Contestaţie la executare. Decizia nr. 548/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 548/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 27-06-2013 în dosarul nr. 16065/296/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 548/R
Ședința publică de la 27 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. G. R.
Judecător I. M. C.
Judecător Z. K.
Grefier V. S.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta D. G. A FINANTELOR PUBLICE SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr. 3-5, jud. Satu M., împotriva sentinței civile nr.1076 din 15 Februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu intimata S. M., domiciliată în Satu M., .. 19, . M., având ca obiect contestație la executare.
La pronunțare nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier privind îndeplinirea procedurii de citare, după care;
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din data de 19.06.2013, când susținerile și concluziile părților prezente au fost consemnate în încheierea din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi, când;
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1076/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ s-a respins contestația formulată de contestatoarea STATUL R. prin Ministerul de Finanțe Publice prin DGFP SATU M. cu sediul în Satu M., P-ța Romană nr.3-5 împotriva intimatei SCHWARTZKOPF M. cu domiciliul procedural ales în Satu M., ..l pentru anularea formelor de executare începute în dosar execuțional 17/2012 a executorului judecătoresc Moeiran V.; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin decizia civilă nr.2317/296/18 oct 2011 a Curții de apel Oradea a fost admis recursul recurentei Schwartzkopf M. în contradictoriu cu contestatoarea Ministerul Finanțelor Publice București împotriva sent.civ. 1540/D 8 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Satu M. pe care o modifică în parte în sensul că obligă Statul Român prin Ministerul de Finanțe București să-i plătească recurentei suma de_ lei cu titlu de despăgubiri în baza Legii 221/2009, decizie definitivă și irevocabilă investită cu formulă executorie.
În baza acestui titlu executoriu s-au început demararea formelor de executare silită de către executorul judecătoresc M. V. sub dosar 17/2012 având la bază încheierea 261/2 febr 2012 a Judecătoriei Satu M. prin care a fost încuviințată executarea silită.
Din atașarea dosarului de executare silită instanța a reținut că executorul judecătoresc a demarat primele formele de executare expediind somația către debitoarea Statul Român prin Ministerul de Finanțe București la data de 02.02.2012 și că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor procedurale prev.de art.371 și următoarele Cod.proc.civ.
În probațiune contestatoarea nu a depus alte acte.
Potrivit disp.art.2 din OG 22/2002 care prevede că dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri instituția debitoare este obligată ca în termen de 6 luni să facă demersurile necesare în vederea îndeplinirii obligației de plată. Acest termen curge de la data când debitorul a primit somația de plată la cererea creditorului, ori această cerere a fost expediată de executorul judecătoresc M. V. la data de 02.02.2012 precum și adrese de înființare a popririi filele 27-32 din dosar .
Pe de altă parte contestatoarea invocă motive de suspendare a formelor de executare că sunt de bună credință și că doresc să achite suma înscrisă în titlul executoriu doar că intimatul nu a solicitat de bună voie acest lucru, adresându-se direct executorului judecătoresc și nu suma înscrisă în actul de executare al executorului care este mai mare conform dosarului de executare.
Raportat la motivele invocate de către contestatoarea DGFP Satu M. precum și faptul că actele de executare întocmite de executorul judecătoresc sunt întocmite cu respectarea dispozițiilor prev.de art.371 și urm.Cod.proc.civ și următoarele ca fiind executorii și potrivit lui art.399 alin Cod proc civ care prevede împotriva executării silite și a oricărui act de executare de către cei interesați sau vătămați prin executare iar alin 2 al aceluiași articol prevede că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executare silită sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal .
Ori în opinia instanței potrivit celor descrise mai sus contestatoarei nu i s-a creat o vătămare de natura dispozițiilor enunțate mai sus iar motivele de invocate în contestație sunt nefondate iar faptul că nu are disponibilități financiare nu o exonerează pe aceasta de a achita suma înscrisă în titlul executoriu și nu sunt de natură a anula formele de executare începute sub dosar execuțional, care au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor procedurale și în baza art.399 și urm. Cod.proc.civ și pentru considerentele descrise a respins contestația formulată ca nefondată în vederea continuării formelor de executare silită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal recurenta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUD.SATU M., solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul ca să se dispună prin încheiere:
- în temeiul art.300 alin.2 coroborat cu art.403 alin.4 din Codul de procedură civilă, solicită suspendarea provizorie a executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.17/2012, până la soluționarea cererii de suspendare formulată de către instituția recurentă;
- în temeiul art.300 alin.2 din Codul de procedură civilă, solicită suspendarea executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.17/2012, până la soluționare a irevocabilă a contestației la executare;
- pe fondul cauzei, solicită admiterea în tot a contestației la executare și pe cale de consecință anularea formelor de executării silite, a tuturor actelor de executare efectuate în dosar de executare nr.17/2012, în privința realizării creanței.
În motivare recurenta arată că nu a refuzat niciun moment punerea în executare punerea în executare a dispozitivului titlului executoriu însă creditoarea S. M. nu a solicitat punerea în executare a acestora, adresându-se direct executorului judecătoresc Judecătoresc M. V..
I. În ceea ce privește cererea de suspendarea provizorie, arată că potrivit art.6 alin.4 si 5 din OG nr.22/2002 suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni: ,,(4) Instanța sesizată potrivit alin. (l)-(3), la cererea instituției debitoare, prin încheiere executorie, când este cazul, va putea suspenda începerea ori continuarea executării silite până la soluționarea prin hotărâre definitivă și irevocabilă a cererii privind acordarea termenului/termenelor de plată a sumei datorate. Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. Încheierea poate fi atacată cu recurs, în mod separat.
(5) În cazuri urgente, instanța prevăzută la alin. (4), la cererea instituției debitoare, poate dispune, prin încheiere și fără citarea părților, suspendarea provizorie a executării până la soluționarea cererii de suspendare formulate potrivit alin. (4). Suspendarea se dispune fără plata unei cauțiuni. încheierea nu este supusă niciunei căi de atac."
În ceea ce privește suspendarea executării în temeiul art.403 alin.l din codul de procedură civilă arată faptul că în conformitate cu art.229 din Ordonanța Guvernului nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, „Organele fiscale sunt scutite de taxe, tarife, comisioane sau cauțiuni pentru cererile, acțiunile si orice măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale cu excepția celor privind comunicarea actului administrativ fiscal".
Prin urmare, potrivit textului lege, organele fiscale sunt scutite de plata taxelor, tarifelor, comisioanelor sau cauțiunilor pentru cererile, acțiunile si orice măsuri pe care le îndeplinesc în vederea administrării creanțelor fiscale.
Pe cale de consecință, arată că se impune ca în temeiul art.403 alin.l din Codul de procedură civilă, instanța să dispună prin încheiere, suspendarea executării silite ce se derulează în dosar de executare nr.17/2012, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare.
Arată totodată, si faptul ca potrivit art.26 alin.2 din O.M.J. Nr.760/C/22.04.1999 privind aprobarea Normelor metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1997 privind taxele judiciare de timbru publicata în M.Of nr.380/10.08.1999; „Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile si acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituționala, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, Ministerul Public, de Ministerul Finanțelor si unitățile din subordinea acestuia, indiferent de obiectul acestora; cererile si acțiunile, precum si căile de atac formulate de alte instituții publice/de interes public, indiferent de calitatea procesuală a acestora, sunt scutite de taxa judiciară de timbru atunci când au ca obiect venituri publice".
II. Pe fondul cauzei, arată că Biroul Executorului Judecătoresc M. V. a înaintat instituției recurente somația precum si procesul verbal de cheltuieli emise în dosar de executare nr.17/2012, fiind somată să achite suma dispusă prin hotărârea judecătoreasca precum si cheltuieli de executare.
Învederează faptul că, potrivit art.2 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, instituția recurentă dispune un termen legitim de 6 luni, legiferat prin actul normativ menționat: „Dacă executarea creanței stabilite prin titluri executorii nu începe sau continuă din cauza lipsei de fonduri, instituția debitoare este obligată ca, în termen de 6 luni, să facă demersurile necesare pentru a-și îndeplini obligația de plată. Acest termen curge de la data la care debitorul a primit somația de plată comunicată de organul competent de executare, la cererea creditoarei."
