Partaj judiciar. Decizia nr. 639/2013. Tribunalul SATU MARE
| Comentarii |
|
Decizia nr. 639/2013 pronunțată de Tribunalul SATU MARE la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 12388/296/2010*
Dosar nr._ Cod operator:_
ROMÂNIA
TRIBUNALUL SATU M.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 639/R
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE G. D. S.
Judecător M. F.
Judecător E. R.
Grefier C. Z.
Pe rol se află soluționarea recursului civil declarat de recurenții-reclamanți RIȘCO V. M. și RIȘCO M.cu domiciliul procedural ales în satul T., ocm. Doba nr. 15, jud.Satu M., împotriva sentinței civile nr. 2126/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M., în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, ., sector 5, P. C. DOBA cu sediul în Doba, ., jud.Satu M., I. M. domiciliată în Satu M., ., ., jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SATU M., C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 DOBA jud. Satu M., L. F. domiciliată în comuna Doba, ., jud.Satu M., B. R. domiciliată în ., jud.Satu M., P. R. I., domiciliat în ., jud. T., P. R. I. domiciliată în ., jud. T., având ca obiect partaj judiciar - sistarea stării de indiviziune.
Se constată că judecarea cauzei în fond a avut loc în ședința publică din 09.09.2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, amânându-se pronunțarea cauzei la data de 16.09.2013, azi, când,
TRIBUNALUL,
DELIBERÂND:
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2126/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._ a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanții RIȘCO V. M. și RIȘCO M. împotriva pârâților S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, P. . SATU M. DE FOND FUNCIAR, C. L. DOBA DE FOND FUNCIAR, L. F., B. R., P. R. I. și P. R. I., având ca obiect ieșire din indiviziune, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată ulterior de către reclamanți, s-a solicitat sistarea indiviziunii existente între părțile în proces cu privire la imobilul în litigiu și efectuarea operațiunilor corespunzătoare de carte funciară.
S-a mai reținut că reclamanții figurează ca proprietari asupra imobilului casă și grădină în suprafață de 2877 m.p. înscris în CF nr.1042 Boghiș, jud.Satu M., dar că în titlurile de proprietate emise pe seama parcelelor de teren identificate în plan cadastral și corespunzătoare suprafeței din CF nr.1042 Boghiș figurează antecesori ai persoanelor fizice pârâte în cauză.
Pornind de la împrejurarea că, potrivit art.673 indice 2 Cod de procedură civilă reclamantul are obligația de a arăta în cererea de partaj titlul de proprietate în temeiul căruia solicita împărțeala, iar reclamanții la rândul lor nu sunt proprietari înscriși în TP nr.31-_, în care figurează parcelele corespunzătoare terenului înscris în CF nr.1042 Boghiș, instanța de fond a apreciat că acțiunea reclamanților este neîntemeiată, iar constatarea identității dintre cele două terenuri, solicitate de reclamanți, nu poate fi primită în prezenta cauză, ci doar în cadrul unui litigiu în care să fie analizată legalitatea titlului de proprietate menționat.
Împotriva acestei sentințe au promovat recurs în termenul legal reclamanții, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii introductive în instanță astfel cum a fost precizată, motivând în fapt că hotărârea instanței de fond este nelegală prin aceea că a încălcat dispozițiile art.728 cod civil (1864) aplicabil speței, prevederi potrivit cărora nimeni nu poate fi obligat să rămână în indiviziune.
Totodată se mai arată că, contrar celor reținute de către prima instanță, promovarea unui litigiu în care să fie analizată legalitatea titlului de proprietate amintit mai sus nu este de natură să dezlege pricina, întrucât prevederile art.13 alin.3 din Legea nr.18/1991 cu modificările ulterioare, dispun ca în situația în care există mai mulți moștenitori, să se emită un singur titlu de proprietate, comun pentru toți aceștia, urmând ca ulterior ieșirea din indiviziune să se realizeze tot potrivit dreptului comun.
De asemenea, recurenții mai învederează aspectul imposibilității de a-și valorifica drepturile legitime decurgând din calitatea de coindivizari pe calea unei acțiuni în justiție prin care să fie verificată legalitatea titlului de proprietate în cauză, așa cum s-a apreciat de către prima instanță, întrucât nu ar putea justifica un interes legitim din perspectiva legislației funciare evocate anterior.
În drept invocă disp.art.304 pct.6, 7, 8 și 9 precum și art.312 Cod de procedură civilă.
Intimatul S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE legal citat nu se prezintă însă depune întâmpinare prin care reiterează excepția lipsei calității sale procesuale pasive în cauză.
Restul intimaților deși legal citați nu se prezintă și nu depun întâmpinare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a disp.art.304 indice 1 Cod de procedură civilă, a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază că soluția primei instanțe este nelegală în parte, în privința dezlegării date fondului pricinii și găsește fondate criticile recurenților reclamanți pentru următoarele considerente:
În plan procedural, un prim aspect reținut de către instanța de control judiciar este acela că sentința ce face obiectul recursului de față a fost pronunțată în rejudecare, după un prim ciclu procesual parcurs sub dosar nr._ și finalizat prin decizia civilă nr.899/R/11.12.2012 a Tribunalului Satu M..
