Stabilire program vizitare minor. Sentința nr. 3404/2013. Tribunalul SĂLAJ

Comentarii

0

Sentința nr. 3404/2013 pronunțată de Tribunalul SĂLAJ la data de 10-12-2013 în dosarul nr. 2655/84/2014

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA ZALAU

JUDETUL S.

Dosar nr._

Nr. operator 2519

SENTINTA CIVILĂ NR. 3404

Ședința publica din data de 10 Decembrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M. D. L.

GREFIER: G. S.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea hotărârii în cauza minori și familie privind pe reclamantul R. I. C., cu domiciliul în Sibiu, .. 22, județul S. în contradictoriu cu pârâta B. E., cu domiciliul în Z., ., .. 7, județul S., autoritate tutelară C. L. SIBIU, C. L. Z., având ca obiect stabilire program vizitare minor .

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 5 decembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de azi.

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. 3717 din data de 21.06.2013, astfel cum a fost precizată pe parcursul soluționării cauzei (f.18, 25), reclamantul R. I. C. a chemat în judecată pe pârâta B. E., solicitând instanței să se dispună exercitarea în comun a autorității părintești asupra minorei R. Alexia-C. și modificarea programului de vizitare dispus prin Sentința civilă nr.3065 din data de 24.07.2012 pronunțată de Judecătoria Z. în dosar nr._ în sensul găzduirii minorei în toate zilele neșcolare ale acesteia, respectiv în week-end-urile divizibile cu trei, de vineri ora 15 până duminică ora 20 și în toate vacanțele școlare, începând cu ultima zi de școală de la ora 15 până la ultima zi de vacanță ora 19.

În motivare, în esență, a învederat faptul că minora R. Alexia-C. locuiește în prezent cu mama și bunica sa, precum și cu prietenul mamei sale, care îi îngrădesc accesul la vizitarea minorei, o influențează negativ, iar programul fixat anterior nu este suficient pentru menținerea și dezvoltarea unei relații armonioase cu copilul. De asemenea, reclamantul invocând dispozițiile CEDO și acuzând instituțiile statului, apreciază că este discriminat în raport cu mama minorei, arătând totodată că solicită exercitarea autorității părintești în comun.

În drept, cererea nu a fost motivată în mod expres.

Pârâta nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în fața instanței arătând că nu este de acord cu admiterea acțiunii în modalitatea solicitată de reclamant. Totodată, prin înscrisul comunicat instanței la termenul de judecată din data de 05.12.2013 studiat de reclamant la dosarul cauzei în timpul ședinței de judecată, anterior dezbaterilor pe fondul cauzei, a arătat că în cursul anului 2012 reclamantul s-a întâlnit cu minora ori de câte ori acesta a fost în Z., chiar dacă nu avea program de vizită, iar minora a fost găzduită la Sibiu de reclamant în perioada 1-6 mai și 8-27 august, precizând că nu se opune întâlnirilor dintre reclamant și copil, cu condiția ca minora să-și dorească acest lucru.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri si a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul reclamantului din Sibiu Șoseaua A. I. nr.110, jud.Sibiu (f.28-32) și la domiciliul pârâtei din Z. ., ..17, jud.S. (f.34-37).

În baza art. 264 Noul cod civil și art. 24 alin.2 Legea 272/2004, a fost ascult minora R. Alexia-C. în vârstă de 9 ani, în camera de consiliu, fără prezența părinților sau a altor persoane, potrivit art. 226 Cod procedură civilă (f.41) și s-a dispus de către instanță efectuarea unui raport de evaluare psihologică de către Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului S..

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Cu titlu preliminar, instanța arată că cererea a fost introdusă după . Codului civil, astfel că instanța făcând aplicarea art. 6 alin din Codul Civil care prevede că „Dispozițiile legii noi sunt de asemenea aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi”, urmează a soluționa prezenta cerere potrivit dispozițiilor Noului Cod civil.

