Obligaţie de a face. Decizia nr. 1464/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1464/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 10-12-2014 în dosarul nr. 1464/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVASECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1464
Ședința publică din data de 10.12.2014
Președinte: Ș. O.-C.
Judecător: P. – A. A.
Judecător: M. C.-A.
GREFIER: D. A.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurentul – reclamant I. A. M., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 4 împotriva sentinței civile nr. 4637/02.04.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – pârâți C. M. A., N. C. și F. M., toți cu domiciliul în Ploiești, .. 40, județul Prahova, intimații – intervenienți forțați N. C. și N. O., ambii cu domiciliul în Ploiești, ., județul Prahova și M. D., domiciliat în Ploiești, .. 40, județul Prahova.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns: recurentul – reclamant I. A. M., personal și asistat de avocat S. D. L. și intimatul – pârât F. M., personal, lipsind ceilalți intimați.
Cerere pentru care s-a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 10 lei, conform chitanței . și nr. 2679/29.09.2014, anulată și atașată al dosarul cauzei și timbru judiciar de 0,15 lei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Instanța pune în vedere părților că prin încheierea de ședință din data de 12.11.2014 a fost admisă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentul – reclamant și s-a dispus scutirea acestuia de la plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 2134,11 lei.
Având pe rând cuvântul reprezentanta recurentului – reclamant și intimatul F. M. arată că nu mai au alte cereri de formulat și solicită acordarea cuvântului în dezbateri.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentanta recurentului – reclamant solicită în baza dispozițiilor art. 312 alin. 2 și 3 C.proc.civ., coroborat cu art. 304 pct. 7 C.proc.civ., casarea sentinței instanței de fond și rejudecarea cauzei, având în vedere că nu s-a aflat adevărul cu privire la această acțiune. Arată că s-a făcut o confuzie între actele de proprietate și că reclamantul a deținut corpul de construcție A din anul 1994 în baza unei hotărâri judecătorești și nu în baza testamentului din anul 1970, acesta fiind motivul pentru care există acest litigiu. Solicită instanței să afle adevărul, să observe această greșeală. Arată că sunt îndeplinite condițiile art. 480 C.proc.civ., în sensul că reclamantul este proprietar asupra imobilului – construcție și a solicitat să fie lăsat în deplină posesie asupra imobilului.
Cu toate că s-a făcut această confuzie nu s-a dorit să se evalueze imobilul conform normelor în vigoare în perioada 2012-2013, ci în funcție de un decret abrogat, care nu mai era aplicabil nici în anul 1992. Arată că s-a făcut o confuzie între calitatea de proprietar și calitatea de coproprietar, întrucât reclamantul este proprietar din anul 1994, fiind vorba despre proprietăți diferite.
Mai arată că motivarea instanței de fond este contradictorie, instanța a reținut că expertul nu a putut calcula lipsa de folosință având în vedere neconcordanța titlurilor de proprietate. Solicită instanței casarea sentinței instanței de fond, cu solicitarea de a se avea în vedere toate actele de proprietate și de a se efectua o evaluare corecta. De asemenea, solicită acordarea cheltuielilor de judecată și depune la dosar chitanța.
Intimatul F. M. solicită respingerea recursului, ca nefondat. Arată că este clară situația, reclamantul a vândut chiar și o suprafață în plus.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamantul I. A. M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții C. M.-A., Năftănailă C. și F. M., ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților la recunoașterea calității de moștenitor a reclamantului de pe urma autoarelor I. M.-L. și R. S., evacuarea pârâtului Năftănailă C. din spatiile cu destinație de locuința si depozitare, situate in .. 40, corp de clădire A, obligarea pârâților la plata daunelor cominatorii in cuantum de 100 lei pe zi de la data rămânerii definitive si pana la executarea obligației, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a fost pus în imposibilitatea de a-și exercita drepturile decurgând din calitatea de moștenitor de pe urma autoarelor I. M.-L. și R. S., prin nerecunoașterea de către pârâți a calității sale de coproprietar asupra corpului de clădire A, precum si a dreptului de acces.
