Acţiune în justiţie. Condiţii. Lipsa capacităţii de folosinţă. Consecinţe. Judecata. Lipsa părţilor. Suspendare
| Comentarii |
|
1. Capacitatea de folosinţă, ca o condiţie de exerciţiu a acţiunii civile, trebuie să existe la data sesizării instantei.
Acţiunea civilă îndreptată împotriva unei persoane decedate este o acţiune formulată împotriva unei persoane fără capacitate de folosinţă (art. 7 din Decretul nr. 31/1954).
Cererea de introducere în cauză a moştenitorului pârâtului, în condiţiile art. 243 din Codul de procedură civilă, nu poate fi primită, întrucât moştenitorii preiau poziţia procesuală a autorilor numai dacă decesul a intervenit pe parcursul judecăţii.
2. Potrivit dispoziţiilor art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa va suspenda judecata dacă nici una dintre părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii. Cu toate acestea, pricina se judecă dacă părţile, sau una dintre ele, au cerut judecarea în lipsa lor.
Reţinerea cauzei pentru judecare în lipsa părţilor, cu toate că nici una dintre ele nu a cerut judecarea în lipsă, constituie o încălcare a principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare, fapt ce atrage casarea sentinţei în baza art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă.
(Decizia nr. 501 din 25 februarie 2002 - Secţia a IV-a civilă)
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la 4.01.2001, reclamantul C.C. a chemat în judecată pe pârâtul S.M. pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să perfecteze convenţia de vânzare-cumpărare intervenită între părţi.
în motivarea cererii s-a arătat că la 20.12.1997, între părţi s-a încheiat un antecontract de vânzare-cumpărare privitor la terenul în suprafaţă de 5.000 mp, situat în extravilanul comunei A., pentru suma de 9.500.000 lei.
Prin Sentinţa civilă nr. 788 din 19 martie 2001, Judecătoria Buftea a respins cererea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că, din conţinutul înscrisului, nu rezultă transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, iar această transmitere este lovită de nulitate absolută, întrucât translatarea dreptului de proprietate poate avea efecte juridice numai dacă se perfecţionează în conţinutul unui act autentic. Reclamantul nu a făcut dovada modului în care pârâtul a refuzat să se prezinte la notariat în vederea încheierii contractului de vânzare-cumpărare.
Apelul exercitat de reclamant a fost admis prin Decizia civilă nr. 2499/A din 14.09.2001 a Tribunalului Bucureşti - Secţia a 11l-a civilă. Tribunalul a anulat sentinţa şi, pe fond, a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosinţă.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că, potrivit extrasului din registrul de deces, comunicat de Primăria Sectorului 2 Bucureşti, data decesului pârâtului chemat în judecată este 19.12.2000. Potrivit datelor certe privitoare la decesul pârâtului, rezultă că acesta s-a petrecut la o dată anterioară chemării lui în judecată, astfel încât instanţa de fond, trecând peste condiţiile de exerciţiu ale acţiunii civile, a pronunţat o sentinţă nelegală, în contradictoriu cu o persoană decedată.
Decizia tribunalului a fost atacată cu recurs de către apelant, care a formulat următoarele critici:
După introducerea în cauză a moştenitorilor pârâtului, instanţa avea obligaţia de a-l cita pe S.N.M., minor, prin tutorele său, nu să rămână în pronunţare asupra excepţiei invocate.
Instanţa a soluţionat apelul fără a acorda părţilor dreptul la apărare, respectiv administrarea de probe şi introducerea în cauză a tutorelui sau curatorului numit pentru minor. De asemenea, nici autoritatea tutelară nu a fost citată.
Prin cererea de apel nu s-a solicitat judecarea în lipsă, caz în care tribunalul putea să dispună suspendarea cauzei, potrivit art. 242 din Codul de procedură civilă, dar în nici un caz să soluţioneze pricina în lipsa părţilor.
Terenul în litigiu nu a fost numai proprietatea defunctului, ci este bun comun al acestuia cu pârâta S.C. în mod eronat instanţa de apel a respins acţiunea, întrucât apelantul a solicitat introducerea în cauză şi a pârâtei S.C., proprietară în devălmăşie a terenului care face obiectul acestei judecăţi.
Contractul de vânzare-cumpărare, fiind scris integral de către vânzător, nu poate fi lovit de nulitate absolută, având acelaşi efect ca actul autentic, astfel încât se impune chemarea în instanţă a moştenitorilor pentru a recunoaşte înscrisul lor, în caz contrar să se facă verificarea acestuia.
Deşi recurentul nu a motivat în drept recursul, Curtea reţine că dezvoltarea criticilor aduse hotărârii atacate face posibilă încadrarea acestora, potrivit dispoziţiilor art. 306 alin. final din Codul de procedură civilă, în cazul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, în raport de care va fi analizat recursul.
S.N.M., fiul pârâtului decedat la 19.12.2000, este născut la 11.02.1986.
Dispoziţiile art. 42 din codul de procedură civilă impun reprezentarea minorului sub 14 ani prin reprezentant legal, din necesitatea ocrotirii intereselor copilului.
Reprezentanţii legali ai minorilor sunt părinţii. Or, mama copilului a figurat în cauză, astfel încât critica privitoare la necesitatea unui tutore sau curator pentru minor nu este întemeiată. în acelaşi timp, normele care reglementează interesele unei părţi au caracter dispozitiv, astfel încât nerespectarea lor poate fi invocată numai de partea vătămată.
Critica privitoare la soluţionarea apelului în lipsa părţilor este întemeiată.
Potrivit art. 242 pct. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa va suspenda judecata dacă nici una din părţi nu se înfăţişează la strigarea pricinii.
Cu toate acestea, pricina se judecă dacă reclamantul sau pârâţii au cerut judecarea în lipsă. Dacă nu există o asemenea solicitare, instanţa este obligată să suspende judecata, în lipsa părţilor legal citate neputând fi luată nici o măsură.
întrucât, în etapa apelului, nici apelantul şi nici intimaţii nu au cerut să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 242 alin. 2 din Codul de procedură civilă, instanţa de apel a procedat greşit atunci când a reţinut pricina spre soluţionare, încălcând dispoziţiile legale menţionate.
De vreme ce apelantul nu a putut pune concluzii în fond şi nu şi-a putut face apărări în privinţa problemei în raport de care instanţa s-a pronunţat asupra fondului - lipsa capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtului - au fost încălcate principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare, astfel încât apelantul a fost vătămat, iar această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului de procedură pronunţat în aceste condiţii.
Pe cale de consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, recursul va fi admis pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedură civilă, cu consecinţa casării deciziei instanţei de apel.
Rejudecând pricina în fond, în condiţiile art. 312 alin. 3 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că, întrucât pârâtul decedase la 10.12.2000, la 4.01.2001 acţiunea nu mai putea fi formulată împotriva lui, el nemaiavând capacitate de folosinţă (art. 7 din Decretul nr. 31/1954).
Cererea de introducere în cauză a moştenitorilor pârâtului, în condiţiile art. 243 din Codul de procedură civilă, nu poate fi primită, întrucât moştenitorii preiau poziţia procesuală a autorilor lor numai dacă decesul a intervenit pe parcursul judecăţii.
întrucât cererea de chemare în judecată a fost formulată fără respectarea unei condiţii de exerciţiu, va fi respinsă în consecinţă.
| ← Acţiune pentru anularea unui raport de expertiză... | Acţiune în constatarea nulităţii unui certificat de atestare... → |
|---|
