Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1905/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1905/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 39473/281/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECTIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1905
Ședința publică din data de 23 Aprilie 2015
PREȘEDINTE - G. M.
JUDECĂTOR - C.-A. M.
GREFIER - M. - D. B.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._, împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare P. C. SRL, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., ..
Cerere timbrată cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, conform OP - uri-lor nr._/15.12.2014 în valoare de 20 lei, nr._/15.12.2014 în valoare de 20 lei și nr._/16.10.2014 în valoare de 20 lei, ce au fost anulate și atașate la dosarul cauzei.
Procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Tribunalul ia act că procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, astfel că, analizând actele și lucrările dosarului, constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, iar în baza disp. art. 394 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra fondului apelului.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată de petentul Biroul Executorului Judecătoresc M. I., s-a solicitat încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, la solicitarea creditoarei C.N.A.D.N.R. SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului P. C. SRL.
Prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din data de 23.10.2014, Judecătoria Ploiești a respins ca neîntemeiată cererea.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
În conformitate cu art. 632 Cod pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în baza unui titlu executoriu, art. 665 alin. 5 Cod pr.civ., stabilind că instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă – înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu.
Potrivit art. 37 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut la art. 31, constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Prin decizia nr. 10 pronunțată la data de 10.06.2013 în soluționarea unui recurs în interesul legii Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat cu caracter de principiu că modalitatea de comunicare a proceselor verbale de contravenție și a înștiințării de plată, prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, prevăzută de art. 27 din OG nr. 2/2001, este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire.
În speță, din examinarea înscrisurilor existente la dosarul cauzei a rezultat că solicitarea de încuviințare a executării silite privește proces-verbal de constatare a contravenției ., numărul_ /31.01.2012, proces-verbal de constatare a contravenției ., numărul_ /31.01.2012 si proces-verbal de constatare a contravenției ., numărul_ /31.01.2012 întocmit de C.N.A.D.N.R. S.A. a căror transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia în prezența unui martor asistent.
Față de considerentele anterior expuse, în lipsa unor dovezi care să ateste încunoștințarea debitorului, în prealabil, prin serviciul poștal, cu confirmare de primire, instanța constată că procedura de comunicare a actului administrativ sancționator este nelegal îndeplinită.
Or, situația unei nelegale comunicări echivalează, din punct de vedere juridic, cu lipsa acesteia, intervalul imperativ de 15 zile neputând fi calculat decât în raport de data la care procesul-verbal a fost adus la cunoștința destinatarului cu respectarea dispozițiilor legale.
În consecință, de vreme ce însuși momentul de început al curgerii termenului este afectat de nelegala comunicare a proceselor verbale de contravenție, nici sancțiunea pasivității în materie procedurală, respectiv decăderea contravenientului din dreptul de a contesta faptele imputate, nu operează.
Într-un atare caz, prezumția de legalitate și veridicitate a proceselor verbale de sancționare a faptelor contravenționale poate fi oricând răsturnată de către debitor pe calea formulării unei plângeri contravenționale în fața instanței, fiind pusă sub semnul întrebării nu doar a exigibilitatea creanței pretinse ci însăși existența acesteia în patrimoniul creditoarei.
În consecință, constatând că procesele-verbale de constatare a contravenției ., numărul_ /31.01.2012, ., numărul_ /31.01.2012 si ., numărul_ /31.01.2012 întocmite de C.N.A.D.N.R. S.A. a căror transmitere către presupusul contravenient a fost efectuată direct prin afișare la sediul acestuia, nu prezintă caracter de titlu executoriu, în sensul art. 37 din OG nr. 2/2001 și nu se încadrează în niciuna dintre categoriile de titluri executorii stabilite în capitolul II, titlul I din Cartea a V- a din Codul de procedură civilă, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite formulată ca neîntemeiată.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel creditoarea C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a încheierii atacate în sensul admiterii cererii și încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentat de Procesele verbale de Constatare a Contravenției.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a respins cererea, motivând că procedura de comunicare a titlurilor executorii prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesele verbale în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art.37 din OG 2/2001, având în vedere că potrivit art.27 din OG 2/2001 anterior apariției deciziei 10/2013 a ICCJ, modalitatea de comunicare a proceselor verbale de constatare a contravenției era la latitudinea expeditorului, aceasta fiind alternativă și nu subsidiară.
