Legea 10/2001. Decizia nr. 271/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 271/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 19-03-2013 în dosarul nr. 5881/296/2011*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 271/R
Ședința publică de la 19 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. G. M.
Judecător T. T.
Judecător T. B.
Grefier L. D.
Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de recurenta-pârâtă U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI PĂULEȘTI PRIN PRIMAR, cu sediul în Păulești, ., jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr.8195/2012, pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți K. H. M., K. Y. E. prin mandatar av.M. V., cu sediul profesional în Satu M., ..13, . M., având ca obiect legea 10/2001.
Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din 05.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii, ce s-au consemnat prin încheierea ședinței publice din aceea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când în vederea deliberării s-a amânat pronunțarea la data de 12.03.2013 și apoi la data de azi.
TRIBUNALUL
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8195/03.10.2012 pronunțată în dosar cu nr.de mai sus, Judecătoria Satu M. a admis acțiunea civila formulata si precizata de reclamanții K. H. M. si K. Y. E. în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL . al UNITATII A. TERITORIALE A COMUNEI PAULESTI și a obligat pârâtul să achite reclamanților 33.243 lei reprezentând cuantumul despăgubirilor stabilite prin sentința civila nr.1306 pronunțată de Judecătoria Satu M. la 22 februarie 2011 în dosar nr._ . Totodată, pârâtul a fost obligat să achite 3200 lei cu titlu cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin sentința civila nr. 1306 pronunțată de Judecătoria Satu M. la 22 februarie 2011 în dosar nr._ Primarul comunei Păulești a fost obligat să achite reclamanților contravaloarea terenului înscris in CF 390 Amati nr. top 412 si 413, respectiv CF ned. 143 Amati nr. cadastral 398, în suprafata de 1050 mp.
Acest teren nu a mai putut fi atribuit în natura reclamanților, fiind in proprietatea altor persoane.
În cauza s-a efectuat un raport de expertiza de către ing.P. D., iar concluziile lucrării au fost că valoarea terenului in anul 2008 si prejudiciul cauzat pentru lipsa de folosință si devalorizarea imobilului este de 33.243 lei.
Reclamanții au fost de acord cu aceasta valoare si au solicitat obligarea pârâtului la plata ei.
Față de cele de mai sus instanța de fond, văzând și disp.art.1000 alin.3 Cod civ., art.1073, 1075, 1082 si 1084 Cod civ., a admis acțiunea reclamanților.
Constatând culpa pârâtului, în baza disp.art.274 Cod proc.civ., pârâtul a fost obligat și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, în termenul legal, a declarat recurs pârâta U. A. TERITORIALĂ A COMUNEI PĂULEȘTI, prin primar, solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor la valoarea de circulație actuală a terenului; în subsidiar, cere casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac promovate, recurenta arată că prin acțiunea civilă înregistrată sub dosar cu nr. mai sus indicat, reclamanții au solicitat instanței să dispună stabilirea valorii de circulație a imobilelor: teren înscris în CF 390, nr.top 412 și 41, respectiv CF ned.143 A., nr.cad.398, în suprafață totală de 1050 mp și obligarea recurentei la plata valorii ce se va stabili, precum și la plata de daune cauzate de lipsa de folosință si devalorizarea imobilului. Prin precizarea de acțiune reclamanții au solicitat obligarea recurentei la plata sumei de 25.000 euro. Acțiunea este întemeiata pe dispozitivul Sentinței Civile nr. 1306/2011.
În primul ciclu de judecată instanța a respins acțiunea ca inadmisibila, prin Sentința civila nr.1314/22.02.2012, considerând, pe buna dreptate, ca și în măsura în care s-a recunoscut reclamanților dreptul la acordarea despăgubirilor pentru teren, se aplica procedura speciala prevăzuta de Titlul VII al Legii 247/2005 pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor. Aceasta sentința a fost casată de către Tribunalul Satu M. prin Decizia Civila nr.291/R/14.05.2012, trimițându-se cauza spre rejudecare.
În al doilea ciclu de judecată s-a dispus efectuarea unei expertize, dar nu numai pentru stabilirea contravalorii terenului, așa cum dispune Sentința civila 1306/2011, ci si pentru un presupus prejudiciu constând in diferența de valoare dintre prețurile la nivelul anului 2008 și valoarea actuala, precum si pentru lipsa folosinței terenului.
Consideră că aceste „prejudicii” sunt pure speculații, fără niciun temei real, expertiza fiind in întregimea ei o aberație, iar hotărârea care preia fără nicio critica o asemenea lucrare vădit partinica, făcuta la comanda si după gustul reclamanților, este netemeinică.
