Evacuare. Decizia nr. 156/2013. Tribunalul SATU MARE

Completul compus din:

PREȘEDINTE R. G. M.

Judecător G. D. S.

Grefier A. M.

Pe rol se află judecarea apelului civil formulat de apelanta-reclamantă K. A. domiciliată în Satu M., .. 59, . M., cu domiciliul procesual ales la sediul C.. Av. H. S. din Satu M., bld. I.C. B. nr. 2/3A, jud. Satu M. împotriva sentinței civile nr.4877/25 iulie 2013 a Judecătoriei Satu M., în contradictoriu cu intimatul K. B. B., domiciliat în Satu M., .. 59, . M., având ca obiect evacuare – ordonanță președințială.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 09.09.2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4877/25.07.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, a fost respinsă ca nefondată cererea formulată de reclamanta K. A., în contradictoriu cu pârâtul K. B. B..

În considerentele hotărârii, instanța de fond a reținut următoarele:

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește susținerile din întâmpinare, referitoare la incompatibilitatea avocatului reclamantei, instanța de fond a reținut că nici o dispoziție a Codului de procedură civilă adoptat prin Legea nr. 134/2010, cu modificările și completările ulterioare nu reglementează incompatibilitatea avocaților, procedura incompatibilității, conform legii noi aplicabile în materie de procedură civilă, privind pe judecători, grefieri, procurori, magistrați asistenți și asistenți judiciari. Această susținere nu are deci legătură cu soluționarea cauzei nici din punct de vedere substanțial și nici procedural, nefiind necesară vreo dispoziție a instanței în acest sens.

Cererea reclamantei este întemeiată pe prevederile art. 996 C.proc.civ. care stipulează că instanța de judecată stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.

Ordonanța este provizorie și executorie și nu poate produce efecte decât până la soluționarea litigiului asupra fondului. Prin această procedură nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond.

Conform acestor dispoziții, condițiile ce se cer a fi îndeplinite pentru admiterea cererii sunt: afirmarea de către reclamantă a unei aparențe de drept, caracterul provizoriu, caracterul urgent prin raportare la scopul măsurii respectiv: păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări și neprejudecarea fondului.

Raportat la materialul probator administrat în cauză, prima instanță a reținut că aceste condiții nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel, este adevărat că în favoarea reclamantei operează aparența dreptului, deoarece conform extrasului de carte funciară – fila 5 dosar, aceasta deține un drept de uzufruct viager asupra imobilului . în Satu M., .. 59, iar minorul K. B. B. este proprietarul apartamentului. Așa cum rezultă din raportul de anchetă socială, pârâtul locuiește singur în acest imobil, reclamanta mutându-se din anul 2012, împreună cu minorul, la părinții săi.

Prin Sentința civilă nr. 508/2013, pronunțată de Judecătoria Satu M. a fost admisă acțiunea în evacuare formulată de reclamantă, însă prin Decizia nr. 554/R din data de 01.07.2013, Tribunalul Satu M. a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, primul termen de judecată fiind stabilit la data de 12.09.2013 – filele 14-17 dosar fond. Prin Sentința civilă nr. 4954/2012, din data de 14.06.2012, pronunțată în dosarul nr._, căsătoria părților a fost desfăcută prin acordul lor, iar cu privire la minor, s-a stabilit exercitarea autorității părintești în comun – filele 27-28 dosar fond.

