Divort Cereri
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE CIVILĂ Nr. 29/AMF
Şedinţa publică de la 09 Martie 2010
S-a luat în examinare pentru soluţionare apelul declarat de pârâta I M R, împotriva sentinţei civile nr.725 din data de 02.11.2009, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr.285/828/2009, intimat-reclamant fiind I G.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică au răspuns: apelanta-pârâtă personal şi asistată de avocat M P şi intimatul-reclamant personal şi asistat de avocat B R O.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă care învederează că s-au depus la dosar prin fax, cereri de strigare a cauzei la sfârşitul şedinţei de judecată, formulate de ambii avocaţi ai părţilor.
Avocaţii părţilor având pe rând cuvântul depun la dosar împuterniciri avocaţiale de reprezentare juridică şi arată că nu au cereri prealabile de formulat în cauză.
Tribunalul acordă cuvântul pe probe.
Avocatul apelantei-pârâtă arată că nu are probe de solicitat.
Avocatul intimatului-reclamant arată că nu are probe de solicitat.
Tribunalul ia act că părţile prin apărători nu au probe de solicitat şi având în vedere actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra apelului.
Avocatul apelantei-pârâtă solicită admiterea apelului aşa cum a fost formulat, potrivit motivelor depuse în scris la dosar şi pe care le susţine. Arată că prin întâmpinarea depusă la dosar şi-a exprimat punctul de vedere în ceea ce priveşte acţiunea. Arată că trebuie avut în vedere interesul minorei. Solicită admiterea apelului şi modificarea sentinţei de fond în sensul încuviinţării cererii intimatului-reclamant de a avea legaturi personale cu minora, dar numai în domiciliul apelantei-pârâtă. Arată că solicită şi cheltuieli de judecată.
Avocatul intimatului-reclamant solicită respingerea apelului ca nefondat. Arată că în raport de vârsta minorei, se pot încuviinţa legaturi personale în sensul celor solicitate prin acţiune. Arată că nu poate vizita minora în domiciliul apelantei-pârâtă întrucât aceasta nu îi permite şi este agresivă verbal. Arată că se poate ocupa de minoră şi că a fost de acord să plătească în favoarea minorei pensie de întreţinere constând în bunuri. Solicită respingerea apelului şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL
Constată că, prin sentinţa civilă nr.725/2009 Judecătoria Topoloveni, a admis în parte acţiunea principală completată formulată de reclamantul I G în contradictoriu cu pârâta I M R şi în parte cererea reconvenţională formulată de pârâtă, şi a desfăcut căsătoria încheiată între părţi la data de 06.07.2002, înregistrată sub nr.5/ 06.07.2002 în Registrul Stării Civile al Primăriei Priboieni jud.Argeş, din culpa comună a soţilor.
A dispus reluarea de către pârâtă a numelui purtat anterior , acela de „N” şi a încredinţat mamei, spre creştere şi educare, pe minora ML, cu obligarea reclamantului la plata pensiei de întreţinere, în favoarea minorei, în cuantum de 150 lei lunar, începând cu data de 02.11.2009 , când au încetat efectele sentinţei civile nr.1025/2008 pronunţată de Judecătoria Topoloveni, şi până la majoratul beneficiarei.
A încuviinţat reclamantului, legături personale cu minora în prima şi a treia zi de sâmbătă a fiecărei luni, începând cu ora 10,oo până la ora 19,oo la domiciliul acestuia, cu obligaţia readucerii minorei la domiciliul părintelui căruia i-a fost încredinţat.
Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de părţi.
Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut că părţile s-au căsătorit la data de 06.07.2002, căsătorie din care a rezultat minora M L, iar potrivit declaraţiilor martorilor audiaţi în cauză, în prezent, între părţi au apărut neînţelegeri care fac imposibilă continuarea căsătoriei, fiind îndeplinite condiţiile art.38 Codul familiei.
A constatat, în ce priveşte minora rezultată din căsătorie, analizând depoziţiile martorilor care au arătat că ambii părinţi îşi îndeplinesc responsabilităţile parentale, pârâta fiind preocupată permanent să asigure minorei toate cele necesare unei dezvoltări armonioase, iar reclamantul, păstrează legătura cu minora, vizitând-o în domiciliul mamei, în limitele programului stabilit de aceasta, precum şi referatul de anchetă socială din care reiese că ambii părinţi dispun de condiţii materiale , că este în interesul acesteia de a fi încredinţată spre creştere mamei, astfel că a dispus în acest sens , în conformitate cu dispoziţiile art.42 Codul familiei, cu obligarea reclamantului la plata pensiei în favoarea minorei, corespunzător dispoziţiilor art.86 coroborat cu art.107 Codul familiei.
