Pretenţii. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul PRAHOVA

Tribunalul PRAHOVA - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 128/2015 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 03-03-2015 în dosarul nr. 128/2015

ROMÂNIA

TRIBUNALUL PRAHOVA - SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._

DECIZIA CIVILĂ NR. 128

Ședința publică din data de 03.03.2015

PREȘEDINTE – A. G. H.

JUDECĂTORI – M. R.

- N. C.

GREFIER – R. C.

Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurenții – pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA C. G. , cu sediul în G., . B, județul G. și C. JUDEȚEAN G. cu sediul în G., ., județul G. împotriva sentinței civile nr._/3.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – reclamanți DRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA C. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și C. DE R. NEUROPSIHIATRICĂ pentru P. ADULTE cu handicap cu sediul în Urlați, .. 117, județul Prahova.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul – pârât C. de R. și R. Neuropsihiatrică pentru P. Adulte cu Handicap reprezentată prin av. A. D., lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare a părților legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Intimatul – reclamant C. de R. și R. Neuropsihiatrică pentru P. Adulte cu Handicap prin apărător, învederează instanței că nu mai are cereri de formulat, probe de administrat în cauză și solicită cuvântul pe fondul cauzei.

Tribunalul ia act de susținerile intimatului – reclamant prin apărător, în sensul de mai sus, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Intimatul – reclamant prin apărător având cuvântul în dezbateri solicită instanței respingerea recursului ca neîntemeiat, întrucât instanța de fond, pe excepția necompetenței teritoriale în mod corect a apreciat potrivit art. 8 alin 1 C.pr.civ. ca o excepție derogatorie că, este competentă să judece acțiunea introdusă de stat la instanța de reședință unde își are domiciliul reclamantul.

Față de susținerea recurentei că nu sunt îndeplinite obligațiile de plată a contravalorii cheltuielilor de întreținere pentru perioada 01.01._09, intimatul reclamant arată că începând cu data de 19 mai numita I. J. a beneficiat de îngrijire în cadrul centrului.

Mai arată intimatul – reclamant că nu se impune existența unei solicitări a DGASPC Prahova către DGASPC G. pentru ca persoana să beneficieze de întreținere în județul Prahova, astfel încât instanța de fond a reținut în mod corect a dispozițiilor legii.

De asemenea, arată că potrivit art. 33 din Legea 448/2006 obligația de decontare revine consiliului județean prin DGASPC fiind ordonator principal de credite, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefundat, fără cheltuieli de judecată sens în care depune la dosar practică judiciară.

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești sub nr._, reclamanta C. DE ÎNGRIJIRE ȘI ASISTENȚĂ P. PERSOANELE CU HANDICAP URLAȚI, în contradictoriu cu pârâții C. J. G. și D. G. DE A. S. SI P. C. G. a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 45.788,84 lei, pentru perioada 2009-2011.

În motivarea cererii reclamanta a arătat ca, in baza disp. art. 54 alin.4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, rep. si mod., decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale se face in baza costului mediu lunar al cheltuielilor, efectuate in luna anterioara de centrul in care persoana cu handicap este Îngrijită si protejată.

Conform disp. art. 34 din H.G. nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr.448/2006 privind protecția si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, reclamanta a solicitat DIRECȚIEI GENERALE DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ ȘI PROTECȚIA C. G. achitarea costului mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial in care a fost admisa persoana cu handicap din județul G., datorat de la data admiterii efective în centru.

În baza disp. art. 8 alin.1 C.pr.civ. a solicitat judecarea la Judecătoria Ploiești.

Pârâtele au formulat întâmpinare, invocând pe cale de excepție excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Ploiești și declinarea cauzei Judecătoriei G..

În motivare a au arătat că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. G. nu a solicitat niciodată, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 și a Normelor metodologice de aplicare, asistarea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova.

Având în vedere că dispozițiile Normelor de aplicare a Legii nr. 448/2006 prevăd în mod expres, la art. 34 că: admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ, decât cel de domiciliu, se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială, în care persoana cu handicap își are domiciliul.