În fapt, prin Sentința civilă nr. 2931 din data de 19.10.2010, pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, în temeiul art.42 C.Familiei, instanța a dispus încredințarea minorei R. Alexia-C. născută la data de 06.11.2004, mamei spre creștere și educare, cu obligarea tatălui la plata sumei de 150 lei lunar, cu titlu de pensie de întreținere, în favoarea minorei R. Alexia-C., începând cu data introducerii cererii, 26.04.2010 și până la majoratul acesteia sau până la noi dispoziții (f.3-4 dosar nr._ acvirat).

Rezultă că de la momentul pronunțării Sentinței civile nr. 2931 din data de 19.10.2010 și până în prezent, când au fost incidente dispozițiile Codului Familiei avute în vedere de instanță la stabilirea măsurilor față de minoră, intervenind modificările aduse de Noul Cod Civil în materia exercitării autorității părintești, se impune reanalizarea măsurilor referitoare la persoana copilului raportat la noile reglementări în materie.

Minora R. Alexia-C. este născută la data de 06.11.2004 în urma relației de concubinaj a părților și locuiește în prezent cu mama sa. Minora are situația legală a copilului din afara căsătoriei, cu filiația stabilită față de ambii părinți iar potrivit art.448 din Codul Civil are aceeași situație ca și aceea a unui copil din căsătorie. Conform art. 505 din Codul Civil, într-o atare situație, „dacă părinții copilului din afara căsătoriei nu conviețuiesc, modul de exercitare a autorității părintești se stabilește de către instanța de tutelă, fiind aplicabile prin asemănare dispozițiile privitoare la divorț”.

Astfel, Codul civil, mai exact art. 483 prevede că ”Autoritatea părintească este ansamblul de drepturi și îndatoriri care privesc atât persoana, cât și bunurile copilului și aparțin în mod egal ambilor părinți.

(2) Părinții exercită autoritatea părintească numai în interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, și îl asociază pe copil la toate deciziile care îl privesc, ținând cont de vârsta și de gradul său de maturitate. (3) Ambii părinți răspund pentru creșterea copiilor lor minor.”, instituind regula exercitării în comun, de către ambii părinți, a autorității părintești cu privire la copiii lor minori.

Instanța reține că, în cauză, nu s-a solicitat și nu s-a făcut dovada unor motive temeinice care să justifice exercitarea autorității părintești de către un singur părinte, minora nefiind într-o situație care să reclame acordarea custodiei exclusive unuia dintre părinți. Totodată, Codul Civil prevede ca “parintii exercita impreuna si în mod egal autoritatea parinteasca”(art.503 alin.1), astfel că instanța va stabili ca autoritatea părintească asupra minorei Alexia C. să fie exercitată de ambii părinți.

Sigur că ori de câte ori se vor ivi divergențe majore între părinții copilului în legătură cu exercitarea drepturilor și obligațiilor părintești, fie datorită exercițiului abuziv, fie din cauza “rezistenței” părintelui în a cărui grijă efectivă se află copilul, care împiedică exercitarea drepturilor în discuție, soluționarea lor va cădea în sarcina instanței.

Exercitarea abuzivă de către oricare dintre părinți a drepturilor ce i-au fost conferite față de persoana copilului, de natură a stânjeni sau a periclita procesul de creștere, educare, formare și instruire a acestuia, îndreptățește instanța sesizată de celălalt părinte să dispună limitarea sau chiar suprimarea acestor drepturi, în funcție de natura abaterilor constatate.

Cu privire la stabilirea locuinței minorei, art.400 din Codul Civil prevede că “în lipsa înțelegerii dintre părinți sau dacă aceasta este contrară interesului superior al copilului, instanța de tutelă stabilește, odată cu pronunțarea divorțului, locuința copilului minor la părintele cu care locuiește în mod statornic”, în cauză instanța urmând a stabili locuința minorei la mama acesteia cu care locuiește în mod statornic, iar reclamantul nu a solicitat stabilirea locuinței la domiciliul său.

În temeiul art.402 din Codul Civil, aplicabile și în speță:” instanța de tutela, prin hotărârea de divort, stabileste contribuția fiecărui părinte la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor”.

