Îmbogatirea fara justa cauza. Decizia nr. 410/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 410/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 30-04-2013 în dosarul nr. 1896/218/2012
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 410/R
Ședința publică de la 30 Aprilie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE T. T.
Judecător T. B.
Judecător E. R.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursurilor civile declarate de recurenta-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI cu sediul în București, sector 1, ..43, recurentul-pârât Z. V. M. domiciliat în Giurtelecu Hododului, nr.386, jud.Satu M., respectiv Negrești Oaș, ., jud,.Satu M., împotriva sentinței civile nr.3142/2012, pronunțată de Judecătoria Carei, în dosar nr._, având ca obiect îmbogățirea fără justa cauză.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 23.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursul civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3142/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă înaintată de reclamanta AGENȚIA D. STATULUI BUCUREȘTI împotriva pârâtului Z. V. M. având ca obiect pretenții, fără cheltuieli de judecată, respingându-se totodată ca neîntemeiată excepția inadmisibilității acțiunii, ridicată de pârâtul în cauză, și admițându-se excepția prescripției extinctive a dreptului material la acțiune al reclamantei pentru pretențiile solicitate de aceasta aferente perioadei 01.01.2004 – 31.03.2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că reclamanta a solicitat obligarea pârâtului la plata unui prejudiciu total de_,57 lei reprezentând îmbogățire fără justă cauză realizată de către pârât în perioada 01.01.2004 – 31.03.2012 prin folosirea de către acesta fără drept a unor suprafețe de teren aparținând reclamantei.
S-a mai reținut că reclamanta deține în patrimoniul său o suprafață de teren cu destinație agricolă, teren folosit în mod gratuit și fără drept de către pârât, astfel încât a apreciat ca întemeiată acțiunea reclamantei, reținând însă incidența dispozițiilor legale în materie de prescripție extinctivă pentru perioada 01.01.2004 – 31.03.2012 în privința pretențiilor solicitate în cauză.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei de îmbogățire fără justă cauză a pârâtului, invocată de acesta din urmă prin întâmpinare, instanța a apreciat-o ca neîntemeiată, din perspectiva disp. art. 1345, 1352-1353 și art. 1358 din Noul Cod Civil, considerând că, atâta vreme cât reclamanta nu are încheiată cu pârâtul nicio convenție privind exploatarea suprafețelor de teren în cauză, rezultă că nu are la îndemână nici un altă acțiune pentru recuperarea prejudiciului pe care l-a suferit.
Împotriva sentinței de mai sus au promovat recurs în termenul legal atât reclamanta, cât și pârâtul.
Prin recursul formulat, reclamanta solicită modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii integrale a acțiunii, astfel cum a fost formulată, motivând în fapt că termenul de prescripție extinctivă a fost calculat în mod greșit de către prima instanță, acesta începând să curgă, în opinia reclamantei, de la data la care reclamanta a cunoscut faptul ocupării terenului în cauză în mod nelegal, adică de la data întocmirii procesului verbal de constatare în acest sens de către reclamantă, în speță de la data de 31.10.2011, astfel încât apreciază că cererea introductivă în primă instanță trebuia admisă în totalitate.
În drept invocă disp.art.304 pct.9 și art.304 indice 1 Cod de procedură civilă.