Analizând textul de lege citat, rezultă că solicitarea conducătorului direcției de asistență socială și protecția copilului, pentru asistarea persoanelor cu handicap are valoarea unei condiții sine qua non, de existența căreia depinde nașterea obligației de plată a contravalorii cheltuielilor. Sintagma numai din textul de lege citat arată fără putință de tăgadă caracterul imperativ al acestuia.

Cum obligația de plată a fost reglementată pentru viitor, de la data intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006, și solicitarea directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. G. trebuia formulată ulterior datei de 6 decembrie 2006.

In concluzie, în lipsa solicitării directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. G. după data de 6 decembrie 2006, prin care să ceară Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova asistarea persoanelor cu handicap, în sarcina pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. G., nu a luat naștere obligația de plată a contravalorii cheltuielilor de întreținere pe anii 2009, 2010 și 2011.

Mai mult decât atât, având în vedere că nu a fost încheiat nici un protocol între cele două direcții, conform legislației în vigoare, nu s-a putut proceda la decontarea cheltuielilor între direcții, și implicit între județe.

De asemenea, nefiind încheiat nici un protocol, suma cheltuielilor de întreținere nu a putut fi inclusă nici în bugetul Consiliului Județului G..

Reclamanta în cauză, la data introducerii acțiunii nu îndeplinea condițiile prevăzute în art. 34 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap.

Solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.

Mai mult decât atât, deoarece sursele de finanțare de la bugetul de stat care se asigură prin repartizarea pe județe ale acestora prin legile anuale de aprobare a bugetului de stat se fundamentează în funcție de numărul persoanelor aflate în instituții, indiferent de locul de domiciliu, considerăm că nu trebuie decontate cheltuielile de întreținere între unitățile administrativ-teritoriale.

La termenul de judecată din data de 25.10.2013, instanța a respins excepția necompetenței teritoriale.

La data de 18.06.2013, reclamanta și-a precizat pretențiile la suma de 51.165,74 lei.

Prin sentința civilă nr._/03.10.2014, Judecătoria Ploiești a admis cererea precizată, a obligat pârâtele în solidar la plata sumei de 541.165,74 lei reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere aferentă anilor 2009-2011, a obligat intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu de expert, a admis în parte cererea de majorare a onorariului de expert cu suma de 300 lei și a obligat pârâtele în solidar la plata către expert a diferenței de onorariu.

P. a pronunța această hotărâre instanța de fond analizând actele și lucrările dosarului, a reținut următoarele:

La data de 30.01.2002 a fost emis certificatul de încadrare în grad de handicap pentru I. Jenică. Potrivit copiilor de pe actele de identitate ale acestuia aflate la filele 56-580, de la data de 14.04.2010 acestuia i s-a stabilit reședința în Urlați, până la data de 01.07.2013 având domiciliul în mun. G..

Prin referatele aflate în copie la filele 30-54 s-au aprobat costurile medii lunare pentru persoanele adulte cu handicap aflate în îngrijirea reclamantei, pentru perioada ianuarie 2011-decembrie 2012.

Potrivit art. 54 alin. 3 și 4 din Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în cazul în care nevoile individuale ale persoanei cu handicap nu pot fi asigurate în centrele de la domiciliul acesteia, persoana cu handicap poate fi îngrijită și protejată într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială, decontarea cheltuielilor dintre autoritățile administrației publice locale făcându-se în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată, alineatul 5 prevăzând că decontarea se va face în modalitatea prevăzută de normele metodologice.

Art. 34 alin. 1 și 2 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul. Solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.

De asemenea art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 468/2009 a Autorității Naționale pentru Protecția Persoanelor cu Handicap stabilește că solicitarea conducătorului direcției de asistență socială și protecție a copilului din unitatea administrativ-teritorială unde persoana își are domiciliul constituie actul administrativ pe baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.

Din interpretarea acestor dispoziții a re zult at că pe de o parte începând cu data publicării normelor, admiterea unei persoane cu handicap într-un centru situat în alt județ decât cel de domiciliu se face numai în baza solicitării conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, iar decontarea cheltuielilor între cele două instituții se face în temeiul acordului conducătorului acesteia din urmă.

