Pretenţii. Decizia nr. 692/2015. Tribunalul TELEORMAN
| Comentarii |
|
Decizia nr. 692/2015 pronunțată de Tribunalul TELEORMAN la data de 10-06-2015 în dosarul nr. 1269/335/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL TELEORMAN
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 692
APEL
Ședința publică de la 10 iunie 2015
Tribunalul constituit din:
Președinte – G. P.
Judecător – R. G.
Grefier – D. M.
Pe rol, judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant D. A., cu domiciliul în ., împotriva sentinței civile nr. 2616 din 19.11.2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. M., cu domiciliul în ., C. I., cu domiciliul în . și C. F., cu domiciliul în ., având ca obiect – revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelantul-reclamant D. A. prin procurator D. M., și intimații-pârâți C. I. și C. F. reprezentați de avocat S. D., în baza împuternicirii avocațiale nr._, ., aflată la fila 23 din dosarul cauzei, lipsă fiind intimatul-pârât C. M..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 60 lei, potrivit chitanței nr._, ., eliberată de Primăria V. la data 17.03.2015.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că în procedura prealabilă intimații-pârâți C. F. și C. I., au depus întâmpinare și că la data de 20.05.2015 prin compartimentul registratură al instanței apelantul-reclamant D. A. a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la apel.
În conformitate cu dispozițiile art. 131 raportat la art. 482 din Noul Cod de Procedură Civilă, instanța verificând competența materială, generală și teritorială, stabilește că este competentă să soluționeze cauza de față, în raport de dispozițiile art. 95 pct. 2 din Noul Cod de Procedură Civilă.
Tribunalul, acordă pe rând cuvântul părților prezente asupra cererii de renunțare formulată de către apelantul-reclamant.
Procuratorul D. M. pentru apelantul-reclamant D. A. a declarat că susține cererea de renunțare la judecată formulată de către parte.
Avocat S. D., pentru intimații-pârâți C. I. și C. F., solicită să se ia act de renunțarea la judecată.
TRIBUNALUL:
Deliberând, reține următoarele:
Prin acțiunea civilă, înregistrată pe rolul Judecătoriei V., județul Teleorman, la data de 14.06.2013, sub nr._, reclamantul D. A., a chemat în judecată pe pârâții C. M., C. I. și C. F., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și posesie suprafața de teren de 668 mp situată pe raza comunei Cosmești, județul Teleorman, în ., parte din întreaga proprietate în suprafață de 1400 mp, dobândită din anul 1974 prin cumpărare și în conformitate cu titlul de propietate nr._/04.06.2010, ocupat abuziv, cu obligarea pârâților la plata unei despăgubiri pentru lipsa de folosință. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că acesta a dobândit dreptul de proprietate prin cumpărare încă din anul 1974-1975 de la numitul C. C. autorul decedat al pârâtului C. M. și conform legii fondului funciar s-a emis titlul de propietate nr._/04.06.2010 de Comisia Județeană Teleorman.
A mai motivat reclamantul că terenul în suprafață de 1400 mp dobândit de acesta a fost preluat în posesie și proprietate încă de la data dobândirii fiind înregistrat la OCOTA Teleorman din anul 1977 fila 23, partida cadastrală 122, compus din 2 parcele identificate topografic astfel: T12/P769 în suprafață de 668 mp teren agricol intravilan; T12/P770 în suprafață de 732 mp, curți construcții conform adeverinței nr. 2192/13.10.2010 și 2432/10.11.2010 emise de Primăria Cosmești. În toată această perioadă reclamantul a deținut în folosință și proprietate întreaga suprafață plătind rolul fiscal.
A precizat reclamantul că după data dobândirii titlului de proprietate de către acesta, în anul 2010, pârâții au intrat abuziv pe propietatea acestuia și au ocupat suprafața de 668 mp, îndestulându-și fără justă cauză proprietatea lor din vecinătate în prejudiciul reclamantului, sub pretextul invocat de pârâtul C. M. că „ nu mai dorește să-mi lase în posesie acest teren, deși știa de vânzarea efectuat de tată său autorul C. C. ( decedat)”.
Cu privire la obligarea pârâților la plata despăgubirilor pentru lipsa de folosință, a solicitat să se constate că pârâții au nesocotit dreptul său de proprietate și ocupându-l abuziv, l-au prejudiciat de folosința acestuia. A precizat că terenul agricol intravilan îi folosea acestuia la activitățile specifice agricole și de gospodărie respectiv de cultivare a unor produse legumicole și de zarzavaturi necesare subzistenței, lipsindu-l de posibilitatea folosinței acestui teren.
