Pretenţii. Decizia nr. 250/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 250/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-01-2015 în dosarul nr. 250/2015
TRIBUNALUL PRAHOVA
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 250
Ședința publică din data de 22.01.2015
PREȘEDINTE - M. C.
JUDECĂTOR - M. N.
GREFIER - I. E. I.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. nr. 5, cu sediul în B., ., ., județul Prahova, reprezentată de administrator ., cu sediul în Câmpina, . nr. 10, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2216/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul - pârât C. I., domiciliat în B., ..6, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. M., cu sediul în B., ., ., ..
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul-pârât C. I. reprezentat de avocat B. M., lipsă fiind apelanta-reclamantă..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Apărătorul intimatului pârât depune la dosar copie de pe C.I. și arată că intimatul se numește C. I..Arată că alte cereri nu mai formulează
Tribunalul constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Apărătorul intimatului pârât solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței primei instanțe, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată, învederează că le va solicita pe cale separată. Precizează că, deși se critică soluția primei instanțe pe aspectul admiterii în parte a cererii formulată de apelantă, în sensul că a fost obligată partea pe care o reprezintă, numai la plata sumei de 483,37 lei cheltuieli de întreținere restante, aferente perioadei decembrie 2010 – octombrie 2013, apreciază că instanța de fond a procedat corect, motivat de faptul că perioada care a fost indicată și termenul de calcul al cheltuielilor de întreținere sunt cele reale.
Totodată, apărătorul intimatului arată că suma pe care a dorit să o obțină apelanta este anterioară perioadei decembrie 2010, astfel încât, instanța de fond a apreciat în mod corect că dreptul la acțiune este prescris, iar în ceea ce privește celelalte susțineri ale apelantei, în sensul că intimatul nu și-ar fi plătit sumele restante, precizează că semnăturile de pe înscrisuri nu aparțin uneia și aceleiași persoane.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr._ /18.12.2013 la Judecătoria Câmpina, reclamanta Asociația de P. nr. 5, prin administrator S.C. SEIMO IMOB S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul C. I., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtului la plata sumei de 22.998,83 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, aferente perioadei decembrie 2010 - octombrie 2013, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a aratat că, deși pârâtul a beneficiat de utilitățile, reparațiile și administrarea necesară întreținerii apartamentului, acesta a refuzat să-și achite cheltuielile de întreținere în valoare totală de 22.998,83 lei.
La data de 20.03.2014 pârâtul a formulat o întâmpinare în cadrul căreia a invocat nulitatea cererii de chemare in judecată datorită neîndeplinirii cerințelor prev. de art.194 alin. l C.proc.civ., constând în neindicarea de către reclamantă a sediului acesteia, a codurilor de identificare fiscala, de înregistrare, a numărului de înmatriculare in Registrul comerțului, a contului bancar al administratorului ., precum și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, deoarece nu s-a facut dovada ca ar face parte din Asociația de proprietari nr.5, nu a semnat nici un tabel din care sa rezulte acordul său pentru înființarea acesteia, neexistând niciun raport între părți care sa fie reglementat de Legea nr.230/2007, reclamanta neavând calitate procesuala activa de a formula o acțiune in instanța împotriva sa.
Totodată, pârâtul a invocat excepțiile lipsei calității sale procesuale pasive, în condițiile în care reclamanta are obligația să facă dovada existenței raportului între părți, a prescripției dreptului la acțiune, motivându-se ca suma de 22.515,46 lei exista la nivelul lunii noiembrie 2010, dată în raport de care acțiunea a fost promovata fara a se justifica calitatea reclamantei față de aceasta datorie, după împlinirea termenului de 3 ani prevăzut de art.l din Decretul nr.l67/1958, mai ales că nu a beneficiat de suma respectivă, iar reclamanta nu a respectat nici dispozițiile art.193 C.proc.civ. referitoare la îndeplinirea procedurii prealabile, prevăzuta de Legea nr. 192/2006 cu privire la avantajele medierii, situație in raport de care a invocat și excepția inadmisibilității acțiunii.
