DECIZIE DE SANCŢIONARE DISCIPLINARĂ. NELEGALITATEA SENTINŢEI CARE A APRECIAT GREŞIT CĂ ÎN CAUZĂ NU ESTE DATĂ ABATEREA DISCIPLINARĂ Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
Comentarii |
|
Instanţa de fond a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada creşterii majorului pe timpul minorităţii pe o perioadă destul de lungă şi cu caracter de continuitate.
Recursul declarat de reclamantă a fost admis prin decizia civilă nr.10 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava prin care s-a modificat în totalitate sentinţa în sensul că s-a admis cererea, s-a încuviinţat adopţia majorului C.I. de către reclamantă şi s-a stabilit ca adoptatul să poarte numele de familie al adoptatoarei.
S-a dispus de asemenea ca Oficiul de Stare Civilă să elibereze un nou certificat de naştere.
Potrivit art.5 alin.3 din Legea nr.273/2004 persoana majoră poate fi adoptată numai dacă adoptatorul sau familia adoptatoare a crescut-o în timpul minorităţii.
De regulă adopţia se încheie pentru a crea copilului minor condiţiile asemănătoare cu cele dintr-o familie firească, urmărindu-se aşadar protejarea interesului superior al minorului.
Adopţia majorului este o situaţie de excepţie pentru încuviinţarea căreia se cere doar ca persoana majoră să fi fost crescută în timpul minorităţii de adoptator. Sigur că se impune dovada ca persoana ce urmează a fi adoptată a fost crescută de adoptator.
În speţă, reclamanta a făcut dovada faptului că adoptatul a fost crescut de ea. Astfel, martorii audiaţi au confirmat faptul că nepotul reclamantei a locuit cu ea încă de la naştere, părinţii lui locuind în altă localitate. Adeverinţa emisă de şcoala din localitate şi ancheta socială au făcut dovada faptului că adoptatul a urmat cursurile şcolii din localitate şi a locuit cu reclamanta.
S-a apreciat astfel că sunt întrunite cerinţele art.5 alin.3 din Legea nr.273/2004.
(decizia civilă nr.10 din 26 aprilie 2006)
← VII.INADMISIBILITATEA RECURSULUI DECLARAT ÎMPOTRIVA SENTINŢEI... | CONTESTAŢIE ÎN ANULARE. TARDIVITATE. INCIDENŢA ÎN CAUZĂ A... → |
---|