În opinia recurentei acest teren în capătul satului, fără nicio utilitate, fără posibilități reale de vânzare sau exploatare, a fost mult supraevaluat. Nici la nivelul anului 2008 sau în orice alt an, posibilitățile de vânzare nu au fost mai bune ca în prezent. Reclamantul nu a făcut dovada valorificării la nivelul indicat ca prejudiciu nici a suprafeței de 1025 mp alăturate care i s-a restituit în proprietate.
Învederează că nu sunt de acord și nu-și însușesc nici concluziile expertizei privitoare la valoarea de circulație a imobilului.
În drept, invocă disp.art.304 ind.1 si art.312 alin (2) si (3) Cod proc.civ.
Intimații K. H. M. și K. Y. E., prin întâmpinarea formulată, au solicitat, în principal, anularea recursului în temeiul art.302 ind.1 alin.1 lit.c Cod proc.civ., iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În principal invocă excepția lipsei calității procesuale active a recurentei raportat la disp.art. 66 si 88 din Lg.215/2001 si art.20 (5) si 33 din Lg.10/2001 precum si excepția de nulitate a recursului prin prisma disp.,art.3021 al.1 lit.c Cod proc.civ.civ.
a. Recursul este declarat de U.A.T., prin PRIMAR, or, calitate procesuală are PRIMARUL, în calitate de reprezentant al U.A.T.
Potrivit art.66 din Lg.215/2001 "(2) Primarul asigură respectarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, a prevederilor Constituției, precum și punerea în aplicare a legilor, ..."
La art.88( 2) teza finală este prevăzut că "Primarul îndeplinește și alte atribuții stabilite prin lege."
Potrivit disp.art.20 (5) din Lg.10/2001 "În situația imobilelor prevăzute la alin.(2), măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun prin dispoziția motivată a primarului, respectiv a primarului general al municipiului București."
Potrivit art.33 din Lg.10/2010 "Încălcarea dispozițiilor prezentei legi atrage, după caz, răspunderea disciplinară, administrativă, contravențională, civilă sau penală."
Sentința civilă nr.1306/2011, intrată în puterea lucrului judecat, la pagina 15 pentru antrenarea răspunderii materiale a intimatului, reține culpa exclusivă Primarului, privit prin prisma instituției primarului așa cum apare reglementată la nivelul atribuțiilor stabilite prin art.66 din Lg.215/2001. Hotărârea recurată vizează Primarul, iar nu U.A.T.
b) Recursul declarat împotriva sentinței civile nr.8195/03.10.2012 nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul - prin prisma dispozițiilor art.304 Cod proc.civ. - motiv pentru care văzând dispozițiile art.3021 al.1 lit.c Cod proc.civ., potrivit cărora "Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, următoarele mențiuni: ... c) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor...." solicită să se constate nulitatea recursului.
De altfel, recurenta nici nu a invocat vreunul din motivele de nulitate prevăzute expres la art.304 Cod proc.civ., invocând doar art.3041 Cod proc.civ., or, intimații apreciază că era obligația recurentei să indice motivele de nelegalitate ale sentinței, întrucât prerogativele prevăzute la art.3041 Cod proc.civ. oricum conferă instanței de recurs dreptul de a examina cauza sub toate aspectele, ceea ce nu exclude obligația recurentei de a-si îndeplini obligația de a-si motiva recursul așa cum prevede textul de lege.
În "motivația" expusă de recurentă în niciun caz nu sunt relevate motive de nelegalitate, ci eventual de netemeinicie, motive care exced controlului instanței de recurs.
În subsidiar, respectiv în cazul în care excepția de nulitate a recursului va fi respinsă, intimații invocă excepția de inadmisibilitate a cererii de casare cu trimitere spre rejudecare raportat la disp.art.312 (61) teza finală Cod proc.civ.
Consideră că cererea de casare cu trimitere spre rejudecare cu scopul de a se efectua o contraexpertiză si a se administra probatoriu suplimentar, este inadmisibilă - iar în acest sens, fac referire la disp.art.312 (61) teza finală Cod proc.civ., potrivit căruia casarea cu trimitere poate fi dispusă o singură dată în cursul procesului si numai în situațiile expres prevăzute, iar pentru cazul în care chiar s-ar impune o nouă casare în aceeași cauză, tribunalul va rejudeca în fond cauza.
În opinia intimaților recursul este si nefondat si practic, recurenții nu relevă corect modalitatea de administrare a probatoriului.
Astfel, expertiza efectuată în cauză a fost efectuată chiar în primul ciclu procesual, a fost comunicată cu toate părțile si nu s-au formulat nici obiecțiuni si nici cereri pentru o contraexpertiză, după cum nu s-a cerut administrarea unui probatoriu - de altfel, nici în recurs nu se arată în ce ar consta acel probatoriu suplimentar.
Or, potrivit disp.art.138 Cod proc.civ., dovezile care nu au fost cerute în condițiile art.112, 115 si 132 nu mai pot fi invocate în cursul judecății decât în situațiile expres prevăzute de lege - situații în care recurenta nu se încadrează.