La data de 9.05.2014, reclamanta a formulat un raspuns la întampinarea pârâtului, solicitând respingerea excepțiilor atât timp cât acțiunea cuprinde toate elementele prevăzute de dispozițiile legale în materie, . fiind împuternicită sa efectueze toate demersurile necesare, sa reprezinte Asociația de P. in fata autorităților publice pentru a recupera debitele restante de la proprietarii din cadrul asociației care are calitate procesuala activa deoarece înscrisurile depuse la dosar au fost întocmite de această societate in baza contractului de administrare, iar pârâtul refuză să achite c/valoarea cheltuielilor de întreținere aferente apartamentului pe care îl deține, mai ales că numitul Carneci I. L., fiul pârâtului s-a prezentat la punctul de lucru al societății de administrare . Câmpina, ocazie cu care a redactat si a semnat un înscris intitulat „declarație-angajament" nr. 57/13.11.2012, prin care s-a obligat sa achite eșalonat, lunar, suma de minim 500 RON plus cheltuielile lunii curente, pana la achitarea integrala a sumei restante la întreținere, în scopul de a nu fi acționat in instanța pentru recuperarea debitului înregistrat in listele de plata, însușindu-si astfel întreaga suma.
La data de 24.06.2014 pârâtul a precizat că nu mai invocă exceptiile nulității și a inadmisibilității acțiunii.
După administrarea probei cu acte, prin sentința civilă nr. 2216/01.07.2014 a Judecătoriei Câmpina, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a paratului și a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune privind suma de 22.515,46 lei, fiind respinsă ca prescrisă cererea privind această sumă de bani.
A fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta împotriva paratului și a fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 483,37 lei reprezentând cheltuieli întreținere restante aferente perioadei decembrie 2010 – octombrie 2013, dispunându-se obligarea reclamantei să plătească pârâtului suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Pentru a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că prin încheierea nr.6/11.11.2010 s-a dispus înființarea Asociației de P. nr.5 B., cu sediul in B., ., ., jud.Prahova, ținându-se seama de procesul verbal al adunarii generale de constituire, acordul de asociere, statutul asociatiei, acte intocmite cu respectarea condițiilor legale și în cadrul cărora a figurat și blocul 26 situat în B., ., din care face parte și apartamentul nr.16 aparținând pârâtului, caz în care au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, în condițiile în care în baza disp. art.5 alin.1 din Legea nr.230/2007 asociatia de proprietari se infiinteaza prin acordul scris a cel putin jumatate plus 1 din numarul proprietarilor apartamentelor si spatiilor cu o alta destinatie din cadrul unei clădiri, nefiind necesar acordul scris al tuturor proprietarilor, iar potrivit actelor existente la dosar, inclusiv listei de întreținere pentru luna noiembrie 2010, în luna decembrie 2010 pârâtul figura cu o restanță anterioară acestei luni la cheltuielile de întreținere, în cuantum de 22.515,46 lei, cheltuielile aferente lunii decembrie fiind de 5,06 lei.
S-a menționat că în baza disp. art. 1 alin. 1, art.18 din Decretul nr. 167/1958, Deciziei nr. 1/2014 a Î.C.C.J. a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune în ceea ce privește suma de 22.515,46 lei, fiind respinsă cererea cu privire la această sumă ca fiind prescrisă deoarece după data emiterii adresei datată 24.02.2011, reclamanta a lăsat să treacă încă 2 ani pentru a solicita cheltuielile de întreținere restante ale pârâtului aferente perioadei anterioare lunii decembrie 2010, iar înscrisul intitulat „declarație-angajament" nr. 57/13.11.2012, prin care numitul Carneci I. L. s-a obligat „sa achite eșalonat, lunar, suma de minim 500 RON plus cheltuielile lunii curente, pana la achitarea integrala a sumei restante la întreținere ." nu atestă întreruperea termenului de prescripție în condițiile în care acesta nu emana de la proprietarul apartamentului nr.16, respectiv de la parat, motiv pentru care au fost înlăturate susținerile reclamantei referitoare la existența unor controale în urma cărora nu s-a stabilit prescrierea debitelor.
In ceea ce priveste diferenta de 483,37 lei, s-a constatat că potrivit listelor privind cheltuielile de întreținere, pârâtul, în calitate de locatar al apartamentului nr. 16 situat în ., . orașul B., jud Prahova nu și-a mai achitat aceste cheltuieli din luna decembrie 2010 până în octombrie 2013, astfel încât în baza disp. art. 46 din Legea nr. 230/2007, chiar dacă pârâtul nu locuiește efectiv în apartamentul din cadrul blocului administrat de reclamantă prin . nu înseamnă că nu are obligația de achita cheltuielile privind proprietatea comună, cele necesare întreținerii imobilului în ansamblul său deoarece conform art. 36 din Legea nr. 230/2007 asociația de proprietari poate încheia un contract de administrare cu persoane juridice specializate și autorizate, motiv pentru care a fost încheiat un asemenea contract încă din 30.12.2010, contract a cărei valabilitate nu a fost contestată, caz în care toți locatarii au obligația să achite comisionul societății respective.