Legea nu face referire la situația persoanelor admise în centre înainte de apariția sa, însă din interpretarea coroborată a textelor legale și având în vedere separația bugetelor locale, rezultă că în privința acestora, deși nu este necesară solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, se impune acordul acestuia pentru a fi decontate cheltuielile efectuate după apariția legii.

Din raportul de expertiză contabilă întocmit de expert A. G., a rezult at că suma cheltuită de reclamantă pentru perioada ianuarie 2009-decembrie 2011 este în cuantum de 51.165,70 lei.

În temeiul art. 274 alin. 1 C .pr.civ., instanța de fond a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei reprezentând onorariu expert.

Împotriva sentinței civile mai sus amintită a formulat recurs C. Județului G., prin reprezentantul său legal, Președinte - domnul N. D. B., criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea cererii de recurs, recurentul a arătat că Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. G. nu a solicitat niciodată, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 448/2006 și a Normelor metodologice de aplicare, asistarea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova.

Analizând textul de lege citat, recurentul arată că rezultă faptul că solicitarea conducătorului direcției de asistență socială și protecția copilului, pentru asistarea persoanelor cu handicap are valo area unei condiții sine qua non de existența căreia depinde nașterea obligației de plată a contravalorii cheltuielilor. Sintagma numai din textul de lege citat arată f ă ră putință de tăgadă caracterul imperativ al acestuia.

In concluzie, se menționează că în lipsa solicitării directorului Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. G. după data de 6 decembrie 2006, prin care să ceară Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova asistarea persoanelor cu handicap, în sarcina pârâtei Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. G., nu a luat naștere obligația de plată a contravalorii cheltuielilor de întreținere pe perioada 01.01._09.

De asemenea, se mai menționează că nefiind încheiat nici un protocol, suma cheltuielilor de întreținere nu a putut fi inclusă nici în bugetul Consiliului Județului G..

Recurentul c onsideră că era de competența Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. Prahova să solicite Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția C. G. încheierea unui protocol cu privire la decontarea cheltuielilor de întreținere pentru persoanele cu handicap, care au fost admise în centrele rezidențiale din județul Prahova.

In baza celor mai sus arătate, consideră că reclamanta în cauză, la data introducerii acțiunii nu îndeplinea condițiile prevăzute în art. 34 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, privind protecția drepturilor persoanelor cu handicap.

Se mai precizează că a ceste condiții sunt subordonate criteriului temporal, astfel încât obligația de plată poate exista, numai dacă acestea sunt îndeplinite cumulativ, și anume: admiterea (găzduirea) în centre să fie solicitată ulterior intrării în vigoare a normelor metodologice. Ori, toate persoanele cu handicap au fost primite in centrele respective, cu mulți ani înainte de a intra în vigoare Legea nr. 448/2006 și normele de aplicare; analizând prevederile art. 2 alin. 2 din Ordinul nr. 468/2009 emis de Ministrul Muncii, Familiei și Protecției Sociale - Autoritatea Națională pentru Persoanele cu Handicap, rezultă că solicitarea conducătorului instituției este o condiție sine qua non atât pentru admiterea persoanelor cu handicap în centre, cât și pentru existența obligației de plată.

Recurentul mai precizează că s olicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu, reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.

De asemenea, consideră că o eventuală externare la domiciliul din actul de identitate, ar avea un impact psihosocial negativ asupra persoanelor cu handicap, acestea trebuind să se adapteze unui alt mediu, inadecvat de cele mai multe ori handicapului lor, unde nu mai au nici rude sau alte cunoștințe și unde nimeni nu este dispus să le preia în spațiul locativ.

In baza art.53 alin.1 din H.G.268/2007 Autoritatea Naționala pentru persoane cu handicap stabilește prin ordin costul mediul lunar ce va constitui valoarea de referința în baza căreia fiecare C. Județean va stabili propriu cost lunar de întreținere, astfel condiția prevăzută de art. 3 4 este impusă și justificata pentru ca presupune acordul necondiționat al acestuia de a achita ulterior costul mediul lunar stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează a fi instituționalizate respectiva persoana cu h andicap. Dreptul de asistența socială se acordă persoanelor cu handicap pe perioada valabilităț ii documentului care atesta încadrarea în grad de handicap în baza următoarelor acte doveditoare copie de pe actul de identitate ,copie de pe documentul care atesta încadrarea în grad de handicap. Intimata nu a făcut dovada existentei documentelor justificative menționate mai sus.