Recurenta nici în al 2-lea ciclu procesual nu a formulat cereri de probațiune, or, raportat la pasivitatea acesteia pe parcursul derulării procesului, cererea formulată în recurs este nefondată.
Apreciază că în al 2-lea ciclu procesual instanța a pronunțat o hotărâre legală întemeiată pe disp.art.1000 al.3, 1073, 1075, 1082 si 1084 Cod civ., întrucât din culpa exclusivă a Primarului, privit ca instituție, așa cum apare reglementată la nivelul atribuțiilor stabilite prin art.66 din Lg.215/2001, terenul la care ar fi fost îndreptățit, nemaiputând fi restituit în natură, deoarece între timp a fost înstrăinat de către numitul Pusok Ș. unor terți de bună credință, le-a cauzat un prejudiciu echivalent cu valoarea de circulație a terenului dar si daune pentru lipsa de folosință si devalorizarea imobilului.
Expertiza a evidențiat că dacă s-ar fi restituit terenul în natură prin Dispoziția nr.26/2006 sau s-ar fi oferit un alt teren sau echivalent în anul 2006, sau cel puțin după pronunțarea sentinței civile nr.54/D/18 ian.2008, prețul de circulație la nivelul anului 2008 era de 30.824 lei, respectiv 7990 euro, preț care însă din cauza conduitei culpabile a recurentului, manifestată prin tergiversări si abuzuri comise, s-a devalorizat la nivelul anul 2011 aproape la jumătate, or, pentru devalorizarea terenului intimații sunt îndreptățiți la daune.
Din probele depuse la dosar, acte scrise, rezultă întreaga suită de abuzuri comise de recurent:
Astfel, Primarul a emis Dispoziția nr.26/09.01.2006 pentru casa si suprafața de 1025 mp teren din totalul de 2075 mp, la care erau îndreptățiți intimații, fără a face absolut nicio propunere pentru diferența de 1050 mp teren - nici de restituire în natură, nici de acordare de despăgubiri.
Dispoziția nr.26 a fost atacată în instanță sub dosarul nr.1789/2006, dar Tribunalul Satu M. prin sentința civilă nr. 137/2006 a respins cererea, deoarece terenul nu se mai afla la dispoziția Primăriei, fiind atribuit nelegal numitului Pusok Ș. prin Titlu de Proprietate nr.31-_.
Prin sentința civilă nr.2898/02.05. 2007, dosar nr._ s-a dispus nulitatea Titlului de Proprietate nr.31-_, iar apoi prin sentința civilă .nr.54/D/18 ian.2008 definitivă si irevocabilă sub dosar nr._, Tribunalul a dispus restituirea în natură în favoarea intimaților a imobilului casă si teren în suprafață de 2075 mp situat în loc.Amati nr.247, imobil înscris în CF vechi 390 nr.topo.412 și 413, cu obligarea Primarului să emită o nouă dispoziție în sensul celor de mai sus.
Dar, Primarul nici măcar în acest moment nu a mai dat o dispoziție de restituirea în natură, dar nici nu i-a propus pentru despăgubiri, ulterior realizând că o Dispoziție de punere în executare a sentinței civile nr.54/D/18 ian.2008 este imposibil de emis pentru suprafața de 1050 mp teren, deoarece terenul nu se mai află în administrarea comunei, fiind înstrăinat unui terț de bună credință (cu care intimații s-au judecat fără succes).
Recurentul, deși avea obligația să respecte si să asigure punerea corectă în aplicare a legilor tării, fiindu-i atribuite competente si atribuții speciale prin Legile 18 si respectiv 10, acesta nu numai că a aplicat abuziv aceste legi, nesocotind drepturile intimaților, mai mult, le-a ascuns situația juridică a terenului, lăsându-i să se lanseze în procese interminabile, cu hotărâri judecătorești imposibil de executat dar nici măcar o propunere de acordare de despăgubiri nu a emis.
Or, pentru a avea acces la despăgubiri pe care intimații probabil le-ar fi putut primi de la Fondul Proprietatea, era obligatorie emiterea unei Dispoziții de către Primar, președinte al Comisiei.
Prin urmare, procedura specială s-ar fi putut aplica numai dacă prin Dispoziția nr.26/2006 s-ar fi propus despăgubiri pentru diferența de 1050 mp teren sau prin emiterea unei noi dispoziții, Primarul, fiind singurul abilitat să facă propuneri, ori, fără a se emite o Dispoziție de către Primar, dosarul intimaților nici nu are cum să ajungă la Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor.
În aceste condiții si după ce au încercat atâtea demersuri judiciare, văzând că, deși în posesia unor hotărâri judecătorești favorabile, drepturile intimaților sunt chiar si în prezent iluzorii, singura lor cale a fost să ceară instanței obligarea Primarului la despăgubiri, deoarece acesta este culpabil de încălcarea prevederilor legale si de nerespectarea hotărârii judecătorești.