Totodată, în conformitate cu art.3 din Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, creditoarea are posibilitatea promovării executării silite împotriva debitorului numai dacă acesta din urmă nu respecta termenul de plată prevăzut de lege: ,,În cazul în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut la art. 2, creditoarea va putea solicita efectuarea executării silite potrivit Codului de procedură civilă și/sau potrivit altor dispoziții legale aplicabile în materie."
Rezultă că, în raport cu spiritul reglementărilor de ansamblu menționate, sunt de strictă interpretare aspectele arătate, nefiind susceptibile de extrapolare la alte situații decât cele expres precizate de lege.
Nu în ultimul rând subliniază recurenta și faptul că, nu este de acord cu cheltuielile reprezentând onorariu executor judecătoresc întrucât nu sunt respectate termenele prevăzute de Ordonanța nr.22/2002 privind executarea obligațiilor de plata ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii.
În acest sens prevederile Codului de procedură civilă, dispun:
Art.372 "Executarea silită se va efectua numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu."
Art.269 (1) "Hotărârile judecătorești vor fi, investite cu formula executorie, daca legea nu prevede altfel."
Art.371 alin.(4) din Codul de procedură civilă, dispune: "(1) Hotărârea judecătorească sau alt titlu se execută numai dacă este investit cu formula executorie prevăzută de art. 269 alin. 1, afară de încheierile executorii, de hotărârile executorii provizoriu si de alte hotărâri sau înscrisuri prevăzute de lege, care se executa fora formula executorie. "
Art.371^1 "(1) Obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe sau printr-un alt titlu se aduce la îndeplinire de bunăvoie.
(2) În cazul în care debitorul nu executa de bunăvoie obligația sa, aceasta se aduce la îndeplinire prin executare silită, potrivit dispozițiilor prezentei cărți, dacă legea nu prevede altfel."
Așa cum reiese din dispozițiile legale menționate mai sus, în principal art.371^1 (1) din Codul de procedură civilă, obligația stabilită prin hotărârea unei instanțe se aduce la îndeplinire de bunăvoie, în acest sens creditoarea S. M., trebuia/era obligat să se adreseze instituției cu o cerere prin care să solicite punerea în executare a obligațiilor stabilite în titlul executoriu menționat mai sus, hotărârile judecătorești investite cu formula executorie, astfel cum dispun prevederile art.371(1)-371(4) din Codul de procedură civilă, cu respectarea termenelor prevăzute în O.G. nr.22/2002.
Arată că potrivit prevederilor legale mai sus menționate, art.371 alin.(4) coroborate cu dispozițiile art.269 alin.(l) din Codul de procedură civilă, executarea unei hotărâri judecătorești sau a unui alt titlu executoriu (inclusiv de bunăvoie, întrucât textul de lege nu face distincție) se realizează numai dacă hotărârea/hotărârile judecătorești este investită cu formula executorie potrivit art.269 alin.l din același act normativ, deci creditoarea trebuia să se adreseze instituției cu o cerere în vederea punerii în executare a titlurilor executorii, evident anexând cererii hotărârile judecătorești investite cu formula executorie.
Pe cale de consecință, creditoarea S. M., neîndeplinind această procedură prin solicitarea adresată către instituția recurentă de a pune în executare dispozitivul hotărârii judecătorești investit cu formula executorie, așa cum prevăd dispozițiile art.371(l) - 371(4) din Codul de procedură civilă, coroborate cu prevederile O.G. nr.22/2002, în opinia recurentei, cheltuielile de executare, reprezentând onorar executor judecătoresc si cheltuieli de executare silită, nu sunt datorate.
Referitor la onorariul executorului judecătoresc menționează recurenta că art.39 alin.1 din Legea nr.188/2001 privind executorii judecătorești și Ordinul nr.2550/14.11.2006 cuprind onorariile minimale și maximale pentru serviciile prestate de executorii judecătorești.
