Pretenţii. Decizia nr. 1396/2014. Tribunalul PRAHOVA
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1396/2014 pronunțată de Tribunalul PRAHOVA la data de 18-11-2014 în dosarul nr. 1396/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL PRAHOVA
Dosar nr._/2012*
DECIZIA CIVILĂ NR.1396
Ședința publică din data de 18.11.2014
PREȘEDINTE- C. M.
JUDECĂTORI - E. C. D.
- R. C.
GREFIER - CARDAȘOL I. N.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurentul reclamant C. DE R. SI R. NEUROPSIHIATRICA P. P. ADULTE CU handicap CALINESTI, cu sediul în ., ., jud.Prahova împotriva sentinței civile nr._/09.10.2013 în contradictoriu cu pârâții C. L. AL SECTORULUI 2 B., cu sediul în București, .-13, sector 2, D. G. DE A. S. SI P. C. S. 2 B., cu sediul în București, .-13, sector 2.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns recurentul reclamant reprezentat de avocat T. C., lipsind intimații.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care,
Reprezentantul recurentului reclamant, arată că nu are de formulat alte cereri în cauză.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apărătorului recurentului în dezbateri.
Reprezentantul recurentului reclamant, având cuvântul, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul obligării pârâtelor la plata sumei de 40.985,69 lei reprezentând contribuția lunară de întreținere ce revine beneficiarului pentru persoanele internate în centru, persoane cu domiciliul pe teritoriul sectorului 2 București. Cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra cauzei civile de față constată:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 6356/204/25.11.2011 la Judecătoria Câmpina, reclamantul C. de R. și R. Neuropsihiatrica pentru P. Adulte cu Handicap Calinesti a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția C. S. 2 București, C. L. al Sectorului 2 B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâților la plata sumei de 40.985,69 lei reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01. 01._11, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a suportat suma sus menționată pentru o persoană care a fost internată într-un centru rezidențial, fiind persoană cu handicap și care are domiciliul în Sectorul 2 București, caz în care are dreptul la decontarea acestor cheltuieli de la pârâți.
La data de 25.01.2012, 22.02.2012 pârâții au formulat întâmpinări, solicitând respingerea acțiunii în condițiile în care persoana respectivă nu a fost admisă în centrele rezidențiale din județul Prahova după apariția Normelor Metodologice, nu există un protocol între părți pentru acordarea de servicii sociale, mai ales că persoana respectivă are domiciliul în Băicoi.
Prin sentința civilă nr. 1006/15.03.2012 a Judecătoriei Câmpina a fost admisă excepția necompetenței teritorială a instanței și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Ploiești în condițiile în care devin incidente disp. art. 7 c.pr.civ. care stabilesc competența de soluționare a acțiunii fie a instanței competente din reședința județului în care își are sediul reclamanta, respectiv Judecătoria Ploiești, fie a instanței de la sediul uneia dintre pârâte și anume Judecătoria Sectorului 2 București, astfel încât ținându-se seama de opțiunea reclamantului în cazul competenței alternative s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Judecătoriei Ploiești.
Primindu-se dosarul la Judecătoria Ploiești cauza a fost înregistrată cu nr._ 27.04.2012.
După administrarea probelor cu acte, expertiză contabilă, prin sentința civilă nr._/09.10.2013 a Judecătoriei Ploiești a fost respinsă acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților ca neîntemeiată.