Prin urmare, instanța în baza disp. art. 32 din HG nr. 1.588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii 230/2007, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 483,37 lei reprezentând cheltuieli întreținere restante aferente perioadei decembrie 2010 – octombrie 2013.
In baza disp. art. 453 alin. 2 C. pr. civ. a fost obligată reclamanta să plătească pârâtului suma de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată, rest după compensare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii, respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, motivându-se că eronat a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune fără să se țină seama de data introducerii acțiunii- 18.12.2013 pentru cheltuielile aferente lunii decembrie 2010, existând jurisprudență în acest sens și că eronat nu s-a ținut seama de declarația - angajament nr. 57/13.11.2012 privind asumarea obligației de către numitul C. I. L. privind plata eșalonată a sumei de 500 lei lunar plus cheltuielile curente pentru spațiul locativ în litigiu până la achitarea integrală a sumei restante la întreținere, mai ales că acesta este fiul pârâtului care a invocat la data încheierii angajamentului calitatea sa de proprietar, de persoană care locuia în imobil, angajamentul fiind întocmit tocmai în scopul de a nu fi acționat pe cale judecătorească pentru recuperarea debitului pe care îl datora asociației.
În continuare, reclamanta a arătat că permanent a figurat și figurează o singură persoană în calitate de locatară a spațiului în litigiu, nefigurând pârâtul, soția acestuia, întocmirea angajamentului având loc în baza faptului că fiul pârâtului locuia în imobil în anul 2012, acesta asumându-și obligația de plată în nume personal și nicidecum în numele părinților săi, angajament pe care nu și l-a respectat, stând la baza promovării prezentei acțiuni și că a fost indusă în eroare cu privire la numele proprietarului spațiului, figurând în procesul – verbal de constituire al asociației numitul C. I., în timp ce în declarația – angajament figura fiul acestuia, C. I., titlul de proprietate fiind pe numele lui C. I., în cuprinsul întâmpinării menționându-se C. I., aspecte care au creat dificultăți cu privire la determinarea adevăratului proprietar al spațiului, în realitate fiind una și aceeași persoană, pârâtul fiind prezent la adunarea generală, semnând procesul – verbal, la momentul separării celor două asociații de proprietari
De asemenea, reclamanta a precizat că pârâtul a fost înscris în anexa la acordul de asociere, fiind cel care a permis fiului său C. I. L. să folosească spațiul în litigiu, figurând în listele de întreținere lunare o singură persoană, aspecte confirmate de cartea de identitate depusă la dosar, factura emisă de GDF SUEZ, hotărârile judecătorești, cererile de chemare în judecată, fiind cel care și-a luat un angajament de plată în anul 2013 față de asociație, împrejurări care au avut ca efect întreruperea cursului prescripției, impunându-se obligarea pârâtului la plata sumei de 22.998, 83 lei, cheltuieli de întreținere pentru perioada decembrie 2010 – octombrie 2013.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 11.09.2014.
La data de 17.10.2014 pârâtul a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea apelului, în condițiile în care în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a dispus obligarea pârâtului doar la plata sumei de 483,37 lei, cheltuieli de întreținere pentru perioada decembrie 2010 – octombrie 2013, ținându-se seama că dreptul la acțiune privind suma de 22.515,46 lei este prescris.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În cuprinsul listelor de plată existente la dosar întocmite de către reclamantă se menționează că pârâtul avea o restanță la data de 31.12.2010 reprezentând cheltuieli de întreținere pentru apartamentul pe care îl deține în condominiul administrat de către reclamantă în suma de 22.515,46 lei, pârâtul neachitând cheltuielile de întreținere nici ulterior acestei date, datorând pentru perioada ianuarie – octombrie 2013 suma de 483,37 lei.
În baza declarației - angajament nr. 57/13.11.2012, listelor de plată depuse la dosar, cererilor din data de 11.01.2012, sentințelor civile nr. 2272/15.11.2006, nr. 661/5.03.2013 ale Judecătoriei Câmpina, numitul C. I. L., fiul pârâtului a figurat în listele de plată ale reclamantei în calitate de persoana care locuiește în imobilul situat în B., ., ., ., adresă la care acesta a locuit împreună cu familia sa, figurând cu acest domiciliu în diferite litigii pe care le-a avut, inclusiv în cartea de identitate, motiv pentru care la data de 13.11.2012 acesta și-a asumat obligația de a achita reclamantei eșalonat suma minimă de 500 lei lunar plus cheltuielile lunii curente până la achitarea integrală a sumei restante pe care o avea față de reclamantă, reprezentând cheltuieli de întreținere.
