EXCEPŢIE DE PROCEDURĂ. NERESPECTAREA PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITĂŢII. CONSECINŢE. Procedură civilă şi penală (căi de atac, competenţe etc.)
| Comentarii |
|
PRINCIPIULUI CONTRADICTORIALITĂŢII. CONSECINŢE.
Instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a pronunţat pe excepţia pe care
părţile au pus concluzii, ci pe fondul cauzei, respingând calea de atac declarată de
reclamanţi, fără ca aceştia să pună concluzii şi în apel.
Astfel, a fost încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor şi s-a
pricinuit reclamanţilor o vătămare, ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea deciziei
recurate.
(Decizia civilă nr.61/R din 18 ianuarie 2006 pronunţată
de Curtea de Apel Piteşti).
Prin acţiunea înregistrată la data de 14.05.2004, reclamanţii au
chemat în judecată mai mulţi pârâţi printre care şi municipiul localităţii,
prin primar, pentru a se constata că sunt proprietarii terenului de 2.604,6
mp.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că deşi în
contractul de vânzare-cumpărare nr.8652 din 05.12.1991 s-a menţionat
suprafaţa de 1.152 mp., în realitate suprafaţa terenului este de
2.604,6 mp., astfel cum rezultă din măsurătoarea efectuată la data de
10.05.2004, iar limitele terenului nu s-au modificat de la data vânzării
cumpărării şi până în prezent.
Judecătoria Râmnicu Vâlcea, prin sentinţa civilă
nr.4586/8.10.2004, a respins acţiunea ca inadmisibilă reţinând că parte
dintre pârâţi contestă limitele dreptului de proprietate al reclamanţilor.
Apelul formulat de către reclamanţi, prin care sentinţa a fost
criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, în sensul îndeplinirii în cauză
a dispoziţiilor art.111 Cod procedură civilă şi a cerinţelor uzucapiunii de
10-20 ani a fost respins de către Tribunalul Vâlcea prin decizia civilă
nr.369/5.04.2005.
Prin această decizie s-a reţinut, că acea critică privind
dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de scurtă durată
este nefondată, nefiind dovedită existenţa unui just titlu, iar posesia
reclamanţilor este utilă doar pentru suprafaţa de teren menţionată în
contractul de vânzare-cumpărare, pentru restul terenului fiind o posesie
precară.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii,
criticând-o pentru nelegalitate sub motivele prevăzute de art.304 pct.7, 9
şi 10 Cod procedură civilă, arătând în esenţă că decizia este nemotivată,
pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv art.111 Cod procedură
civilă, iar instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra unor probe
hotărâtoare în soluţionarea cauzei.
Curtea de Apel Piteşti, prin decizia civilă
nr.822/R/17.06.2005 a admis recursul reclamanţilor, a casat decizia
civilă nr.369/5.04.2005 şi a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul
Vâlcea.
Pentru a pronunţa această decizie, Curtea a reţinut că
interesul reclamanţilor se justifică prin necesitatea stabilirii dreptului de
proprietate asupra terenului obiect al contractului în raport de voinţa
internă a părţilor contractante, iar excepţia inadmisibilităţii acţiunii este
neîntemeiată, impunându-se, astfel, soluţionarea în fond a cauzei, în
raport de probele administrate şi de actele noi depuse în apel.
Rejudecând cauza, Tribunalul Vâlcea, prin decizia civilă
nr.936/3.10.2005, a respins apelul ca nefondat reţinând că, din actele
dosarului nu rezultă intenţia vânzătorilor de a înstrăina o suprafaţă mai
mare decât cea menţionată în contractul de vânzare-cumpărare, astfel că
reclamanţii invocă un drept de proprietate inexistent, iar neglijenţa
acestora la încheierea contractului, în ceea ce priveşte întinderea dreptului
de proprietate dobândit, nu poate justifica admiterea acţiunii acestora.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs, în termen legal,
reclamanţii criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs
prevăzute de art.304 pct.7, 5 şi 9 Cod procedură civilă invocând că
aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină, nefiind motivată cererea
reclamanţilor de aplicare în cauză a dispoziţiilor art.297 pct.1 Cod
procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin Legea nr.219/2005
şi, de asemenea, conţine considerente contradictorii;
- instanţa de apel a încălcat formele de procedură prevăzute
sub sancţiunea nulităţii de art.105 al.2 Cod procedură civilă,
pronunţându-se direct pe fondul cauzei, deşi s-a dat cuvântul părţilor
doar pe excepţia nepronunţării judecătoriei pe fondul cauzei, încălcându-
se prin aceasta şi principiul contradictorialităţii dezbaterilor prevăzut de
art.129 al.4 Cod procedură civilă;
- decizia este lipsită de temei legal şi este dată cu aplicarea
greşită a legii deoarece încalcă dispoziţiile art.315 Cod procedură civilă şi
decizia de casare.
Examinând cu prioritate motivul de recurs prevăzut de
art.304 pct.5 Cod procedură civilă, Curtea a constatat că prin decizia
recurată s-au încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea
nulităţii de art.105 al.2 Cod procedură civilă.
Astfel, cum rezultă din practicaua deciziei recurate, la
termenul de soluţionare a apelului părţile au pus concluzii doar pe
excepţia prevăzută de art.297 al.1 Cod procedură civilă, modificat prin
Legea nr.219/2005, faţă de împrejurarea că judecătoria nu s-a pronunţat
pe fondul cauzei, reclamanţii solicitând, prin apărător, admiterea acestei
excepţii şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.
Cu toate acestea, instanţa de apel nu a analizat şi nu s-a
pronunţat pe excepţia pe care s-au pus concluzii, ci pe fondul cauzei,
respingând apelul formulat de reclamanţi, fără ca aceştia să pună
concluzii pe apel.
Procedând astfel s-a încălcat principiul contradictorialităţii dezbaterilor şi
s-a pricinuit reclamanţilor o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin
casarea deciziei recurate, potrivit motivului de recurs prevăzut de art.304
pct.5 Cod procedură civilă.
| ← Contestatie în anulare. Tardivitate. Calculare termen.... | Comunicare informatii interes public. Legitimare procesuala –... → |
|---|