A mai constatat, că potrivit dispoziţiilor art.43 alin.3 Codul familiei, părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea profesională iar interesul superior al copilului, în accepţiunea dispoziţiilor legale menţionate, dar şi în accepţiunea dispoziţiilor Legii 272/2004, impun ca acesta, dar şi reclamantul, să aibă o viaţă de familie deziderat ce se poate realiza numai prin menţinerea legăturilor personale în mod efectiv şi fără nicio ingerinţă din partea pârâtei.
A concluzionat că, din depoziţiile martorilor audiaţi nu a reieşit că menţinerea legăturilor personale dintre tată şi minoră, ar dăuna interesului copilului, ci dimpotrivă, au evidenţiat faptul că acesta a păstrat permanent legătura cu minora chiar în limitele programului impus de mamă, aspecte ce evidenţiază că dezvoltarea armonioasă a copilului, nu este afectată prin adoptarea acestei măsuri, aşa încât, ţinând seama de vârsta minorei, programul zilnic de viaţă al copilului, raportat la particularităţile de dezvoltare, a încuviinţat reclamantului dreptul de a exercita legături personale cu minora, în prima şi a treia zi de sâmbătă a fiecărei luni, după programul stabilit în dispozitivul sentinţei, în domiciliul acestuia, cu obligarea readucerii minorei la domiciliul părintelui căruia i-a fost încredinţat.
Împotriva sentinţei civile nr.725/2009 a declarat apel pârâta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând schimbarea sentinţei în ce priveşte acţiunea principală şi modificarea programului stabilit de prima instanţă, urmând ca vizitele reclamantului să aibă loc numai la domiciliul mamei.
În dezvoltarea motivelor de apel, reclamanta a arătat în esenţă următoarele:
- reclamantul nu a fost interesat de creşterea şi educarea minorei, nu a supravegheat-o niciodată în mod exclusiv, nu cunoaşte programul de masă, de joacă, de odihnă al acesteia, program ce este foarte bine stabilit la vârsta pe care o are în prezent copilul.
- prima instanţă a ignorat faptul că părţile s-au despărţit de aproximativ 2 ani, timp în care minora a rămas în grija exclusivă a pârâtei, precum şi faptul că până la pronunţarea sentinţei civile nr.1025/2008, reclamantul nu a contribuit benevol la creşterea şi educarea minorei, anterior, limitându-se să îi aducă doar alocaţia de stat.
Or, toate aceste aspecte, au fost relatate şi de martorii audiaţi în cauză.
- nu este în interesul minorei să rămână în domiciliul reclamantului de dimineaţă până seara, câtă vreme nu este ataşată de acesta, mai mult, minora refuză să meargă la tatăl său şi nu înţelege de ce trebuie să plece pentru o zi din mediul ei.
Examinând sentinţa apelată, prin prisma criticilor aduse şi în raport de probatoriul administrat în fond, se constată că apelul este nefondat, pentru următoarele considerente.
Întemeiat, prima instanţă a stabilit că este în interesul minorei de a păstra legătura cu ambii părinţi, stabilind în favoarea tatălui un program de vizitare a fiicei sale.
Pretenţiile pârâtei că programul să se desfăşoare la domiciliul său sunt neîntemeiate, întrucât, în aceste condiţii ar fi stânjenită relaţia dintre tată şi minor, în detrimentul ambilor.
Dreptul de a avea legături personale cu minorul prevăzut de art.43 alin.3 Codul familiei, nu poate fi pe deplin realizat decât în condiţiile unui contact personal, direct şi nestingherit de alte persoane.
În cauză nu a fost făcută dovada că minora ar suferi de o boală gravă, şi că reclamantul nu s-ar preocupa de sănătatea acesteia, şi nici că starea de sănătate a minorei, dezvoltarea ei psihică, morală şi intelectuală ar fi periclitată de programul de vizitare, la domiciliul reclamantului, iar din cuprinsul referatului de anchetă socială rezultă că locuinţa reclamantului prezintă toate garanţiile.
Se impune restabilirea legăturilor afective dintre tată şi fiică iar în contextul celor mai sus arătate, se impune ca programul de vizitare să se desfăşoare la domiciliul reclamantului, loc care, este cunoscut minorei şi care, anterior despărţirii în fapt al foştilor soţi, intervenită în urmă cu aproximativ 2 ani, a constituit domiciliul întregii familii.
De aceea, faţă de cele mai sus arătate, în temeiul art.296 Cod pr.civilă, urmează să fie respins apelul ca nefondat, făcându-se aplicabilitatea dispoziţiilor art.274 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta I M R, domiciliată în com. L sat C jud.Argeş , împotriva sentinţei civile nr.725 din data de 02.11.2009, pronunţată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr.285/828/2009, intimat-reclamant fiind I G, domiciliat în com. P sat A, jud.Argeş.
Obligă pe apelantă să plătească intimatului suma de 700 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Pronunţată în şedinţa publică de la 09 Martie 2010
| ← Desfacerea căsătoriei prin divorţ. Culpa. Situaţii la divorţ | Drepturi revoluţionari Chemare în judecată (acţiuni, cereri) → |
|---|