In drept, reclamantul a invocat prevederile art. 480, 1075, 1077 C. civ. și 1026 C.proc.civ.
Pârâtul F. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul N. C. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat instanței citarea în prezenta cauză a numiților N. D. C. și N. O., pe fondul cauzei, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată. Instanța de fond a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenienți forțați a numiților: N. D. C. și N. O., aceștia fiind proprietarii corpului A din imobilul situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova.
Intervenienții forțați N. D. C. și N. O. au depus la dosarul cauzei întâmpinare-cerere reconvențională, prin care au solicitat instanței să dispună ieșirea din indiviziune a părților asupra pivniței imobilului situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova.
La termenul de judecată din 25.10.2011 reclamantul și-a precizat acțiunea, solicitând obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și pașnică folosință spațiile proprietatea acestuia din corpul de clădire A, situat în mun. Ploiești, .. 40, jud. Prahova, după cum urmează: spațiul din pod de deasupra camerelor 1, 2 și 3; debaraua din fundul bucătăriei din paiantă (nr. 11), debara notată pe schița de plan cu nr. 14; debaraua din dreptul magaziei de paiantă (nr. 10), debara notată pe schița de plan cu nr. 13; V2 din WC-ul notat pe schița de plan cu nr. 12; camera din pod aflată deasupra încăperii nr. 8 și boxele „b" și „c" din pivniță, identificarea corpului de clădire A și numerotarea spațiilor fiind făcută în concordanță cu testamentul defunctei Z. Z. nr._ din 3.12.1970 și cu schița anexă a acestuia, solicitând totodată și obligarea pârâților și la plata lipsei folosinței pentru aceste spații pe ultimii 3 ani.
În fapt, reclamantul a arătat că defuncta Z. Z. a dobândit în proprietate un imobil teren și construcții situate în Municipiul Ploiești, .. 40, jud. Prahova în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2612/ 1931, transcris la grefa Tribunalului Prahova sub nr. 3571/1931.
Prin testamentul autentificat sub nr._ din 3 decembrie 1970, defuncta Z. Z. a dispus ca după moartea sa, respectivul imobil să se împartă într-un anumit mod, bine determinat, conform unui plan numit „Anexă", între strănepoata sa de soră, I. M.-L., nepoata sa de soră S. R. și nepoata sa de soră I. C. M..
S-a mai arătat totodată că numitele I. M.-L., S. R. și I. C. M. au acceptat succesiunea, așa cum rezultă din Certificatul de Moștenitor nr. 1180/07.08.1973, iar în urma Sentinței civile nr. 330/16.01.1986 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 6837/1985, s-a dispus partajarea averii succesorale rămasă de pe urma defunctei Z. Z., conform testamentului autentificat sub nr._/3.12.1970 de notariatul de Stat Județean Prahova.
Conform testamentului sus-menționat și sentinței de partaj, numita I. M. L. a dobândit spațiul din pod de deasupra camerelor 1, 2 și 3; partea din debaraua din fundul bucătăriei (nr. 11) - parte numerotată pe schiță sub nr. 14; ½ din WC-ul notat pe schița de plan cu nr. 12 și boxa „c” din pivniță.
Reclamantul a mai arătat că numita S. R. a mai dobândit conform testamentului sus-menționat și sentinței de partaj următoarele părți din imobil: partea din debaraua din dreptul magaziei de paiantă (nr. 10), parte din debara numerotată pe schița de plan cu nr. 13; camera din pod, aflată deasupra încăperii nr. 8, cu obligația ca prin ea să lase accesul la pod și numitei I. M.-L.. Aceasta a mai dobândit și
De asemenea, numita I. C. M. a dobândit, între altele, și boxa „b" din pivniță.