Apelanta a precizat că procesele verbale de contravenție a fost efectuat și comunicate în termenul legal de 6 luni de la data săvârșirii contravenției și de o lună de la data aplicării sancțiunii, cu respectarea disp. art.13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată,proces-verbal împotriva căruia nu s-a formulat plângere contravențională și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acesta, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind identificată creanța supusă executării silite, creanță care îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege, respectiv aceea de a fi certă, lichidă și exigibilă, constând în tariful de despăgubire care este distinct de sancțiunea amenzii aplicată, tarif de despăgubire ce reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului ca urmare a săvârșirii unei fapte ilicite constând în utilizarea rețelei de drumuri fără plata tarifului corespunzător, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat prin fapta ilicită săvârșită de utilizator și recuperarea creanțelor aferente.
A susținut apelanta că, mai mult decât atât, procedura de încuviințare a executării silite, fiind o procedură necontencioasă, judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare și ca atare, în această fază procesuală, instanța de executare are numai obligația de a verifica dacă procesele verbale de contravenție a fost adus la cunoștința contravenientului, nu și modalitatea de comunicare a acestuia, respectiv să facă distincțiile la care trimite decizia nr.10/2013 întrucât numai partea interesată poate invoca neregularitățile procedurale legate de modalitatea de comunicare a proceselor verbale de contravenție, în măsura în care dovedește o vătămare în drepturile sale recunoscute de lege și nu instanța investită cu o cerere de executare silită.
În plus, apelanta – creditoare a solicitat să se constate faptul că Deciziile pronunțate de către Înalta Curte de Casație și Justiție dobândesc valoare obligatorie de la data publicării, acestea având valoare egală cu cea a legii cu caracter interpretativ, astfel că aplicarea Deciziei nr. 10/2013 a ICCJ în speța de față, pentru o situație anterioară momentului pronunțării, ar fi echivalentă cu a da caracter retroactiv unei dispoziții legale, norma privitoare la comunicarea unui act procedural neavând un conținut de drept material, fiind o dispoziție procedurală căreia nu i se aplică principiul legii contravenționale mai favorabile, ci cel al aplicării imediate a normei procedurale, situație față de care a solicitat să se constate faptul că procedura de comunicare a titlurilor executorii în cauză s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.665 alin.6 C.pr.civ., art.466 și urm. C.pr.civ., precum și dispozițiile legale cuprinse în motivarea cererii de apel.
În dovedirea cererii de apel, a fost depusă jurisprudență în acest sens, respectiv decizia civilă nr.22/22.01.2014, pronunțată de către Tribunalul Dâmbovița - Secția a II - a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal, decizia civilă nr.667A/23.05.2014, pronunțată de către Tribunalul București - Secția a III - a Civilă, decizia civilă nr.496/16.07.2014, pronunțată de către Tribunalul Prahova - Secția a I Civilă, decizia civilă nr.488/15.07.2014, pronunțată de către Tribunalul Prahova - Secția a I Civilă.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată la nr._, la data de 25.02.2015.
Legal citat debitorul nu a depus întâmpinare.
Tribunalul, examinând încheierea atacată în raport de situația de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Conform proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 și . nr._/31.01.2012, intimata – debitoare a fost sancționată cu amendă contravențională pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002 constând în aceea că la data de 18.08.2011, respectiv 22.08.2011 și 25.08.2011 autovehicul aparținând acesteia a circulat pe DN 1, localitatea Românești, jud. Prahova, fără a deține rovinietă valabilă, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenienta a fost obligată ca, pe lângă amenda contravențională, să achite și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, procesele verbale de contravenție fiind comunicate contravenientului, prin afișare la domiciliul acestuia, la data de 29.02.2012, conform proceselor-verbale de îndeplinire a procedurii de comunicare existente la filele 11-13 dosar fond.