Prima instanța a apreciat că prezenta cerere nu are un caracter urgent. Astfel, acțiunea în evacuare a fost introdusă abia în anul 2013, deși divorțul părților s-a pronunțat în iunie 2012 și anterior acestei date, reclamanta și minorul ar fi părăsit fosta locuință comună. Faptul că actuala locuință nu este corespunzătoare din punct de vedere locativ pentru reclamantă și minor, de asemenea, nu s-a dovedit. Faptul că pârâtul ar avea un comportament de natură să afecteze drepturile reclamantei și ale minorului cu privire la imobilul în cauză, minorul având calitatea de nud proprietar și reclamanta de uzufructuar, de asemenea, nu a fost dovedit. Prin urmare, prin raportare la scopul măsurii, prima instanță a reținut că nu s-a dovedit niciuna dintre situațiile prevăzute de art. 996 C.proc.civ., respectiv păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. De asemenea, susținerile reclamantei în sensul că a fost nevoită să părăsească locuința comună datorită atitudinii și comportamentului dăunător și necorespunzător al pârâtului, nu s-au dovedit în cauză. Dimpotrivă, prin sentința de divorț, prin exercițiul autorității părintești în comun se creează prezumția că părțile pot purta un dialog civilizat și pot interacționa în condiții care să asigure exercițiul efectiv al acestui drept; mai mult, acestea au purtat discuții și cu privire la evacuarea pârâtului, așa cum rezultă chiar din cererea de chemare în judecată. De asemenea, nu s-a dovedit faptul că reclamantei i s-ar fi interzis de către pârât accesul în fosta locuință comună a părților, sau că aceasta nu ar putea ridica din această locuință bunurile sale sau ale minorului.

Prin urmare, prima instanță a reținut că cererea reclamantei nu este justificată de o urgență concretă și obiectivă, conform prevederilor legale. Nu s-a dovedit producerea unui prejudiciu ireparabil reclamantei prin nefolosirea locuinței și nici faptul că i s-a interzis accesul în locuință. Faptul că reclamanta are în îngrijire un copil minor căruia trebuie să îi asigure condițiile necesare de locuit are o importanță deosebită în reglementarea situației locative a acesteia, dar nu constituie un motiv suficient pentru evacuarea pârâtului, această măsură drastică, chiar temporară, trebuind să fie justificată de o atitudine abuzivă sau necorespunzătoare a pârâtului, care să aducă prejudicii reclamantei și fiului său, ceea ce, de asemenea, nu s-a dovedit.

Condițiile privind caracterul provizoriu al măsurii și aparența dreptului ce operează în favoarea reclamantei, deși sunt îndeplinite, fiind vorba de o măsură provizorie până la soluționarea irevocabilă a dosarului_/296/2012 nu pot justifica admiterea cererii.

Astfel, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 996 C.proc.civ., prima instanță a respins cererea ca nefondată.

În temeiul dispozițiilor art. 451-453 C.proc.civ. prima instanță a respins cererea de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariul avocațial către pârât. În conformitate cu dispozițiile art. 451 alin. 2 C.proc.civ., raportat la activitatea prestată de avocatul pârâtului, respectiv invocarea prin întâmpinare - care de altfel, nu este obligatorie, în această procedură - a unor aspecte ce nu au legătură cu soluționarea cauzei, și în principal cu privire la conduita avocatului reclamantei, precum și lipsa acestuia din ședința din data de 25.07.2013 și neformularea unor cereri în probațiune, prima instanță a reținut că nu se impune obligarea reclamantei, aflată în culpă procesuală, la plata cheltuielilor judiciare către pârât.

Împotriva Sentinței civile nr. 4877/2012, reclamanta K. A., prin avocat, în baza art. 999 din Noul Cod de procedură civilă, a declarat apel, solicitând să se dispună casarea hotărârii atacate și admiterea cererii sale, respectiv să se dispună evacuarea pârâtului din imobilul situat în Satu M., Bld. V. L. nr. 59, județul Satu M., imobil căruia în natură îi corespunde apartamentul nr. 5 compus din 3 camere și dependințe în suprafață de 100 mp, înscris în CF_-C1-U4 Satu M. nr. cadastral 2866/5, până la soluționarea definitivă a acțiunii de evacuare, cauză care face obiectul dosar nr._/296/2012 al Judecătoriei Satu M.; în baza art. 996 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă reclamanta solicită a se dispune ca executarea să se facă fără somație și fără trecerea unui termen; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea căii de atac promovate, reclamanta apelantă arată că, prin sentința civilă atacată instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a dispus respingerea cereri sale privind evacuarea pârâtului din imobilul al cărui proprietari tabulari sunt.

Potrivit extrasului C.F._-C1-U4 Satu M., pe care-l anexează în copie, apelanta arată că împreună cu fiul său sunt proprietarii apartamentului indicat în petitul cererii.