Conform art.524 C.civ: ”Are drept la întreținere numai cel care se afla in nevoie, neputandu-se întretine din munca sau din bunurile sale” iar conform art.529 C.civ:” Întreținerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere și cu mijloacele celui ce urmează a o plăti”.

Astfel, potrivit art. 487 si art.499 din C.Civ., “tatăl si mama sunt obligati in solidar sa dea intretinere copilului lor minor, asigurandu-i cele necesare traiului, precum si educatia, invatatura si pregatirea sa profesionala”, ambii părinți fiind datori să asigure copilului lor minor întreținere, starea de nevoie a acesteia fiind evidentă ca efect al vârstei minorei, însă părintele la care, prin hotărârea de divorț a fost stabilita locuinta copilului, urmează să presteze întreținerea în natură, asigurându-i condițiile necesare pentru creșterea, educarea, învățătura și pregătirea sa profesională, iar celălalt părinte va presta întreținerea sub forma unei pensii lunare, în funcție de nevoile pe care le are copilul și de mijloacele materiale de care dispune părintele.

Potrivit alin.2 al art. 529: ”Când întreținerea este datorată de părinte (...) ea se stabilește până la o pătrime din venitul său lunar net pentru un copil”, în speță nefăcându-se dovada că tatăl prestează întreținere altor persoane față de care să fie în mod legal obligat. De asemenea, instanța are în vedere în acest context și prevederile art.527 C.civ care stipulează în alin.1 faptul că: „ Poate fi obligat la întreținere numai cel care are mijloacele pentru a o plăti sau are posibilitatea de a dobândi aceste mijloace.” iar în alin.2 faptul că: „ La stabilirea mijloacelor celui care datorează întreținerea se ține seama de veniturile și bunurile acestuia, precum și de posibilitățile de realizare a acestora; de asemenea vor fi avute în vedere celelalte obligații ale sale.”

Astfel, acest text de lege prevede expres posibilitatea obligării pârâtului, care nu obține venituri din muncă, la plata pensiei de întreținere, avându-se în vedere posibilitatea obținerii în viitor a unor astfel de venituri, atâta timp cât acesta este capabil să muncească. S-a propus, în doctrina și practica judiciară, ca pentru astfel de situații, de inexistență a veniturilor cu caracter de continuitate, să fie prezumată existența mijloacelor la nivelul salariului minim pe economia națională, stabilit periodic prin hotărâre de guvern.

Aplicând dispozițiile legale mai sus amintite la starea de fapt reținută din probatoriul administrat, nefiind făcută dovada veniturilor realizate, instanța prezumă câștigurile tatălui debitor ca fiind echivalentul venitului minim garantat pe economie, în valoare de 800 lei, stabilit prin hotărâre de guvern-H.G.23/2013, și, în temeiul art. 529 alin.2 C.Civ., instanța va obliga tatăl debitor la plata unei pensii lunare de întreținere în favoarea minorei în cota de 1/4 din venitul minim pe economie, respectiv 200 lei lunar, începând cu data pronunțării hotărârii, 10.12.2013 și până la majorat sau până la noi dispoziții.

Mai departe, prin Sentința civilă nr.3065 din data de 24.07.2012 pronunțată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, s-a încuviințat reclamantului să aibă legături personale cu minora R. Alexia C., după programul următor:

-prin găzduirea minorei de către tată, o dată la două luni, a treia săptămână din lună, de vineri ora 15.00 până duminică ora 18.00.

-prin vizitarea minorei de către tată, o dată pe lună, în primul sfârșit de săptămână din lună, cu posibilitatea ridicării minorei de la domiciliu, sâmbăta între orele 10.00-18.00 și duminica între orele 10.00-18.00.

-prin găzduirea minorei o săptămână în vacanța de vară, conform înțelegerii cu minora

- prin găzduirea minorei, în anii pari, cu ocazia sărbătorilor de C., din data de 24.12 ora 10.00 până în data de 26.12 ora 16.00 și două zile cu ocazia sărbătorilor de Paști

-prin găzduirea minorei, în anii impari, cu ocazia Revelionului din data de 31.12 ora 10.00 până în data de 01.01 ora 16.00

Prin prisma dispozitiilor art.4 din Conventia asupra relatiilor personale care privesc copiii, adoptata la Strasbourg la 15.05.2003 si ratificata de Romania prin Legea nr.87/2007 si art.16 din Legea nr.272/2004, relatiile personale constante dintre copil și părinții săi nu pot fi restrânse sau excluse decât atunci când există motive temeinice de natură a periclita dezvoltarea fizică, mentală, spirituală, morală sau socială a copilului.