S-a mai arătat totodată că spațiile sus-menționate au rămas în proprietatea autoarelor reclamantului, revenindu-i acestuia prin succesiune legală după cum urmează: spațiul din pod de deasupra camerelor 1, 2 și 3 conform Certificatului de Moștenitor nr. 1082/08.04.1994; debaraua din fundul bucătăriei din paiantă (nr. 11), debara notată pe schița de plan cu nr. 14, conform Certificatului de Moștenitor nr. 1082/08.04.1994 rectificat prin încheierea de rectificare nr. 6558/24.10.2011; debaraua din dreptul magaziei de paiantă (nr. 10), debara notată pe schița de plan cu nr. 13; ½ din WC-ul notat pe schița de plan cu nr. 12 conform Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 115/23.12.2010; camera din pod aflată deasupra încăperii nr. 8 conform Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 107/17.11.2010; boxa „b” din pivniță conform Certificatului de Moștenitor nr. 1082/08.04.1994, rectificat prin Încheierea de rectificare nr. 6558 din 24 octombrie 2011 și boxa „c” din pivniță, conform Certificatului de Moștenitor Suplimentar nr. 115/23.12.2010.
În drept, reclamantul a arătat că înțelege să-și întemeieze cererea precizatoare pe prevederile art. 563 C. civ.
La termenul de judecată din 03.04.2012, reclamantul a depus la dosarul cauzei o nouă precizare a acțiunii, prin care a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună evacuarea pârâților N. D. C., N. O. și N. C. din spațiile pe care aceștia le ocupă în imobilul situat în Ploiești, .. 40, clădirea A, astfel cum acestea au fost precizate anterior: spațiul din pod de deasupra camerelor 1, 2 și 3; debaraua din fundul bucătăriei de paiantă (camera 14); debaraua din dreptul magaziei din paiantă (camera 13); ½ din WC (camera 12); camera din pod aflată deasupra încăperii nr. 8; boxele (b și c) din pivniță.
A mai arătat reclamantul că și capătul de cerere privind plata lipsei de folosință se referă la aceleași spații.
La termenul de judecată din 11.12.2012, pârâtul C. M.-A. a arătat că înțelege să invoce excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia, ce a fost respinsă de către instanța de fond prin încheierea de ședință din data de 19.02.2013. La același termen de judecată, instanța a dispus introducerea în cauză în calitate de intervenient a numitei U. Fifi.
La termenul de judecată din 26.03.2013, pârâtul N. C. a precizat faptul că M. D. a cumpărat de la numita U. Fifi, imobilele ce fac obiectul prezentului litigiu, motiv pentru care s-a dispus introducerea acestuia în cauză, în calitate de intervenient forțat.
În cauza dedusă judecății, s-au administrat următoarele probe, respectiv: proba cu înscrisuri, proba cu interogatoriul, proba testimonială, proba cu expertiza construcții civile.
În urma probelor administrate in cauză, prin sentința civilă nr. 4637/02.04.2014 Judecătoria Ploiești a respins acțiunea precizată și completată formulata de reclamantul I. A. M., ca neîntemeiată.
A admis cererea reconvențională formulată de intervenienții N. D. C. și N. O., a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra pivniței imobilului situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, conform variantei unice a raportului de expertiză construcții completare 1 și schiței de plan anexă acestuia, întocmit de expert constructor M. I..
A obligat reclamantul la plata sumei de 1300 lei către pârâtul N. C., reprezentând contravaloarea cheltuielilor de judecată, respectiv: onorariu de avocat și onorariu expert constructor.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că. potrivit art. 480 C. civ. „Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusive și absolut, însă în limitele determinate de lege”, iar conform art. 1075 C. civ. „Orice obligație de a face sau de a nu face se schimbă în dezdăunări, în caz de neexecutare din partea debitorului.”
