Contestaţie la executare. Decizia nr. 2761/2015. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2761/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 22-09-2015 în dosarul nr. 2761/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL P. - SECȚIA IA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.2761
Ședința publică din data de 22.09.2015
PREȘEDINTE - C. M.
JUDECĂTORI - R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P., împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimatul contestator B. N. domiciliat în Ploiești, ., jud. P. și intimata C. DE A. S. DE S. P. cu sediul în Ploiești, ., jud. P..
Cererea de apel scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul contestator personal, lipsind celelalte părți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Intimatul contestator, personal, având cuvântul, arată că alte cereri nu mai are de formulat în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatului contestator în dezbaterea apelului.
Intimatul contestator, având cuvântul, solicită respingerea apelului așa cum a fost formulat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, potrivit concluziilor din întâmpinare. Fără cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată:
Prin contestația la executare înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la nr._, contestatorul B. N. a chemat în judecată pe intimata AFP Ploiești solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea somației nr. 29/_ /_ și a titlului executoriu nr._ ambele din data de 28.06.2013.
În motivarea contestației, contestatorul a arătat că prin somația și titlul executoriu sus menționate, a fost informat că are de plată suma de 1165 lei reprezentând contribuție la asigurări de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, sumă compusă din 4 sume aferente anilor 2007, 2009 și 2013, acte în afara cărora nu a primit nici un document din care să rezulte ce reprezintă aceste sume și modul de calcul, caz în care somația și titlul executoriu sunt nelegale și netemeinice.
Prin încheierea de ședință din data de 10.09.2014, instanța de fond a dispus introducerea în cauză, în calitate de intimată a Casei de A. S. de S. P., aceasta din urmă formulând la data de 21.10.2014 întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale sale pasive, arătând în esență că, începând cu data de 1.07.2012 CAS P. nu mai are calitate procesuală în litigiile având ca obiect contestație la executare silită întrucât, ANAF s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile procesuale și a dobândit calitatea procesuală a caselor de asigurări sociale în toate procesele și cererile aflate pe rolul instanțelor și, mai mult chiar, în speță, somația și titlul executoriu contestate au fost emise de AJFP P. – Serviciul Fiscal Orășenesc Ploiești nemaiexistând astfel nici un fel de raport juridic între CAS P. și contestator.
Prin aceeași întâmpinare CAS P. a invocat și excepția tardivității formulării contestației la executare, motivând că somația și titlul executoriu au fost comunicate contestatorului la data de 9.07.2013, iar acesta a formulat contestația la data de 28.07.2013, adică cu depășirea termenului legal de 15 zile prevăzut de art. 173 C.pr.fiscală impunându-se astfel respingerea contestației la executare ca tardiv formulată.
Pe fondul contestației, CAS P. a solicitat respingerea acesteia ca neîntemeiată, motivând că debitorul contestator nu a îndeplinit obligațiile față de F.N.U.A.S.S pentru anul 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011 referitoare la plata CASS, motiv pentru care a fost emisă decizia de impunere nr._/2012 pentru anul 2006 și nr._/2012 pentru anii 2007 – 2011, decizie care a fost emisă în conformitate cu dispozițiile Legii 95/2006, art. 120 și urm. C.pr.fiscală, titlu de creanță care a devenit titlu executoriu la data scadenței creanței prin expirarea termenului de plată, nerespectat de către contestator, titlu care conține toate elementele prevăzute de lege, fiind emis de AFP Ploiești în conformitate cu dispoziției art. 131 și art. 141 din OG 92/2003, situație în care executarea silită pornită de AFP Ploiești împotriva contestatorului este legală, fiind pornită în interiorul termenului de prescripție de 5 ani care a început să curgă la data de 1.01.2013.
Prin sentința civilă nr._/10.12.2014, Judecătoria Ploiești a admis excepția lipsei calității procesual pasive a CAS P. și a respins contestația la executare față de această instituție ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis contestația la executare și a anulat formele de executare constând în somația nr. 29/_ /_ și a titlului executoriu nr._ ambele din data de 28.06.2013.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a CAS P. atât timp cât actele de executare contestate nu au fost emise de această instituție ci de AJFP P. – Serviciul Fiscal Orășenesc Ploiești înseamnă că CAS P. nu poate avea calitate procesuală pasivă în cauză.