Cum, în speță, nu s-a facut dovada unor atare împrejurări, din referatul de ancheta socială întocmit de Direcția Administrație Publică Locală-Biroul Autoritate Tutelară Sibiu (f.28-32) relevându-se faptul că reclamantul are conditii materiale minime să găzduiască minora la domiciliul său care, chiar dacă nu sunt optime calitativ, acestea conferă un minim de confort și siguranță minorei și nu îi pun acesteia în pericol sănătatea, iar relația părinte-copil este una bazată pe afecțiune, astfel cum se relevă din depoziția minorei (f.41) și referatul psihologic întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecția Copilului (f.68-70), urmează ca nu există niciun motiv temeinic pentru ca legăturile personale cu acesta sa fie limitate, în modalitatea stabilită anterior, având în vedere faptul că minora a crescut și a experimentat stabilirea relației cu tatăl său raportat la un anumit program fixat de instanță. Nici starea tensionată dintre părinții minorei nu justifică o atare restrângere, ci relevă doar modalitatea greșită în care aceștia înțeleg să abordeze conflictul dintre ei în detrimentul minorei.

Indiferent de starea de tensiune existentă între părinții copilului ca urmare a separării acestora, calitatea de părinte subzistă, ca și relatia părinte-copil. Aceasta are un caracter subiectiv, fiecare partener al relației înțelegând-o din punctul lui de vedere, important fiind însă pentru copil ca relatia de rudenie să nu sufere modificări sau, chiar dacă se modifică, aceasta să apară din voința sau comportamentul părților implicate în relație, adică a copilului și a părintelui de care este separat.

Interesul superior al copilului pentru dezvoltarea sa armonioasă este acela de a păstra legături cu ambii părinți, iar legăturile personale cu minorul la care are dreptul părintele conform art.401 alin.(1) C.Civil trebuie să asigure minorului timpul necesar pentru a-și cunoaste părintele de care este separat și să aibă cu acesta o relație armonioasă care nu poate fi construită decât în timp și cu răbdare, iar durata vizitelor să fie suficientă pentru ca părintele să-și poată exercita atribuțiile de educare a minorului.

Raportat la cauza de față, instanța va ține seama și de solicitările părților, de vârsta fragedă a minorei, respectiv de 9 ani și programul școlar al acesteia, de atașamentul față de fiecare dintre părinți, faptul că tatăl reclamant și minora locuiesc în localități diferite aflate la distanță mare una față de cealaltă (respectiv reclamantul la Sibiu, iar minora la Z., acesta fiind inconvenientul major la stabilirea programului în modalitatea solicitată de reclamant), de faptul că s-au schimbat condițiile avute în vedere la data pronunțării sentinței civile nr. 3065/24.07.2012 pronunțată în dosarul nr._ prin care s-a stabilit inițial programul de vizitare, astfel că minora este în prezent în clasa a III-a, fiecare etapă având rolul său bine determinat în procesul educațional și de dezvoltare psihică, de programul său de odihnă corespunzător vârstei, faptul că tatăl poate oferi minorei condiții minime de găzduire pentru perioade determinate, așa cum rezultă din ancheta socială ordonată în dosar (filele 28-32), dar și de starea tensionată instalată între părinți la fiecare întrevedere a acestora.