Reclamantul a depus la dosarul cauzei titlul de proprietate nr._/04.06.2010, adeverințele nr. 2432/10.11.2010, nr. 2432/04.11.2010 nr. 2192/13.10.2010, nr. 2192/28.10.2010, emise de Primăria Cosmești, raport privind modul de aplicare a legii nr. 18/1991, plan încadrare în zonă, chitanțe, procesul verbal de punere în posesie nr. 1077/12.05.2010, schiță cadastrală, certificat de sarcini, certificat de atestare fiscală, adresa nr. 2566/19.08.2013 emisă de Primăria comunei Cosmești, către Cabinetul Individual de Avocatură G. M. G., procură judiciară autentificată sub nr. 1015/09.09.2013, la BNP M. E. din care reiese că reclamantul îl împuternicește pe fiul său D. M., să îl reprezinte în prezenta cauză, memoriu, listă suplimentară privind validarea constituirii titlului de proprietate pentru terenurile deținute în intravilan emisă de Consiliul Local Cosmești, etc.
La data de 29.07.2014, pârâții C. I. și C. F., au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca nefondată a cererii formulate de reclamant, cu obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pârâții au depus la dosar titlul de proprietate nr._/18.09.1995 eliberat de Comisia Județeană Teleorman, pe numele C. I., C. D. și C. L., schiță cadastrală, adeverința nr. 2391/15.07.2013, emisă de Primăria comunei Cosmești și încheierea de renunțare nr. 590/31.05.2011, pronunțată de Judecătoria V., în dosarul civil nr._, autorizație pentru executare de lucrări, memoriu explicativ și plan de situație.
În cauză s-a procedat la luarea de interogatoriu reclamantului, la solicitarea pârâților C. I. și C. F., răspunsurile fiind consemnate în scris și atașate la dosar și la audierea martorilor B. V., I. M. și a fost încuviințată reclamantului proba cu expertiză topo .
Prin sentința civilă nr. 2616 din 19.11.2014 Judecătoria V. a respins acțiunea civilă, formulată de reclamantul D. A., domiciliat în ., împotriva pârâților C. M., C. I. și C. F., domiciliați în ., ca nefondată și a obligat reclamantul să plătească suma de 1200 lei, cheltuieli de judecată către pârâți.
Pentru a decide astfel, instanța de fond a constatat că la data de 04.06.2010 a fost eliberat titlul de proprietate nr._ pe numele reclamantului D. A. pentru suprafața totală de 1400 mp teren situat în ., compusă din două loturi aflate în tarlaua 12, parcelele 769 și 770 respectiv 668 mp arabil intravilan și 732 mp categoria curți construcții.
Pârâții dețin conform titlului de proprietate nr._ din 18.09.1995, în intravilan, suprafața totală de 3587 mp, compusă din două loturi aflate în tarlaua 12, parcelele 767/1 și 768/1, respectiv 667 mp categoria curți construcții și 2920 mp categoria arabil intravilan.
Potrivit expertizei tehnico-judiciare în specialitatea topografie realizată de inginerul expert I. A. C., reclamantul deține o suprafață totală măsurată de 1132 mp față de 1400 mp conform titlului de proprietate mai sus menționat din care 718 mp teren intravilan curți construcții împrejmuit; 414 mp intravilan, arabil neîmprejmuit, iar pârâții dețin o suprafață totală măsurată de 3374 mp față de 3587 mp conform titlului din care: 630 mp intravilan curți construcții, împrejmuit; 757 mp intravilan, arabil împrejmuit; 1987 mp intravilan, arabil neîmprejmuit.
Conform dispozițiilor art. 555 (1) cod civil „ proprietate privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege” .
Instanța a reținut că acțiunea în revendicare este remediul juridic și mijlocul procedural prin care o persoană cere în justiție să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedată, solicitând restituirea lui în natură, însă pentru admisibilitatea unei astfel de cereri este necesar, ca reclamantul să fie proprietarul bunului revendicat iar bunul revendicat să se afle în posesia pârâtului.
În cauză, instanța a reținut că atât reclamantul cât și pârâtul dețin suprafețe mai mici decât cele aflate în titlul de proprietate, reclamantul având un minus de 268 mp, iar pârâții un minus de 213 mp și a respins acțiunea formulată, ca nefondată și a obligat reclamantul la plata sumei de 1200 lei, reprezentând cheltuieli de judecată către pârâți.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal apelantul-reclamant D. A., criticând-o ca fiind nelegală.
În motivare a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor legale în materie, respectiv art. 555 NCC ’’proprietate privată este dreptul titularului de a poseda, folosi și dispune de un bun în mod exclusiv, absolut și perpetuu în limitele stabilite de lege. Acțiunea în revendicare este o acțiune reală, petitorie prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului său, cerere restituirea de la posesorul neproprietar”. Așadar, apelantul-reclamant a menționat că a făcut dovada în fața instanței de fond că este proprietarul terenului intravilan în suprafață de 1400 mp, teren din care face parte și terenul intravilan arabil în suprafață de 0668 mp situat în . și care a fost ocupat abuziv de către cei trei pârâți, însă instanța de fond nu a ținut seama de probatoriile administrate în cauză, probatorii care duceau la concluzia că pârâții au ocupat abuziv terenul în cauză.