Conform înscrisurilor existente la dosarul cauzei și raportului de expertiză construcții întocmit în cauză de expert constructor M. I., instanța de fond a constatat că reclamantul, în calitate de moștenitor al defunctelor I. M.-L. și R. S., a devenit proprietarul unei părți din imobilul situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, astfel:
Conform testamentului autentificat sub nr._/03.12.1970 la Notariatul de Stat Prahova, reclamantul a moștenit de la numita I. M. L.: încăperile nr. 1, 2, 3; bucătăria nr. 11; debaraua nr. 14, accesul la WC-ul din curte nr. 12; accesul la podul clădirii „prin scara existentă și prin camera de la pod, aflată deasupra bucătăriei nr. 8”; boxa “c” din pivniță “care să fie folosită în comun” și de la numita S. R. a moștenit: încăperile nr. 4, 5, 6, 7, 8, 9, magazia nr. 10, debaraua nr. 13 și ½ indiviz din WC-ul din curte nr. 12, camera de la pod „cu obligația să lase accesul la pod lui I. M.-L.”; boxa “a” din pivnița, “”care să fie folosită în comun”.
Instanța de fond a constatat că spațiile imobilului revendicate de reclamant și din care a solicitat evacuarea pârâților și obligarea acestora la plata lipsei de folosință, au fost identificate de expertul constructor M. I., astfel:
- spațiul din pod de deasupra camerelor 1,2 și 3 constituie acoperișul clădirii compuse din încăperilor 1,2 și 3 - proprietatea pârâtului C. M. A. și spațiul din pod de deasupra camerelor 4, 5, 6, 7 și 8 - constituie acoperișul clădirii compuse din încăperile nr. 4, 5, 6, 7 și 8 - proprietatea intervenientului forțat N. D. C.;
- debaraua din fundul bucătăriei din paiantă (nr. 11), debara notată pe schița de plan cu nr. 14, a fost vândută de G. R. A. D. numitei U. Fifi sub denumirea de “magazia nr. 13” (conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/10.08.1994).
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 251/02.03.1998 debaraua din dreptul magaziei de paiantă (nr. 10), debara notată pe schița de plan cu nr. 13 a fost cumpărată de N. D. C. sub denumirea de magazie nr. 11.
De asemenea, expertul a constatat că ½ indiviz din WC-ul notat pe schița de plan cu nr. 12-a făcut parte din moștenirea defunctei I. M.-L. împreună cu încăperile 1, 2 și 3.
Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr._/12.09.1994, numitul G. R. A. D. a vândut pârâtului C. M. A. numai locuința compusă din două camere și hol (încăperile nr. 1,2 și 3).
În ceea ce privește solicitarea reclamantului privind boxele „b” și „c” din pivniță, expertul constructor a constatat că în pivniță nu existență boxe, ci doar un raft din lemn pentru depozitare și un grilaj din lemn cu lățimea de 1,55 m.
Din raportul de expertiză construcții civile întocmit inițial și din cele două completări ulterioare, a rezultat faptul că expertul nu a putut calcula contravaloarea lipsei de folosință pentru spațiile indicate de reclamant în cererea precizatoare, având în vedere neconcordanțele dintre actele de proprietate ale părților, concluziile rezultate din analiza actelor de proprietate sus-menționate și concluziile rezultate din identificarea și descrierea spațiilor menționate de reclamant în acțiunea precizată.
Din ansamblul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, interogatoriu, expertiza construcții civile, instanța de fond a reținut că reclamantul nu a făcut dovada susținerilor sale în conformitate cu dispozițiile art. 1169 C. civ. și art. 1170 C. civ., motiv pentru care a respins acțiunea precizată, ca neîntemeiată.
Cât privește cererea reconvențională formulată de intervenienții forțați N. D. C. și N. O., instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 728 C. civ: „Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune”. Față de calitatea de coproprietar a părților asupra imobilului situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova și constatând neîndeplinite condițiile prevăzute de art. 728 C. civ, instanța de fond, văzând și dispozițiile art. 6739 C.proc.civ., a admis cererea reconvențională formulată de intervenienții forțați N. D. C. și N. O. și, pe cale de consecință a dispus ieșirea din indiviziune a părților asupra pivniței imobilului situat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, conform variantei unice a raportului de expertiză construcții completare 1 și schiței de plan anexă acestuia, întocmit de expert constructor M. I., atribuind acea pivniță către pârâtul N. C., urmând ca aceasta să plătească sultă către reclamantul I. A. M..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, reclamantul I. A. M., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Într-un prim motiv de recurs, reclamantul invocă prevederile art. 304 pct. 7 C.proc.civ. „când hotărârea de judecata cuprinde motive contradictorii de natura pricinii deduse judecații”.