Totodată, un rol important în luarea deciziei instanței îl are opțiunea minorei R. Alexia C., în vârstă de 9 ani exprimată cu ocazia ascultării acesteia în camera de consiliu (f.41) și care este în sensul de a stabili legături cu tatăl său la Z., având o relație deosebită cu mama acesteia, cu care a dezvoltat o relație armonioasă în timp și alături de care se simte în siguranță. Potrivit art. 264 din Codul Civil și art.24 din Legea nr.272/2004, minorii au dreptul de a-si exprima liber opinia cu privire la orice problema care le privește și că opinia acestora nu poate fi neglijata, aceasta opinie fiind luată în considerare în raport cu vârsta și gradul de maturitate, instanța apreciind că, în cauză, minora se află la o vârstă la care a dobândit o relativă înțelegere a aspectelor esențiale ale vieții ce o privesc în mod direct și să aprecieze care este interesul său, instanța trebuind să se conformeze principiului interesului superior al minorului și să decidă în conformitate cu acesta.

Analizând cauza în lumina prevederilor relevante din jurisprudența Cedo și ale Legii nr. 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului, instanța apreciază că, deși reclamantul are condiții minime pentru găzduirea minorei, manifestându-și dorința stabilirii unui program extins de vizitare cu luarea minorului de la domiciliul său pe toată perioada vacanțelor și a unui week-end pe lună, trebuie acordat prioritate interesului superior al copilului și, în primul rând, voinței sale, o schimbare brutală a programului copilului și a mediului său de viață prin fixarea unui program extins de vizitare a tatălui la domiciliul acestuia, putând avea consecințe dezastruoase asupra psihicului copilului.

Este de principiu că opțiunea minorului nu poate fi unicul considerent determinant pentru stabilirea legăturilor cu tatăl său. Însă, opțiunea minorei poate fi un argument suplimentar atunci când acesta se află la o vârstă la care are capacitatea de a alege, maturitatea de a discerne și de a-și identifica nevoile, relaționarea cu părinții și rudele sale, precum și capacitatea de a înțelege că fixarea unui anumit program care să implice deplasarea sa într-un mediu în care nu-și găsește preocupările specifice vârstei, ar avea consecințe dăunătoare asupra dezvoltării sale psihice, creșterii și educării sale, în acest sens fiind și opinia specialistului psiholog din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S.. Probele administrate cauzei, coroborate cu situația tensionată la care este supus copilul, inevitabil, datorită relației tensionate dintre părinții săi, relevă faptul că stabilirea unui program de vizitare în modalitatea propusă de tatăl reclamant prin deplasarea minorei la domiciliul său din Sibiu, departe de mamă, nu este compatibil cu nivelul intelectiv și afectiv emoțional al copilului, fiind perceput de acesta ca o agresiune psihică asupra sa, ca o amenințare a siguranței și confortului său, chiar dacă poate să nu fie așa (f.69-70).

Deși voința minorei nu poate constitui criteriul esențial pentru stabilirea programului de vizitare, analizat în contextul celorlalte criterii și prin prisma vârstei minorei, poate avea o influență majoră pentru argumentarea soluției instanței. De altfel și art.24 din Legea nr.272/2004 consacră dreptul copilului de a fi ascultat în orice procedură judiciară sau administrativă care îl privește, ascultarea copilului care a împlinit 10 ani fiind obligatorie, tocmai pentru protejarea intereselor lui. Nu trebuie însa pierdut din vedere aspectul că exercitarea drepturilor de vizitare se realizează exclusiv în interesul copilului minor, iar acest drept urmează a fi exercitat în așa fel încât să nu se influențeze negativ dezvoltarea minorei, cu luarea în considerare a opiniei specialiștilor psihologi, urmând a se stabili un program prin care sa fie respectate condițiile normale în privința întreținerii acestor legături cu tatăl său.

Prin urmare, se impune concluzia că atunci când părinții mențin o situație conflictuală în prezența copilului, acesta poate fi traumatizat, astfel că prin stabilirea programului de vizită trebuie să se urmărească păstrarea legăturilor între tată și fiică într-o manieră de natură să stabilească un echilibru în viața minorei, în mediul în care acesta trăiește, în absența unor asemenea conflicte.

