, însă ulterior conform titlului executoriu nr._/ 28.10.2013, somației nr._/28.10.2013 a fost executată silit contestatoarea pentru suma de 797 lei reprezentând contribuții CASS, invocându-se decizia de calculare a unor acceorii nr._/28.06.2013.
Ca atare, atât timp cât în baza titlului executoriu nr._/ 28.10.2013, somației nr._/28.10.2013 s-a procedat la executarea silită a contesttaoarei pentru suma de 797 lei, invocându-se decizia de calculare a unor accesorii nr._/28.06.2013, decizie inexistentă la dosar, fiind depusă doar decizia nr.5539/27.03.2014, înseamnă că în realitate în mod nelegal s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în temeiul actelor de executare sus menționate, deoarece nu există niciun titlu de creanță emis de către intimată sau de către CAS Prahova care să stabilească în sarcina contestatoarei obligația de a achita suma de 797 lei, cu titlu de contribuții CASS, perioada vizată de această sumă de bani, împrejurările care au stat la baza emiterii titlului de creanță respectiv.
De altfel, analizându-se toate probele administrate în cauză, reiese cu certitudine că intimata a fost în imposibilitate legală să facă dovada existenței în sine a titlului de creanță care ar fi stat la baza emiterii la data de 28.10.2013 a actelor de executare contestate în prezenta cauză privind suma de 797 lei, mai ales că aceasta are o asemenea obligație, astfel încât în lipsa unei asemenea dovezi aceasta a procedat nelegal la executarea silită a contestatoarei constând în emiterea unor acte acte de executare, respectiv titlul executoriu nr._/ 28.10.2013, somația nr._/28.10.2013 fără să existe titlul de creanță și anume decizia privind calculul accesoriilor nr._/28.06.2013.
De fapt, existența unui alt titlu de creanță care a stat la baza emiterii actelor de executare din data de 13.08.2013, respectiv decizia de impunere nr._/20.12.2012 nu o exonerează pe intimată de obligația de a verifica la data întocmirii actelor de executare contestate în prezenta cauză dacă există sau nu titlu de creanță care să ateste o creanță certă, lichidă și exigibilă în favoarea statului, mai ales că în speță se analizează legalitatea sau nelegalitatea, valabilitatea sau nevalabilitatea actelor de executare silită care fac obiectul contestației la executare, ținându-se seama de mențiunea înserată în cuprinsul acestora referitoare la decizia nr._/28.06.2013 și nicidecum în raport de orice alt titlu de creanță.
Faptul că în cuprinsul actelor de executare contestate în prezenta cauză se menționează că la baza acestora ar fi stat decizia privind calculul accesoriilor nr._/28.06.2013, nu înseamnă în mod automat că o asemenea decizie constituie prin însăși natura sa un titlu de creanță care conferă în favoarea intimatei existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, întrucât, în realitate, intimata are obligația să facă dovada existenței în sine, ca act juridic, a unei asemenea decizii, existența sumei înserată în cuprinsul acesteia ca fiind o datorie pe care ar avea-o contestatoarea față de intimată, în caz contrar instanțele judecătorești aflându-se în imposibilitate legală să efectueze verificări cu privire la caracterul actului respectiv, la existența în mod real în sarcina contestatoarei a unei obligații de plată față de bugetul statului, nefiind suficientă înserarea unor mențiuni în cadrul unor acte de executare de către intimată privind un anumit titlu de creanță, sarcina probei în acest sens aparținând în exclusivitate intimatei, în calitate de creditoare și nicidecum contestatoarei, în calitate de debitoare.