Astfel, reclamantul a susținut că în considerentele hotărârii recurate instanța de fond face o confuzie între actele prin care reclamantul devine proprietarul clădirilor revendicate, respectiv instanța fondului se refera la reclamant ca proprietar al acestor clădiri încă din anul 1970, moment când, prin testamentul încheiat, mama reclamantului devine proprietara de drept, și nu recurentul, care de abia în anul 1994, prin Certificatul de Moștenitor nr. 1082/1994, eliberat de fostul Notarial de Stat, respectiv pentru restul de clădiri prin certificatul de moștenitor nr. 115/2010, ceea ce duce la ideea ca instanța fondului nu a înțeles in profunzime speța de față.
Reclamantul a mai susținut că, din sentința atacată, reiese că „instanța fondului nu a înțeles când recurentul si mai ales pe baza căror acte proprietarul clădirilor revendicate”.
S-a mai arătat că „în anii 1994, respectiv anul 2010, dreptul recurentului-reclamant exista mai bine zis: spațiul din pod; debaraua din fundul bucătăriei din paianta; debaraua din dreptul magaziei; camera din pod care in speța de fata a fost „confundată podul clădirii de fata; 1/2 din W.C ; boxele”. De asemenea, se afirmă că „aduc aminte actele de la fisc din anul 2011 pentru care recurentul-reclamant plătește impozitul aferent pentru toate aceste corpuri din clădirea A”.
Reclamantul a mai susținut că în sentința atacată se face referire la doua clădiri, și nu la corpuri de clădiri care au cu totul alta semnificație, aceeași confuzie făcându-se și în rapoartele de expertiză care nu au nicio legătura cu realitatea, deci cu situația din prezent a acestei clădiri.
Al doilea motiv de recurs invocat de reclamant este cel prevăzut in art. 304 pct. 9 C.proc.civ., „când hotărârea pronunțata este data cu aplicarea greșita legii”, reclamantul făcând referire la raportul de expertiza evaluare depus la dosar și avut în vedere de instanța de fond, și anume Decretul 256/1984, abrogat în prezent, și la care expertul parte al reclamantului a adus la cunoștința instanței de fond că evaluarea pivniței s-a făcut prin nerespectarea ghidurilor de evaluare din 2012 de către ANEAR (Asociația Naționala a Evaluatorilor Autorizați din România, acel decret fiind folosit pentru o proprietate de stat, ceea in speța de față nu are de-a face.
Reclamantul a mai susținut că a depus la dosarul de fond decizia nr. 887/22.12.1992 a Înaltei Curți de Casație si Justiție, în care se arată că „în prezent, respectiv anul 1992, nici pentru apartamentele construite cu sprijinul statului acest decret nu se mai aplică, întrucât nu este echitabil să se procedeze la o evaluare pe baza acestui decret, ci pentru stabilirea valorii de circulație a unui imobil este necesar să se determine prețul ce se practică la vânzarea-cumpărarea unui imobil asemănător în anul realizării tranzacției."
S-a mai precizat că în dosarul de față s-a respins acțiunea reclamantului, dar s-a admis cererea reconvențională a pârâților, ceea ce reprezintă o neregulă, întrucât cererea reconvențională are ca temeiuri aceleași acte de proprietate enumerate mai sus, reclamantului dându-i-se chiar și sultă în dosar.
În concluzie, reclamantul a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere a sentinței atacate, chiar daca aparent motivele ar atrage o modificare, pentru că se apreciază că în speța de față instanța fondului nu a cercetat fondul în profunzimea lui, iar aflarea adevărului ar impune administrarea de probatorii noi, chiar și o nouă expertiza construcții civile, evaluarea fiind necesară.
Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova la data de 10.09.2014 sub același număr de dosar, nr._ .
Legal citați, intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate de către recurentul-reclamant, a dispozițiilor legale incidente, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 3041 C.proc.civ., tribunalul constată că aceste motive sunt nefondate, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
În fapt, tribunalul reține că reclamantul I. A.-M., pe numele său anterior G.-R. A.-D., este moștenitorul legal al numitei I. M.-L., în calitate de fiu, potrivit Certificatului de Moștenitor nr. 1082/1994, eliberat de fostul Notariat de Stat Județean Prahova.
În această calitate, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra unei părți din imobilul situat în Ploiești, .. 40, conform aceluiași certificat de moștenitor, coroborat cu actele de proprietate ale autorilor săi.
Prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr._/10.08.1994 și nr._/12.09.1994, ambele de către fostul Notariat de Stat Județean Prahova, reclamantul a înstrăinat cea mai mare parte a bunurilor moștenite de la mama sa, această succesiune a actelor juridice fiind descrisă de către instanța de fond prin sentința atacată.
În cauza de față, prin cererea introductivă de instanță, astfel cum a fost precizată la data de 25.10.2011, reclamantul a solicitat revendicarea de la pârâți, dobânditori inițiali sau subsecvenți ai unor cote părți din întreg imobilul situat în Ploiești, .. 40, a unor încăperi/spații din acest imobil, despre care reclamantul a pretins că nu le-a înstrăinat pârâților ori celor de la care pârâții au cumpărat proprietățile lor, respectiv:
- „spațiul din pod deasupra camerelor 1, 2 și 3”;
- „debaraua din fundul bucătăriei din paiantă (nr. 11), notată pe schița de plan cu nr. 14”;
- „debaraua din dreptul magaziei de paiantă (nr. 10), notată pe schița de plan cu nr. 13”;
- „1/2 din WC-ul notat pe schița de plan cu nr. 12”;
- „camera din pod aflată deasupra încăperii nr. 8”;
- „boxele notate cu b și c din pivniță”.
Tribunalul observă că instanța de fond a dispus efectuarea în cauză a unei expertize tehnice judiciare în specialitatea construcții civile, având ca obiective identificarea acestor încăperi/spații pretinse de reclamant.
Or, din expunerea destul de laborioasă a raportului de expertiză efectuat, cu completările ulterioare, a rezultat fără putință de tăgadă faptul că, exceptând spațiul din pivnița imobilului, celelalte încăperi/spații, fie că anumite anexe nu mai există în prezent, intervenind o deteriorare completă, ca urmare a vechimii și uzurii corespunzătoare (cum este cazul WC-ului pretins de reclamant), fie că anumite spații descrise de proprietara întregului imobil la momentul anului 1970, când a fost întocmit testamentul prin care acest imobil a fost împărțit în trei părți, corespunzătoare celor 3 beneficiare ale testamentului, nu pot avea o existență de sine stătătoare, fiind accesorii ale imobilului pe care îl deservesc (cum este cazul „spațiului din pod de deasupra camerelor 1, 2 și 3”, care în mod evident deservesc la buna folosință a respectivelor camere, acel „spațiu” neputând fi considerat o parte de imobil, o încăpere cu caracter independent).
În sfârșit, în privința pivniței, deși expertul desemnat nu a identificat la fața locului vreun element fizic care să ateste o eventuală împărțire în natură a spațiului de circa 12 mp al pivniței, ținând seama că testatoarea a descris cele 3 părți din pivniță ca fiind aproximativ egale, în mod corect a apreciat că reclamantului i-ar reveni o cotă de 2/3 din această încăpere, iar pârâtului Năfătnăilă C. o cotă de 1/3.