Împotriva sentinței Judecătoriei Ploiești a declarat recurs și pârâta Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. G..

În motivarea cererii de recurs, pârâta a susținut că prin întâmpinarea formulata la fondul cauzei a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Ploiești si a solicitat declinarea competentei in favoarea Judecătoriei G..

In ceea ce privește excepția invocata a arătat ca din analiza art. 5 și art. 8 alin.1 din codul de procedura civila rezulta indubitabil faptul ca art. 5 reglementează regula in ceea ce privește competenta teritoriala a instanțelor de judecata, iar art. 8 alin.1 o excepție de la aceasta regula. Aceasta excepție este de stricta interpretare si nu permite adăugiri, aplicarea ei prin analogie sau extrapolare la alte situații si persoane, decât cele prevăzute in mod expres de lege.

A mai arătat recurenta – pârâtă că art. 8 alin.1 din codul de procedura civila precizează in mod e xpres care sunt pârâții cărora li se aplica excepția de la regula formulata in art. 5:"Cererile formulate împotriva statului, direcțiilor generale, regiilor publice, caselor autonome s i administrațiilor comerciale", conjucția „și” arătând indubitabil ca enumerarea este limitativa numai la persoanele juridice arătate la art. 8 alin.1c. pr.civ.

În opinia recurentei – pârâte e numerarea privește numai statul si persoanele juridice din structura centrala a statului ori, Direcția G. de A. S. si Protecția C. G. are alt statut juridic. Conform art. 25 din Legea nr. 215/2001 se stipulează ca:" in fiecare județ se constituie un consiliu județean, ca autoritate a administrației publice locale(...)in vederea realizării serviciilor publice de interes județean". Acest text de lege trebuie coroborat cu prevederile art. 2 din HG 1434/2004 prin care se stabilește ca parata D.GAS.P.C. G. este in subordinea Consiliului Județului G.. In concluzie parata este o persoana juridica ce aparține administrației publice locale.

A concluzionat recurenta – pârâtă în sensul că instanța competenta sa judece prezenta cauza este Judecătoria G. si a solicitat admiterea recursului si declinarea competentei către aceasta instanța, conform art. 5 cod procedura civila .

Pe fondul cauzei recurenta – pârâtă a arătat faptul ca unicul argument al instanței de fond bazat pe principiul descentralizării este unul cu totul eronat in prezenta cauza, pentru motivele expuse în continuare.

Astfel, recurenta – pârâtă a susținut că potrivit art. 54 alin. 1 din Legea 448/2006: „ Persoana cu handicap are dreptul sa fie protejata . localitatea/județul in a carei/carui raza teritoriala isi are domiciliul sau reședința."

În continuare, recurenta a arătat că așa cum rezulta din actele depuse de reclamanta la dosar (cărțile de identitate provizorie pentru întreaga perioada in litigiu), persoana cu handicap I. J. are stabilita reședința in orașul Urlați, ., județul Prahova; că legiuitorul nu a stabilit o ordine in nașterea obligației de acordare a drepturilor si facilitaților persoanelor cu handicap, persoana cu handicap I. J. este găzduita in centre din cadrul DGASPC Prahova inca din anul 2002, cu mult înaintea intrării in vigoare a Legi i nr. 448/2006 (decembrie 2006).

De asemenea, recurenta a mai precizat că încadrarea in grad de handicap s - a realizat din anul 2002 si pana in prezent de către DGASPC Prahova, ceea ce denota implicarea reclamantei in acordarea drepturilor si asumarea obligațiilor fata de persoana cu handicap; precum și că stabilirea reședinței pe raza județului Prahova, pe lângă reglementarea legala a unei situații de fapt, poate avea ca efect dreptul reclamantei de a solicita alocațiile de la bugetul central de stat aferente îngrijirii persoanelor aflate in centru.

Î n plus, fata de argumentul de mai sus, a arătat faptul ca de Ia . HG 23/2010 (13.01.2010) implicarea bugetului de stat prin acordarea unor alocații bugetare cu titlu de „standard de cost" direct bugetului local care ii asigura furnizorului de servicii resursa bugetara este dincolo de orice îndoiala, fiind reglementata expres si imperativ.