Mai mult, a specificat că hotărârea instanței de fond este nelegală, deoarece acesta conține elemente străine de natura pricinii, respectiv considerentele nu au legătura cu cauza dedusă judecății, având în vedere că instanța de fond a motivat sentința numai în raport de apărările formulate de pârâți prin întâmpinare, omițând să țină seama și de înscrisurile depuse la dosarului cauzei de către apelantul-reclamant precum și de răspunsurile obținute în urma administrării probei testimoniale. Așadar, a specificat că judecătorul fondului avea îndatorirea de a examina probele administrate în cauză, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor și să dea o hotărâre motivată pe natura pricinii.
A mai adăugat că, instanța nu s-a conformat rolului activ în aflarea adevărului, trebuind să stabilească obiectivele expertizei în raport de situația de fapt și nu doar prin raportare la apărările pârâților prin întâmpinare, aceasta, având îndatorirea de a dispune din oficiu completarea sau după caz refacerea expertizei. Mai mult, instanța de fond nici nu ar fi trebui să țină seama de expertiza efectuată în acest stadiu procesual deoarece s-a realizat pe baza unei simple aprecierii a expertului, motiv pentru care s-a solicitat de către apelantul-reclamant efectuarea unei noi expertize.
Totodată, a mai criticat sentința sub aspectul legalității, invocând dispozițiile art. 425 NCPC, care impun condiția ca în considerentele hotărârii să fie indicate motivele de fapt și de drept pe care se bazează hotărârea arătându-se atât motivele pentru care s-au admis cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, ori apelantul-reclamant a specificat că aceste norme imperative nu sunt respectate în cuprinsul sentinței de fond.
La data de 27.04.2015 intimații-pârâți C. F. și C. I., au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate, cu acordarea cheltuielilor de judecată, motivând că în mod legal instanța de fond a reținut că admiterea acțiunii în revendicare nu poate fi posibilă deoarece nu s-a făcut dovada de către reclamant a situație juridice a deposedării de către pârâți. Au mai adăugat că afirmațiile apelantului-reclamant prin care susținea că ar fi cumpărat de la C. I. C. casa de locuit împreună cu suprafața de 1400mp teren aferent sunt nereale, deoarece vânzătorul nu putea înstrăina decât suprafața ce se afla în posesia sa, respectiv 700 mp așa cum rezultă din înscrisurile oficiale atașate la autorizația de executare de lucrări. Totodată, au mai specificat că apelantul-reclamant nu a putut face dovada că ar fi fost ocupată abuziv vreo suprafață din terenul său proprietate privată, indicând că din cuprinsul raportului de expertiză precum și prin raportare la proba testimonială administrată în cauză rezultă cu claritate că intimații-pârâți nu au ocupat nici o suprafață de teren din proprietate apelantului-reclamant.
La data de 20.05.2015 prin compartimentul registratură al instanței apelantul-reclamant a depus la dosarul cauzei cerere de renunțare la apel.
Analizând cererea de renunțare la cererea de apel formulată de către apelantul-reclamant D. A., instanța reține următoarele:
Procesul civil pornește la inițiativa reclamantului care fixează prin actul de sesizare obiectul și limitele procesului, iar asupra acestuia, în condițiile legii, are un drept de dispoziție, drept reglementat prin dispozițiile art. 9 C.pr.civ., manifestat inclusiv prin posibilitatea reclamantului ca, potrivit art. 406 alin. (1) C.pr.civ., să renunțe la judecarea cauzei oricând, în tot sau în parte, verbal în ședința de judecată ori prin cerere scrisă.
Tribunalul, reține că în cauză apelantul-reclamantul a formulat la data de 20.05.2015, în scris cererea de renunțare la apel.
Întrucât consfințirea acestui drept poate fi condiționată în cauză, conform art. 406 alin. (4) C.pr.civ., de acceptarea cererii de renunțare la judecată de către pârât, atunci când aceasta este făcută la primul termen la care părțile sunt legal citate ori ulterior acestui moment, instanța verifică în continuare îndeplinirea acestei condiții.
Astfel, la termenul de judecată din 10.06.2015, intimații-pârâți reprezentați de avocat, și-au dat acordul expres la cererea apelantului având ca obiect renunțarea la cererea de apel, fiind astfel îndeplinită condiția pronunțării hotărârii, în condițiile art. 406 alin. (6) C.pr.civ..
Față de principiul disponibilității care guvernează procesul civil, reglementat prin dispozițiile art. 9 Cod Procedură Civilă și potrivit art. 406 Cod Procedură Civilă instanța urmează să ia act de renunțarea apelantului-reclamant D. A. la judecarea cererii de apel formulată împotriva intimaților-pârâți C. M., C. I., și C. F..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act că apelantul-reclamant D. A., cu domiciliul în ., renunță la judecarea apelului formulat împotriva sentinței civile nr. 2616 din 19.11.2014, pronunțată de Judecătoria V., în contradictoriu cu intimații-pârâți C. M., cu domiciliul în ., C. I., cu domiciliul în . și C. F., cu domiciliul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10.06.2015.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. P. R. G. D. M.
Red. G.R. 19.06.2015
Th.red IM. 19.06.2015/ 6 ex.
Df.-_,
Jf- S. O.
.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 668/2015. Tribunalul TELEORMAN | Pretenţii. Decizia nr. 701/2015. Tribunalul TELEORMAN → |
|---|
