Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 89/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 89/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 21-01-2015 în dosarul nr. 7103/740/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 89
APEL
Ședința publică de la 21 ianuarie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – R. G.
Judecător – G. P.
Grefier – I. M.
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 2897 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-debitor I. M., cu domiciliul în A., .. CO2, ., și intimatul-petent Biroul Executorului Judecătoresc T. F., cu sediul în G., ., județ G., având ca obiect – încuviințare executare silită.
La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile au fost lipsă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul a fost timbrat cu taxa judiciară de timbru în cuantum de 20 lei conform dovezilor aflate la dosarul cauzei (fila 6).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că că apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, față de împrejurarea că la dosar nu sunt formulate cereri prealabile, iar apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri a solicitat judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 223 din Noul Cod de procedură civilă, constată pricina în stare de judecată și o reține spre soluționare.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Roșiorii de Vede, sub numărul_, la data de 20.11.2014, executor judecătoresc T. F., a solicitat încuviințarea executării silite, la cererea creditorului C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București, în contradictoriu cu debitorul M. I., cerere ce face obiectul dosarului de executare nr. 4563/2014, în baza titlurilor executorii procesele verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și R12 nr._/11.01.2012.
S-au depus următoarele înscrisuri în copie: cererea de încuviințare a executării silite, încheierea din 29.09.2014, cererea de executare silită, titlurile executorii, dovezile de comunicare.
Prin încheierea civilă nr. 2897 din 29.10.2014, Judecătoria A. a respins ca neîntemeiată, cererea formulată.
Pentru a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 încheiat de creditoare, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002.
Prin același proces-verbal, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 96 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin procesul-verbal de constatare a contravenției . nr_/11.01.2012 încheiat de creditoare, debitorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 750 de lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din OG 15/2002.
Prin același proces-verbal, debitorul a fost obligat să achite și tariful de despăgubire în cuantum de 96 de euro, potrivit art. 8 alin. 3 din OG 15/2002, în vigoare la acel moment.
Prin Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, a fost abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, dispoziție legală care a constituit temei de drept pentru obligarea contravenientului la plata despăgubirilor de 192 de euro, creanță a cărei executare se solicită a fi încuviințată.
Potrivit art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Potrivit art. 15 alin. 2 din Constituția României legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Instanța a apreciat că Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, care a abrogat articolul 8 alin. 3 și 31 din OG 15/2002, este o lege în materie contravențională care conține dispoziții mai favorabile contravenientului M. I., astfel încât ea se va aplica retroactiv și contravenției săvârșite de debitor, chiar dacă această faptă a fost săvârșită înainte de . legii menționate.
Astfel obligarea la plata tarifului de despăgubire nu mai are suport legal, legea contravențională mai favorabilă urmând a profita contravenientului.
Potrivit art. 20 alin. 1 din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor vor fi interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele și cu celelalte tratate la care România este parte.
De asemenea alineatul 2 al art. 20 din Constituția României, prevede expres că dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile.
În cauza D. P. contra României din 26.04.2007, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale.
Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului prevede că "exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nicio discriminare bazată, în special, pe sex, pe rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau oricare altă situație."
Instanța a constatat că în conformitate cu art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. per a contrario, rezultă că tarifele de despăgubire aplicate și necontestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii nr. 144 din 23 iulie 2012 nu se anulează. Prin urmare vor rezulta două categorii de persoane. O categorie care a procedat la contestare și care va beneficia de prevederile art. II și o altă categorie care nu a procedat la contestare și care nu va beneficia de prevederile respective.
Astfel prima categorie va beneficia de aplicarea principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, iar cea de-a doua categorie nu va beneficia de aplicarea aceluiași principiu, diferența fiind făcută numai de contestarea sau necontestarea în instanță a tarifului de despăgubire.
Instanța apreciază că art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012 creează o situație de discriminare între cele două categorii de persoane, situație care nu se poate concilia cu prevederile art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, în acord cu jurisprudența CEDO menționată, care constituie izvor de drept, și având în vedere dispozițiile art. 20 alin. 2 din Constituție, constatând o aplicare discriminatorie a principiului retroactivități legii contravenționale mai favorabile, instanța a înlăturat de la aplicarea în cauză a prevederilor art. II din Legea nr. 144 din 23 iulie 2012, întrucât aceste dispoziții sunt incompatibile cu Art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Conform art. 665 alin. 5 pct. 7 Cod procedură civilă, instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite dacă există alte impedimente prevăzute de lege.