P. a se pronunța o asemenea soluție, s-a reținut că potrivit actelor depuse la dosar, reclamantul nu a făcut dovada existenței vreunei solicitări de admitere a internării formulată de către DAGSPC S. 2 București în sensul disp. art. 54 din Legea nr.448/2006, art.34 din HG nr. 268/2007, în condițiile în care beneficiara are reședința permanentă pe raza Județului Prahova în raport de care i se asigură finanțarea, motiv pentru care se alocă anual din taxa pe valoarea adăugată a bugetului de stat, prin bugetul local al Județului Prahova, o sumă cuvenită pentru întreținerea acesteia în centrul în care își are reședința, beneficiara stabilindu-se pe teritoriul Județului Prahova anterior apariției Legii nr. 448/2006, iar în speță nu sunt îndeplinite condițiile impuse de Ordinul nr. 468/2009, lipsind solicitarea conducătorului DGASPC S. 2 București, convenția dintre cele două județe, nefiind aplicabile disp. art. 54 alin. 4 din legea nr. 448/2006, mai ales că toate cheltuielile pentru întreținerea beneficiarei au fost acoperite prin sumele alocate de la bugetul statului, fiind imposibilă o finanțare dublă a acestui beneficiar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii, motivându-se că actele existente la dosar atestă asigurarea serviciilor sociale față de beneficiar, fiind emise facturile fiscale depuse la dosar, comunicate pârâților care au refuzat să o achite, fiind înaintate toate documentele justificative privind cheltuielile efectuate și că are obligația să asigure protecție specială persoanelor internate care domiciliază pe raza Sectorului 2 București, având dreptul în egală măsură la decontarea cheltuielilor suportate, suma solicitată fiind o creanță certă, lichidă, exigibilă.
În continuare, reclamantul a arătat că pârâții cu rea-credință au refuzat semnarea unui protocol în vederea stabilirii achitării obligațiilor aferente beneficiarilor, fiind imposibil ca aceștia să-și invoce propria culpă în acest sens și că are dreptul la decontarea cheltuielilor în baza facturilor emise acceptate la plată de către pârâți care au refuzat semnarea unui protocol în scopul eludării legii, în vederea neachitării sumei datorate, mai ales că beneficiara se află internată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor invocate de către pârâți, dată la care era imposibilă obținerea unui acord în vederea internării.
La data de 05.09.2014 pârâta DGASPC S. 2 București a formulat o întâmpinare, solicitând respingerea recursului întrucât recurentul nu a prezentat nici un document justificativ privind calculul sumelor pretinse și nu a făcut dovada unei creanțe reale deoarece HG nr.268 privind Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 prevede că de la data publicării acestor norme metodologice admiterea persoanelor cu handicap în centrele rezidențiale publice din alt județ decât cele de domiciliu se face numai la solicitarea conducătorului direcției generale de asistență și protecția copilului din unitatea administrativ teritorială în care persoana cu handicap își are domiciliul.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova- Secția a II- a Civilă și de C. Administrativ, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 16.04.2014.
Prin încheierea din 16.09.2014 a Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă și de C. Administrativ a fost admisă excepția necompetenței funcționale a Secției a II-a Civile și de C. Administrativ și s-a dispus transpunerea cauzei la Secția I Civilă, motivându-se că litigiul are caracter civil și nu face parte din categoria litigiilor între profesioniști.
Primindu-se dosarul la Tribunalul Prahova – Secția I Civilă, cauza a fost înregistrată cu nr._ la data de 29.10.2014.
Tribunalul, examinând cauza în raport de situația de fapt reținută, de probele administrate în cauză, de criticile formulate și ținând seama de dispozițiile legale incidente în cauză constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Conform listelor depuse la dosar, actelor de stare civilă, situațiilor centralizatoare, adresei nr._/2010, hotărârii nr. 158/18.12.2008, referatelor din perioada martie –iunie 2011, facturilor nr. 25/01.08.2011, 26/01.08.2011, 27/01.08.2011, tabelelor depuse la dosar, certificatului de încadrare existent la dosar, raportului de expertiză contabilă A. A., în perioada 01.01._11 a fost internată în cadrul reclamantului numita V. E., având domiciliul inițial pe raza Sectorului 2 București, care a beneficiat de asistență socială din partea reclamantului încă din anul 2003, suferind de schizofrenie paranoidă, ocazie cu care reclamantul a suportat cheltuieli în vederea întreținerii beneficiarei în valoare totală de 40.985,69 lei în funcție de costul mediu lunar aprobat de C. Județean Prahova, însă deși reclamantul le-a solicitat pârâților decontarea acestor cheltuieli, aceștia au refuzat.