La stabilirea programului de vizitare instanța are în vedere programul școlar al copilului și activitățile sale extrașcolare, pentru a nu-i fi perturbat programul său obișnuit, motiv pentru care va stabili un program de vizitare în modalitatea următoare:

- prin vizitarea minorei de către tată, de două ori pe lună ( în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acesteia, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni ), sâmbăta între orele 10-18 și duminica între orele 10-18, cu posibilitatea de a lua minora de la domiciliul său și de a petrece timpul desfășurând activități recreative pe teritoriul mun.Z., potrivit dorinței minorei.

Nu este oportună găzduirea minorei în timpul anului școlar în modalitatea solicitată de reclamant, dată fiind distanța mare dintre domiciliile părților, fapt ce implică deplasarea minorei la sfârșit de săptămână destinat, în mod normal, odihnei și refacerii fizice și psihice, și supunerea copilului la un efort suplimentar prin suportarea unui drum dus-întors pe ruta Z.-Sibiu într-o perioadă de 3 zile, instanța apreciind că un astfel de program ar fi prea împovărător pentru copil, cu consecința suprasolicitării acestuia prin deplasări lungi și schimbări de mediu frecvente, care se conjugă cu efortul școlar ducând, inevitabil, la surmenaj.

Pe de altă parte, ar fi lipsit de conținut în planul legăturilor personale și în detrimentul minorei ca ea să fie întâlnită de către tată doar la domiciliul pârâtei, astfel că instanța va stabili și un program de vizitare prin găzduirea minorei în timpul vacanței de vară și cu ocazia sărbătorilor religioase sau a Revelionului.

Materialul probator administrat în cauză, relevă un puternic atașament al minorei față de mamă care reprezintă figura centrală a universului său, iar la vârsta sa, absenta mamei pe o perioadă mai lungă poate fi traumatizantă, cu consecințe imprevizibile în viitor asupra dezvoltării sale psihice și emoționale, concluzie care se desprinde din Raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit în cauză de specialiștii din cadrul Direcției pentru Protecția Copilului.

În acest context, nu este oportun ca minora să fie gazduită la domiciliul reclamantului dintr-o dată pe o perioadă mai mare în cursul verii anului 2014 fiind necesară obișnuirea treptată cu absenta mamei pe o perioadă mai lungă de timp.

Este în firea lucrurilor ca legătura mamă-copil să fie mai profundă, fără însă a minimaliza relația tată-copil, la fel de importantă pentru formarea unui viitor adult echilibrat din toate punctele de vedere.

Așa fiind, instanta consideră, luând în considerare concluziile raportului psihologic întocmit în cauză, că orice modificare impusă din exterior a ordinii cu care este obișnuită minora și care îi conferă acesteia sentimentul de siguranță și protecție, trebuie cu privită cu prudență și efectuată treptat, pe măsura maturizării acesteia și a consolidării legăturii sufletești cu tatăl său, motiv pentru care va împărți programul de vizitare pe perioada vacanței de vară în doua perioade, prima pentru anul 2014, iar a doua după acest moment, în următoarea modalitate:

- în vacanța de vară a anului 2014: 1) prin vizitarea minorei de către tată o săptămână în luna iulie și o săptămână în luna august (în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acesteia, în prima săptămână a fiecăreia din cele două luni), în fiecare zi între orele 10-18, cu posibilitatea de a lua minora de la domiciliul său și de a petrece timpul desfășurând activități recreative pe teritoriul mun.Z., potrivit dorinței minorei; 2) prin găzduirea minorei o săptămână în luna iulie și o săptămână în luna august (în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acesteia, în a doua săptămână a fiecăreia din cele două luni), cu condiția supravegherii permanente a minorei de către tatăl reclamant, întrucât minora a învederat instanței faptul că rămâne singură în perioada în care tatăl său este la serviciu.

- începând cu anul 2015, prin găzduirea minorei o lună de zile în vacanța de vară, respectiv două săptămâni în luna iulie și două săptămâni în luna august (în funcție de înțelegerea părților având in vedere ca este posibil ca minora sa se ducă în aceste perioade în excursii, în tabere sau cu mama în concediul acesteia și trebuie evitate eventuale suprapuneri de programe sau, în lipsa acestei înțelegeri, în primele două săptămâni din luna iulie și în primele două săptămâni din luna august), cu condiția supravegherii permanente a minorei de către tatăl reclamant.

