Admiterea plângerii, prin sentinţă, desfiinţarea rezoluţiei sau ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea începerii sau redeschiderii cercetării penale (art.278/1 alin.8 lit.b Cod procedură penală). Procedură civilă şi penală
| Comentarii |
|
ordonanţei atacate şi trimiterea cauzei procurorului, în vederea
începerii sau redeschiderii cercetării penale (art.278/1 alin.8 lit.b
Cod
procedură penală).
In cazul sesizării prin plângere sau denunţ, organul
de
urmărire penală, potrivit art.224 Cod pr.penală, în
vederea începerii urmăririi penale, poate efectua acte
premergătoare care să vizeze numai verificarea sau
completarea informaţiilor din actul de sesizare.
Respingerea plângerii formulate în temeiul
dispoziţiilor
art.275-278 Cod pr.penală, ignorându-se faptul că
faptul că organul de cercetare penală nu a întreprins
acte
premergătoare în vederea verificării celor sesizate de
petent îndreptate instanţei ca în procedura prevăzută
de
art.278/1 Cod pr.penală, ca prin sentinţă, să
admită
plângerea, să desfiinţeze rezoluţia sau ordonanţa
atacată
şi să trimită cauza procurorului, în vederea începerii
urmăririi penale.
(Curtea de Apel Piteşti, decizia penală
nr.202/R din 3 aprilie 2007).
Prin sentinţa penală nr.20/F din 20 februarie 2007,
pronunţată de Tribunalul Vâlcea, s-a respins ca nefondată plângerea
formulată împotriva rezoluţiilor nr.112/P din 28 martie 2006 şi
nr.2171/II/2 din 27 noiembrie 2006, ale Parchetului de pe lângă
Tribunalul Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că intimatul –
agent de poliţie - nu a comis infracţiunea de abuz în serviciu reclamată
de petent.
Impotriva sentinţei a formulat recurs petentul, susţinând că
organul de urmărire penală trebuia să administreze probe pe baza cărora
să stabilească cu certitudine dacă intimatul a săvârşit sau nu fapta la care
se referă plângerea.
Prin decizia penală nr.202/R din 3 aprilie 2007, pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti, s-a admis recursul, s-a casat sentinţa iar, pe
fond, s-a admis plângerea, s-au desfiinţat rezoluţiile atacate şi s-a trimis
cauza procurorului, în vederea începerii urmăririi penale împotriva
intimatului şi audierea unor martori nominalizaţi.
Pentru a decide astfel, curtea a constatat că organul de
cercetare penală nu a administrat nici o probă în legătură cu plângerea
formulată de petent, cu privire la pretinsa faptă săvârşită de intimat.
In mod corect, curtea a constatat că în cauză, deşi organul de cercetare
penală era obligat de dispoziţiile art.224 Cod pr.penală, nu a procedat la
verificarea plângerii formulate.
| ← Contract de închiriere. Nulitate pentru interdicţia... | Contract de închiriere. Evacuare pentru încălcarea... → |
|---|