Precizează că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită. Procesul de executare silită cuprinde o . etape si presupune efectuarea anumitor acte de executare, respectiv emitere somație, proces-verbal de cheltuieli de executare, proces-verbal de actualizare a creanței, adresa de înființare a popririi, adresa de înștiințare a debitorului cu privire la înființarea popririi, iar în cazul valorificării bunurilor mobile sau imobile, procesul execuțional este mult mai complex: inventarierea, identificarea si evaluarea bunurilor, vânzarea la licitație publică (emiterea si publicarea anunțurilor privind vânzarea, emiterea proceselor-verbale de licitație, a actului de adjudecare etc.).
Afirmația recurentei că la stabilirea nivelului maxim al onorariului executorului judecătoresc legiuitorul a avut în vedere întreaga activitate de executare silită, este pe deplin susținută de art.55 alin.3 din OMJ nr.210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr.188/2000 privind executorii judecătorești care stipulează că: "La stabilirea onorariilor vor fi avute în vedere tarife care să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea si valoarea actului, precum si răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit".
În stabilirea unui onorariu în cuantumul solicitat este vădit disproporționată, nefiind justificată de efortul intelectual depus, complexitatea si valoarea actelor de executare sau de răspunderea pentru cele trei acte îndeplinite, respectiv somație, proces-verbal de cheltuieli si adresă de înființare a popririi, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante si nejustificate. Legiuitorul a prevăzut expres sancțiunile aplicabile debitorului în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor; actualizarea creanței, calcularea de dobânzi si penalități de întârziere, amenda civilă prevăzută de art.580^3 din Codul de procedură civilă.
Executarea silită nu are drept scop să atragă sume prejudiciabile pentru debitorul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, grevând în mod neîntemeiat bugetul de stat.
Pe cale de consecință, chiar dacă executorul judecătoresc a stabilit onorariul la nivelul maxim prevăzut de Ordinul nr.2550/2006, potrivit art.37, alin.1 din Legea nr.188/2000 privind executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin OUG nr.144/2007, debitorul somat care își executată obligația de îndată sau în termenul acordat de lege va fi ținut să suporte doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de către acesta, respectiv emiterea unei somații a unui proces-verbal de cheltuieli și a unei adrese de înființare a popririi.
Mai mult decât atât, astfel cum mai sus a arătat, art.55 din OMJ nr. 210/2001 pentru aprobarea Regulamentului de punere în aplicare a Legii nr. 188/2001 privind executorii judecătorești prevede expres că onorariu executorului judecătoresc trebuie să reflecte cheltuiala executorului judecătoresc, efortul intelectual, complexitatea și valoarea actului, precum și răspunderea executorului judecătoresc pentru actul îndeplinit.
Pe cale de consecință, apreciază că se impune cenzurarea onorariului executorului judecătoresc raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta.
Referitor la onorariul de avocat menționăm că potrivit art.29 alin.1 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat, "avocatul înscris în tabloul baroului are dreptul să asiste si să reprezinte orice persoană fizică sau juridică, în temeiul unui contract încheiat în formă certă prin înregistrarea în registrul oficial de evidență".
Din economia dispozițiilor mai sus invocate rezultă că înscrisul doveditor din care să reiasă angajarea unui avocat în faza executării silite, precum si întinderea obligațiilor acestuia este contractul încheiat în conformitate cu art.28 din Legea nr.51/1995, iar nu o chitanță din care să rezulte plata unei sume de bani unui avocat de către creditor.
În condițiile în care contractul mai sus precizat nu a fost prezentat, este evident că nu se poate verifica dacă partea a fost reprezentată de un avocat în faza executării silite, precum nici identitatea dintre avocatul care a fost remunerat și cel care a reprezentat partea în faza executării silite și nici întinderea obligațiilor acestuia.
Mai mult decât atât, art. 31 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 prevede expres: „Contractul de asistență juridică, legal încheiat, este titlu executoriu".