Precizează că, în baza actului de constituire a dreptului de uzufruct viager și contractului de donație încheiat la data de 17.12.2010 în Satu M., autentificat de Biroul Notarilor Publici B. prin încheierea de autentificare nr. 9433/17.12.2010, pârâtul a donat fiului lor minor K. B. B. dreptul de nudă proprietate asupra apartamentului nr. 5 compus din 3 camere și dependințe în suprafața de 100 mp, situat în Satu M., Bld. V. L. nr. 59, județul Satu M., înscris în CF_-C1-U4 Satu M. nr. cadastral 2866/5 și totodată, prin același act, s-a constituit dreptul de uzufruct viager în favoarea apelantei reclamante K. A., fiind îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii sale prevăzută de art. 996 C.proc.civ., respectiv existența aparenței unui drept.

Apelanta menționează că prin sentința civilă pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ la data de 14.06.2012 s-a dispus desfacerea căsătoriei încheiate între reclamanta K. A. și pârâtul K. B. B. pe baza acordului ambilor soți.

Ca urmare a comportamentului avut de pârât, înainte de desfacerea căsătoriei, apelanta reclamantă împreună cu fiul minor a fost nevoită să părăsească domiciliul conjugal, respectiv apartamentul nr. 5 situat în Satu M., Bld. V. L. nr. 59, județul Satu M. și să locuiască la părinți acesteia, unde locuiește și în prezent, cu toate că are un drept de uzufruct viager asupra apartamentului și cu toate că și fiul părților are un drept de nudă proprietatea asupra apartamentului.

După desfacerea căsătoriei dintre părți, în urma mai multor discuții care au avut loc între aceștia, apelanta reclamantă i-a solicitat pârâtului să-i predea apartamentul, dar de fiecare dată acesta a refuzat sau a încercat amânarea acestui moment invocând diferite probleme personale.

Având în vedere că intimatul pârât i-a reproșat apelantei reclamante lipsa unei înțelegeri oficiale în acest sens, acesta a fost invitat în data de 04.10.2012, ora 17:00 la sediul Cabinet Avocat H. S. din Satu M., Bld. I.C. Bratianu nr. 2/3A, jud. Satu M., pentru a stabilirea modalității de predare a apartamentului nr. 5 situat în Satu M., Bld. V.L. nr. 59, către reclamantă, dar pârâtul nu s-a prezentat.

Raportat la poziția pârâtului față de solicitarea reclamantei privind evacuarea apartamentului și, raportat la faptul că pârâtul nu are un titlu locativ privind folosința apartamentului, la data de 16.10.2012 reclamanta a depus la Judecătoria Satu M. o acțiune pe fond pentru evacuarea pârâtului din imobil, cauză care face obiectul dosarului nr._/296/2012.

Precizează că, prin Sentința civilă nr. 508/2013 Judecătoria Satu M. a admis acțiunea reclamantei iar, pârâtul a declarat apel împotriva acestei sentințe, față de care Tribunalul Satu M. a dispus recalificarea căii de atac din apel în recurs și a admis recursul pârâtului, a casat sentința atacată și a trimis cauza pentru rejudecare la Judecătoria Satu M., cauza având primul termen de judecată la data de 12.09.2013.

Având în vedere că soluționarea acțiunii de evacuare a pârâtului se află pe rolul instanțelor de mai bine de un an de zile iar, raportat la casarea cu trimitere spre rejudecarea dispusă de Tribunalul Satu M., soluționarea definitivă a acestei cauze se poate întinde pe o perioadă lungă de timp și raportat la faptul că în prezent apelanta reclamantă locuiește cu fiul minor la părinți săi, în condițiile în care deține un drept de proprietate asupra apartamentului indicat în petit, consideră că în această cauză este îndeplinită și condiția urgenței măsurii provizorii pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, fiind inadmisibilă tolerarea unei astfel de situații, mai ales că în apartament se află și multe din lucrurile apelantei reclamante și fiului acesteia.

Raportat la motivele invocate, apelanta solicită admiterea căii de atac promovate și implicit a cererii sale cu caracter vremelnic, până la soluționarea definitivă a acțiunii de evacuare.