Disp. art. 33, art. 34 din HG nr. 268/2007 stipulează că obligația de decontare a cheltuielilor suportate de DGASPC revine Consiliului Județean prin DGASPC în a căror rază teritorială își are domiciliul persoana cu handicap, fiind necesară respectarea unei formalități privind acordul DGASPC de a achita costul mediu lunar de cheltuieli stabilit pentru centrul rezidențial respectiv în care urmează să fie admisă persoana cu handicap, copii de pe actele de identitate, de pe documentele ce atestă încadrarea în handicap, declarație pe propria răspundere privind tipul de venit.
De asemenea potrivit art. 54 din Legea nr. 448/2006 decontarea cheltuielilor dintre autoritățile Administrației Publice Locale se face în baza costului mediu lunar al cheltuielilor efectuate în luna anterioară de centrul în care persoana cu handicap este îngrijită și protejată.
Așadar, din analiza probelor administrate în cauză rezultă că în perioada 01.01._11 a fost internată în cadrul reclamantului numita V. E., având domiciliul pe raza Sectorului 2 București, persoană internată încă din anul 2003 datorită stării sale de sănătate și care a beneficiat de asistență socială constând în întreținere, protecție specială, reclamantul suportând cheltuieli în acest sens în valoare totală de 40.985,69 lei în funcție de costul mediu lunar aprobat de C. Județean Prahova.
Ca atare, atât timp cât reclamantul a fost obligat să ia măsurile necesare și să procedeze la internarea persoanei cu handicap care avea nevoie de protecție specială în acest sens, depistată pe raza teritorială a Județului Prahova, încă din anul 2003, să îi asigure asistență socială specială în acest sens constând în întreținere, suportând cheltuieli cu întreținerea acestei persoane în valoare totală de 40.985,69 lei, înseamnă că reclamantul are dreptul la decontarea acestor cheltuieli și să pretindă pârâților să-i plătească în solidar această sumă, care reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Apărările pârâților în sensul că cele beneficiarul nu s-ar încadra în disp. art. 34 din HG nr. 268/2007, nefiind admis în centru după apariția Normelor Metodologice de Aplicare a Legii nr. 448/2006– 04. 04.2007 și că nu există protocol pentru acordarea serviciilor sociale încheiat cu reclamantul privind stabilirea modalității de plată, a costurilor, reclamantului fiindu-i asigurate fondurile necesare pentru aceste categorii de persoane, nu pot fi avute în vedere deoarece în condițiile în care reclamantul are obligația să asigure asistență socială persoanelor cu handicap având domiciliile în alte județe și să procedeze la internarea acestora în scopul protejării acestor categorii de persoane, o asemenea obligație instituie în favoarea reclamantului și dreptul de a-și deconta cheltuielile suportate cu aceste persoane indiferent de data internării în centru, de formalitățile instituite de Normele Metodologice, de data intrării în vigoare a acestora, de existența sau inexistența unor protocoale.
De altfel, în speță nu există nicio dovadă la dosar că reclamantului i s-ar fi asigurat fondurile necesare și pentru asigurarea întreținerii persoanelor care la data internării aveau domiciliile pe raza altor județe, fiind normal și firesc ca reclamantul să-și recupereze asemenea cheltuieli de la pârâții care aveau obligația să asigure protecție specială persoanelor respective, având domiciliile în Sectorul 2 București, iar împrejurările sus menționate invocate de către pârâți nu îi exonerează de o asemenea obligație, fiind simple formalități ce exced cauzei.
Afirmațiile pârâților în sensul că persoana beneficiară nu a avut domiciliul pe raza teritorială a Sectorului 2 București, sunt nejustificate întrucât, în realitate, în urma analizării actelor de identitate existente la dosar reiese cu certitudine că persoana beneficiară a avut la data internării în cadrul reclamantului în anul 2003 domiciliul pe raza teritorială a Sectorului 2 București, mai ales că la stabilirea localității de domiciliu la data internării se ține seama în exclusivitate de mențiunile înserate în cuprinsul actelor de identitate la data respective și nicidecum de orice alte elemente care exced noțiunii de domiciliu.
Astfel, în mod greșit instanța de fond a reținut situația de fapt și a respins acțiunea ca neîntemeiată fără să țină seama că în realitate sunt îndeplinite condițiile prev. de disp. art. art. 54 din Legea nr. 448/2006, art. 34 din HG nr. 268/2007 în vederea obligării pârâților la plata sumei de 40.985,69 lei reprezentând c/valoare întreținere asigurată unui beneficiar care are domiciliul pe raza teritorială a Sectorului 2 București.