Referitor la primul motiv de recurs invocat de reclamant, vizând greșita stabilire a momentului când reclamantul ar fi devenit proprietarului unei părți din imobilul în litigiu (anul 1970) tribunalul apreciază că acesta este nefondat, deoarece în paragraful la care reclamantul face trimitere instanța de fond evocă faptul că reclamantul a devenit în anul 1994 proprietar asupra unei părți din imobil prin faptul că mama sa, I. M. L., a primit prin testament parte din imobil în anul 1970, de la străbunica acesteia, Z. Z., nefiind vorba despre o eventuală confuzie cu privire la momentul când reclamantul a devenit proprietarul unei părți din imobil.
Tribunalul urmează a fi înlăturate criticile reclamantului, cu privire la modalitatea în care expertul desemnat în cauză a explicat situația de pe teren, din prezent, cu privire la încăperile/spațiile pretinse de reclamant.
Deși reclamantul a depus la dosar, drept dovadă a faptului că aceste încăperi/spații încă există și trebuie să îi fie restituite, un certificat de atestare fiscală emis de Serviciul Public Finanțe Locale Ploiești, nr._/01.12.011, cu privire la părțile din imobilul din .. 40, cu privire la care datorează impozit pe clădiri, tribunalul consideră că acest certificat nu poate face dovada faptului că încăperile/spațiile menționat în certificat mai există în prezent, în contra observațiilor și concluziilor expertului constructor desemnat în cauză, mai ales că aceste impuneri pentru taxele locale se realizează la inițiativa solicitantului, care depune la autoritatea publică o declarație de impunere în care arată imobilele asupra cărora se pretinde a fi proprietar.
În legătura cu susținerile reclamantului referitoare la greșita evaluare a cotei de 2/3 din pivniță, tribunalul observă că expertul constructor a precizat în raportul de expertiză faptul că, în mod normal, pe piața liberă nu se vând, de sine stătătoare, pivnițe/beciuri, ci fiind considerate anexe ale unei locuințe/clădiri, ele se vând împreună cu imobilul al cărui accesoriu sunt, astfel că nu a putut indica, în mod concret, care ar fi „prețurile pe piața liberă pentru o pivniță în suprafață utilă de 12 mp”.
Prin urmare, în mod corect expertul desemnat a procedat la evaluarea pivniței, aplicând metoda costului standard plecând de la valoarea tehnică a încăperii, stabilită prin aplicarea unor normativelor incidente în cauză, la care s-au aplicat corecții negative/pozitive, rezultând valoarea actuală de circulație de 2.387 lei.
În sfârșit, tribunalul constată că prin respingerea cererii principale și admiterea cererii reconvenționale nu se exprimă o contradicție logico-juridică, deoarece, așa cum au arătat și pârâții Năfănăilă D. și O., cererea principală nu a fost respinsă pe motiv că reclamantul nu a făcut dovada deplină a dreptului său de proprietate asupra încăperilor/spațiilor revendicate, ci, după cum s-a menționat printre altele și la început, în prezent aceste spații nu mai există, ori, dacă există, sunt deținute de pârâți cu un alt titlu, mai preferabil decât reclamantul.
În consecință, în raport de toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 312 raportat la art. 3041 C.proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant I. A.-M. împotriva sentinței civile nr. 4637/02.04.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești.
De asemenea, conform art. 274 C.proc.civ., se va lua act intimații nu au solicitat cheltuieli de jduecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant I. A. M., cu domiciliul ales în București, ., ., ., sector 4, împotriva sentinței civile nr. 4637/02.04.2014 pronunțate de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. M. A., N. C. și F. M., toți cu domiciliul în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, intimații-intervenienți forțați N. C. și N. O., ambii cu domiciliul în Ploiești, ., jud. Prahova, și M. D., domiciliat în Ploiești, .. 40, jud. Prahova, ca fiind nefondat.
Ia act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10.12.2014.
Președinte, Judecători,
Ș. O.-C. P.-A. A. M. C.-A.
Grefier,
D. A.
Red. O.C.Ș.
2 ex/30.04.15
d. f._ Judecătoria Ploiești
j. f. S. Z.
Operator de data cu caracter personal nr. 5595
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1659/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1772/2014.... → |
|---|