În drept, invocă art. 996 și urm. din Noul Cod de procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la data de 09.09.2013, intimatul K. B. B., solicită respingerea apelului declarat și menținerea în vigoare a sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea apelantei reclamante la plata cheltuielilor de judecată justificate la dosar atât în apel cât și pe fondul cauzei, pentru următoarele motive:

Intimatul arată că a fost căsătorit cu apelanta, iar din căsătoria încheiată s-a născut minorul K. B. B. la data de 06.11.2007, căsătorie care prin Sentința civilă 954 din 14.06.2012 s-a desfăcut prin acord comun fără motivare, acordându-se custodia comună a minorului și în baza ofertei sale de a-i plăti o pensie de întreținere de 300 lei lunar minorului, a fost obligat la plata acesteia. Este adevărat că între din 2011 între ei au început anumite neînțelegeri - ca în oricare căsnicie de altfel - și pentru a consolida relația de familie a acceptat să doneze apartamentul de pe .. 59/5 în suprafața de 100 mp în favoarea fiului său și tocmai pentru a-i dovedi fostei sale soții buna lui credință, a acceptat constituirea în favoarea ei a unui drept de uzufruct viager asupra acestuia, crezând că această promisiune va readuce armonia în familie, neconcepând sub nici o formă ca după întocmirea formelor legale la notar ar putea fi alungat din locuința lui proprietate personală înainte de căsătorie și pus în stradă fără nici o jenă, deși a fost și este tatăl copilului pentru care plătește și în prezent pensia de întreținere.

La scurt timp după rămânerea definitivă a acțiunii de divorț (care s-a pronunțat fără motivare, prin acordul părților și deci reiese că desfacerea căsătoriei nu a avut la bază motive temeinice, desfăcându-se din vina ambelor părți, astfel netemeinic susținându-se că datorită comportamentului violent al pârâtului fosta soție împreună cu copilul au trebuit să se mute din locuință, dovedind reaua credință, caracterul imoral și josnic al acesteia), reclamanta a formulat o acțiune de evacuare pe dreptul comun, pronunțându-se Sentința civilă 508/31.01.2013, reținându-se că pârâtul nu mai are nici un drept sau temei să dețină sau să locuiască în acea locuință, fiind un simplu tolerat deoarece a donat-o fiului său și a constituit uzufruct viager în favoarea fostei soții.

Intimatul menționează că sentința de evacuare arătată mai sus a fost pronunțată la primul termen de judecată fără ca avocatul său ales să fie prezent, deoarece era plecat în Canada, (în acest sens precizând faptul că apărătorul părții adverse este dl. av. H. Sebastuian, a cărei soție este judecător la Judecătoria Satu M. și în relații de prietenie cu judecătoarea B.) și prin care încălcând grosolan principiul dreptului la apărare, deși cauza era la primul termen s-a pronunțat hotărârea în aceeași zi, dispunându-se evacuarea sa necondiționată și deîndată din locuință.

Împotriva acestei hotărâri vădit nelegală și abuzivă avocatul intimatului a făcut recurs, invocând abuzurile și mașinațiunile făcute de avocatul H. S. în obținerea evacuării intimatului, iar Tribunalul Satu M. prin Hotărârea nr. 554 din 01.07.2013, constatând nelegalitatea hotărârii atacate a casat-o, trimițând cauza pentru rejudecare la instanța de fond.

Pe fondul problemei, intimatul arată că în conformitate cu prevederile art. 996 C.proc.civ., admisibilitatea ordonanței președințiale este condiționată de necesitatea luării măsurilor provizorii pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unor pagube iminente care nu s-ar putea recupera, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări, în cauză nefiind îndeplinită niciuna din cele trei condiții întrucât procesul de evacuare amintit - cauza dosar_/296/2012* - se află pe rolul Judecătoriei Satu M. cu termen în data de 12.09.2013 și ca atare consideră că urgența măsurii preventive pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere invocată de apelanta-reclamantă este nejustificată, motivul invocat fiind vădit netemeinic și nelegal și deci s-ar impune respingerea apelului declarat de aceasta și menținerea în vigoare a Sentinței nr. 4877/25.07.2013 a Judecătoriei Satu M., prin care cererea de ordonanță președințială formulată în cauză a fost respinsă ca nefondată.