În conformitate cu contractul de administrare nr. 196/30.12.2010, adresele nr. 39/25.02.2011, 13/22.02.2011, încheierea nr. 6/11.11.2010, procesul – verbal din 27.02.2010, inițial condominiul situat în B., ., . administrat de către Asociația de P. Parc 1 B., iar în urma înființării reclamantei și încheierii unui contract de administrare cu . au fost preluate de către reclamantă toate debitele pe care le aveau locatarii condominiului față de fosta asociație de proprietari, inclusiv debitele vizând apartamentul aparținând pârâtului, predare care a avut loc la data de 10.01.2011 în urma înființării reclamantei, dată la care reclamanta a constatat că pârâtul avea o restanță în luna decembrie 2010 de 22.515,46 lei.
Conform titlului de proprietate nr. 63/20.08.1981, actelor medicale existente la dosar pârâtul a dobândit în proprietate împreună cu numita C. V. imobilul situat în B., ., et. 4, ..
Disp. art. 1 alin. 1, art.3 din Decretul nr. 167/1958 prevăd că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, termenul general de prescripție fiind de 3 ani, în cazul drepturilor de creanță.
De asemenea, în conformitate cu Decizia nr. 1/2014 a Î.C.C.J. s-a stabilit că prescripțiile extinctive începute anterior datei de 01.10.2011, împlinite ori neîmplinite la aceeași dată, rămân supuse dispozițiilor art. 18 din Decretul nr. 167/1958, putându-se invoca excepția prescripției extinctive, indiferent de stadiul procesual, chiar și în cadrul litigiilor începute după data de 01.10.2011.
Totodată, disp. art. 46 și urm. din Legea nr. 230/2007 stipulează că toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației, cota de contribuție ce le revine, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari, iar asociația de proprietari are dreptul să aplice penalități de întârziere în cazul neachitării la scadență a acestor sume de bani, mai ales că stabilirea și repartizarea sumelor privind proprietatea comună ce revin fiecărui proprietar din cadrul condominiului să se facă proporțional cu cota-parte indiviză din proprietatea comună.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că pârâtul a dobândit în coproprietate cu numita C. V. imobilul situat în B., ., et. 4, ., aflat în condominiul administrat de către reclamantă care s-a înființat la data de 11.11.2010, după ce inițial acesta fusese administrat de către Asociația de P. Parc 1 B., motiv pentru care în urma înființării reclamantei au fost predate la data de 10.01.2011 situațiile privind restanțele înregistrate de proprietarii condominiului pentru fiecare apartament în parte, dată la care pârâtul avea o datorie pentru imobilul sus – menționat în valoare totală de 22.515,46 lei aferentă perioadei anterioare până în luna noiembrie 2010 inclusiv, însă într-o anumită perioadă de timp în imobilul sus menționat a locuit fiul pârâtului, numitul C. I. L. care și-ar fi asumat la un moment dat obligația de a achita reclamantei eșalonat câte 500 lei lunar, cheltuieli restante, până la achitarea integrală a debitului, întocmind în acest sens declarația – angajament nr. 57/13.11.2012.
Ca atare, atât timp cât pârâtul deține în proprietate spațiul în litigiu, spațiu folosit la un moment dat de către fiul acestuia, iar pârâtul nu a achitat cheltuielile de întreținere o perioadă îndelungată de timp, figurând în luna noiembrie 2010 cu o restanță de 22.515,46 lei, debit cunoscut de fosta asociație de proprietari, preluat de către reclamantă la data de 11.11.2010, înseamnă că în realitate dreptul la acțiune al reclamantei privind obligarea pârâtului de a-i achita această sumă de bani pe cale judecătorească s-a născut la data de 30.11.2010, expirând la data de 30.11.2013, fiind un termen general de prescripție de 3 ani care a început să curgă de la data scadenței acestei sume, respectiv de la data de 30.11.2010, acțiunea fiind formulată la data de 18.12.2013, deci după expirarea termenului de 3 ani la data de 30.11.2013.