În considerentele acestei din urmă decizii s-a reținut că prima instanță a respins acțiunea reclamanților fără a intra în cercetarea fondului cauzei, în condițiile în care, așa cum rezultă din precizarea de acțiune a reclamanților din data de 10.11.2011, prima instanță a fost investită cu un capăt principal de cerere având ca obiect sistarea indiviziunii în condițiile art.728 Cod civil (1864) și ale art.673 indice 1 și urm. Cod de procedură civilă (1865), alături de alte capete de cerere.
Față de împrejurarea că instanța de fond a respins acțiunea reclamanților ca inadmisibilă, considerându-se investită o simplă cerere în constatarea unui drept, tribunalul a făcut aplicarea în cauză a disp.art.312 alin.3 Cod de procedură civilă și în consecință a dispus casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea analizării pe fond a precizării de acțiune formulate de reclamanți la data de 10.11.2011, în rejudecare pricina fiind înregistrată sub prezentul număr de dosar.
Din examinarea precizării de acțiune menționată anterior (fila nr.140 din dosar nr._ al Judecătoriei Satu M.) rezultă că reclamanții în cauză au cerut constatarea identității dintre cele două identificări în sistem de coordonate cadastrale, respectiv topografice, în privința terenului stăpânit de către reclamanți și de către antecesorii acestora și referitor la care figurează în evidentele de publicitate imobiliară ca având calitatea de coindivizari, solicitând totodată sistarea acestei indiviziuni și efectuarea operațiunilor de carte funciară corespunzătoare.
Sub aspectul stării de fapt tribunalul reține că potrivit înscrierilor de publicitate imobiliară în speță cele din coala CF nr.1042 Boghiș (filele nr.49-52 din dosar nr._ al Judecătoriei Satu M.) proprietar tabular asupra imobilului casă și teren în suprafață totală de 2877 m.p. de sub nr.top.1709/11 (fila nr.49 idem) au figurat inițial F. V. și soția F. T., la pozițiile nr.B1 și 2 (fila nr.50) care au vândut ulterior cota de ¾ parte deținută de F. T. către subdobânditorii Ioance I. și Ioance M., proprietari tabulari la pozițiile nr.B5 și 6.
Ulterior, în urma sistării indiviziunii realizată prin sentința civilă nr.4399/1990 a Judecătoriei Satu M. acești din urmă proprietari tabulari au dobândit și suprafața de 122 m.p. teren din cota de ¼ parte rămasă, teren pe care l-au vândut prin contractul nr.3630/1991 reclamanților R. V. M. și R. M., proprietari tabulari sub poziția nr.B10 și B11 (fila nr.51).
Urmare a vânzării din anul 1977 survenite între F. T. și cumpărătorii Ioance I. și Ioance M., menționată anterior, S. R. a devenit proprietar asupra unei cote de 186/2877 părți din teren în temeiul Legii nr.58/1974 în vigoare la acea dată.
Față de aceste modificări ale regimului juridic și ale proprietății imobilului în cauză s-a ajuns ca, pe de o parte, în sistem de carte funciară să figureze ca proprietari tabulari coindivizari ai imobilului înscris în CF nr.1042 Boghiș reclamanții Rișco V. M. și M., S. R. și antecesorii vânzători inițiali F. V. și F. T., așa cum rezultă din extrasul CF actualizat depus în primă instanță în cadrul primului ciclu procesual (fila nr.13).
În același timp, urmare a cererii de reconstituire a dreptului de proprietate funciară formulată de către Ioance I. și succesorii în drepturi, s-a eliberat TP nr.31-_/17.11.1995 (fila nr.14 idem), pentru terenul care se suprapune cu cel înscris în CF nr.1042 Boghiș, așa cum rezultă din schița de suprapunere întocmită de ing.S. R. și depusă în primă instanță în primul ciclu procesual (filele nr.11-12).
Față de cele de mai sus instanța de control judiciar apreciază că în mod nelegal s-a considerat de către prima instanță, în rejudecare, solicitarea reclamanților privind constatarea identității în privința identificării imobilului în plan cadastral și prin coordonate topografice nu poate fi primită și în egală măsură în mod nelegal a fost respinsă cererea privind sistarea indiviziunii, soluția instanței de fond vădind o greșită aplicare a legii în înțelesul art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, în speță a disp.art.728 Cod civil (1864) și a disp.art.673 indice 1 și urm. Cod de procedură civilă (1865).