Prin cererea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc M. I., creditoarea a solicitat înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare împotriva debitorului, cerere admisă prin încheierea din data de 06.10.2014 de către executorul judecătoresc și în baza căreia a solicitat instanței încuviințarea executării silite a titlurilor executorii reprezentat de procesele verbale de contravenție sus-menționat, motivat de faptul că debitorul nu și-a executat de bunăvoie obligația de plată a tarifului de despăgubire.
Potrivit art. 27 din OG 2/2001, comunicarea procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, iar art. 37 din același act normativ prevede că procesele verbale neatacat în termenul de 15 zile de la comunicare sau luare la cunoștință, precum și hotărârea judecătorească irevocabilă prin care s-a soluționat plângerea constituie titlu executoriu, fără vreo altă formalitate.
Art. 622 c.pr.civ. prevede că obligația stabilită prin hotărâre judecătorească sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în caz contrar se procedează la executarea silită a debitorului în oricare dintre formele prevăzute de lege, simultan sau succesiv, caz în care pot fi executate silit obligațiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinței acestuia, desființarea unei construcții, plantații ori a altei lucrări, încredințarea minorului, stabilirea locuinței și vizitarea acestuia sau în luarea unei alte măsuri stabilite prin titlurile executorii astfel cum prevăd disp. art. 628 c.pr.civ.
De asemenea, conform art. 632 c.pr.civ., executarea silită se poate efectua numai în temeiul unui titlu executoriu adică în temeiul hotărârilor judecătorești executorii, definitive, precum și orice alte hotărâri sau înscrisuri care, potrivit legii, pot fi puse în executare, executarea silită neputând avea loc decât în baza unei creanțe certe, lichide și exigibile potrivit art.662 c.pr.civ.
Art. 712 c.pr.civ. stipulează că în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlurile executorii, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executori o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că în baza proceselor verbale de constatare a contravenției menționate anterior, intimata a fost sancționată cu amendă pentru săvârșirea contravenției prev. de art.8 alin. 1 din OG 15/2002, ocazie cu care s-a emis și înștiințarea de plată prin care contravenienta a fost obligată ca, pe lângă amenda contravențională, să plătească și c/valoarea tarifului de despăgubire în valoare de 28 de euro, procese-verbale de contravenție comunicate contravenientei prin afișare la sediul acesteia, așa cum s-a arătat mai sus și, întrucât contravenientul nu a formulat plângere împotriva proceselor verbale de contravenție și nici nu a achitat de bunăvoie tariful de despăgubire, creditoarea a procedat la executarea silită a titlurilor executorii reprezentat de procesele verbale sus-menționat, înregistrarea cererii de executare silită și deschiderea dosarului de executare fiind admisă de Biroul Executorului Judecătoresc M. I..
Ca atare, atât timp cât prin procesele verbale de contravenție contravenienta a fost obligată la plata tarifului de despăgubire în sumă de 28 de euro, procese-verbale ce au fost comunicate la data de 29.02.2012 și împotriva cărora contravenienta nu a formulat plângere contravențională, înseamnă că aceste procese-verbale atestă existența unei creanțe certe, dovedită prin însuși procesele verbale sus-menționat, lichidă, în condițiile în care cuantumul acesteia este strict prevăzut în cuprinsul proceselor verbale de contravenție și exigibilă, fiind ajunsă la scadență prin expirarea termenului de plată a acestui tarif, caz în care constituie prin însăși natura sa un titlu executoriu fără îndeplinirea altor formalități, mai ales că OG 2/2001 prevede în cazul proceselor-verbale de contravenție un caracter executoriu, impunându-se încuviințarea executării silite a acestuia în temeiul art. 622 c.pr.civ.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a respins cererea ca neîntemeiată, fără să țină seama că în speță sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art.622 și urm. c.pr.civ., art. 27 din OG 2/2001.