Motivele invocate de către reclamant în sensul că actele existente la dosar atestă asigurarea serviciilor sociale față de beneficiar, fiind emise facturile fiscale nr. 25/01.08.2011, 26/01.08.2011, 27/01.08.2011, comunicate pârâților care au refuzat să le achite și că are obligația să asigure protecție specială persoanelor internate care domiciliază pe raza Sectorului 2 București, având dreptul în egală măsură la decontarea cheltuielilor suportate, suma solicitată fiind o creanță certă, lichidă, exigibilă sunt întemeiate deoarece într-adevăr toate actele existente la dosar constând în referate, adrese, facturi, situații demonstrează suportarea de către reclamant a unor cheltuieli cu întreținerea persoanei beneficiare care are domiciliul în raza de activitate a pârâților, având dreptul să recupereze asemenea cheltuieli, iar probele administrate în cauză atestă cu certitudine o creanță certă, lichidă și exigibilă, internarea efectivă a persoanei respective, aspect confirmat de raportul de expertiză efectuat în cauză.
Criticile reclamantului conform cărora pârâții au refuzat semnarea actelor, a unui protocol în vederea stabilirii obligațiilor aferente beneficiarei, fiind imposibil ca aceștia să-și invoce propria culpă în acest sens și că are dreptul la decontarea cheltuielilor în baza facturilor emise acceptate la plată de către pârâți, beneficiara fiind internată anterior intrării în vigoare a dispozițiilor invocate de către pârâți, dată la care era imposibilă obținerea unui acord în vederea internării sunt fondate întrucât într-adevăr reclamantul are dreptul la recuperarea cheltuielilor efectuate cu beneficiarul respectiv în condițiile în care la data internării acestuia-2003 nu erau în vigoare dispozițiile HG nr. 268/2007, dispoziții care nu se aplică retroactiv, iar pârâții au obligația să achite reclamantului toate cheltuielile suportate cu beneficiarul care avea la data internării domiciliul pe raza lor teritorială, mai ales că nu există niciun impediment ca pârâții să procedeze la transferarea beneficiarului în centrele lor rezidențiale în cazul în care contestă obligația reclamantului de a presta servicii sociale beneficiarului respectiv.
În raport de aceste considerente, tribunalul, având în vedere disp. art. 304 pct. 8, 9 C.pr.civ. și ținând seama și de disp. art. 3041 C.pr.civ. în baza art. 312 alin. 1, 2, 3 C.pr.civ. va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată în sensul că va admite acțiunea și în baza art. 54 din Legea nr. 448/2006, art. 34 din HG nr. 268/2007 va obliga în solidar pârâții să plătească reclamantului suma de 40.985,69 lei reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01._11, iar în baza disp. art. 274 c.pr.civ. la 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță reprezentând onorariu expert.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant C. DE R. SI R. NEUROPSIHIATRICA P. P. ADULTE CU HANDICAP CALINESTI, cu sediul în ., jud.Prahova împotriva sentinței civile nr._/09.10.2013 în contradictoriu cu pârâții C. L. AL SECTORULUI 2 B., cu sediul în București, .-13, sector 2, D. G. DE A. S. SI P. C. S. 2 B., cu sediul în București, .-13, sector 2 și în consecință:
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea formulată de reclamant împotriva pârâților.
Obligă, în solidar, pe pârâți să plătească reclamantului suma de 40.985,69 lei reprezentând diferența între costul mediu lunar și contribuția lunară de întreținere ce revine beneficiarului/aparținătorului pentru perioada 01.01._11 plus 1000 lei cheltuieli de judecată în primă instanță.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
C. M. E. C. D. R. C.
GREFIER,
Cardașol I. N.
Operator de date cu caracter personal 5595
Red. MC/ tehn. MC
3 ex.- 09.02.2015
D. f._ – Judec. Ploiești
j.f.- N. L. A.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 1904/2014.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 722/2014.... → |
|---|