Recurenta – pârâtă a menționat că expertiza încuviințata in cauza a fost o proba pro causa, care nu contribuit la lămurirea situației deduse judecații si de natura sa contrazică propriile hotărâri si referate ale Consiliului Județului Prahova. In acest sens, in toate referatele aferente anilor 2011 (depuse de reclamante la dosar) costul mediu lunar a fost variabil (1200lei-1600 lei) mai mic decât standardul de cost stabilit de HG 23/2010 . Deci, alocația de la bugetul de stat cu titlu de standard de cost a ac operit costul mediu lunar.

Desi a solicitat expres lămurirea faptului daca reclamantele au solicitat si obținut alocarea de la bugetul de stat a sumelor de bani reprezentând standard de cost aferente numitului I. J., expertul si instanța au ignorat lămurirea acestei probleme care ar fi soluționat corect litigiul.

A concluzionat recurenta – pârâtă în sensul că reclamantele aveau dreptul de a raporta beneficiarul I. J. si de a primi sumele aferente îngrijiri i acestuia de la bugetul de stat.

Totodată, a susținut recurenta că instanța a stabilit o solidaritate pasiva dar nu a stabilit modalitatea de stingere a obligației in sensul existentei sau nu a unei solid arități active intre reclamante, precum și că nu a soluționat cererea de chemare in garanție, deș i a respins excepția inadmisibilitatii acesteia la termenul din data de 25.10.2013. Acest argument este de natura procedurala deoarece nu exista obligația achitării sumelor solicitate de reclamante.

Intimații-reclamanți, legal citați nu au formulat întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, in raport de motivele de recurs formulate, de probele administrate și de dispozițiile legale incidente in cauză, Tribunalul constată următoarele:

Mai întâi, se constată recursurile declarate de cei doi pârâți, C. Județean G. și DGASPC G. conține aceleași critici, fiind motivate și în fapt și în drept pe aceleași considerente, astfel că ele vor fi analizate în același timp.

Sub aspectul criticilor vizând greșita soluționare a excepției de necompetență teritorială, se reține că în mod corect prima instanță a reținut, cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocată de către pârâte în dosarul de fond, că potrivit disp. art. 8 alin (1) C.pr.civ, cererile îndreptate împotriva statului, direcțiilor generale… se pot face la instanțele din reședința județului unde își are domiciliul reclamanta - dispoziție legală față de care prezenta cerere de chemare în judecată apare ca fiind formulată și înregistrată cu respectarea textului de lege anterior citat – neputând fi reținută interpretarea dată de către pârâte acestei dispoziții suficient de clare, întrucât aceasta interpretare adaugă la lege si încalcă principiul „ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus”.

Așa fiind, sub acest aspect criticile recurenților sunt nefondate.

În ce privește fondul cauzei, conform prevederilor art. 54 alin.4 din Legea nr. 448/2006, persoanele cu handicap pot fi îngrijite și protejate într-un centru aflat în altă unitate administrativ-teritorială dacă nevoile individuale nu pot fi asigurate într-un centru în a cărui rază are domiciliul persoana cu handicap – situația în care Direcției de asistență socială de la domiciliul persoanei cu handicap îi revine sarcina decontării cheltuielilor în baza unui cost mediu lunar stabilit în speță de C. Județean Prahova – pe baza cheltuielilor de personal și a cheltuielilor cu bunuri și servicii.

Totodată însă, conform art. 34 alin. 1 și 2 din HG nr. 268/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006, de la data publicării prezentelor norme metodologice, admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cel de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială și protecția copilului din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, iar solicitarea cuprinde acordul direcției generale de asistență socială și protecția copilului de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru respectivul centru rezidențial în care urmează să fie admisă persoana cu handicap.

Totodată, prevederile art. 2 alin. 2 al Ord. nr. 468/2009 privind aprobarea Instrucțiunilor pentru aplicarea art. 54 alin.4 din Legea nr. 448/2006 precizează că solicitarea conducătorului direcției generale de asistență socială din unitatea administrativ-teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul, privind admiterea acesteia într-un centru rezidențial public din alt județ decât cel de domiciliu reprezintă actul administrativ în baza căruia se realizează decontarea cheltuielilor.