La rândul său, pârâtul critică sentința atacată prin prisma greșitei aplicări de către prima instanță a dispozițiilor legale privitoare la condițiile de admisibilitate ale acțiunii civile promovate de reclamantă, în condițiile îmbogățirii fără just temei, invocând în acest sens posibilitatea reclamantei de a revendica terenul în privința căruia susține că pârâtul îl folosește fără drept, ori posibilitatea de a valorifica în plan juridic, printr-o acțiune distinctă în instanță, facturile pe care le-a întocmit reclamanta în vederea evidențierii în concret a sumei pretinse de la pârât, reiterând argumentele expuse și în cadrul întâmpinării depuse în primă instanță, în sensul că acțiunea în justiție fundamentată pe îmbogățirea fără just temei are un caracter esențialmente subsidiar, invocând totodată pe fondul cauzei și solicitând respingerea acțiunii ca nedovedită.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a disp. art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază ca aceasta este nelegală, în parte, găsind fondate criticile recurentului pârât, pentru următoarele considerente:
Examinând cu prioritate aspectele invocate în cauză cu privire la caracterul esențialmente subsidiar al acțiunii civile fundamentate pe îmbogățirea fără just temei tribunalul reține că atât în vechiul cod civil (1864), cât și în Codul civil în vigoare (în speță disp.art.1348) s-a prevăzut în mod expres că o atare acțiune „nu poate fi admisă, dacă cel prejudiciat are dreptul la o altă acțiune pentru a obține ceea ce îi este datorat.”
În consecință constatând că reclamanta are la îndemână acțiunea în răspunderea civilă delictuală și că nu s-a făcut dovada promovării unei astfel de cereri de chemare în judecată, tribunalul va reține că regula subsidiarității acțiunii civile întemeiată pe îmbogățirea fără just temei a fost încălcată și că soluția instanței de fond se prezintă a fi, din această perspectivă, nelegală și netemeinică, vădind o greșită aplicare a legii în înțelesul disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în speță tocmai a dispozițiilor legale reținute de către prima instanță în argumentarea soluției sale de înlăturare a inadmisibilității cererii principale, invocată de pârât, și de admitere a acțiunii reclamantei, pentru despăgubirile aferente perioadei de timp pentru care instanța de fond a apreciat că reclamanta a acționat în termen.
În privința criticilor recurentei-reclamante fundamentate pe modul greșit de calcul al termenului de prescripție extinctivă reținut de către prima instanță, tribunalul le va înlătura ca nefondate, reținând în acest sens că norma legală vorbește de momentul la care cel îndreptățit la despăgubiri a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască faptul generator de prejudicii în cauză, iar dată fiind calitatea afirmată de reclamantă pe parcursul întregului proces, aceea de administrator al terenului în litigiu, în speță nu au fost relevate eventualele împrejurări care au împiedicat-o pe aceasta să ia la cunoștință în timp util de faptul stăpânirii terenurilor pe care le administrează de către alte persoane decât cele care ar fi îndreptățite la aceasta.
Prin prisma considerentelor ce preced, tribunalul va respinge ca nefondat recursul reclamantei și îl va admite pe cel al pârâtului, modificând în parte sentința recurată, strict în privința pretențiilor solicitate prin cererea introductivă și în privința cărora instanța de fond a apreciat că nu sunt prescrise, pe care le va respinge, obligând totodată recurenta-reclamantă la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs recurentului-pârât, în temeiul disp. art. 274 rap. la disp. art. 298 și art. 316 Cod procredură civilă, în limitele dovedirii acestora, adică într-un cuantum de 244,41 lei, reprezentând taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar achitate în calea de atac, reținând că restul cheltuielilor de judecată solicitate de pârât în recurs nu au fost dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI, cu sediul în mun. București, .. 43, Sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 3142/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât Z. V. M..
Admite recursul declarat de recurentul-pârât Z. V. M., dom. în com. Hodod, .. 386, jud. Satu M., cu reședința în Negrești-Oaș, ., jud. Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 3142/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Carei în dosar nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă AGENȚIA D. STATULUI, și în consecință:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul că respinge și capătul de cerere al reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 6197 lei, reprezentând contravaloarea pretențiilor aferente perioadei 03.07.2009 – 30.09.2012.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească recurentului-pârât suma de 244, 41 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 30 aprilie 2013.
Președinte, T. T. | Judecător, T. B. | Judecător, E. R. |
Grefier, L. D. |
Red.E.R./14.05.2013.
Tehnored.VD/14.05.2013.
2 ex.
Jud. fond: C. S. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 1931/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 3233/2013.... → |
|---|