Or, potrivit art. 372 din Codul de procedură civilă executarea silită se efectuează numai în temeiul unei hotărâri judecătorești ori al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
D. urmare, includerea în cheltuielile de executare silită a unei sume cu titlu de onorariu avocat, fără ca respectiva sumă să fie stabilită printr-un contractul de asistență juridică - acesta fiind singurul înscris recunoscut de lege ca fiind titlul executoriu pentru suma cu acest titlu, s-a efectuat cu încălcarea dispozițiilor art. 372 din Codul de procedură civilă.
Pe cale de consecință, apreciază că se impune admiterea contestației la executare și îndreptarea actelor de executare în sensul înlăturării onorariului de avocat.
În subsidiar, în contextul în care instanța nu ar primi criticile de nelegalitate invocate, solicită instanței să procedeze la cenzurarea onorariului avocatului raportat la activitatea efectiv prestată de către acesta.
Astfel, precizează că a arătat că în temeiul art.274 Cod procedură civilă instanța, fără să intervină în contractul de asistența juridică (care produce efecte doar între creditor și apărătorul ales), are obligația de a analiza în ce măsură onorariul stabilit de creditor trebuie suportat de debitor având în vedere complexitatea cauzei și efortul concret depus de avocatul creditorului.
Solicită recurenta a se avea în vedere și faptul că prestația avocatului în fața instanțelor de judecată este mult mai complexă, presupunând asistență juridică și/sau reprezentare, precum și alocarea de timp și resurse incomparabilă cu faza executării silite în care, prestația avocatului constă în redactarea unei cereri adresată executorului judecătoresc pentru urmărirea si încasarea unei creanțe.
Or, stabilirea unui onorariu de avocat în cuantumul solicitat în faza executării silite pentru redactarea adresei de învestire a executorului judecătoresc este vădit disproporționată, prin aceasta încălcându-se principiul echității, întrucât astfel cum a arătat la pct. 2, executarea silită are ca scop satisfacerea creanței creditorului, iar nu pedepsirea debitorului prin obligarea la plata unor cheltuieli exorbitante si nejustificate. Legiuitorul a prevăzut expres sancțiunile aplicabile debitorului în cazul refuzului îndeplinirii obligațiilor: actualizarea creanței, calcularea de dobânzi si penalități de întârziere, amenda civilă prevăzută de art.580^3 din Codul de procedură civilă.
Executarea silită nu are drept scop să atragă sume prejudiciabile pentru debitorul Ministerul Finanțelor Publice, grevând în mod neîntemeiat bugetul de stat.
Aspectele prezentate sunt susținute și de dispozițiile art. 37, alin. 1 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, astfel cum a fost modificat prin G. nr.144/2007, potrivit cărora debitorul somat care își execută obligația de îndată sau în termenul acordat de lege va fi ținut să suporte doar cheltuielile pentru actele de executare efectiv îndeplinite, precum și onorariul executorului judecătoresc proporțional cu activitatea depusă de către acesta, respectiv redactarea unei cereri adresată executorului judecătoresc pentru urmărirea și încasarea unei creanțe.
Pe cale de consecință, în condițiile în care nu s-ar dispune înlăturarea sumei cu titlu de onorariu de avocat, solicită a se proceda la cenzurarea acesteia raportat la activitatea efectiv prestată.
Astfel că raportat la actele de executare întocmite în cadrul dosarului de executare nr.17/2012 nu se justifică un onorariu în limitele maxime prevăzute de lege.
În ceea ce privește punerea în executare a hotărârii judecătorești, arată că instituția recurentă nu a refuzat niciun moment punerea în executare, însă creditoarea S. M., nu a solicitat punerea în executare a acestora.
În același sens, supune atenției instanței si prevederile art.139 Cod de procedură fiscală veniturile bugetului general consolidate nu pot fi urmărite de niciun creditor: „impozitele, taxele, contribuțiile si orice alte venituri ale bugetului general consolidate nu pot fi urmărite de niciun creditor pentru nicio categorie de creanțe în cadrul procedurii de executare silită".