Având în vedere cele expuse mai sus, instanța a respins cererea de încuviințare a executării silite, ca neîntemeiată, întrucât există impedimentele prevăzute le lege, menționate mai sus.
Împotriva acestei încheieri a declarat apel apelanta- creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România – SA prin Direcția Regională de Drumuri și Poduri București care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a încheierii atacate în sensul încuviințării executării silite a proceselor verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și . nr._/11.01.2012.
În motivarea apelului s-a arătat că legiuitorul, în dispozițiile Legii nr. 144/2012 a avut în vedere numai contravenienții care au fost sancționați în baza OG nr. 15/2002 și au contestat în instanță tarifele de despăgubire, astfel norma instituită de art. II din Legea nr. 144/2012 având natură contravențională, a produs efecte favorabile numai categoriei de contravenienți care au contestat în instanță. În baza acestor considerente, precum și a principiului de drept civil „dacă legea nu prevede, nici legiutorul nu are dreptul să o interpreteze” a solicitat să se constate că, în speța de față, dispozițiile legii nr. 144/2012 nu își au aplicabilitate.
Prin O. G. nr. 15/2002, cu modificările și completările ulterioare legiuitorul român a apreciat necesar să instituie obligația plății unui tarif pentru utilizarea rețelei de drumuri naționale din România, aplicabil tuturor utilizatorilor români și străini, pentru vehiculele înmatriculate. Distinct de sancțiunea amenzii, textul de lege astfel cum a fost în vigoare la data emiterii procesului verbal de constatare a contravenției, generat și semnat electronic conform dispozițiilor Legii nr. 455/2001 și ale HG nr. 1259/2001, respectiv până în luna iulie 2012, prevedea în sarcina contravenientului reținerea și obligația de a achita cu titlu de despăgubire o anumită sumă de bani, în funcție de tipul de vehicul care a fost folosit fără a deține o rovinietă valabilă.
În susținerea motivelor de apel a fost invocată și Decizia Curții Constituționale a României nr. 57/2012, referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 alin.3 din OG nr. 15/2002.
A mai arătat că, în procedura de încuviințare a executării silite judecătorul fondului realizează o cercetare formală și limitată la verificarea îndeplinirii condițiilor înscrisului de a fi titlul executoriu, orice alt aspect care ar putea da naștere unor apărări pe excepție și pe fond fiind posibil a fi verificate pe calea contestației la executare.
Instanța de fond în temeiul art. 252 NCPC privind obligativitatea cunoașterii din oficiu a dreptului în vigoare avea obligația să respecte dispozițiile art. 5 din Legea nr. 76/2012 conform cu care dispozițiile Codului de procedură civilă privitoare la tilturile executorii se aplică și în cazul hotărârilor judecătorești sau înscrisurilor pronunțate sau după caz, întocmite înainte de . Codului de procedură civilă, care pot fi puse în executare chiar dacă nu au fost investite cu formulă executorie.
În drept, a invocat disp.art. 665 alin.6 NCPC, 466 și urm. NCPC.
Intimații nu au depus întâmpinare.
În cursul cercetării judecătorești a apelului nu au fost administrate probe noi.
Analizând hotărârea apelată prin prisma criticilor invocate, Tribunalul apreciază calea de atac ca fiind întemeiată pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Văzând dispozițiile art. 662, 663, art. 664, 665 C. proc. Civ., se reține că o instanță învestită cu o cerere de încuviințare a executării silite este ținută de a face verificări sub aspectul competenței, existenței sau inexistenței titlului executoriu care să ateste existența unei creanțe certe, lichide și exigibile, imunitatea de executare a debitorului sau dacă titlul executoriu cuprinde dispoziții care nu se pot aduce la îndeplinire pe cale de executare silită ; de asemenea, judecătorul verifică existența și a altor impedimente prevăzute de lege. Această din urmă dispoziție legală trebuie interpretată în sensul existenței unor impedimente specifice, care să împiedice declanșarea executării silite.