De asemenea, intimatul arată că avocatul apelantei-reclamante în prima cerere de evacuare făcută instanței pe dreptul comun - știind că nu sunt întrunite aceste condiții, cunoscută fiind modalitatea în care reclamanta l-a deposedat în mod abject și imoral pe pârât de bunul său propriu - a și ales această cale, la primul termen a obținut o sentință nedreaptă și care a fost casată în întregime de tribunal, iar în introducerea cererii de ordonanță președințială adresată instanței de fond și-a motivat cererea susținând că din cauza pârâtului se tergiversează cauza de mai bine de un an, deși este evident că el este care tergiversează cauza tocmai prin greșita alegere a modalității de acționare în instanță, mai ales că din moment ce în prima cerere (depusă în data de 12.10.2012 după cum afirmă chiar el în apelul formulat, deci încă nu a trecut un an de la formularea acțiunii de evacuare deși se afirma că a trecut mai bine de un an) a ales calea dreptului comun, de unde, pentru că nu are motive a revenit asupra acestei căi solicitând prin măsura ordonanței președințiale urgentarea cauzei, iar Judecătoria Satu M. corect a dispus respingerea acțiunii ca nefondată, motivând acest fapt în dispozitivul sentinței atacate.

Intimatul menționează că a depus și o acțiune de anulare a donației, înregistrată pe rolul Judecătoriei Satu M. sub numărul_ și care datorită procedurii prealabile introdusă prin noul cod de procedură civilă încă nu are un termen de judecată, nefiind soluționată cererea sa de acordare a unui ajutor public judiciar în care a arătat pe larg toate motivele și modul imoral în care s-a făcut donația și a acordat apelantei-reclamante dreptul la uzufruct viager. De asemenea, menționează că prin adresa comunicată i se cere lui ca pârât, să dovedească și să arate mijloacele pe care înțelege să le folosească în susținerea acțiunii pe drept comun care are termen pe 12.09.2013, câtă vreme apelanta-reclamantă nu a indicat nici un mijloc de probațiune concret făcând o vagă afirmație că datorită comportamentului pârâtului a trebuit să părăsească domiciliul comun împreună cu copilul, or sarcina probațiunii cade în seama reclamantului să arate care a fost acest comportament și să probeze aceste afirmații, mai ales că divorțul s-a făcut pe cale amiabilă nedovedindu-se că la baza motivelor reale ale desfacerii căsătoriei a stat comportamentul intimatului.

Apelul este nefondat.

Prin motivele de apel se reiterează cererea introductivă, starea de fapt și stadiul procesului având ca obiect acțiunea în evacuare, în finalul expunerii subliniindu-se că este îndeplinită condiția urgenței pentru păstrarea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere.

Apelanta se rezumă la redarea textului de lege – art.996 C.proc.civ. - fără a arăta în concret în ce constă paguba, iminența acesteia, astfel că nu se aduc argumente care să determine schimbarea soluției judecătoriei. Instanța de apel apreciază că promovarea cererii de ordonanță președințială la mai mult de 1 an de la data desfacerii căsătoriei, invocându-se neînțelegeri anterioare divorțului, nu sunt de natură a evidenția urgența în accepțiunea procedurii speciale.

În temeiul art.453 alin.1 C.proc.civ., va fi obligată apelanta la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat, reprezentând onorariul de avocat achitat conform chitanței nr.169/ 6 septembrie 2013 eliberată de C.. Av. Gh. Borleștean, în baza contractului de asistență juridică nr.9773/ 6 septembrie 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă K. A., având CNP–_, cu domiciliul procedural ales la Cabinet avocat H. S., cu sediul în Satu M., ., nr. 2/3A, județul Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 4877/2013, pronunțată de Judecătoria Satu M., în contradictoriu cu pârâtul K. B. B., având CNP-_, cu domiciliul în Satu M., bld. V. L. nr. 59, . M..

Obligă apelanta la 1.000 lei cheltuieli de judecată către intimat.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică din 10 septembrie 2013.

Red: G.D. S. – 11.09.2013

Tehnored_NM / 11.09.2013

4 ex.

- se comunică câte un ex. cu: -K. B. B., în Satu M., .. 59, .> -K. A., la dom.proc.ales din Satu M., bld. I.C. B., nr. 2/3A – la C..av.

H. S.

Jud.fond: D.E. M.