Fiind în posesia sentinței civile nr.54/D/18 ian.2008 intimații dețin un bun în înțelesul art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană, iar Curtea europeană a recomandat adoptarea de măsuri legislative necesare pentru "a împiedica apariția situațiilor în care două titluri de proprietate asupra aceluiași bun coexistă...” Statul trebuie să vegheze de asemenea la suprimarea obstacolelor juridice care împiedică foștii proprietari de a obține restituirea bunurilor lor, fie că se acționează printr-o restituire în natură fie prin acordarea unei despăgubiri rapide și adecvate pentru prejudiciul suferit, în special prin adoptarea măsurilor legislative, administrative și bugetare adecvate.
În drept, invocă disp.art.308 al.2 Cod proc.civ.
Tribunalul, în considerarea dispoz.art.137 alin.(1) Cod proc.civ., a examinat cu prioritate excepțiile ridicate de intimați prin întâmpinare, mai puțin excepția de inadmisibilitate susținută de autorul ei ca o apărare de fond.
Excepția lipsei calității procesuale active a recurentei este, în mod manifest, neîntemeiată. Observația autorului ei, în ultimă analiză, ține de topică. Ea nu poate fi o chestiune juridică, căci totuna este să spui „primarul ca reprezentant al com.Păulești”, cu „. primar”. Ambele formule exprimă fără nicio îndoială că unitatea administrativ-teritorială este parte, iar primarul este reprezentantul ei.
Tot neîntemeiată a fost apreciată a fi și excepția nulității recursului.
Ideea susținută în cadrul acestui mijloc de apărare este contrazisă explicit de textul art.304 ind.1 din vechiul Cod de procedură civilă. Conform acestuia, în ipoteza unei hotărâri nesusceptibile de apel, recursul nu este limitat la motivele de casare prev.de art.304 Cod proc.civ., instanța putând să examineze cauza sub toate aspectele. Prin urmare, neindicarea unui motiv de recurs dintre cele prev.de art.304 pct.1-9 nu echivalează cu nemotivarea recursului, motivele de netemeinicie structurându-se exclusiv pe prev.art.304 ind.1 din vechiul Cod de procedură civilă și putând fi invocate în recurs doar atunci când legea suprimă apelul.
Recursul este fondat.
Astfel cum rezultă din toate actele de procedură întocmite de reclamanți și, deopotrivă, din probele administrate în cauză, pretenția dedusă judecății se fundamentează pe Sentința civilă nr.1036/2011 a Judecătoriei Satu M.. Conform acesteia, reclamanții K. sunt în drept să încaseze contravaloarea terenului în suprafață de 1050 mp., înscris în CF vechi nr.390 A., având nr.top 412 și 413. Prin urmare, ca efect al acestei hotărâri judecătorești, fostul drept real al reclamanților a fost convertit într-un drept de creanță. O asemenea împrejurare, în mod evident, este suficientă pentru a evidenția caracterul nefondat al capetelor de cerere prin care se pretind daune pentru lipsa de folosință a terenului, respectiv, pentru devalorizarea imobilului. În consecință, tribunalul apreciază că cererea reclamanților este întemeiată numai în ceea ce privește obligarea pârâtei la plata contravalorii terenului din anul 2011, stabilită de expert la suma de 18.670 lei. Corespunzător, vor fi diminuate și cheltuielile de judecată acordate de prima instanță la suma de 2000 lei în baza art.276 Cod proc.civ..
Pentru considerentele expuse, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1, 2, 3 din vechiul Cod de procedură civilă, a admis, ca fiind fondat, recursul pârâtei și a modificat în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii reclamanților și obligării pârâtei la plata sumei de 18.670 lei despăgubiri și 2000 lei cheltuieli de judecată. Totodată, în baza art. 274 din vechiul Cod de procedură civilă, a respins ca nedovedită cererea recurentei având ca obiect obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge excepția lipsei calității procesuale active a recurentei.
Respinge excepția nulității recursului.
Admite, ca fiind fondat, recursul pârâtei . M., reprezentată prin primar, cu sediul în Păulești, ., jud.Satu M., declarat împotriva Sentinței civile nr.8195/2012 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți K. H. M. și K. Y. E., reprezentați prin mandatar, av.M. V., cu dom.în Satu M., ..13/11, și, în consecință:
Modifică în parte sentința recurată, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 18.670 lei despăgubiri și 2000 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19.03.2013.
Președinte, R. G. M. | Judecător, T. T. | Judecător, T. B. |
Grefier, L. D. |
Red.T.B./09.04.2013
Tehnored_BER /09.04.2013
Ex.2
Jud.fond: C. C. H.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 176/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 208/2013.... → |
|---|