Criticile apelantei în sensul că în mod nelegal și netemeinic instanța de fond a apreciat că procedura de comunicare a titlurilor executorii prin afișare la domiciliu contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire conform art. 27 din OG 2/2001 și că procesele verbale în cauză nu prezintă caracterul de titlu executoriu în sensul art. 37 din OG 2/2001, sunt întemeiate întrucât, într-adevăr, textul de lege invocat prevedea că procedura de comunicare a procesului verbal și a înștiințării de plată se face prin poștă, cu aviz de primire sau prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului, iar operațiunea de comunicare se consemnează într-un proces verbal semnat de cel puțin un martor, legiuitorul lăsând astfel la latitudinea creditorului modalitatea de comunicare a proceselor verbale de contravenție, procedura comunicării la domiciliul sau sediul contravenientului având caracter alternativ și nicidecum subsidiar, or, în speță, cât timp procesele verbale de contravenție a fost comunicate contravenientului în modalitatea afișării la domiciliu acestuia, ocazie cu care s-a întocmit un proces-verbal de comunicare conform dispozițiilor legale aplicabile, înseamnă că procesele verbale constituie titlu executoriu fără vreo altă formalitate în sensul art. 37 din OG 2/2001.
Faptul că prin decizia nr. 10/2013 a ICCJ s-a statuat că procedura de comunicare a titlurilor executorii prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară comunicării prin poștă, cu aviz de primire, nu afectează, în cauză, caracterul de titlu executoriu al proceselor verbale de contravenție în condițiile în care această decizie a fost pronunțată în anul 2013, cu mult ulterior întocmirii proceselor verbale de contravenție, neputând produce efecte juridice cu privire la acesta în condițiile în care o asemenea decizie nu retroactivează, fiind obligatorie și devenind aplicabilă în sensul că-și produce efecte în raport cu procesele-verbale emise ulterior publicării sale în Monitorul Oficial.
Pretențiile apelantei conform cărora procesele verbale de contravenție au fost întocmite și comunicate cu respectarea disp. art. 13 și 14 din OG 2/2001 modificată și completată, că nu au fost contestate și nici nu s-a achitat de bunăvoie obligația stabilită prin acestea, caz în care constituie titlu executoriu în conformitate cu disp. art.37 din OG 2/2001, făcând dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, constând în tariful de despăgubire care reprezintă o consecință a răspunderii civile delictuale subiective a contravenientului, creditoarea având dreptul să-și recupereze prejudiciul cauzat, au relevanță în cauză întrucât, atât timp cât procesele verbale de contravenție a fost comunicate contravenientei iar acesata nu s-a prevalat de procedura prevăzută de lege în favoarea sa de a formula plângere contravențională, înseamnă că procesele verbale prin care s-a stipulat obligația contravenientului de a achita tariful de despăgubire în sumă de 28 de euro atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, reprezentând titlu executoriu, creditoarea fiind îndreptățită să procedeze la executarea silită a contravenientului pentru recuperarea creanței sale.
Susținerile apelantei în sensul că în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite, judecătorul fondului realizează doar o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlu executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe fond fiind posibil a fi verificat pe calea contestației la executare, sunt întemeiate deoarece, într-adevăr, potrivit art. 665 c.pr.civ., instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai în anumite condiții expres prevăzute de textul de lege, printre care și acelea conform cărora înscrisul nu constituie, potrivit legii, titlu executoriu, creanța nu este certă, lichidă și exigibilă, există alte impedimente prevăzute de lege, ceea ce înseamnă că, cu ocazia soluționării cererii de încuviințare a executării silite instanța de executare are numai obligația de a verifica, formal, caracterul de titlu executoriu al înscrisului supus executării silite, existența sau inexistența în sine a unei dovezi de comunicare pur și simplu, fără nicio altă condiție a titlului de creanță, respectiv caracterul creanței de a fi certă, lichidă și exigibilă și să nu existe alte impedimente la executare.
Or, în cauză, este cert că procesele verbale de contravenție prin care s-a prevăzut obligația intimatului vizând plata sumei de 28 de euro cu titlu de tarif de despăgubire, procese-verbale care au fost comunicate acestuia prin afișare la sediu, nefiind contestate, atestă o creanță certă, lichidă și exigibilă, constituind titluri executorii, fiind astfel susceptibile de a fi puse în executare.