În acest sens tribunalul reține că, așa cum a constatat și prima instanță cu ocazia rejudecării, pârâții persoane fizice în cauză au declarat că nu se opun la admiterea acțiunii reclamanților, recunoscând atât calitatea de coindivizari cât și temeinicia solicitării de atribuire a întregului imobil pe seama reclamanților fără plata vreunei sulte, pârâții apreciind că au beneficiat de contravaloarea cotelor de proprietate în discuție cu ocazia operațiunilor de vânzare-cumpărare anterioară. Instanța de recurs constată astfel că la filele nr.117 și 118 din dosarul primei instanțe, cu ocazia primului ciclu procesual, pârâții P. R. I. și P. R. I., succesorii def.P. G. (fila nr.116 idem), care figurează în TP nr.31-_/1995 (fila nr.14) au declarat că sunt de acord cu admiterea acțiunii și că nu au niciun fel de pretenții de la reclamanți, iar la rândul lor pârâtele L. F. și I. M. (filele nr.145-146 idem), de asemenea descendente ale def.P. G. (fila nr.104 alin.ultim, nr.127 verso alin.4 idem) au depus întâmpinare prin care au arătat sunt de acord cu admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată la data de 01.10.2011 și că nu au niciun fel de pretenții față de reclamanți.
În privința coindivizarului S. R., tribunalul reține pe de o parte că acesta și-a invocat lipsa calității procesuale pasive încă din fața primei instanțe, neînțelegând să invoce și să exercite prerogativele conferite de calitatea de coindivizar, iar pe de altă parte reține că, în privința modului de dobândire a cotei de proprietate imobiliară în cauză, aceasta s-a realizat în temeiul Legii nr.58/1974, în mod abuziv și cu titlu gratuit, fără plata vreunei contraprestații față de cumpărător și că potrivit legislației ulterioare datei de 22.12.1989 restituirea acestor terenuri s-a realizat cu titlu gratuit în temeiul legislației reparatorii în materie.
Concluzionând instanța reține că față de succesiunea în timp a actelor juridice (vânzări cumpărări, cereri de reconstituire a dreptului de proprietate) și a faptelor juridice (decesul proprietarilor anteriori) între părțile în litigiu a rezultat în mod cert și neechivoc existența unei stări de indiviziune susceptibile de a legitima reclamanții pentru promovarea unei acțiuni având ca obiect sistarea acesteia.
Urmare a constatării ca fondate a criticilor structurate pe disp.art.304 pct.9 Cod de procedură civilă, raportat la art.728 Cod civil și art.673 indice 1 și urm. Cod de procedură civilă, anterior evocate, tribunalul apreciază ca fiind superfluă analiza celorlalte critici formulate de reclamanți și structurate în plan procedural pe disp.art.304 pct.6, 7 și 8 Cod de procedură civilă.
Prin prisma considerentelor ce preced instanța de control judiciar va admite recursul și va modifica în parte sentința atacată în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată de reclamanți, astfel cum a fost precizată la data de 01.10.2011, menținând soluția instanței de rejudecare privind respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Statului R., fără cheltuieli de judecată pentru recurenții reclamanți nefiind solicitate, conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenții-reclamanți RIȘCO V. M. și RIȘCO M., ambii cu domiciliul procedural ales în com. Doba, ., jud.Satu M., împotriva Sentinței civile nr. 2126/21.03.2013 pronunțată de Judecătoria Satu M. în dosar nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în mun. București, ., sector 5, P. C. DOBA, cu sediul în com. Doba, ., jud.Satu M., I. M., domiciliată în mun. Satu M., ., jud. Satu M., C. JUDEȚEANĂ PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR SATU M., C. L. DE APLICARE A LEGII NR. 18/1991 DOBA, jud. Satu M., L. F. domiciliată în comuna Doba, ., jud. Satu M., B. R., domiciliată în ., jud. Satu M., P. R. I., domiciliat în ., jud. T., și P. R. I., domiciliată în ., jud. T., și în consecință:
Modifică în parte sentința atacată, în sensul că admite acțiunea reclamanților RIȘCO V. M. și RIȘCO M. și prin urmare constată că imobilului casă și teren, înscris în C.F. nr. 1042 Boghiș, sub nr. top. 1709/11, îi corespunde imobilul înscris în T.P. nr. 31-_/17.11.1995, sub nr. cad. 267, 268 și 269, eliberat pe seama antecesorilor pârâților persoane fizice, Ioance I. și P. G.; constată că pe terenul în suprafață de 122 mp înscris în C.F. nr. 1042 Boghiș, proprietatea tabulară a reclamanților, se află edificată construcția în litigiu, casă de locuit, făcând parte din T.P. nr. 31-_/17.11.1995, anterior menționat; sistează indiviziunea asupra imobilului în cauză, înscris în T.P. nr. 31-_/17.11.1995, sub nr. cad. 267, 268 și 269, respectiv în C.F. nr. 1042 Boghiș, sub nr. top. 1709/11, prin atribuirea întregului imobil – casă și teren - în proprietate exclusivă pe seama recurenților-reclamanți, fără plata vreunei sulte, și dispune totodată înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate imobiliară astfel dobândit de către reclamanți.
Menține dispoziția sentinței recurate referitoare la soluția de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R..
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 septembrie 2013.
Președinte, G. D. S. | Judecător, M. F. | Judecător, E. R. |
Grefier, C. Z. |
Red.E.R./15.10.2013.
Tehnored_VD /15.10.2013.
2 ex.
Jud.fond: S. C.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 582/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 2667/2013.... → |
|---|