În speță, instanța de fond a reținut că persoanele cu handicap în cauză, cu domiciliul pe raza jud. G., sunt instituționalizate pe raza județului Prahova cu mult timp anterior adoptării actelo r normative menționate anterior, dispozițiile acestora privind solicitarea conducătorului direcției generale neputându-le fi deci aplicabile – reținând totodată, în mod corect că potrivit art. 34 din HG nr. 268/2007, pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Direcția Generală de Asistență Socială pe raza căreia își au domiciliul persoanele instituționalizate pe raza altui județ decât cel de domiciliu este obligată alături de C. Județean din raza de domiciliu - ce repartizează atare fonduri - la plata diferenței între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarului/aparținătorului, norme legale față de a căror incidență în speță instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea formulată de reclamant.

Totodată, urmează a se înlătura susținerea recurentei-pârâte, în sensul că reclamanta-intimată nu ar fi făcut dovada susținerilor conform cărora pentru cei doi beneficiari, sumele alocate de la bugetul de stat ar fi fost insuficiente, fiind necesare suplimentări ce au fost acordate de C. Județean Prahova – în condițiile în care la dosarul de fond au fost depuse re reclamantă tabelele detaliate cu costul mediu de întreținere pe persoană, referatele aferente, iar potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert A. G., s-a stabilit contravaloarea diferenței între costul mediu lunar și contribuția de întreținere ce revine ca obligație de plată beneficiarilor internați/aparținătorilor, ca fiind în sumă totală de 51.165,70 lei pentru perioada ianuarie 2009 – decembrie 2011.

Este nefondată și critic a invocată de pârâți, referitor la lipsa unei solicitări exprese din partea conducătorului DGASPC G., pentru aceleași considerente menționate anterior, în sensul că nu se poate vorbi de admiterea unei persoane cu handicap care deja este internată într-un centru rezidențial special.

De asemenea, nu poate fi primită și soluția propusă de pârâți, în sensul că, în lipsa unui acord încheiat între conducătorii instituțiilor publice implicate în cauză, ar fi trebuit să se procedeze la transferul persoane lor instituționalizate la CITOPAH Urlați într-o unitate pe raza jud. G., această măsură fiind, în mod evident, în contra intereselor respectivelor persoane, care aveau nevoie de o stabilitate în privința mediului lor de viață, or, în aceste situații, primează respectarea drepturilor persoanelor cu handicap.

În raport de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 5, cu aplicarea art. 304¹ C .proc.civ., tribunalul va respinge ca nefondat recursurile declarate de recurenții-pârâți DGASPC G. și C. Județean G. împotriva sentinței civile nr. 13 527 / 03 . 10 .2014 pro nunțată de Judecătoria Ploiești.

În temeiul art.274 cod pr. Civ., tribunalul va lua act că intimații nun solicită cheltuieli de judecată.

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursurile declarate de recurenții – pârâți DIRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA C. G. , cu sediul în G., . B, județul G. și C. JUDEȚEAN G. cu sediul în G., ., județul G. împotriva sentinței civile nr._/3.10.2014 pronunțată de Judecătoria Ploiești în contradictoriu cu intimații – reclamanți DRECȚIA GENERALĂ DE ASISTENȚĂ SOCIALĂ și PROTECȚIA C. PRAHOVA cu sediul în Ploiești, ., județul Prahova și C. DE R. NEUROPSIHIATRICĂ pentru P. ADULTE cu HANDICAP cu sediul în Urlați, .. 117, județul Prahova, ca nefondate.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.03.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR I ,

A. G. H. M ihail R. C. N.

GREFIER,

R. C.

Operator de date cu caracter personal nr.5595

Red./Tehnored.R.M.

2 ex./ 01.04.2015

d.f._ Judecătoria Ploiești

J.f. B. M. R.

← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 766/2015....		Pretenţii. Decizia nr. 948/2015. Tribunalul PRAHOVA →

Pretenţii. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul PRAHOVA

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Pretenţii. Decizia nr. 128/2015. Tribunalul PRAHOVA