- prin găzduirea minorei, în anii pari, cu ocazia Sărbătorilor de C., respectiv din data de 24.12 ora 10 până la data de 26.12. ora 16, iar în anii impari, din prima zi de P. ora 10 până a doua zi de P. ora 16 și cu ocazia Revelionului din data de 31.12 ora 10 până la data de 02.01 ora 16, de asemenea, cu condiția supravegherii permanente a minorei de către tatăl reclamant.

- prin vizitarea minorei de către tată, în prima săptămână din vacanța de primăvară, de luni până duminică, zilnic de la ora 10 până la ora 18, cu posibilitatea de a lua minora de la domiciliul său și de a petrece timpul desfășurând activități recreative pe teritoriul mun.Z., potrivit dorinței minorei.

Instanța apreciază că stabilirea unui program în modalitatea arătată este în măsură să asigure, cel puțin raportat la situația actuală, menținerea legăturilor afective cu minora și evitarea înstrăinării acesteia de tatăl său, în condițiile în care reclamantul și-a manifestat expres refuzul de a se stabili aproape de propriul copil, situație care i-ar fi facilitat acestuia considerabil legăturile cu minora. Evident, programul stabilit este modificabil oricând, dacă împrejurările avute în vedere de instanță se schimbă.

Aceasta prima perioadă, deși presupune anumite eforturi financiare si fizice din partea reclamantului, are menirea să confere acestuia posibilitatea de a se întâlni cu minora în mediul său obișnuit și să restabilească legăturile necesare unei relații mai strânse, mai apropiate, în acest scop fiind necesar ca tatăl si copilul să se poată întâlni si în afara domiciliului mamei.

În orice caz, stabilirea unui program de vizitare al copilului prin luarea acestuia de la domiciliul său contrar dorinței minorei exprimată fără echivoc cu ocazia ascultării în camera de consiliu de către instanță și a opiniei consilierului psihologic relevată de raportul întocmit în cauză, ar constitui oricum o soluție formală, care, față de prevederile art.910 și art.912 C.pr.civ., s-ar putea pune dificil în executare, fiind esențiale pentru tatăl reclamant, schimbarea atitudinii acestuia și înțelegerea faptului că este necesară adoptarea unei atitudini adecvate pentru construirea relației cu fiica sa, prin crearea sentimentului de securitate, astfel cum recomandă și consilierul psihologic din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului S..

Instanta își exprimă convingerea ca, cel puțin în scurta perioada de timp cât tatăl și mama se vor afla în prezența copilului, precum și în perioada în care unul dintre părinți nu este de față, fiecare parte va trece peste problemele care i-au separat și va întelege că este în interesul copilului ca acesta sa se bucure de prezenta și dragostea ambilor părinți fără a se alimenta tensiunile și fără a încerca sa îi creeze copilului o anumită imagine negativă despre celălalt părinte.

În spiritul bunei-credințe și al înțelegerii, în interesul superior al copilului, principial, ambii părinți trebuie să manifeste o disponibilitate maximă și o cooperare deplină, fiind excluse șicanele, șantajele, de așa manieră încât minora să se bucure de prezența, de afecțiunea, de grija și de creșterea din partea ambilor părinți.

Drepturile părintești trebuie exercitate de părinți cu bună-credință și în mod deosebit în interesul copilului care oricum este lipsit de mediul firesc de dezvoltare ca urmare a deciziei părinților săi de a se despărți, părțile nereușind însă să depășească până în prezent tensiunile inerente separării și să adopte o hotărâre comună, responsabilă, cu privire la stabilirea legăturilor cu minora, lăsând în sarcina instanței o decizie pe care, firesc ar fi fost să o adopte prin acordul comun.

Instanța atrage atenția reclamantului că, pe tot timpul programului de vizitare acesta este obligat să respecte programul de somn, hrană și școală al minorei, iar la sfârșitul programului să readucă minora la domiciliul acesteia.

Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța apreciază că este în interesul copilului în cauză, de a avea o viață de familie, deziderat ce se poate realiza numai prin menținerea legăturilor personale în mod efectiv și fără nicio ingerință din partea pârâtei, motiv pentru care va admite în parte acțiunea, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte acțiunea introdusă de reclamantul R. I. C. împotriva pârâtei B. E..

Modifică măsurile dispuse prin Sentința Civilă nr.2931 din 19.10.2010 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z. ?i prin Sentința civilă nr.3065 din data de 24.07.2012 pronun?ată de Judecătoria Z. în dosarul nr._, în privința minorei R. Alexia C., în sensul că:

Dispune ca ambii părinți să exercite în comun autoritatea părintească cu privire la minora R. Alexia C. născută la data de 06.11.2004. Dispune ca locuința minorei R. Alexia C. să fie stabilită la mama acesteia.

Stabilește că mama reclamantă va contribui în natură la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copilului, potrivit cu mijloacele de care dispune.

Stabilește ca tatăl pârât să plătească lunar suma de 200 lei, cu titlu de pensie de întreținere în favoarea minorei R. Alexia C., începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majorat sau până la noi dispoziții. executorie de drept.

Obligă pârâta să-i permită reclamantului a avea legături personale cu fiica sa minoră R. Alexia-C., născută la 06.11.2004, în modalitatea următoare:

- prin vizitarea minorei de către tată, de două ori pe lună (în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acesteia, în prima și a treia săptămână a fiecărei luni), sâmbăta între orele 10-18 și duminica între orele 10-18, cu posibilitatea de a lua minora de la domiciliul său și de a petrece timpul desfășurând activități recreative pe teritoriul mun. Z., potrivit dorinței minorei.

- în vacanța de vară a anului 2014: 1) prin vizitarea minorei de către tată o săptămână în luna iulie și o săptămână în luna august (în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acesteia, în prima săptămână a fiecăreia din cele două luni), în fiecare zi între orele 10-18, cu posibilitatea de a lua minora de la domiciliul său și de a petrece timpul desfășurând activități recreative pe teritoriul mun. Z., potrivit dorinței minorei; 2) prin găzduirea minorei o săptămână în luna iulie și o săptămână în luna august (în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acesteia, în a doua săptămână a fiecăreia din cele două luni), cu condiția supravegherii permanente a minorei de către tatăl reclamant

- începând cu anul 2015, prin găzduirea minorei o lună de zile în vacanța de vară, respectiv două săptămâni în luna iulie și două săptămâni în luna august (în funcție de înțelegerea părților sau, în lipsa acestei înțelegeri, în primele două săptămâni din luna iulie și în primele două săptămâni din luna august), cu condiția supravegherii permanente a minorei de către tatăl reclamant.

- prin vizitarea minorei de către tată, în prima săptămână din vacanța de primăvară, de luni până duminică, zilnic de la ora 10 până la ora 18, cu posibilitatea de a lua minora de la domiciliul său și de a petrece timpul desfășurând activități recreative pe teritoriul mun. Z., potrivit dorinței minorei.

- prin găzduirea minorei, în anii pari, cu ocazia Sărbătorilor de C., respectiv din data de 24.12 ora 10 până la data de 26.12. ora 16, iar în anii impari, din prima zi de P. ora 10 până a doua zi de P. ora 16 și cu ocazia Revelionului din data de 31.12 ora 10 până la data de 02.01 ora 16, cu condiția supravegherii permanente a minorei de către tatăl reclamant.

Pe tot timpul programului de vizitare, reclamantul este obligat să respecte programul de somn, hrană și școală al minorei, iar la sfârșitul programului să readucă minora la domiciliul acesteia.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 10.12.2013.

Președinte, Grefier,

M. D. L., judecător Garofița S.

Red.L.M.D/06.01.2014

Dact.S.G/09.01.2014/4 ex.

← Partaj bunuri comune. Lichidare regim matrimonial. Decizia nr....		Pensie întreţinere. Decizia nr. 1117/2013. Tribunalul SĂLAJ →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Pensie întreţinere. Decizia nr. 1117/2013. Tribunalul SĂLAJ Situaţie juridică minor. Decizia nr. 381/2013. Tribunalul SĂLAJ