De altfel, dreptul la acțiune al reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei restante de 22.515,46 lei constituie prin însăși natura sa un drept de creanță supus termenului general de prescripție de 3 ani, termen care a început să curgă de la data când reclamanta sau fostul administrator au cunoscut existența acestei sume de bani, refuzul pârâtului de a o achita la termenele scadente, motiv pentru care termenul de prescripție de 3 ani a început să curgă de la data scadenței acestei sume și nicidecum de la data înființării reclamantei, în condițiile în care o asemenea împrejurare nu constituie prin însăși natura sa o situație de fapt care să întrerupă sau să suspende cursul termenului de prescripție.
Faptul că fiul pârâtului a figurat în listele de plată în calitate de locatar al spațiului în litigiu și că acesta a semnat o declarație de angajament nr. 57/13.11.2012, în cuprinsul căreia și-a asumat obligația de a achita eșalonat sumele restante reclamantei nu înseamnă în mod automat că termenul de prescripție de trei ani a fost întrerupt sau suspendat și că pârâtul ar fi recunoscut existența obligației de plată deoarece în realitate fiul pârâtului nu avea nici o calitate să își asume vreo obligație față de reclamantă, nefiind proprietarul apartamentului în litigiu, iar actele emise de către fiul pârâtului nu sunt opozabile acestuia din urmă în condițiile în care implică fapte personale fără relevanță în prezenta cauză.
De fapt, nu există nici o dovadă la dosar care să ateste că pârâtul și-ar fi manifestat voința de a achita anterior datei de 18.12.2013, data introducerii acțiunii, suma restantă de_,46 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere, iar în lipsa unei asemenea dovezi, reclamanta avea obligația să acționeze pe cale judecătorească în termenul general de prescripție de trei ani împotriva pârâtului în scopul de a-l constrânge pe acesta să își execute obligația contând în plata cheltuielilor de întreținere restante.
Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut situația de fapt și a admis excepția prescripției dreptului la acțiune privind suma de_,46 lei, reprezentând cheltuieli de întreținere restante în condițiile în care dreptul la acțiune al reclamantei în raport de această sumă de bani s-a prescris în urma expirării termenului de trei ani care a început să curgă de la data nașterii unui asemenea drept, respectiv 30.11.2010, motiv pentru care în baza disp. art. 1 și urm. din Decretul nr. 167/1958, a fost respinsă cererea reclamantei ca fiind prescrisă privind suma sus menționată, fiind admisă în parte acțiunea și obligat pârâtul la plata sumei de 483,37 lei cheltuieli de întreținere restante pentru perioada decembrie 2010- octombrie 2013 în temeiul disp. art. 46 și urm. din Legea nr. 230/2007.
Susținerile reclamantei în sensul că eronat a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune fără să se țină seama de data introducerii acesteia - 18.12.2013 pentru cheltuielile aferente lunii decembrie 2010, existând jurisprudență în acest sens și că eronat nu s-a ținut seama de declarația - angajament nr. 57/13.11.2012 semnată de către C. I. L. privind plata eșalonată a sumei de 500 lei lunar, inclusiv a cheltuielilor curente pentru spațiul în litigiu până la achitarea integrală a sumei restante la întreținere, nu pot fi avute în vedere, întrucât în realitate în condițiile în care suma solicitată vizează perioada anterioară lunii decembrie 2010, înseamnă că termenul de prescripție de trei ani a început să curgă de la data scadenței fiecărei sume, raportată la expirarea termenelor prevăzute lunar pentru plata sumelor restante, aspect confirmat de jurisprudența în materie, iar declarația sus menționată a fost întocmită de către o persoană care nu are calitatea de proprietară a spațiului în litigiu, nefiind o dovadă a manifestării de voință a pârâtului, ci a persoane respective care nu are ca efect întreruperea sau suspendarea cursului termenului general de prescripție, raportat la creanța pe care o avea reclamanta față de pârât și nicidecum față de fiul acestuia.
Împrejurările invocate de către reclamantă, conform cărora declarația angajament aparține fiului pârâtului, în calitate de persoană care locuia în imobil, fiind întocmit în scopul de a nu fi acționat pe cale judecătorească pentru recuperarea debitului, fiind cel care a figurat și figurează în calitate de locatar al spațiului, nefigurând pârâtul, soția acestuia și că la întocmirea angajamentului s-a ținut seama că fiul pârâtului locuia în imobil în anul 2012, nu constituie prin însăși natura lor dovezi care să determine întreruperea sau suspendarea cursului termenului general de prescripție deoarece la stabilirea momentului în care acest termen a început să curgă se ține seama în exclusivitate de manifestarea de voință a reclamantei de a solicita pârâtului plata sumelor restante, fiind singura persoană care are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care figura în calitate de proprietar al imobilului, calitate inexistentă în ceea ce-l privește pe fiul acestuia, iar folosirea spațiului de către rudele pârâtului reprezintă o stare de fapt fără nici un efect juridic în ceea ce privește raporturile juridice dintre reclamantă și pârât privind spațiul în litigiu.