Împrejurarea vizând modalitatea de comunicare a proceselor verbale de contravenție, dacă acestea au fost comunicate în mod legal, dacă au fost aduse efectiv la cunoștința contravenientei, nu înlătură caracterul de titlu executoriu al proceselor verbale de contravenție în această fază procesuală, nefiind de natură să constituie un impediment la executare, asemenea chestiuni reprezentând aspecte de fond, care nu pot face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite și care pot fi tranșate numai cu ocazia exercitării altor căi prevăzute de lege.
Astfel, chiar dacă decizia 10/2013 prevede modalitatea de comunicare a proceselor verbale în sensul că procedura de comunicare prin afișare la domiciliu este subsidiară modalității de comunicare prin poștă cu aviz de primire, nu înseamnă că, în cauză, procesele verbale de contravenție nu constituie titlu executoriu și nu pot fi puse în executare cât timp pe de o parte, decizia invocată nu retroactivează și deci nu produce efecte juridice asupra modalității de comunicare a proceselor verbale puse în executare, iar pe de altă parte, modalitatea de comunicare nu poate face obiectul analizei în cadrul procedurii necontencioase a încuviințării executării silite în cadrul căreia se analizează, formal, dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă și dacă procesele verbale a fost comunicate contravenientului, celelalte aspecte referitoare la legalitatea sau nelegalitatea, temeinicia sau netemeinicia modalității de realizare a comunicării proceselor verbale constituind apărări de fond ce pot fi invocate numai de către partea care dovedește o vătămare pe calea procedurilor prevăzute de lege, cu caracter contencios, în condițiile în care pentru dovedirea acestei vătămări sunt necesare probe care se încuviințează și administrează cu respectarea principiului contradictorialității părților, fiind imposibil din punct de vedere legal ca la momentul încuviințării executării silite instanța, din oficiu, să invoce, de plano, împrejurări care vizează nulități relative și nicidecum absolute și care reprezintă atributul exclusiv al persoanei care ar fi suferit o vătămare în acest sens.
În caz contrar, ar însemna ca, prin respingerea cererii de încuviințare a executării silite, creditoarea, deși deține un titlu executoriu, să fie împiedicată să-și exercite dreptul de a-l pune în executare în vederea recuperării creanței sale, ceea ce este inadmisibil, contrar dispozițiilor legale în materia executării silite, cu consecințe negative, aflându-se în situația să nu-și valorifice niciodată un titlu de creanță necontestat o perioadă îndelungată de timp de către debitor, singurul în măsură să conteste titlurile executorii și implicit modalitatea de îndeplinire a procedurii de comunicare a acestuia.
Prin urmare tribunalul, în raport de aceste considerente, constatând că au fost îndeplinite prevederile art. 665, alin. 1 – 4 C.pr.civ, va admite apelul declarat de către apelanta-creditoare potrivit dispozițiilor art. 480, alin. 1 C.pr.civ și va schimba în tot încheierea apelată în sensul că va admite cererea și va încuviința executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, emise de către apelanta-creditoare pe numele intimatului-debitor P. C. SRL.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta creditoare C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA PRIN DIRECȚIA REGIONALĂ DE DRUMURI ȘI PODURI BUCUREȘTI cu sediul în București, . 76, CP 87, nr. 401 A, sector 6, cu număr de înregistrareJ_, și C.U.I._, împotriva încheierii de ședință din data de 23 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata – debitoare P. C. SRL, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova.
Schimbă în tot încheierea apelată, în sensul că admite cererea de încuviințare a executării silite a titlurilor executorii reprezentate de Procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, emise de către apelanta-creditoare pe numele intimatului-debitor P. C. SRL.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23.04.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
G. M. C.-A. M.
GREFIER,
M.-D. B.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii – procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012, . nr._/31.01.2012 emise de creditoarea C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMANIA – CNADNR - prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București împotriva debitorului P. C. SRL, CUI_, cu sediul în Ploiești, ., ., județ Prahova, pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru aducerea la îndeplinire a titlurilor executorii, în condițiile legii”.
PREȘEDINTE, GREFIER,
Operator de date cu caracter personal nr.5595
Red. G.M./Tehnored. A.I.A.
5 ex./ 07.05.Ș2015
D.f._/281/2014 – Judecătoria Ploiești
J. f. B. C. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1713/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1900/2015.... → |
|---|
