Expropriere. Respingerea cererii ca inadmisibilă Exproprieri
| Comentarii |
|
În motivarea cererii reclamanta arată că este proprietara suprafeţei de 29.000 mp identificată prin număr cadastral 1362/1/16 şi că la data de 12.03.2008, a fost notificată prin adresa nr. 3303, despre declararea suprafeţei de 25.500 mp teren din totalul de 29.000 mp, ca fiind de utilitate publică.
Reclamanta arată că i s-a dus la cunoştinţă de Hotărârea nr. 75/28.07.2007 emisă de pârâtă şi despre declanşarea procedurilor de expropriere prevăzute de Legea 33/1994 la o valoare a despăgubirilor de 5,70 euro/mp stabilită prin Hotărârea nr. 11/28.02.2008.
Reclamanta mai arată că în acelaşi fel a fost notificată şi pentru alte suprafeţe de teren dobândite în calitate de moştenitoare a defuncţilor C D, O V, C Sşi M G V.
Reclamanta arată că la aceste notificări a formulat întâmpinări în conformitate cu art. 14 din Legea 33/1994, însă la aceste întâmpinări nu a primit răspuns în termen legal. În urma formulării unei cereri de obligare a pârâtei la soluţionarea întâmpinărilor, cerere înregistrată la Secţia de contencios administrtiv a Tribunalului Mureş şi soluţionată prin Sentinţa civilă nr. 692/2008, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 210/R/2009, a Curţii de Apel Tg.Mureş, pârâta a emis Hotărârea nr. 1/16.04.2009 prin care s-au acceptat propunerile Consiliului Judeţean Mureş de expropriere, precum şi propunerea acestuia de plata a despăgubirilor la valoarea de 5,70 euro/mp. Reclamanta arată însă că nu s-a avut în vedere întreaga suprafaţă de teren propusă iniţial spre expropriere, astfel cum i s-a comunicat prin notificările amintite.
Reclamanta se arată nemulţumită de cuantumul concret al despăgubirilor susţinând că terenurile din zona oraşului Ungheni şi de pe raza comunei Sâmpaul au o valoare mai mare decât cea la care s-a oprit pârâtul.
Reclamanta arată că îşi întemeiază cererea pe dispoziţiile art. 4, art. 22-30 şi 38 din Legea 33/1994.
La data de 06.10.2009 reclamanta a depus o precizare de cerere arătând că înţelege să invoce ca şi temei juridic alături de prevederile art. 23 alin. 2 din Legea 33/1994, şi dispoziţiile 481 cod civil (fila 50 dosar).
Pârâtul Consiliul Judeţean Mureş a formulat întâmpinare (filele 41-45 dosar) prin care solicită respingerea ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată.
Pârâtul invocă şi lipsa calităţii procesuale active a reclamantei raportat la dispoziţiile art. 21 din Legea 33/1994, arătând că aceste argumente le invocă şi în sprijinul excepţiei inadmisibilităţii. Pârâtul redă şi apărări de fond în cuprinsul întâmpinării .
Instanţa a pus în discuţia contradictorie a părţilor şi va analiza cu prioritate excepţiile inadmisibilităţii şi lipsei calităţii procesuale active invocate de pârât. Totodată, faţă de argumentele aduse de pârât în sprijinul excepţiilor amintite, instanţa din oficiu a pus în discuţia părţilor şi excepţia de prematuritate a introducerii cererii.
Instanţa va analiza cu prioritate excepţia de inadmisibilitate întrucât este strâns legată de verificarea îndeplinirii de către reclamantă a unei proceduri prealabile ca şi condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune .
Potrivit prevederilor art. 21 alin. 2 din Legea 33/1994 „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18 – 20”.
Dispoziţiile legale amintite coroborate cu prevederile art. 12-20 din Legea 33/1994 conduc la concluzia obligativităţii parcurgerii unei proceduri premergătoare soluţionării în instanţă a cererii de expropriere. Totodată dispoziţiile legale amintite stabilesc în mod imperativ că cererea adresată tribunalului pentru pronunţarea unei hotărâri de expropriere, poate fi formulată numai de expropriator.
În consecinţă instanţa constată că legiuitorul a stabilit o procedură specială care stabileşte ca şi condiţie specială de exerciţiu a dreptului la acţiune, formularea cererii de expropriere de către expropriator.
Urmează ca după iniţierea unei astfel de acţiuni în justiţie să se discute şi susţinerile părţilor cu privire la stabilirea despăgubirilor.
Susţinerea reclamantei cu referire la faptul că îi este încălcat dreptul de proprietate nu poate fi analizată la acest moment, întrucât potrivit art. 28 alin. 1 din Legea 33/1994 „Transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor supuse exproprierii în patrimoniul expropriatorului se produce îndată ce obligaţiile impuse lui prin hotărâre judecătorească au fost îndeplinite”.
Această dispoziţie legală se referă însă la etapa reglementată în art. 21 şi următoarele din Legea 33/1994 (prin urmare la etapa soluţionării cererii de expropriere în instanţă).
Pe de altă parte, susţinerile reclamantei redate în cuprinsul cererii de chemare în judecată cu referire la o neconcordanţă între hotărârea nr. 1/2009 şi conţinutul notificărilor trimise de pârât cu privire la care reclamanta a formulat întâmpinări, conduce la concluzia că nu s-a finalizat etapa administrativă (raportat la prevederile art. 18-20 din Legea 33/1994).
Pentru toate aceste considerente instanţa apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată formulată de proprietar şi nu de expropriator, este inadmisibilă.
Admiterea prezentei excepţii face de prisos analiza celorlalte excepţii amintite mai sus.
| ← Contestaţie la Legea nr. 10/2001. Restituiri | Expropriere. Invoiala părţilor Exproprieri → |
|---|