Legea trebuie interpretată atât în litera, cât și în spiritul ei, consecință în care încuviințarea executării silite nu poate fi văzută ca o modalitate suplimentară de deființare a titlului executoriu, atâta timp cât legea nu permite o astfel de distincție.
Așa fiind, dacă procesele verbale de constatare și sancționare contravențională nu au fost contestate prin exercitarea căilor de atac, în termenele legale, instanța nu poate veni prin substituirea voinței contravenientului să facă astfel de verificări.
De altfel textul art. II/Legea 144/2012 prevede că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. Ori în cauză aceste tarife aplicate la data 11.01.2012, după data intrării în vigoare a legii mai sus menționate nu au fost contestate, procesele verbale devenind titlu executoriu tocmai prin necontestarea lor de către contravenient.
Pentru a reține un astfel de raționament, instanța de fond ar fi trebuit să plece chiar de la reglementarea disp. art. 712 alin. 2 C. proc. Civ., unde se prevede expres că titlului executoriu poate fi contestat în contestație la executare însă numai dacă legea nu prevede pentru acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui. Ori calea de desființare a procesul verbal de contravenție este plângerea contravențională. Așa fiind, legea a prevăzut expres căile pe care le poate parcurge partea interesată pentru a face aplicabile prevederile legale reținute de instanță. Judecătorul nu are nici o competență în a adăuga la lege, așa cum a făcut prin soluția pronunțată în cauză.
Raționamentul Curții în cauza D. P. contra României din 26.04.2007, unde s-a stabilit cu valoare de principiu că statutul conferit Convenției în dreptul intern permite instanțelor naționale să înlăture - din oficiu sau la cererea părților - prevederile dreptului intern pe care le consideră incompatibile cu Convenția și protocoalele sale adiționale, trebuie integrat în ordinea juridică procesuală internă.
Această hotărâre nu dă judecătorului național dreptul de a înlătura prevederile contrare, altfel decât într-un cadrul procesual legal reglementat. Interpretarea instanței de fond ar duce inevitabil la modificarea arbitrară a normelor procesuale, or hotărârea Curții nu creează un astfel de drept.
Față de toate aceste considerente, în temeiul disp. art. 480 C. Proc. Civ. va admite apelul declarat și pe cale de consecință va schimba în tot încheierea civilă nr. 2897 din 18.11.2014 a Judecătoriei A., în sensul că va încuviința executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele – verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și . nr._/11.01.2012.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-creditoare C. Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România- Direcția Regională de Drumuri și Poduri, cu sediul în București, sector 6, .. 401A, împotriva încheierii civile nr. 2897 din 18 noiembrie 2014, pronunțată de Judecătoria A., în contradictoriu cu intimatul-debitor I. M., cu domiciliul în A., .. CO2, ., jud. Teleorman, și intimatul-petent Biroul Executorului Judecătoresc T. F., cu sediul în G., ., județ G..
Schimbă în tot încheierea civilă nr. 2897 din 18.11.2014 a Judecătoriei A., în sensul că va încuviința executarea silită a titlurilor executorii reprezentate de procesele – verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și . nr._/11.01.2012.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21.01.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
R. G. G. P. I. M.
„Noi, Președintele României,
Dăm împuternicire și ordonăm executorilor judecătorești să pună în executare titlurile executorii reprezentate de procesele – verbale de constatare a contravenției . nr._/11.01.2012 și . nr._/11.01.2012 pentru care s-a pronunțat prezenta decizie de încuviințare a executării silite. Ordonăm agenților forței publice să sprijine îndeplinirea promptă și efectivă a tuturor actelor de executare silită, iar procurorilor să stăruie pentru ducerea la îndeplinire a titlurilor executorii, în condițiile legii”.
Semnează,
Președinte, Grefier,
R. G. I. M.
Red.R.G. 02.02.2015
Th.red IM. 02.02.2015/ 5 ex.
Df.-_, Jud. A.
Jf.- P. C. G.
.
| ← Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 21/2015.... | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 90/2015.... → |
|---|