Astfel, în mod corect instsanța de fond a reținut situația de fapt și a admis contestația la executare, dispunând anularea titlului executoriu nr._/28.10.2013,a somației nr._ /28.10.2013, a tuturor actelor de executare emise de către intimată în dosarul nr._/2013 în condițiile în care intimata nu a făcut dovada existenței unui titlu de creanță la data emiterii acestor acte de executare, obligație care aparține în exclusivitate intimatei în temeiul dispozițiilor codului de procedură fiscală, caz în care în mod legal s-a procedat la obligarea intimatei la plata sumei de 61 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru în baza disp. art.453 cod pr. civilă existând culpa procesuală a intimatei în ceea ce privește declanșarea executării silite fără să existe un titlu de creanță care să ateste existrența în sarcina contestatoarei a unei obligații de plată de 797 lei.
Susținerile intimatei conform cărora eronat s-a dispus obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, fără să se țină seama de disp.art.10 c.pr.fiscală, în temeiul cărora contestatoarea avea obligația să coopereze cu organele fiscale în vederea determinării stării de fapt fiscale prin prezentarea faptelor reale, indicarea mijloacelor doveditoare la sediul CAS Prahova, nu pot fi avute în vedere deoarece la stabilirea culpei procesuale a persoanei vinovată de declanșarea procedurii de executare silită se ține seama în exclusivitate de modalitatea în care s-a procedat la executarea silită a contestatoarei în lipsa unui titlu de creanță, de inexistența unei datorii din partea contestatoarei față de intimată și nicidecum dacă contestatoarea avea sau nu obligația să colaboreze cu organele fiscale, cu CAS Prahova pentru determinarea exactă a sumelor datorate la bugetul statului.
Motivele invocate de către intimată potrivit cărora nu ar avea nicio culpă privind emiterea actelor de executare atât timp cât titlul de creanță a fost întocmit de către CAS Prahova și că și-a îndeplinit atribuțiile, procedând la emiterea actelor de executare pe baza informațiilor înregistrate în baza de date conform cărora contestatoarea figura cu creanțe fiscale la bugetul statului, sunt neîntemeiate întrucât există culpa intimatei în ceea ce privește emiterea actelor de executare în condițiile în care aceasta avea obligația să verifice dacă există sau nu un titlu de creanță față de contestatoare, ținându-se seama de actele comunicate de către CAS Prahova și nicidecum să procedeze de plano la executarea silită a contestatoarei, mai ales că responsabilitatea privind cuantumul sumelor datorate de către contestatoare cu titlu de asigurări sociale de sănătate aparține nu numai CAS Prahova, ci și intimatei care are obligația să verifice la rândul său titlul de creanță.
Criticile contestatoarei conform cărora actele de executare au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale în materie, atât timp cât contestatoarea figura cu creanțe fiscale și că în baza disp.art.45 alin.1 lit.f din OUG nr. 80/2013, în cazul admiterii contestației la executare se poate dispune restituirea taxei judiciare de timbru la rămânerea irevocabilă a hotărârii, la cererea petiționarului, drept ce poate fi exercitat în termen de 1 an de la data nașterii acestuia, fiind imposibilă obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, sunt nefondate deoarece în condițiile în care intimata a emis actele de executare în mod nelegal, fără să existe un titlu de creanță, aceasta se află în culpă în ceea ce privește executarea silită a contestatoarei, împrejurare de care se ține seama la stabilirea obligației privind plata cheltuielilor de judecată, caz în care nu devin incidente dispozițiile sus menționate invocate de către intimată care are obligația să suporte cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru de 61 lei, în raport de culpa sa procesuală.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există niciun motiv de nelegalitate sau netemeinicie, în baza disp. art.480 alin.1, 2 cod pr. civilă va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta intimată AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA - SERVICIULUI ORĂȘENESC BOLDEȘTI SCĂIENI, cu sediul în Ploiești, ..22, jud.Prahova, împotriva sentinței civile nr. 8668/12.06.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimata contestatoare R. S., domiciliată în com. P. M., ., jud.Prahova și cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în com. P. M., .. 50, jud.Prahova, ca nefondat.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.01.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
operator date cu caracter personal 5595
red. CM/ tehnored. TS
4 ex/20.04.2015
d.f._ Judec. Ploiești
j.f. F. R. N..
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 332/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 303/2015.... → |
|---|