Privitor la excepția tardivității formulării contestației la executare, instanța de fond a apreciat că această excepție nu mai poate fi analizată cât timp s-a constatat că CAS P. care a invocat respectiva excepție nu are calitate procesuală pasivă.
Pe fondul contestației la executare, prima instanță a reținut că decizia nr._/26.11.2012 care cuprinde obligațiile contestatorului la F.N.U.A.S.S. nu a fost comunicată contestatorului și, astfel nu și-a produs efectele juridice neputând fi opusă acestuia și, mai mult chiar, această decizie a fost anulată de CASS P. prin decizia nr._/20.10.2014, iar referitor la decizia nr._/28.02.2013 menționată în titlul executoriu, din probele administrate a reieșit că această decizie nu există nici la CAS P. și nici la AJFP Ploiești, iar decizia nr._/24.04.2012 depusă de CAS P. la dosar și care a fost comunicată contestatorului cu confirmare de primire, nu este menționată în titlul executoriu emis de intimată, astfel încât suma menționată în titlul executoriu în baza acestei decizii, nu poate constitui o executare silită.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel apelanta intimata AJFP P. criticând soluția pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată cu consecința menținerii formelor de executare.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că executarea silită a fost declanșată în mod nelegal cât timp, la data comunicării debitelor în format electronic de către CASS P., titlul de creanță reprezentat de decizia nr._/26.11.2012 devenise titlu executoriu.
A mai arătat apelanta că, în mod greșit instanța de fond a reținut că decizia nr._/28.02.2013 menționată în titlul executoriu, nu există nici la CASS P. și nici la AFP, întrucât în titlul executoriu contestat este menționat titlul de creanță reprezentat de decizia nr._/26.11.2012, iar faptul că această decizie a fost contestată la CASS P. de către contestator, contestație în urma căreia decizia a fost anulată, nu înseamnă că organul de executare poate anula debitele, anulare care poate avea loc numai dacă CASS P. comunică această decizie anulată în format electronic și debitele se șterg din evidența instituției, mai ales că nici contestatorul nu s-a prezentat la sediul instituției pentru a pune la dispoziție decizia anulată, situație în care actele de executare au fost corect întocmite de către organele de executare.
A precizat apelanta că, CAS P. răspunde de sumele transmise spre executare AFP P., mai ales că nu i-a fost transmis dosarul fizic al contestatorului, iar contestatorul potrivit C.pr.fiscală putea contesta decizia la organul emitent în termen de 30 de zile de la data comunicării și, în funcție de soluționarea contestației putea ataca decizia emisă de organul fiscal la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, singura abilitată să se pronunțe asupra deciziei de impunere.
Primindu-se dosarul la tribunalul P., cauza a fost înregistrată la nr._ la data de 19.05.2015.
La data de 10.06.2015, intimatul – contestator a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând pe de o parte că, în condițiile în care apelanta susține că a primit în format electronic doar lista cu debite fără a primi și dosarul fizic, înseamnă că executarea sa în lipsa unui document care să constituie titlu de creanță/titlu executoriu încalcă normele de procedură legale, precum și protocolul întocmit în baza OUG 125/2011 între cele două autorități, iar pe de altă parte, titlul de creanță indicat în titlul executoriu contestat reprezentat de decizia nr._/2012 a fost anulat, situația în care în mod corect au fost anulate actele de executare emise în baza acestuia.
Tribunalul, examinând sentința atacată în raport de fapt reținută, de criticile formulate, de textele de lege aplicabile, constată că apelul este nefondat având în vedere următoarele considerente:
Conform titlului executoriu nr._/28.06.2013, contestatorul B. N. figurează în evidențele fiscale ale AJFP P. cu suma de 1165 lei, reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente, titlu executoriu în cuprinsul căruia s-au înscris ca și documente prin care s-a evidențiat suma de plată deciziile nr._/26.11.2012 și nr._/28.02.2013, titlu executoriu în baza căruia s-a emis somația nr. 29/_ /_/28.06.2013 prin care contestatorul a fost somat să achite suma de 1165 lei, în caz contrar urmând să se procedeze la continuarea măsurilor de executare silită.
Ulterior, prin decizia nr._/20.10.2014, emisă de CAS P., s-a anulat decizia nr._/26.11.2012 pentru anul 2006 cu suma de 2804 lei reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate purtătoare de accesorii (majorări și penalități).