Afirmațiile reclamantei în sensul că fiul pârâtului și-a asumat obligația de plată în nume personal, stând la baza promovării acțiunii angajamentul acestuia, fiind indusă în eroare cu privire la numele proprietarului spațiului,existând inadvertențe cu privire la titularul imobilului în procesul – verbal de constituire al asociației, în declarația – angajament, în titlul de proprietate, în cuprinsul întâmpinării, nu au relevanță în cauză, întrucât reclamanta avea obligația să efectueze toate demersurile necesare în vederea depistării proprietarului imobilului în litigiu, indiferent de persoanele care foloseau acest spațiu, având la dispoziție mijloacele reglementate de lege în scopul clarificării raporturilor juridice dintre părți privind cheltuielile restante, iar împrejurările sus menționate constituie simple aprecieri ale reclamantei care nu o exonerează de obligația de a acționa prin intermediul tuturor mijloacelor conferite de lege în termenul general de trei ani, în vederea constrângerii pârâtului de a achita cheltuielile de întreținere restante.
Motivele invocate de către reclamantă potrivit cărora au existat dificultăți cu privire la determinarea proprietarului spațiului și că la momentul separării asociațiilor de proprietari pârâtul a fost prezent la adunarea generală, semnând procesul – verbal, fiind înscris în anexa la acordul de asociere, permițându-i fiului său să folosească spațiul în litigiu, figurând în listele de întreținere lunare o singură persoană, aspecte confirmate de cartea de identitate, de facturi, de hotărârile judecătorești, cererile de chemare în judecată, sunt neîntemeiate deoarece reclamanta avea obligația să acționeze prin toate mijloacele reglementate de lege față de titularul dreptului de proprietate al spațiului în litigiu în termenul general de prescripție de trei ani, neexistând nici un impediment de natură să facă imposibilă chemarea în judecată a pârâtului înăuntrul termenului de prescripție de trei ani, iar folosirea spațiului în litigiu de către ruda pârâtului nu este de natură să întrerupă sau să suspende cursul termenului de prescripție de trei ani, fiind o stare de fapt care vizează raporturile juridice dintre pârât și fiul acestuia și nicidecum dintre pârât și reclamantă.
Criticile reclamantei conform cărora fiul pârâtului și-a asumat obligația de plată în anul 2013 față de asociație, fiind întrerupt cursul prescripției, impunându-se obligarea pârâtului la plata sumei de 22.998, 83 lei, pentru perioada decembrie 2010 – octombrie 2013, sunt nefondate întrucât existența angajamentului sus menționat nu este de natură să întrerupă sau să suspende cursul termenului de prescripție în condițiile în care atestă manifestarea de voință a unei terțe persoane și nicidecum a pârâtului care nu a recunoscut niciodată existența sumei respective față de reclamantă, neexistând nici un act întocmit de către pârât în acest sens, iar în lipsa unor dovezi privind recunoașterea datoriei de către pârât, termenul general de prescripței de trei ani nu a fost întrerupt, suspendat începând cu data de 30.11.2010, motiv pentru care acțiunea este prescrisă în raport de suma de_,46 lei reprezentând debit datorat la data de 30.11.2010.
În raport de aceste considerente, tribunalul, constatând că nu există nici un motiv de nelegalitate și netemeinicie, în baza disp. art. 480 alin. 1,2 Cod de Procedură Civilă va respinge apelul, ca nefondat.
Se va lua act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta - reclamantă ASOCIAȚIA DE P. nr. 5, cu sediul în B., ., ., județul Prahova, reprezentată de administrator ., cu sediul în Câmpina, . nr. 10, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2216/01.07.2014, pronunțată de Judecătoria Câmpina, în contradictoriu cu intimatul - pârât C. I., domiciliat în B., ..6, ., . și cu domiciliul procesual ales la Cabinet de Avocat B. M. cu sediul în B., ., ., ., ca nefondat.
Ia act că intimatul își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.01.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
M. C. M. N.
GREFIER,
I. E. I.
Operator de date cu caracter personal nr. 5595
Red. C.M./Trehnored. CM
4 ex/24.04.2015
Dosar fond nr._ – Judecătoria Câmpina
J.f. J. M.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 276/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 660/2015.... → |
|---|