Așadar, arată că legiuitorul a impus dispoziții derogatorii de la dreptul comun în materie de executare silită, iar operațiunea demarată de executor vizează eludarea dispozițiilor legale prohibitive si derogatorii ale art.139 Cod de procedură fiscală, iar virarea sumei de bani în contul B. M. V. nu reprezintă plata creanței datorate bugetului de stat.
În lumina celor ce preced, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat.
În drept, invocă dispozițiile legale menționate în cuprinsul cererii de recurs.
Intimata nu a formulat întâmpinare.
Tribunalul, deliberând asupra recursului în conformitate cu disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, prin prisma excepțiilor, a motivelor și a probelor administrate, îl apreciază ca întemeiat pentru următoarele considerente:
Conform titlului executoriu reprezentat de decizia civilă nr.2317/2011 a Curții de Apel Oradea – dosar nr._, debitorul obligației de plată este Statul Român prin MFP București, cu sediul în București, Sector 5, .>
Prin somația emisă la 02.02.2012 – dosar execuțional 17/2012 adresată Ministerului Finanțelor Publice în reprezentarea Statului Român, B. M. V. a solicitat achitarea creanței. Ulterior au fost emise adrese de înființare a popririi conturilor debitului la BRD.
Apreciem actele emise de executorul judecătoresc ca nelegale din perspectiva disp.art.373 indice 1, art.453 alin.1 Cod de procedură civilă, fiind efectuate cu încălcarea competenței teritoriale a B. M..
Astfel, în acest sens învederează că art.373 alin.1 din Codul de procedură civilă reglementează regula generală privind competența executorilor judecătorești, respectiv că "hotărârile judecătorești și celelalte titluri executorii se execută executorul judecătoresc din circumscripția curții de apei în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripția curții de apel în care se află acestea, dacă prin lege nu se dispune altfel". Însă art.453 alin.1 din Codul de procedură civilă instituie excepția: "poprirea se înființează la cernerea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit."
Cum Biroul Executorului Judecătoresc M. V. are sediul în Satu M., deci la domiciliul creditorului, iar nu al debitorului sau al terțului poprit, rezultă că acesta a emis adresa de înființare a popririi cu încălcarea normelor de competență teritorială. Or, sancțiunea pentru actele astfel emise este expres prevăzută de art.105 din Codul de procedură civilă, respectiv nulitatea lor.
De asemenea la 22.08.2012 a fost emisă o nouă somație către DGFP Satu M. urmată de o adresă de poprire adresată Trezoreriei DGFP Satu M..
Apreciem și aceste acte emise de biroul executorului judecătoresc ca nelegale având în vedere că MFP nu are conturi deschise la Trezoreria Satu M..
Poprirea înființată la Trezoreria Satu M. încalcă disp.art.452 alin.1 Cod de procedură civilă.
În virtutea considerentelor expuse apreciem contestația la executare ca fiind întemeiată potrivit disp.art.399 Cod de procedură civilă.
În consecință, tribunalul va admite recursul și va modifica în tot hotărârea atacată, în sensul că va admite contestația la executare și va anula actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr.17/2012 al B. M. V..
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul promovat de MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE SATU M. în reprezentarea STATULUI ROMÂN împotriva sentinței civile nr.1076/2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ în contradictoriu cu intimata S. M., dom.în Satu M., ..19, .> Modifică în tot sentința civilă.
Admite contestația la executare promovată de STATUL ROMÂN prin M.F.P – D.G.F.P. SATU M., cu sediul în Satu M., P-ța Romană, nr.3-5, jud.Satu M. în contradictoriu cu intimata S. M., dom.în Satu M., ..19, . M..
Anulează actele de executare silită efectuate în dosar execuțional nr.17/2012 al B. M. V..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 27.06.2013.
Președinte, M. G. R. | Pt.Judecător, I. M. C. fiind în concediu legal de odihnă, semnează președintele instanței | Judecător, Z. K. |
Grefier, V. S. |
Red.M.G.R./24.07.2013.
Tehnored_VD /24.07.2013.
2 ex.
Jud.fond: M. S.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2427/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 744/2013.... → |
|---|