Potrivit art. 136 alin 1 și 2 și art. 141 alin 1 și 2 din OG nr. 92/2003, în cazul în care debitorul nu își plătește de bună voie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente vor proceda la acțiuni de executare silită pentru stingerea acestora, executare silită care are loc în baza unui titlu executoriu emis de organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau a unui înscris care potrivit legii constituie titlu executoriu, titlu de creanță devenind titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
Art. 704 C.pr.civ. prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită însăși, sau la efectuarea oricăror act de executare atrage nulitatea actului nelegal, precum și a actelor de executare subsecvente.
Așadar, din analiza actelor și lucrărilor dosarului reiese că pe baza deciziilor de impunere nr._/26.11.2012 și nr._/28.02.2013 emise de AJFP P., ca urmare a transmiterii debitelor cu care acesta ar fi figurat la CAS P., AJFP P. a declanșat executarea silită împotriva contestatorului, sens în care a emis titlul executoriu nr._ și somația nr. 29/_ /_ ambele din data de 28.06.2013, iar ulterior prin decizia nr._/20.10.2014 CAS P. a dispus anularea deciziei nr._/26.11.2012 menționată în actele de executare contestate.
Ca atare, atât timp cât titlul de creanță reprezentat de decizia nr._/26.11.2012 cuprinsă în actele de executare contestate, a fost anulată de către CAS P. prin decizia nr._/20.10.2014, înseamnă că, în realitate, nu mai există nici un document justificativ care să determine executarea silită a contestatorului pentru suma pretins datorată de acesta în baza deciziei de impunere sus menționată, situație în care se impune anularea actelor de executare contestate, fiind desființat titlul de creanță care a stat la baza emiterii acestora.
În caz contrar, ar însemna ca, deși titlul de creanță nu mai există, contestatorul să fie executat pentru o sumă de bani pe care nu o datorează, ceea ce este inadmisibil.
Pe de altă parte, în ceea ce privește decizia de impunere nr._/28.02.2013, înscrisă în actele de executare contestate, nu s-a făcut dovada emiterii și deci a existenței unei asemenea decizii, situație în care titlul executoriu și somația emise în baza unui titlu de creanță inexistent, sunt nelegale cât timp actele de executare silită pot fi emise numai pe baza unui titlu de creanță, care devine executoriu la data scadenței creanței, titlu neexistent în cauză, astfel încât nu se poate verifica dacă contestatorul datorează sau nu suma menționată în baza vreunei decizii de impunere, dacă a expirat sau nu termenul de plată și deci, dacă această sumă a devenit scadentă și ca atare, susceptibilă de executare silită.
Faptul că la dosar s-a depus decizia nr._/24.04.2012, nu înseamnă în mod automat că somația și titlul executoriu contestate au fost emise în mod legal, în condițiile în care acestea nu cuprind ca și document decizia sus menționată și nu rezultă astfel că, suma înscrisă în respectiva decizie a făcut obiectul executării silite prin emiterea actelor de executare contestate.
Astfel, în mod corect instanța de fond a admis contestația la executare și a anulat somația nr. 29/_ /_ și titlul executoriu nr._, cât timp pe de o parte, decizia nr._/26.11.2012 a fost anulată prin decizia nr._/20.10.2014 emisă de CAS P., astfel încât anularea titlului de creanță atrage și anularea actelor emise în baza acestuia, iar pe de altă parte, în condițiile inexistenței deciziei de impunere nr._/28.02.2013 și deci în condițiile inexistenței unui titlu de creanță, înseamnă că actele de executare pentru suma de bani înscrisă ca fiind datorată în temeiul unui titlu de creanță inexistent au fost emise în mod nelegal.
Criticile apelantei, în sensul că în mod greșit instanța de fond ar fi reținut că executarea silită a fost declanșată în mod nelegal cât timp, la data comunicării debitelor în format electronic de către CASS P., titlul de creanță reprezentat de decizia nr._/26.11.2012 devenise titlu executoriu, sunt neîntemeiate întrucât, atât timp cât decizia nr._/2012 reprezentând titlu de creanță a fost anulat și deci, desființat, înseamnă că actele de executare emise în baza acestui titlu de creanță, sunt anulate de drept, nemaiputând produce efectele juridice pentru care au fost emise în sensul că, debitorul contestator nu mai poate fi executat pentru o sumă de bani cu privire la care nu mai există un document justificativ care să ateste că ar datora această sumă de bani.
Susținerile apelantei conform cărora, în mod greșit instanța de fond ar fi reținut că decizia nr._/28.02.2013 menționată în titlul executoriu, nu există nici la CASS P. și nici la AFP, întrucât în titlul executoriu contestat este menționat titlul de creanță reprezentat de decizia nr._/26.11.2012, nu pot fi avute în vedere deoarece, din cuprinsul titlului executoriu nu rezultă că decizia_/25.03.2013 ar reprezenta accesorii calculate la sumele de bani datorate în baza deciziei nr._/26.11.2012 și, chiar dacă ar fi așa, actele de executare nu puteau fi emise decât în condițiile în care s-ar fi transmis efectiv organului de executare o asemenea decizie de impunere, în caz contrar, executarea silită a contestatorului, în condițiile în care nu s-a făcut dovada emiterii titlului de creanță, este nelegală, respectiv contrară dispozițiilor legale care reglementează executarea silită contribuabililor pentru sumele pretins datorate din desfășurarea de activități independente.
Afirmațiile apelantei conform cărora decizia nr._/26.11.2012 a fost contestată la CASS P. de către contestator, contestație în urma căreia decizia a fost anulată însă organul de executare poate anula debitele, decât dacă CASS P. comunică această decizie anulată în format electronic și debitele se șterg din evidența instituției, mai ales că nici contestatorul nu s-a prezentat la sediul instituției pentru a pune la dispoziție decizia anulată, situație în care actele de executare au fost corect întocmite de către organele de executare, sunt nejustificate deoarece lipsa de comunicare dintre cele două instituții, nu poate fi imputată debitorului contestator cu privire la care nu există nici o normă legală care să prevadă obligația sa de a se prezenta la organul de executare cu decizia anulată.
Or, în condițiile în care ANAF s-a subrogat în toate drepturile și obligațiile CAS P., încheindu-se totodată și un protocol între cele două instituții, înseamnă că CAS are obligația de a transmite ANAF toate documentele pe care le deține în raport cu contribuabilii, inclusiv deciziile de anulare a deciziilor de impunere, neputând fi sancționați contribuabilii pentru netransmiterea tuturor documentelor, sancțiune constând în executarea silită a acestora pentru sume de bani în baza unor titluri de creanță anulate sau inexistente.
Faptul că CAS P. răspunde de sumele transmise spre executare AJFP P., că acesteia din urmă nu i-a fost transmis dosarul fizic al contestatorului, nu înseamnă că actele de executare contestate nu pot fi anulate cu atât mai mult cu cât, în momentul declanșării executării silite împotriva contestatorului, organul de executare avea obligația de a verifica existența sau inexistența titlurilor de creanță în baza cărora contestatorul ar fi figurat cu debite în baza de calcul a CAS P., iar împrejurarea că titlul de creanță înscris în titlul executoriu a fost anulat ulterior emiterii titlului executoriu și deci, declanșării executării silite, nu este de natură a determina menținerea actelor de executare cât timp desființarea titlului de creanță atrage, în mod automat, de drept desființarea actelor de executare emise în temeiul acestuia.
Modalitatea de contestare a deciziei de impunere de către contestator, nu justifică, în speță, menținerea actelor de executare cât timp, pe de o parte decizia înscrisă în titlul executoriu cu nr._/2012 a fost contestată de către contestator potrivit dispozițiilor legale și anulată de către CAS P., în timp ce nu există nici o dovadă că, decizia nr._/28.02.2013 ar fi fost emisă de către CAS P., nedepunându-se o asemenea decizie la dosar, caz în care, în situația inexistenței titlului de creanță invocat, înseamnă că actele de executare contestate au fost emise în mod nelegal.
Prin urmare, în raport de aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ, tribunalul va respinge apelul ca nefondat și va lua act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PLOIEȘTI cu sediul în Ploiești, .. 22, jud. P. împotriva sentinței civile nr._/10.12.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimatul contestator B. N. domiciliat în Ploiești, ., jud. P. și intimata C. DE A. S. DE S. P. cu sediul în Ploiești, ., jud. P., ca nefondat.
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
DEFINITIVĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 22.09.2015.
PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,
C. M. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. R.C./Tehnord. C.R.
5 ex. /09.10.2015
D.f._ Judecătoria Ploiești
J.f. T. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 2140/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 2321/2015. Tribunalul... → |
|---|
